(navigation image)
Home American Libraries | Canadian Libraries | Universal Library | Community Texts | Project Gutenberg | Biodiversity Heritage Library | Children's Library | Additional Collections
Search: Advanced Search
Anonymous User (login or join us)
Upload
See other formats

Full text of "Povesti populare romanesti"

CRISTEA SANDU TIMOC 
POVE$TI POPULARE ROMANE§TI 



Supracoperta ?i ilustrafiile: Done Stan 



CRISTEA SANDU TIMOC 



POVE$TI POPULARE ROMANE§TI 




EDITURA MINERVA 
Bucurejti, 1988 



INTRODUCERE 



Cine pStrunde in univeisul fastuos si facinant al basmului popular romanesc, este surprins 
si incintat sa descopere luznile de frumuseti ale graiului si imaginatiei strSlucite a poporului 
roman, fiorile spirimhii, ale sensibilititii si in;elepciunii mukimilenarului neam romanesc, unelc 
dintre cele mai originate si specifice intruchipSri artistice ale geniului siu creator. Cartea de faj3 
este — cu toatS modestia pe care se cade sS o manifest, in calitatea mea de culegator — o noui 
revelatie $i atestare a geniului spiritual inepuizabil, al poporului roman, infatisind talentul sau 
povestitor si arta sa narativa in admirabile si semnificative ipostaze si creatii. Prin marca bogatie 
;i varietate a temelor si motivelor povestilor populare prezente in aceastS carte, provenind 
dintr-'o strSveche si inzestratS zona etnofolcloricS, de la ramul sud-duhSrean al neamului roma- 
nesc, al romanilor din Timoc, o distinct! vatrS a Romaniei orientate, spirirualitatea populara 
romaneascS ni se dezvaluie in noi filoane si cristalizSri estetice si morale. 

Inscriindu-se in primul rind in sfera imaginaruhii artistic romanesc, a conceptiilor §i 
viziunii artistice specifice neamului romanesc, prin substanta spirituals si moralS, ca si prin 
modalitatea de a povesti, basmul romanesc din aceastS colectie poartS si marca influenjelor srrSine, 
a infiltrafiilor motivelor narative balcanice, indeosebi al folclorului sudslav, aparpnind sirbilor 
fi bulgarilor, alSturi de care romanii din Timoc si-au dus existenta. 

Volumnl Povesti populare romanejti este o carte reprezentativS si expresivS a tuturor 
genurilor si speciilor prozei populare romanesti, prezentindu-!e intr-o proportie echilibrata, cores- 
punzStor ponderei pe care o au in realitatea foJcloricS general romaneascS, in aceastS privinja 
florilegiul de fa{5 rezistind comparapei, prin multimdinea motivelor si arta de a le imbina, cu 
douS dintre colectiile fundamentale ale basmului romanesc: culegerea Legends sau basmele roma- 
nilor a lui Petre Ispirescu si Anlologie de proza populara epica a lui Ovidiu Birlea. 

Era parcS de asteptat, de prevSzut ca o zonS etnofolcloricS asa de prodigioasS cum este 
aceasta pe care o cercetam, in care eposul popular, cintecul epic a avut o nestings vitalitate si 
a cunoscut o inflorire maxima, in confluents cu balada celorlalte popoare balcanice, ca si epica 
popularS in prozS sa exceleze. $i intr-adevSr, vigurosului talent epic al rapsodului popular din 
Timoc ii corespunde o rarS artS de a nara a povestitorului popular. DacS balada fantasticS are 
o insemnati pondere in eposul popular al romSnilor din sudul DunSrii, asupra cSreia si-a pus 
pecetea, in cadrul prozei populare din aceastS zonS, basmul fantastic, care cunoaste cele mai 
variate intruchipSri, exceleazS in primul rind, imprimindu-si efigia specifics. 

Este momentul sS amintim definitia revclatoarc pe care o formuIeazS G. CSIinescu pentru 
basmul popular: 

« Basmul e un gen vast, depSsind cu mult romanul, fiind mitologic, eticS, $tiin{S, observatie 
moralS etc. Caracteristica lui este cS eroii nu sint numai oameni, ci si anume fiinte h'merice, 
animale. §i fabulele vorbesc de animale, dar acestea sint simple mSsti pentru felurite tipuri de 
mdivizi. Fiinfele neomenesii din basm au psihologia si sociologia lor misterioasS. EJe comumca 



cu omul, dar nu slat oameai. Cind dintr-o naratiuae lipsesc acesti eroi himerici, n-avem de-a 
face cu un basm ♦*. 

Basmul fund — dupi expresia aceluiasi G. Cllinescu — « o oglindire in orice caz a vietii 
in moduri fibuloase » — si din aceascS noui carte de povesti populare romaoesti se poate revela 
existenta, universal spiritual si moral al poporului romin, atitudinea si reactia sa in fata viefii si 
istoriei, nizuin(ele si aspiratiile sale, refiectiile si expresiile sale favorite, structurile si modalititile 
artei sale narative. 

O rati cuprinzltoare diSiiitie, a bojitiei de semaifuarii si ipostazc compozibonale a 
bismalui papular, aji cum se infa$is«aza in aceasti carte, gisim la Ovidiu Birlea: 

< Basmul esse o oaratiuae puternic schemitizati, dar verosimili, in care protagonistul 
umui invia^- taate piedicile si esce risplatit la u-rai prin cistigarea tronului irapir!tesc sau pria 
imoogacxre. Verosimilitacea caraccerizaaz! atit basmul nuvelistic, cit si eel fantastic, deck ci are 
alte coordinate. \pouozi eroului din fiaal esce atit de caracteriscici, incit acolo unde lipseste, 
naratiuaea isi pierd- profilul de basm, dsvetii-id o specie mixta, basm-Iegendi, chiar daca peri- 
petiile as desfisoari iacocmai dupi canoaul basmului. Lipsa acelui happy ending e semnul eel 
mai vizibil ci varianta respective reprezinti o abatere, de cele mai multe ori an fenomen singular 
in ansamblul variantelor tipului ... In opozitie cu legenda, basmul este o naratiune -optimist! 
care insufli ascultitorilor vigoare si incredere in viafi. In ciuda traiului lor zbuciumat, avind a 
infrunta atitea calamitlti si a indura spolierile atitor exploatatori din liuntrul si din afara 
granitelor, piturite populare nu si-au pierdut nidejdile intr-un viitor mai luminos pe care 1-au dorit 
mereu, trsasmitind visul geaeratiilor urmitoare. Mobilul care a generat basmul ca specie literari 
a fost tocmii (tendtnta de a arita cum trebuie si fie orinduita viara pe pimint dupi ialoane 
drepce, eel bun fiind risplitit, iar eel riu pedepsit in chip exemplar, msrala ce se desprinde din 
toate basmele iluscreazi cea mii general! norma etici: binele invinge intotdeauaa riul. Spre 
ilustrare, basmul trateazi conflictele cele mi: frecvente in soeietatea uraini din toate timpurile. 
Cel mii pregnant oglindeste aceasti trisituri basmul fantastic. In ciuda sceneriei sale cu atitea 
eleouate miraculoase, adesea derutaate, basmul fantastic rennet! problemele man ale societifii, 
cu vecnim; tnultimiieniri, pe care le-a amilgamit in conturul unei lumi ideale, lipsiti de orice 
meteane. Actiunea din basme are intindere biografica, dar spre deosebire de epopee si roman . 
eroul e urmarit nuraii pin! la nuati, care de obicei coincide si cu obtinerea tronului, reprezentind 
deci punctul culminant nu numai al actiuaii din basm, ci si apogeul ce se poate inchipui in 
viata unui om »'. 

Dae! asa cum arlta G. Cilinescu, basmul este o creatie literari de o mire compiexitate 
si de o mire in:!rc&turi de simboluri si semaifuatii, totodatl povestea popular! este, asa cum 
sublinia OvidiU Birlea, ua receptacol si o oglindi a visurilor si nizuintelor poporului, din care 
se pot reconstitui filozona, morala si ideaiu! sau de frumusete, existenta sa real! si fipturile 
inchipuirii sale origiaale. Avusese perfect! dreptate primal exeget monografic al basmului roml- 
nesc, Lazir SSifteanu, ar!tind specificul national pe care il exprimi mitologia fi;c!rui popor, asa 
cum poate fi ea refacut! din povestile poporului: 

« Fiiafele mitice din povestile populare, desi pretutindenea fundamental^ aceleasi, imbraci 
ins! o form! particular! si variati, dup! diversele grupuri etnice. Alirurea cu zmeii si balaurii in 
vecinic! lupt! cu elementele bune, apar fetii-frwnofi si Ihana Codnzeana, apoi zinele si diferitele 
lor nunifestatiuni bune sau rele (Ielele, Rusilii, Vilva, Mama-Pidurei), uriasi si pitici (Strimbl- 
Lemae, Sfarml-Piatr!, Statu-Palmi), monstri de diferite categorii (ca Juraitate-de-Ora) si intregul 
acel complex de persoaifisiri ale fe.aommelor luminals; (Soare, Luceaf!r, Zoril!) sau intunecoase 



1 G. ClUa:sca, Arts Hctrarl :x f-jlclar. Ar+i: Prumtr.il ramlnesc Jk cance&ix fi mxistttm poporului, 
1977, p. 315. 

1 OrUlia BLrlei, Mtci tmci^Upt-lis a povtfzUor rjmiiufti. Apod: Pntmosu! romlmtsc In c&tctpfim ft vijiunm 
ptjpormtmi. 1977, p. 235-256. 

VI 



(Miazinaapte, Murgila) si chiar ale unor abstract iuni (Ursitoarele, Norocul, Moartea), car i 
constitute fondu! mitologiilor poporale » * 

Provenind dintr-o zona marginala a graiului romanesc, care totusi constitute puntea de 
legatura dintre dialectul dacoroman si eel macedoroman, spiritualitatea popular! a romanovla- 
vilor din sudal Dunarii fiind una dintre cele mai pastritoare de mstive raitice stravechi, a avut 
in acelasi timp rolul de a vehicula continuu subiectele si temsle folclorice dintre nord si sud, 
intre diferite graiuri si popoare. 

Daca cineva si-ar exprima dorinfa sa cunoasca basmul popular romanesc si ar citi mai 
intii aceasta carte, si-ar face o imagine cvasicoropleta despre tipurile cele mai productive, mai 
caracteristice si mai raspindite ale povestilor populare romlnesti, care circula mai frecvent, adt 
pe plan intern cit si pe plan international. O simpla trecere in revista a principalelor tipuri de 
basme, cu episoadele si motivele lor caracteristice, din aceasta colectie ar fi in masura sa convingf 
de acest lucru. S3 purcedem la aceasta sumara analiza tipologica cu basmul fantastic, cu care 
se deschide colecpa, in cadrul carei categorii sint selectionate unele dintre cele mai tipice si inche- 
gate narafiuni populare. Astfel, primul tip al Basmului propriu-zis, tipul A. Th. 300, cuprinzind 
episodul cu omorirea balaurului stapinitor al unei fintini, fiind unul dintre cele mai frecvente la 
povestile romanesti — dupa cum arata Ovidiu Birlea in notele Antologiei sale — si care de obicei 
se combini cu alte tipuri, precum A. Th. 301, 302, 303, 304, 315, 318, 326, 327 etc. il intilnim 
in basmul lovan Iorgovan, din colecfia noastra (pe aceeasi tema ca si balada cu acelasi titlu), 
combinat cu tipul A. Th. 301. Episodul luptei voinicului cu zmeii, din cadrul tipului A. Th. 301 
apare in primul basm al colecjiei noastre, Patru Fat-Frumos, precum si in povestea Fiul vacii. 
In combinatie cu alte motive, episodul omoririi balaurului din cadrul tipului A. Th. 300 poate fi 
gasit, de asem:nea, in basmsle timocene Muma Pidwrii, Robinson si Pestisorul rosu, ultimul cuprin- 
zind si episodul cu fratii gemeni nascuti in mod miraculos, motiv cunoscut in toata tara, din 
cadrul tipului A. Th. 303. De alfel, motivul nasterii miraculoase se intretese cu alte motive si 
in cadrul basmelor Petrisor eel iubit si Impiratul cu doi feciori. Tipul A. Th. 306, pe motivul 
fetelor imparatului care nip la joe incaltamintea in fiecare noapte, este intilnit in basmul Floored 
grddinarului, fiind cunoscut si raspindit in toata tara, in forma sa clasica, fiind povestit de Petre 
Ispirescu in Cele 12 fete de impirat si palatal eel fermecat, tip frecvent in toata Europa. Tipul 
A. Th. 315, pe tema mamei tradatoare, este intilnit in douatdin povestile colectiei noastre: Poves- 
tea lui Pipirus Patru si Cerbul fermecat. Tipul A. Th. 325 pe motivul copilului cedat diavolului, 
care il invafa « magia autometamorfozarilor in felurite animate si obiecte » (O. Birlea, Antologie) 
este intilnit in colectja noastra in basmul Off tn Antologia lui Ov. Birlea, varianta se chearoi 
Baiatu la scoala diavoului. Basmul, originar din India, este destul de raspindit la noi si se intiloeste 
frecvent in toata Europa. 

Naratiunea Poveste de o muiere cu un om, precum si Moartea-nase, ambele din colectia 
noastra, se incadreaza in tipul A. Th. 332, pe motivul nasului (Sfintul Arhanghel Mihail, Moar- 
tea, Dumnezeu) care isi ajuta finul sa se imbogateasca, sau care ii amina luarea vietii — fiind unul 
dintre tipurile cele mai raspindite la noi si in Europa, in genere. 

Naratiunea Geamfichia ji ceinoui frafi, Incadrindu-se in tipul A. Th. 365 E, pe motivul 
Lenore, pe aceeasi tema ca si cintecul epic, este unul dintre cele mai productive si raspindite 
tipuri pe plan national si european. 

Basmul Copilul niscut cu cartea-n mini, din eoleef ia noastra, este o varianta frumos poves- 
tita a basmului din colecfia lui Petre Ispirescu, Legend* sau basmele romdnilor, intitulat Voiniad 
eel cu cartea in mini niscut, despre care cercetatorul C. Barbulescu arata: < Basmul Voinicul eel 
eu cartea in mini . . . face parte dintr-un grup de basme in care este vorba despre eroismul unui 
tinar care a rezistat in trei rinduri la nifte incercari foarte grele si a salvat o printesi din puterea 
unui farmec (Tip A. Th. 401), contaminat adeseori cu alt basm aseminitor despre tinarul sot 
care, calcind o interdictie, si-a pierdut sotia pe care a trebuit sa o ciute infruntind multe greutifi 



■ Lizir §aiaeanu, Bxsmtlt nminw, 1978, p. 33. 

VII 



(Tip A. Th. 400). In folclorul international aceste basme sint foarte cunoscute si rSspindite — 
amestecate intre ele, combinate cu alte tipuri din pn'cina afinitSpi unor motive. In folcloru] 
romanesc am intilmt pinS acum 20 de variante din intregul grup, intre care cir.ci variame sint 
foarte asemSnatoare cu basmul povestit dc Petre Ispirescu (Tip 401 B*), dintre acestea cea mai 
veche variants fiind culeasS de F. Obert inainte de 1856 » *. 

Basmul Broasca-Roasca, din colectia noastrS, reprezintS naratiunea in prozS pe acc)a;i 
motiv ca si cintecul epic, cu acelasi titlu, din primul nostru volum dc folclor: Poezii populate de 
la romdnii din Valea TimocttluL 1943, balada fiind colec(ionata de la eel mai talentat rapsod popu ar 
timocean, Sima Prunaru. Povestea Broasca-Roasca se incadreazS in tipul A. Th. 402, pe monvu) 
sofiei-animal, reprezentind c variants a povestii lui P. Ispirescu, Broasca testoasd cea termecaid. 
In lucrarea lui LazSr SSineanu, Barmele romdiiilor, 1895, aceastS poveste se incadreazS in 
Sectiunea I Pove<ti mitico-fantastice, la cap. I Ciclul pdsdrilor sau om-animal, B. Tipul Melusina. 

Basmul Fiica florilor . din acezstS colectie, pe tema substituirii so{iei imparatului de citre 
o sora vitregS (verisoari) a sa. incadrindu-se in tipul 402, este asa cum aratS Ov. Birlea, in notele 
Amologiei sale, unul dintre cele mai r£sp?ndite la noi, fiind atestat in toate provinciile in peste 
80 variante. 

Povestea Cele trei roadc de aur, d.n acest volum, este o variants povestitS foarte simplu si 
succint, a povestii lui P. Isp'rescu, Cele irei rodii aurite, incadrindu-se in tipul A. Th. 408, fiind 
atestatS indeosebi in sudul {arii, cunoscutS si sub titlul Fata din Dafin. 

Unul dintre tipurile cele mai productive si mai frecvente si anume tipul A. Th. 425, pe 
motivul cSutSrii « soflilui p:erdut » sau a « sotului monstruos » este prezent si in colecp'a noastra 
to trei variante: Povestea cu poarca, Dovletele si Dinu Fdt-Frumos. De asemenea sj in colecfia 
lui P. Ispirescu se gasesc trei variante ale acestui basm : Porcul eel fermecat, Dovleacul eel ndz- 
drdvan si Fdt-Frumos si fata negutdtorului. In lucrarea lui L. JjiSineanu basmul este clasificat la 
primul tip A. Tipul bdrbat-animal sau Amor si Psyche. CitSm din comentariul lui C. BSrbulescu* 
la acest tip de poveste: 

• Basmul Porcul eel fc-mecat. ascultat de povestitor (P. Ispirescu. n.n.) in copilSrie de la 
mama sa, si publicat in Columna lui Traian in anul 1876, cu citeva sSptSmini mai inainte de 
a-si publica Ion CreangS Povestea porcului in revista Convorbiri literare. face parte dintr-un ciclu 
de basme cu o mare rSspindire la popoarele europene, fiind semnalat si la alte citeva popoare in 
Orienrul Apropiat, India, in Canada, La Zuni in Noul Mexic sau in Jamaica. Vechimea basmului 
pare sS fie foarte mare, deoarece o variants literara a lui se gSseste inclusS in lucrarea lui Apuleiusi 
MSgarul de aur, scrisS in secolul al II-lea al erei noastre. Specialist!] i-au acordat o 
atentie mai deosebitS, din pricina asemSnSrii sale cu iegenda lui Cupidon si Psyche. fScind studii 
intinse asupra a peste o mie de variante culese din folclorul a 62 de popoare din toata lumea. In 
folclorul romSnesc sint cunoscute pinS acum 52 de variante tipSrite si 10 variante culese pe 
bandS de magnetofon in ultimii ari >. 

Unul din basmele cele mai inchegate, mai dezvoltate si mai frumos narate din colecpa 
noastrS, care se incadreazS in tipul A. Th. 465 A, pe motivul sotului invidiat si persecutat pentru 
•otia frumoasS, este basmul Andrei. Tipul A. Th. 480, cuprinzind in colectia noastrS 3 variante 
ale basmului despre fata babei si fata mosneagului, apSrut in formS clasicS, la P. Ispirescu sj 
I. CreangS, este des intilnit in eiculatia vie si cules pina in zilele noastre din toatS {ara. 

Tipul A. Th. 510 al Cenuseresei, persecutatfi de mama vitregS, combinat cu tipul A. Th. 
511, pe motivul mamei metamorfozate in vacS nSzdrSvanS si care isi ajutS fata persecutatS, le 
gfeim si in douS din povesti.'e colecjiei noastre: Pipilcufa si Vaca neagrd. Tipul acesta de basm 
este unul dintre cele mai cunoscute si rSspindite la noi, ca si la toate popoarele. La P. Ispirescu 
tint douS povesti pe aceeasi tema: Zina muntilor si Gdindreasa. In lucrarea sa Basmele rom&ne 
L. SSineanu remarcase de apr03pe acum un secol popularitatea si marea frecventl a basmului: 



4 C. Barbukscu. Imroduurt la Pctie Ispirescu, Optrt, I, 1979, p. LXI— LXII. 
« Ibidem, p. LXI— LXII. 



VIII 



« Cenusereasa e unul din basmcle cele mai populare $i in toate colectiunile se aflS repre- 
zentat acel exemplar de copil3 blinda, supusa, prigonitS si injosita, dar careia ii este rezervat un 
splendid viitor. La diferitele popoare acest ideal a! inocentei si frumusetei posrtS un nume derivat 
de la vorba scenusS », dupS fata-i minjitS si mai ales dupS ocupatiunea-i injositoare (ea spalS 
vasele si curStS vatra), la care e condamnatS de mama-i vitregS sau si (in basmele strSine) si de 
surori invidioase. La italieni Cenusereasa se numeste Cenerentola, la francezi Cendrillon, la spanioli 
Cenicienta si Ventafochs (« Sufla-n foe i); la grecii moderni Saf*apa);ou:aouXou (« Baleg5- 
samar »). La popoarele slave Cenusereasa e asemenea reprezentata printr-un derivat din pepeli 
«cenus&» (sirb. Pepeliuga, cf. Pipelcufa), ca si la cele germanice: Aichenbrodel, Aschenputtel, 
Cinderella etc. TrasStura caracterist:c3 a' acestui tip e pantoful sau condurul, care reveleazS ade- 
vSrata mindrete a eroinei, mult timp ascunsS sub un exterior respingStor » *. 

la aceeasi lucrare, L. Siineanu descrie tipul sirbesc al Cenusere>ei, care intr-adevar sea- 
mSna cu cele dou5 variante din colectia noastrS, dupa cum va putea oricine face comparatia, 
problem! imptumurului sau a influentei de la un popor la altul raminind deschisa, de rezolvat 
poate intr-o cercetare monograficS viitoare: 

« Varianta sirbeasca cu acelasi nume contine o introducere — vaca nazdrSvana — care se 
rapoarta la tipul precedent, si pe care o intilnim si in unele versiuni romanice de mai la vale. 
Mama vitrega dind fetei sa toarcS o intreaga traistS de lina, vaca o ia in gura si mestecind-o, firul 
iesea tors din ureche. Apoi mama vitrega porunceste s-o taie, vaca sfStuieste pe fata (ca si intr-o 
poveste ruseascS de mai sus) s3 nu mSnince din carnea-i, ci sa strings oasele si s3 le inmormin- 
teze sub o piatrS. Intr-o duminica, mama vitrega, inainte de a merge cu fata ei la biserica, varsS 
in toata casa o strachina mare de mei si o ameninta cu moartea, de nu-1 va culege pina la 
intoarcere. Ducindu-se la mormintul vacei, Cenusereasa gasi o ladS deschisS plina cu hainele 
cele mai scumpe si deasupra-i doud porumbife albe, cari o pova^uira sa se imbrace cu una din ele 
si s3 mearga la bisericS, iar ele vor culege meiul. Asa se arSta ea in trei rinduri si cea din urma 
oar3 pierdu pantoful drept. Pornind din casa in casa sa-I cerce, feciorul de imparat ajunse si la 
casa mamei vitrege si, nebrodindu-se in picioarele fetei sale, o intreba daca se mai afi3 cineva 
in casa $i ea tagSdui. Atunci cocosul, zburind pe albia pe care mama vitrega o ascunsese pe Cenu- 
sereasS, strigi: «Kikiriki ! Fata sub albie e viritS aici ! » Pantoful i se potrivi in piciorul drept si 
feciorul de imparat o lu3 de sotie » ". 

Tipul A. Th. 510 B, pe motivul tatalui incestuos, care dup3 moartea sotiei dorestc s3 ia de 
nevastS pe fiica sa si care fugind in lume de teama pScarului se c3s3toreste, dup3 multe peripepi, 
cu un imparat, are doua variante in colectia noastra: Pielea de migar si Giscdrita, fiind unul dintre 
cele mai raspindite basme populare romanesti. 

O variant5 a basmului lui Ion CreangS, Harap Alb, poate fi socotitl povestea din colecpa 
noastr3 Cerbulde la balta, care cuprinde combin3rile celor dou5 tipuri: tipul A. Th. 531, pe motivul 
ipinulut (al omului rosu) si tipul tovarSsilor nSzdrSvani (tip A. Th. 513). Ov. Birlca in volumul 
Povefrile lui Creangd (1967) aratS ca tipul A. Th. 531 (spinul) este atestat in intreaga Europ3. dar 
fi in India si in America, iar tipul A. Th. 513 (al tovarasilor supranaturali) este rSspindit in 
Europa, precum si sporadic in Africa (cf. catalogului Aarne-Thompson, ed. 1964). 

Tipul de basm A. Th. 545 B, pe motivul c3p3tuirii unui tin3r sarac de c3tre un animal, 
prieten (vulpe, pisica etc.) este reprezentat in colectia noastra de douS variante frumos povestite: 
Vulpea lui Rogojel si Minanul n&zdr&van. Fiind cunoscut si atestat in folclorul european, in Asia 
si Africa, tipul acesta de basm este frecvent intilnit si in literatura noastrS popularS, fiind cunoscute 
20 variante, dupS cum afirmS C. B3rbulescu in studiul amintit. 

O varianta a povestii lui P. Ispirescu, Pasdrea m&iastrd, care se incadreaza in tipul 
A. Th 550B am inclus si noi in colectia noastr3 si anume: Pasdrea Zambild. In folclorul romtoesc 
basmul este atestat in vreo 40 de variante. 



* L. §ainianu, Basmtlc rcradnt, 1978, p. 475. 
' Ibidtm, p. 476. 



IX 



In lucrarea Basmete romdne, L. S&ineanu rezumi" lapidar si extrem de limpede tipul 
basmului acesta: 

< Un imparat cu trei feciori are nevoie de o pasare mSiastra spre a impodobi o clldire 
marea?5 (manastire, biserica, turn). Feciorul eel mai mic izbutejte s-o ia, ajutat fiind de un animal 
recunoscator. In cale, intilnindu-se cu frafii s«ii, dinsii ii rapesc pasarea 51 cauta din invidie sa 
prapadeasca pe voinic, arundndu-1 intr-o prapastie. Dar el scapSj frafii perfizi sunt pedepsifi ;i 
pasarea care ramasese muta din moment ul rapirei, incepe iar3;i a cinta » ■ 

Tipurile de basme A. Th. 566 51 A. Th. 567, care de obicei se combina in pove§tile 
populare romanesti, primul pe motivul fructelor producatoare de stare animaliera (si < doctor 
bun », vindicator), iar al doilea, avind episodul gainii miraculoase sint prezente si in aceasta colec- 
tie a noastra. Primul tip 566, are, in acest volum, 2 variance : Gkiuma Ghiuzel sau Ghina ceafru- 
moasd si Doctor bun, iar al doilea tip 567 are, de asemenea, doua variante : Cei trei frati imparati 
si Doi frati. Ambele sint cunoscute si raspindite la noi, in Europa si in Asia, dar al doilea este 
muk mai frecvent si productiv. 

Basmul Dreptatea si Strimbdtatea, din colectia noastra, incadrindu-se in tipul A. Th. 613, 
tip foarte raspindit si popular in folclorul romanesc si universal, se impune printre cele mai fru- 
moase basme povestite in limba romana, prin limpezimea si voiciunea stilului, prin dramatismul 
situatiilor si prin valoarea morala exemplar! pe care o degaja. La P. Ispirescu basmul se cheami 
Dreptate si Nedreptate. 

Tipul A. Th. 670, atestat in folclorul romanesc in numeroase variante, precum si pe plan 
international, este reprezentat in aceasti colectie de basmul Omul care stie grahil animalehr, care 
sc circumscrie in linii mari episoadelor si motivelor tipului. 

Mai dorim sa consemnam din cadrul capitoiului Basmului fantastic, din colectia noastra, 
doua variante ale tipului 707 C* : Doi feti logofeti si Trei fete mari in cinepa, tip atit de specific 
folclorului romanesc, cunoscut indeosebi din varianta lui P. Ispirescu, Insir-te margdritari, pre- 
lucrat si de V. Alecsandri in versuri, si care diferi" atit de mult de tipul international Copiii cu 
pdnil de aur. Sint cunoscute pina azi peste 70 variante romanesti ale tipului 707 C*. Basmele din 
colectia noastra, fara sa fie in vreun fel tributare lui Petre Ispirescu, sa fie reflexe ale basmului 
Insir-te margdritari, se apropie foarte mult de naratiunea povestitorului muntean, provenind 
din acelasi fond popular comun, general romanesc. 

Capitolul Basmelor nuvelistice, din colectia noastra, far! sa aibii aceasi pondere insemnata 
ca Basmele fantastice, cuprinde totusi o seama de tipuri dintre cele mai specifice si caracteristice 
penrru basmul popular general romanesc, dintre care dorim sa comentam doar citeva mai 
populare si frecvente. 

Astfel, basmul Fata infeleaptd din acest volmun se incadreaza in tipul A. Th. 875, unul 
dintre cele mai raspindite in toate provinciile, atestat in peste 60 variante, centrat pe motivul 
conSictulus dintre bogat si sarac ;iao serie de intrebari, la care fata saracului dS raspunsurile 
potrivite. Cercetatorii tipului au conchis ca basmul este o creatie europeana, care are insa la baza 
unele motive si elemente orientale. 

Tipul A. Th. 910, pe motivul sfaturilor primite drept simbrie, este atestat in colectia 
noastra prin varianta Ivanciu eel sarac. Acelasi tip A. Th. 910, in combinatie cu tipul A. Th. 613, 
pe motivul dreptdfii fi nedreptdtii, e prezent in colectia noastra prin basmul Bmele si rial, coerent 
si frumos povestit. 

Tipul A. Th. 930, pe motivul destinului de care nu te poti feri, orice ai face, apare in 
colectia noastra atit in naratiunea popularS Ursitorile, at si in cintecul epic Stditcufa sau Ursitorile, 
balada fiind culeasa de la rapsodul popular timocean Sima Prunaru. O comparare a celor doua 
piese, una in proza, cealaiti in versuri, ridica interesante probleme privind procesul de creatie 
in folclor, creativitatca populara in genere. 

Basmul lui Petre Ispirescu Hotu impdrat, f icind parte din tipul A. Th. 950, are un frumos 
corespondent, in colectia noastra, in basmul Impdratul tor, care desi se circumscrie motivului 



s L. $5ineanu, op. cit., p. 358. 

X 



intilnit atit in foidoml romanesc, cit si in folclorul universal, nu este creat pe baza izvorului 
sens, ci poarta, profund imprimati, pecetea autenticitapi populare. In studiul despre basmele 
lui P. Ispirescu, C. BSrbulescu arata privitor la acest basm atnintit mai sus: 

« Hopu impdrat (Tip A. Th. 950) este unul din putinele basme pe care le gasizn consemnate 
literar in anticfaitate. Este vorba despre comoara lui Rampsinitus, intemeietorul dinastiei a XX-a 
egipteana, in jurul anului 1200 i.e.n. Basmul este foarte raspindit in intreaga lume datoriti in 
mare parte includerii lui in istoriile lui Herodot in sec. al V-lea i.e.n. Herodot insuji 1-a auzit 
insS din sursS orali cum marturiseste : * si dea crezaroint surselor egiptenilor eel care le socoteste 
vrednice de crezare. Cit despre mine, in toata povestirea mea, nu fac decit si scriu cum am 
auzit spusele unuia si ale altuia ». In folclorul romanesc am consemnat pina acum 14 variante » '. 

Un alt basm despre dracul (zmeul) eel prost, reprezeatind o combinare a mai multor tipuri 
A. Th. 1072 + 1071 + 1094+1149, frumos povestit din colectia noastri, este Stan lenesu. 

Un alt basm, de o mare frumusete poetica, care se incadreaza in tipul 2014, din acest 
volum, este GingHrasul. 

Al treilea capitol al colectiei noastre, Basme despre animate, fara si exceleze prin bogitia 
temdor si forma artistica, cuprinde totusi citeva povesd demne de menfionat, ca Ariciul si vulpea, 
Capra si lupul, Cum a pdcalit vulpea lupul, care prin universul lor fabulos si viziunea artistica 
simpatetici, ne amintesc caracterizarea acestei specii f acute de Ovidiu Blrlea: 

t Basmul despre animate se vadeste mai arhaic decit basmul propriu-zis, intrucit are la baza 
o viziune mai primitivi despre lume. Ea presupune credinta ca animalele au nu numai un suftet, 
similar celui uman, dar chiar si un limbaj propria prin care ele se inteleg si pe care il poate 
descifra si omul, mai ales eel dotat cu insusiri speciale. La inceput, omul s-a apropiat cu sfiaia 
de uncle animate, le atribuia puteri miraculoase. Un fel de mister incununat de un nimb 
plutea in jurul celor cu manifestari mai ciudate. De aci pina la venerarea lor nu era decit 
un pas ♦ w . 

Mult mai bine reprezentat, in colectia noastra. este eel de al IV-Iea capitol, Snoave, in 
care sint retinute teste inchegate sj frumos povestite, din tipurile cele mai originale si specifice 
din repertoriul romanesc, precum si unele piese caracteristics pentru slavi si popoarele balcanice, 
in genere. Astfel, in cadrul acestui capitol apar 5 snoave din cunoscutul ciclu al lui Pdcald: Pacala 
si taica popa, Pdcald si popa, Pacala si hotii, Pdcald cu purcelu, Cum a vindut Pacala vaca, la 
care trebuie si adiugim snoava Pdcald, din capitolul Anexe, inregistrati si transcrisa fonetic de 
R. Marcovici. Astazi se cunosc peste 100 variante ale ciclului Pacala, rispindite in toate provin- 
ciile {arii, mai frecvente fiind intilnite in Transilvania. Tot Ovidiu Birlea traseaza conturul 
acestui ciclu in cadrul universului snoavei populare romanesti: 

< Exists totusi snoave in care in central atentiei sti personajul pozitiv, dar acesta este de 
obicei figura care intruchipeaza istetimea populara menita sa dejoace planurile impilatorilor de 
toate categoriile, pedepsind fara cratare chiar exponentii claselor dominante din trecut. Acestia 
sint personificarea aspiratiei necurmate a straturilor populare spre dreptate §i echitate sociali, 
intruchipate de Pacala (Pepelea) la noi, Giufa in folclorul italian, Till Eulenspigel in eel german, 
Cioha in O mie si una de noppi etc. In repertoriul nostra, figura lui Picali (Pepelea) se vadeste 
mai complexa, rezultata din suprapuneri §i contaminari. El apare in unele snoave ca intruchipare 
a prostiei funciare care, dupa pireri unanime, fac parte din stratul eel mai arhaic, prezent si la 
popoarele primitive, unde eroul civilizator este in acelasi timp si personajul bufon, manifestindu-se 
in formde tipice ale neghiobiei, care in fapt se dovedejte aparenta dupa atare viziune arhaica. La 
noi, Pacala uneori simuleazi prostia prin faptul ci ispravile savirsite presupun o istetime sub- 
terani, tradata de imprejurarea ci exploateazi sensul propriu al unor exprimari ngurate sau chiar 
cuvinte, numai cu intentia de a provoca risetele cele mai nestavilite » u . 



* C. Birbulescu, op. cu., p. LXVI. 
" Ovidiu Btrlea, Mdarui romJtusc, 



j I, 1981, p. 211. 
" Mdem, p. 235. 



XI 



DupS PicalS, cele mai frecvente personaje ale snoaveloi si din aceasta' colectie sint popii, 
f iganii etc. dupS cum se satirizeazS si unele defecte morale §i deficiente fizice ale oamenilor. Sint 
prezente in cireva snoave din colectia noastra si unele personaje care intruchipeaza pe PScalS la 
popoarele balcanice: Bai Giora si Bai Ganea la bulgari si Nasiratin Hogea la turci. 

Ultimul capitol al volumului Povesti populate romanesti cuprinde Legendele ce circula la 
romanovlahii din sudul Dunarii ?i care au in centrul lor figuri populare ale istoriei, mitologiei si 
gpatiuhii popoarelor balcanice: Alexandra Macedon, Solomon impdratul, Imparatul Traian trece-n 
lard, Printesa de la Gamza, Impiratul Constantin eel Mare, Craleviciu Marcu si Aiircea eel Mare, 
|i Poveste despre Baba Novae din vremea turcului. 

Desigur cS cea mai puternica si sensibilS rezonantS in sufletul si traditiile poporului roman 
a produs personalitatea cuceritorului Daciei, cea mai vie si nestinsa amintire in memoria locui- 
torilor Romaniei orientale se pastreazS in jurul figurii istorice a impSratului Traian, dupa cum 
aratS si tolcloristul Ovidiu Birlea: 

i Cea mai veche amintire despre o figurii istorica este cea despre imparatul Traian (Marcus 
Ulpius Traianus). E drept c5 in unele colectii, incepind cu Tradipile lui Marian si unele rSspun- 
suri la chestionarul lui Densusianu, sint pomenrfi si dacii, dar nu mai incape indoialS c5 e la 
mijloc o intruziune livresca, din manualele scolare. Doar impiratul Traian face exceptie, dar sub 
forma Troian, imprumutata de la slavi dupS parerea unanima (de$i Schuchardt atesta forma 
Troiano in latina vulgara), dupa ce acestia au luat-o de la populatia romanizata din bazinul dunS- 
rean. Legendele despre Traian constituie un capitol aparte al foldoristicii pentru considerentc de 
pondere unica. Exceptind pe Alexandru eel Mare, Traian este singurul monarh a carui amintire 
a trecut dincolo de gramtele statului pe care 1-a cirmuit, dar spre deosebire de eel dintii, a carui 
amintire a fost copios alimematfi de faimosul roman popular, cea a lui Traian a dainuit numai 
pe cale oral3 §i mai cu seamS pc o perioadS excesiv de lunga, de aproape douS milenii. Aceasta 
imprejurare a dat najtere altui fenomen folcloric neobi§nuit de rar: amintirea s-a canalizat in 
douS directii total opuse, evoluind pinS la limitele absolute, spre cufundarea in nimic, prin trans- 
formarea numelui intr-un substantiv comun, iar pe de altS parte spre divinizare, prin ridicare 
in panteonul zeilor pagini » 12 . 

S-a putut observa cum in spatiul spiritual al basmului popular romanesc din sudul DunSrii, 
in categoria snoavei s-au infiltrat personaje specince folclorului bulgar, ca Bai Ganea ;i Bai 
Giora, iar in categoria legendei au patruns personaje specince eposului popular sirbesc, precum 
Marcu Cralevici si Baba Novae (ultimul prezent deopotriva si in cintecul epic romanesc nord- 
dun2rean\ 

Dacii pina acum cercetatorii ?i-au putut forma o imagine revelatoare despre mareajbogatie 
si vitalitate a eposului popular romanesc care circulS la romanovlahii din Timoc, in fapt despre 
geniul poetic epic al poporului roman, din aceasta colectie specialism vor avea revelatia aceleasi 
inzestrari spirituale exceptional $i pe tarimul epicii populare in proza, multe teme ji motive 
strSvechi, mitice circulind intr-un gen sau altui, intr-o forma compozitionala sau alta. Cum mai 
ariltam, intre balada fantastic^ si basmu] fantastic s-a petrecut o osmozS generics continua, multe 
motive mitice stravechi traco-getice si greco-romane refugiindu-se in aceste specii conservatoare, 
dar de o mare vitalitate pinS in zilele noastre. Ca o dovadi a influentei reciproce intre aceste 
genuri viguroase ale creatiei populare romanesti, eposul popular si epica in proza, este §i exis- 
tenta, chiar in cadrul acestei carti a multor basme cu o frazare cadentata, a patrunderii in miezu] 
povejtilor a numeroase versuri populare, care fac mult mai expresive si gradate momentele ac{i- 
unii, precum $i replicile personajelor. La fel se poate explica ajungerea pinS la noi in cintecul 
epic a unor subiecte mitice antice, numai printr-o confluents neintrerupti cu traditia orala a 
basmului, care, se jtie, conserva de-a lungul mileniilor reminiscente si relieve ale mcntalitatii 
populare arhaice, ale unor conceptii animiste si totemice, ale unor civilizatii si creatii spirituale 
de mult disparate, ale gindirii si artei celor mai vechi locuitori ai acestor meleaguri. 



" Oridiu Bi.-lea, Foldorui rominesc, I, 1981, p. 133—131. 

XII 



Un basm nuvelistic Poveste de b&iatul milos (tip A. Th. 981) care poarti nealterati marca 
autenticitJUii populare, orale, povestit de Prunaru Dobrili, fiul celebrului liutar Sima Prunaru, 
din comuna Zlocutea, judeful Craina, Jugoslavia, nareazi despre un strivechi obicei, din preistorie» 
din timpuri imemoriale (si care in narafiune este plasat in vremea impirifiei turcesti), acela al 
omoririi bitrinilor, care nu-si mai pot face rost de hrani, nu-si mai pot purta de grija. Venind 
ordinul de la impirl$ie s3-?i omoare bitrinii, toti il implinesc, numai un biiat milos isi 
ascunde tatSl : 

« Colo intr-un sat, su poala la un munte, erea un biiat cuminte si milos, avea un rati 
bitrin, care crescusi copilul tot din cersie, pinS la-ndUtituri si imbracatura. BSiatu era mult 
sirac si rSmas de sitenii lui. Veni poziv din sat, roc de-o siptimina si-si omoare bitrinul, 3; 
si iveasci in sat cind ingroapS. Poms el mare plins si milos cum erea nu indrijnea si omoare pe 
tati! lui. Intr-o zi, plingind, vorbi cu tati-su si zisi : Tata, taicuful meu, ai auzit, cum ie rinduj 
1-ai bitrlni? Da tatS-su-i zisi: — Taici, mai bine tu pe mine, deck geiaru Pe tine, cici eu 
sint bStrin da de tine imi pare riu ci esti tinir. BSiatu vorbeste plingind $i-i zice: — 
Tati, aide cu mine si te pitul, ca trag nidejde ca s-a schimba ista zacon ». 

In basm se povesteste, in continuare, cum venind vremuri grele, de foamete, dispirind 
chiar siminja grinelor, impSratuI cere si aducS fiecare bucate imparities, sub pedeapsa cu moar- 
tea, si cum numai acest om, care si-a crutat tatil, sfituit de acesta, a putut implini porunca. Ceea 
ce il determini pe impirat si nu mai omoare pe bitrini, care s-au dovedit oameni intelepti. Poves- 
tirea e condusi cu multi dibicie $i mestesug artistic, cu momente dramatice, tensionate, iar 
intelesul si morala, firi si fie explicite, se degaji cu pregnan(i. 

De la acelasi povestitor, Prunaru Dobrili, provine naratiunea Poveste de un mos cu o 
buturoagi (tip A. Th. 503), pe motivul celor trei obiecte miraculoase pe care le primeste omul 
sirac de la un personaj mitologic (in alte variante fiind Dumnezeu), text redat in acelasi stil 
arhaic traditional si intr-un limbaj regional: 

* Mogul s-a nicijit si triiasci asa greu, ama firi Iemne n-a putut, asa ci mosu intr-o zi, 
iel Ioa de acasi o traisti pe umere 51 un topor si pleca dupi buturoage de-ale mici, ceva si si 
spargi cu toporul. Mergind mosu prin pidure, ciocinind prin buturogi, ajunsi la o buturoagi 
mare si cam putredi. Mo$u, cum o vizu, si-nchina, s'ficu o eruce cu mina a dreapti, si ruga 
lu Dumnezeu asa: «Doamne, cu puteria ta, ajuti-mi si sparg cu toporul buturoaga asta, si-mi 
umplu si eu traista ! > Dupi ruga mosului ridici toporul sus %i dete o dati in buturoagi, sparsi 
o aschie buni ! Mult i-a fost drag la mo; ci din buturoaga aia mare umple mosu traista. Mosu 
iar ridici toporu si-1 infige in buturoagi; sparsi un nod bun, pini mosu si bage nodu de butu- 
roagi in traisti, iaci iasi din buturoagi altu mos luminos ca soar'li $i luminosu de mo; zice la 
alilant mos asa: <Bine mosule, ce riu ti-am ficut tie, de spargi cu toporu casa mea ». Mosul 
sirac porni si povesteasci la alant mos cum e rindu, cum a rimas firi babi, firi copii, nepoti, 
asa : 1 ci mult ieu sint si sirac, n-are care si vadi de mine, bani n-am si cumpir lemne si nu 
pot si due, mi doare picioareli si selili, mi nicijesc cu o traisti, ce pot, si adun ». Da mosu al 
luminos se roagi de siracul de mo? si nu-i spargi casa ci-i da ce cere siracul de mos. Siracul 
de mos spune: < di-mi ce vreai tu, luminosule ! > Mosul eel luminos ii diruie mai intii mosului 
sirac un migar nizdrivan care face bani, apoi o giini miraculoasi care oui galbeni §i la urmi o 
miciuci magici, de fag, ce-i da mincare. §i povestea sf irseste prin pedepsirea celor care rivniseri 
la siricia mosului, dorind si-i ia miciuca: „De-aci incolo mosu-i judeca «nu dupi graiul lor, 
ci dupi faptele lor », ci « pasirica vicleani da singuri-n lat ». 

Intr-unul dintre basmele narate cu rari arti din aceasti colectie, Must&ciosul (tip A. Th. 
630), apare o figuri mitologici striveche, un monstru urias straniu, produs al unei imaginatii 
populare bogate §i originate, pe care trebuie si-1 infrunte eroul uman al povestii : 

« Dupi ce se siturari, odiniri cita si o luari la taini. — Vreti voi si miritati fata asta dupi 
mine? — Vrem, ami se tine de ea o hali. Vine la amiaz intotdeauna la ea. — Astizi vine? — 
Vine. — Ce ali e aia? — MustSciosul ! — Unde sede? — Care stie? Mai stai cita si-1 vezi. — Mii 
biiete, dincotro vine el? — Vine de la scipitat. — §i cum vine? — Vine cu o mustati pe pimint 

XIII 



de matura drumurile si ogasele, iar dealurile le doboarS si face dmpii; iar cu aWtS musta;S 
sterge stelele pe cer, le tulburS, le mesteca, le rupe. Intr-o parte de mustata are 365 de cuiburi 
de arSti, prefecStori, bufnite, berze, golumbi, toate moadele de pasSri. Si cind vine, vine ciripind, 
fringe pSdurile, fSdnd larmS mare, rupe docile, astupS ogasele, opreste apele. StS bSiatul §i sa 
gindeste: asa ceva n-a mai auzit. — Bas o sa stau sS-1 vSd la amiaz. — S3 stai numai pitulat, 
colo-n tufa, acolo fS-fi crovu si stai pitit, cS urlS ca un cutremur. S3 pierde lumina de pe pSmint. 
Cind porneste din slavile cerului e mare, dar cu cit s-apropie sS face mic ca un voinic. SS dS jos, 
sede cu ea cit vrea si iar pleacS-n sus ». 

In basmul Muma Padarii, basm intilnit in numeroase variante in foldorul romanesc, pe 
lings figura Mumii PSdurii, mai apare o fiintS mitologiei monstruoasS, care prin infStisarea-i ne 
aminteste de Sfinxul mitologiei antice, pe puterea cSreia isi tese faima Muma PSdurii, care amS- 
geste voinicii si le rapeste viata. Plecind in cautarea fratelui mai mare omorit de Muma PSdurii, 
fratele eel mic, mai istet si mai viteaz, o amenin(3 cu moartea: 

« — Nu mS omori, voinice, cS nu eu 1-am fScut pe frate-tu stanS de piatrS, ci ala sSlbaticS 
din pod. DacS mS scapi, eu iti spun cum s-o omori pe namila din pod. — Bine, mSrusS, spune 
si eu ma tin de vorbS si ridicS baba de pe jeregai. — Ala cea mare n-are putere dedt cind pune 
ghiarele ei pe pSmint. In miinile ei poartS doua bite fermecate. Cum dS-n am, sj-1 preface stei 
de piatrS, da cu alta da-n om si-1 inviazS pe loc. Vezi fratele tSu stS aci de vreo doi ani si dacS 
ai avea bitul fermecat, 1-ai putea-nvia. Voinicul, (mind calul de friu, intrS in bordeiul babe; cu 
sabia-n minS. Cum intra, o ala mare cu ghiare ca de zmeu se ISsS-n jos gemind asa de tare cS 
se cutremura padurea de fugeau speriate toate lighioanele. Da voinicul, cind vSzu cS si-a scos 
afara picioarele, trase o datS cu sabia de-i retezS picioarde dintr-o loviturS. O alS mare cazu 
jos pe pSmint, ama nu mai putu sS faca nici un pas si cind instinsa ghiarele de la miini sS-1 
prindS pe voinic, el trase inca o data si-i tSie minele. Mai trasS incS o datS de-i cSzu caput, 
la pSmint, dindu-se de-a berbeleacul ca un dovlete scotind foe $i orravS pe gura. Din miinile 
alei cSzurS douS bite. Voinicul lu5 bitele ;i le privi cu bagare de seama. Dete cu una-n dine si 
dinele se prefScu intr-o stanS de piatrS. li dete din nou in cap cu celalalt bit si copoiul incepu 
sS se gudure lingindu-i de bucurie miinile ». 

Din aceeasi familie a monstrilor mitologiei, mosteniti in basmul popular din mitologia 
anticS, pSginS, poate chiar dintr-un substrat mai vechi, al miturilor primitive, apare Cerbul de 
baltS in povestea cu acelasi titlu, pe care trebuie sS-1 infrunte eroul, ajutat de o bStrinS, care-i 
dS o piele vrSjitS: 

< Cerbul era o fiara mare cu coarnele ajungind prin virfurile copacilor si cu o gura mare 
dt o surS. Se cutremura pSmintul cind trecea spre baltS sS bea apS, sa se scalde. DupS ce se 
scSlda, se-ntorcea cu fata spre voinicul din groapa. PStru trasS cu gida si-1 lovi la partea sringS, 
chiar la casa sufletului. Cum il lovi, fugi spre un deal mare cu pielea fermecatS intr-o mini. 
Cerbul sorbi apa din baltS si o azvirli dupS PStru ca sS-1 doboare. Dar el se prinsS de rulpinele 
copacilor si apa sS-ntoarsS cu pietre mari ji copad la vale, firi sS-1 sminteascS din loc. Cerbul 
insS cu gida infiptS in cap nu-1 ISsS. Cind fu gata-gata sS-1 ajungS, ii aruncS in fa(S pielea cea 
fermecatS, cerbul se-mpiedicS de un riutac, cazu si muri. E! ii tSie capul si-1 duse impSrarului. 
Se mirS impSratul de curajul slugii ginerelui sSu, iar omul eel rosu se bucurS cS de-acum inainte 
cerbul de baltS n-are sS-i mai omoare oastea Iui Verde-mpSrat si el va putea face nunta cu 

frumoasa crSiasS a acestuia ». 

Spre deosebire de nintele fantastice descinzind in universul basmului popular romanesc 
din mitologia pSginS sau poate chiar dintr-un fond antropologic mult mai vechi, care inspirS 
omului sentimente de groazS, terifiante, figurile mitologiei crestine, Dumnezeu, Arhanghelul 
Mihail, Sfintul Nicola sau chiar Moartea, care apar in tipul A. Th. 332, al rasilor supranatu- 
rali, sint mult mai familiar* omului in povestile romSnesti, mai accesibile si mai binevoitoare, 
eroul apropiindu-si-i sau respingindu-i cu nonsalan;a. Astfel, in basmul Moartea-na§e, omul sSrac 
pornit in cSutarea unui nas care sS-i boteze copilul, se intflneste mai intii eu Dumnezeu: 

XIV 



« lata c5 intr-o zi, pe la chindia mare, se-ntilni cu un om. Era imbracat in aine cam neo- 
bisnuite si cu barba alba, ce-i ajungea la genunchi. Se dete-n vorbS cu mosu. Mo;u incepu sS-I 
ispiteascS: — Ce vinturi te-a pus pe astfel de drumuri firs capatii, pe unde picior de om inc5 
n-a indrSznit s5 calce? Omul nostru se uitS cu bSgare de seami si nu vSzu alte urme decit 
pe ale mojului. LasS capul in jos, apoi zise: — Mosule, sint om sarac, vin de la marginile lumii 
si cam un om drept care sS-mi fie nas, ca sS-mi boteze copilul, de curind nascut intr-un bordei 
s3rac. — Cu voia ta eu as putea s5-p fiu nas, zise mos/ul. Fruntea saracului se lumina de bucurie, 
apoi zise: — Daca-i asa, atunci este drept sS te-ntreb pe cine am ales ca nas? — Da, rSspunse 
mosul, eu sint Dumnezeu ! — Cum, dumneata esti Dumnezeu? O, ce nenorocire, zise sSracul. 
— De ce nenorocire, omule? Nu te bucuri cS Dumnezeu p'-a iesit in cale sS te ajute? — Nu 
mS bucur ! Dacfi esti Dumnezeu, atunci nu-mi esti na$, fiindcS dumneata nu esti om drept ! Dac3 
esti Dumnezeu, pentru ce ai ISsat in lumea asta atitea tele si pacoste? Pentru ce pe unii i-ai 
fScut bogap, da pe alpi slraci lipifi pSmintului ? Aaa . . . nu, nu, dumneata nu esti un om drept. 
Si unui cine i-ar fi milS de trupul meu, gol si plin de rani, da pe nu ti-e milS, cum nici la cei 
avup nu le este milS de cei saraci ». 

A doua zi omul sarac se-ntilni cu Sfintul Nicola, care se oferi sa-i fie nas, dar pe care il 
refuza iar. A treia zi se intilni cu Moartea: 

« Omul acesta era deosebit fapt de alp oameni. Era un vlajgan mare si urit, fata pSroasS, 
ochii negri schinteitori, care te sfredeleau cu privirea crudS ca de fiarS salbaticS. Vorba lui era 
scurta $i lovea ca o sSgeata. Pe soldul sting atirna o sabie mare ingrozitoare, pe care se prelin- 
geau picSturi mari de singe incS cald. Il cuprinserS fiorii privindu-1 incS o data din crestet pina-n 
cSlciie. Nu mai cuteza sS spuie nici o vorbS. Stitea putin ca s2-i vinS curaj. Ba sS-1 intrebe cine 
este? Isi luS inima-n dinu st-i zise: — Bine, nasule, drept ar fi sa 5tiu si eu pe cine am ales 
sS-mi fie nas? De aceea te-as ruga spune-mi cine esti dumneata? — Chipul meu si sabia ar putea 
sS te facS s2 ghicesti: Sint moartea ! — Dumneata moartea? zise tremurind de fricS sSracul. — 
Da, chiar eu, intSri ea. — Atunci sS stii cS este bine ! Ma invoiesc sS-mi fii nase, pentru cS esti 
un om drept. Dumneata nu sprijini nici pe eel bogat, nici pe eel sarac. Mergi la fiecare si fara 
indurare curmi firul vietii si celor boga;i si fericiti si celor saraci §i oropsiti. Apoi mS bucur c5 
am facut o alegere bunS, am avut mare noroc. Un lucru n-o sS-|i placi, fiindca sint sarac si 
n-am nimic in afarS de petecele de pe mine si acest toiag. — Tot una este pentru mine, avut, 
ori neavut, tinSr ori bitrin, sabia mea nu alege, cind vine sorocul. Lasa tu saracia la o parte, ca 
te voi ajuta s5 ajungi om bogat, zissi moartea. DupS o cale lungS si intoarsS, sSracul ajunge cu 
nasul sSu la bordeiul unde muierea lui il astepta cu fiul sau nebotezat. BotezS nasul pruncul 51 
se fScu o micS veselie, la care ceilalti oameni din sat nu venirS, din mindrie, in casa saracului." 

Acfiunea basmului continuS prin Imbogaprea omului sarac cu ajutorul nasei, pe care finul 
o pScaleste, aminindu-si moartea in mai multe rinduri, la fel ca si in povestea lui Ivan Turbincd 
si in alte versiuni din tradiria oralS. 

Supraviepiirea mitului antic elin al lui Oedip, pe tema fatalitltii, a destinului, in tradipa 
oralS (din care 1-a preluat ;i prelucrat in teatrul sau Sofocle) a popoarelor balcanice, in dubla 
ipostazS, a dntecului epic ;i a narapunii in prozS, asa cum se intilnesc si in colecpa noastrS, este 
dupS noi un adevSrat miracol al creativitSpi populare in genere si in special al spiritualit&pi populare 
romanejti. DacS narap'unea in prozS Ursitorile — basm nuvelistic (tip A. Th. 930) — s-a schimbat 
de-a Iungul vremii, cu fiecare nouS povestire, ajungind pinS la noi o copie palidS a mitului grec 
antic, cintecul epic St&ncufa sau Ursitorile — colecponat de noi de la eel mai talentat rapsod timo- 
cean, Sima Prunaru — interpretat cu multS grijS fafS de tradipa oralS ;i memoria colectivitSp'i, 
pSstreazS in liniile lui mari conturul mitului literar din opera marelui tragic grec, fSrS sS vedem 
in el un reflex al creatiei culte antice, ci dear izvorind din aceeasi sursS inepuizabili a culturii 
populare, din care-si au sorgintea $i piesele lui Sofocle. 

Pentru comparape citSm, in paralel, un fragment din poveste mai intii si apoi un fragment 
din baladS, in care este surprins momentul ursitului, care aratS atit confluen{a, cit si diferenta 

XV 



dintre cele doua creapi populare, precum §i modalitatea diferita de a pastra ji transmite mitu'. 
lui Oedip: 

« Muierea $i omul ei, cum rostira masa pentru ursitori, adormira du§i, de puteai toca 
lemne pe ei. Negustorului ii pierise somnul ;i se tot vaita, ce piaza rea i-o fi-ndemnat sa bata 
la ast bordei saracacios $i murdar. Gindindu-se ce-o sa se faca de rusioe la ziua, auzi usa bor- 
deiului scirtiind. Deodata casca ochii mari si zari trei zine intrind pe use-n soba. Cele trei zine, 
cu pletele de aur rasfirate peste umar, cu aripi §i camaji subtiri ca pinza de paianjen, se ajezara 
pe linga masa pus5 $i se-ntrebara una pe alta, ce sa fad cu copilul? Ce soartS sa aiba? Sa aiba 
noroc sau sa fie nefericit si fara noroc pe lume? Care mai de care-si da cu parerea, iar negustorul 
sta cu uiechile ciulite ca iepurele si asculta. Cea mai mare zina grai catre surorile cele mai mici : 
— Surioare balaioare, cu cositele din soare, haide sa-1 ursam, acum sa nu-1 luam. Dar cind o 
crestea, cind s-o insura, chiar la cununie, calu-i poticneascS, capul sa-i rapeasca, sa se pome- 
neasca. Cea mijlocie auzind asa, o apuca mila de bietul copilas, rugindu-le astfel pe surori: — 
Hai, fa surioare, ce pacat, ce jale, la vreme de tinereata, sa-i curmam frumoasa viavi ! Mai bine 
sa moari pruncu — acum, sa E-ajungS pe-asa drum. Dar zina cea mica, cea mai frumujica, sta 
$i chibzuia, apoi le graia : — Voi suratelor, surioarelor, fermecatelor ! Stati, nu v3 grabip, copil 
sa-1 ursifi. Ca este sarac, cu o cerga-n pat, hai noi sa-1 urs3m si $8-1 procopsSm. Pe negustor sa-1 
mosteneasca, avu{ia-i izideasca $i fnunos sa imi traiasca, negustorul prapadeasca. Surorile a§a 
se ogodira, asa si-1 ursanS. Pusera mina pe trocul cu apa §i pe busuioc 5I— I stropira fa{a prun- 
cului. Toate se-nchinara, asa mi-1 ursara si-afar' imi plecara. » 

S-a putut observa ritmarea frazei pove?tii, desigur sub influenfa baladei populare, care 
circulS in acelasi mediu folcloric, cum se va putea compara cu fragmentul poetic pe care il citam: 
♦ Cind copilul mi-1 najtea, / Si trei zile se-mpiinea, / Stancuta pe strat sedea. / LinS verde 
de-o lalea, / IacS sara sa-nsera, / De pe strat mi se scula, / Trei turte de pine f acea / Si masa mi-o 
intindea: / Cirpa alba peste masa, / Trei steble de busuioc, / Iubeste copii cu foe, / Si un troc cu 
apa rece / Asa lucru-si isprSveste. / Iar pe strat mi s-aseza, / Linga copil s-aseza, / Linga copil 
sa culca / Mina sub cap ii punea, / Tip? oara-n gura-i da, / Da pe ea somnu-o fura. / Cu copil 
la piept uidea, /Dar omu-su ce-mi f3cea?/El in ginduri cS-mt intra, / Toatl noaptea nu-mi 
dormea . . . / Lina verde trei granate, / Doamne, la mijloc de noapte, / Ba§ cu sudori'li de moarte, / 
UrsStori'li imi venira / La soba mare intrara, / Ocol mesii ca detera; / Dar ursoaica a mai mare 
/ Busuiocu-n mina-1 lua / Si-n trocbi{3 mi-1 muia, / Cu apa rece stropea, / Da Stancuta imi dor- 
mea. / Iar ursoaica a mai mare / La capul copilului sa trSgea / Si ceva bolborosea. / A mijlocase la 
buric, / De-a mai mic3 la picioare. / Dar ursoaica cea mai mare / De§tiu-n sticla mi-1 baga, / Pe 
copil mi-1 miruia/Si din gurS-aja-mi vorbea: / Voi, surorile mele, / Iubite cu dor ji jele, /Ai 
copilul s3-l ursam, / S-acu$i cu noi sa-1 luam. / Mijlocasa-asa-mi vorbea: / Ai copilul s3-l ursam, 
/ Copilasu sa traiasca / Vacul sa si-1 vacuaiscl, / Cinspe ai cind s-o-mplinea, Tum-te-atunci s-o 
cununa. / Atunci copilul sa-1 luam, / Toata nunta s-o stricam, / Inima sa le-o rupem ! DarS 
ursoaica a mai mica, / Bat-o Maica Precista / Si Sfinta Duminica / Si ziulica de mine / Cu toate 
zilele bure, / C5 nu-mi vorbea nici un bine: /-Surorilor ursitorilor, / Zinilor, visatorilor, / Las' 
copilul sa traiasca, / Vacul sa ji-1 vacuiascS; / De la optspe ai de zile, / S3 se-ntimple o minune: 
mumS-sa s-o-nsura, / Bas cu ea s-o cununa, / S3 se duca pomina / Piste toat3 lumea I /. 
Numa-atita cfi-1 ursarS / Si cocogii imi cintara, / Da ursoaicele-mi plecar3 >. 

In fiecare create popularS este infatisata implinirea ursitei, asa cum o rosteste zina cea 
mai mic3. S-a putut deja observa, din premizele ursitului, indepartarea de forma clasici a mitului, 
pin3 la degradare ;i demitizare, in basmul popular, $i urmarirea indeaproape a tiparului mitului 
antic in balada populara §i in acest caz cu diferentele specifice firesti. 

Acelasi fenomen al coezistentei aceluiaji motiv atit in cintecul epic, cit sj in narapunea 
in proz3 1-am putea urmSri in cazul subiectului Broascd-Roa*ca, din care se vede pe de o parte 
poetizarea pove$tii sub influen{a baladei, cit $i supraviepiirea fabulosului, al elementului miraculos, 
fantastic, specifice epicii in proz3, in eposul popular. 

XVI 



Prezenta masivS a versului popular in cuprinsul prozci epice din acest volum, nu numai 
In formukle initiate, mediane si finale ale naratiunilor, ci si in alte sectiuni ale lor, este desigur 
nu numai un rezultat al osmozei dintre genuri, mai ales in cazul cadenfarii, ritmaiii si rinvirii 
cuvintelor, ci o dovadS sigurS a vechimii povestitului si a povestilor pe care le-am ales spre a fi 
publicateiacum. 

Si totusi exists numeroase basme in aceasta colectie, in care asistSm la desfasuraiea unui 
epic pur, dintre care se detaseazS povestea Andrei, o compozitie desivirsiti din acest punct de 
vedere, in care actiunea curge neimpiedecata de nici o intruziune liricfi sau poetica, dupa cum 
se poate observa din tonul precipitat al inceputului naratiunii: 

< Andrei, baiat sSrac, s-a bSgat la imparat argat cu pusca pentru mincare de vinat. SS 
vineze in padure ce pofteste imparatul: iepuri, golumbi, iribife, mistreti. Merge Andrei intr-o 
zi si gaseste o pasare pe creangS, o gugustiuca. Intinde Andrei pusca s-o impuste, ea se roaga: 
— Stai, Andrei, nu ma impusca ca daca nu m-oi impusca are sa fie ferice de tine cit oi fi tu viu 
pe lume. Andrei a pus arma la picior si pasarea a scapat. Da giriita ii spune: sa ma iei acasa 
la tine. A luat-o acasa. Cind s-a dus cu ea acasa, a pus-o la fereastra ca asa a cerut ea : — Pune-ma 
la fereastrS. Cind vezi c5 cucai, sa dai cit poti cu pumnu-n masS, o sS te gaseasca mare noroc. 
A pus-o acolo, si cind ea a cucait, a dat cu pumnui in masa si ea s-a speriat si s-a prefScut in 
femeie frumoasa, ca ea alta nu s-a mai vazut pe parnint. — Andrei, eu nu sint pasare, eu sint 
fata de imparat. Cum putusi sa ma capetj, sa dai de mine? Sa m-asculti, si sa vezi ce bine o 
sa fie de tine ! Auzi, noi aici n-o sa putem trai la imparatul, sa te duci sa faci o coliba ci: de 
proasta. Aici sint multe slugi. Acolo vii la coliba ta, te spai, te cirpesc, te ar&nesc, asa ca la 
casa noastra. El a ascultat, s-a dus deasupra de sat, a f Scut o coliba, a luat-o pe Maria si-a dus-o 
la coliba lui ! Da el tot 1-a ascultat pe imparat si i-a adus vinat. Insa el doar dormea.la nevasta 
lui in padure la colibS ! » 

Povestile cele mai autentice din aceasta colectie exceleaza nu numai prin arta narativa pura, 
ci ;i prin modalitatea unicS de a minui dialogul, care invioreaza ritmul acpunii, ii da un accent 
mai dramatic, contribuie la tensionarea si dezlegarea confiictelor dintre personaje, la armonizarea 
relatiilor lor. In acelasi basm, Andrei, intilnim un adevirat model al dialogului, ca o dovada in 
phis a oralitStii nealterate a povestfi. 

« — Deloc sS-1 iei pe Andrei sS-1 duci acolo la Cum Naum. ArStul s-a dus si el pe nisi- 
pina in pustietate la Cum Naum — era intre niste grabari intr-o pustie si acolo se opresc. — Aici 
nu e nimic ! — Baga-te-n grabar si striga: — Cum Naume, iesi afar' la mine. ArStul s-a intors 
si el a uidit singur. Striga el: — Cum Naume, iesi incoa'la mine, asa cum te-a inva^at arafu. 
Da Cum Naum nu se vede. — Iatl-mS, aicea sint. — Pai nu te vad. — Nu cutez sa ma arat. 
MS vede impSratul. Dar daca vrei iti dau sa mSninci. S-a pomenit cu un astal incarcat de buna- 
tStj. — MSninca, Andrei. — Cume Naume, iesi la mine la masa. — Nu cutez, eu doar lucru, dar 
nu maninc. Imparatul mi vede. — Las' ca nu te vede ! Sezi de mSnincS. — O sS mi omoare ! — 
Nu te spun eu. — Cine te mai vede? — De ani de zile il slujesc si nu-mi dS mincare. De-ar fi 
bun si sS mS roage ca tine ce I-a? mai pSzi. — Bine, sezi cu mine cS nu te spune nima. — Ce 
cati aici ? — Am venit dupS tine. — Hai, ce-as mai pleca ! Numai sS-mi dai mincare. Vezi pe 
mine nima nu mS vede si fac once. Apoi a mincat. — Bodeaproste ca mS sSturai si eu o daca. 
Vrei sS fii tu stSpinul meu? — Vreau. Plec cu tine. LasS-ti calul si te due eu zburind sus in 
vint, numai sS-mi dai sa maninc. • 

Intreprinzind aceasta analiza a valorilor etice si estetice ale universului basmului romanesc, 
am reusit, sper, sS relevant citeva dintre multiplele fefe ale mitologiei nationale, sa circumscriem 
specificul imaginarului artistic romanesc, sS oferim o idee despre ipostazele artei narative roma- 
nesti, sS sugerSm dimensiunile impresionante si izvoarele inepuizabile ale geniului epic al 
poporului roman. 

Aceasta • mare carte i prozei populare romanesti ar merita, desigur parcurgerea celei 
de a treia etape a cercetsirii si ami me o minutioasa analizS a valorilor lingvistice si stilistice pe 

XVII 



care le reveleaza tezaurul spiritual al romanovlahilor timoceni. Este prea bine cunoscut faptul ca 
urme ale unei unitare vetre lingvistice, rimasife ale acelei Romanii orientale In sudul Dunarii 
pot fi intilnite la tot pasul in toponimia intregului spatiu balcanic. Chiar si din limitata analiza 
esteticS intreprinsa s-a relevat, cred, unitatea indestructibila a iirnbii romane in nordul si sudul 
Dunarii, marea bogSfie si puritate a graiului romanovlahilor, cu toate ca se afla la marginea spa- 
(iului romanesc, rata forta expresiva a cuvintului in narapunile populare care provin de la cei 
mai talentati creatori si povestitori populari. FiindcS o analiza adincita a valorilor lingvistice ?i 
stilistice pe care le cuprinde volumul Povefti populare romidnefti ar presupune o cercetare aparte, 
pentru a oferi totusi o imagine plasties, nuantat3, autentica* si sintetica asupra graiului romano- 
vlahilor suddunareni, ne marginim a realiza un florilegiu expresiv a doui specii folclorice prezente 
in aceasta carte, datorate profesorului Ratomir Marcovici, provenind din Homole, in transcriere 
fonetica (pe care noi le vom cita in transcriere literara). lata citeva ghicitori care exceleaza ca 
produse ale unei fantezii originate si prin magia cuvintului poetic: 

« Am o miorita cu matele pestrite. (Pepenele verde). j Ce nu stii-n cui? (Oul). / Am o 
cosarca plina de cai — top is cu coadele dinafara. (Strachina cu lingurile). / Am o gaina cu min- 
tea-n coada (Cintarul). /De la munte pin' la punte tot zale marunte. (Fumicile). / Ce e mai 
iute pe pamint? (Gindul). /Nu te culci pina nu-1 fuci. (Ulciorul). /Am o sita plina de alune 
si am o nuca-n mijloc. (Luna cu stelele). / Am doi bumbiti, cit gode le dau, atit se due, hotar 
nu mai au. (Ochii). Joaca un iepurel sub un curpinel. (Fusul cu caierul la furcd). Am zece 
fetite, toate zece-mbracate-caciulifa. (Degetele la mini). Reproducem citeva proverbe si zicatori 
pentru spiritul de observatie, experienta de viata si intelepciunea pe care le concentreaza si pentru 
forta lor plastica si nuanta expresiei lingvistice: 

« Nu e bun cu rau, dar si mai r5u fara ran; La pomul al laudat nu te duci cu traista; 
Conacul e de oameni facut; Tot natul cu zanatul; Pe drumul al din ocol mai iute ajungi; Daca 
te-ai prins in joe, ori joaca, ori nu te nici prinde; Din foe mai uideste ceva, a din apa nu uide- 
ste nimici Iepurul sS-ntoarce la cirtog; Pasarea sa-ntoarce la cuib; Omul cind se-neaca si de 
pai se prinde; Mutul stie toate limbile; Tot va fi, dar noi n-o sa mai fim; Omul e ca oul; 
Omul e ca frunza din lemn; Fierul se bate pinS e cald; Mai intii sari, apoi zi hop; DupS-nvaf 
si dezvS;; Nu e foe fSra de fum; S3 te pazesti de omul al tacut ca de carbunele al potolit; 
Ce-a fost am vazut, ce va fi o sa vedem; Nu e cum vrem noi numai cum e scris; Ban la ban 
merge; A trait traiul si-a mincat malaiul; Dracu nici nu ara, nici nu grapa, numai impreuna 
d-ai nebuni; Oaia care nu-si duce Una, lupii c maoinca; Care nu oe face nu moare; §i samin{a 
batrina rasare; Nu te incalzssti la focul al de putregai; Limba de la muma nu se zauita; Omul 
se piinge de trei ori: dupa tita, cind vrunu ii fura fata §i cind e batrin dupa tinerete; Cum e 
parintele, asa e si copilul; li dai un deget si-ti ia mina-ntreaga; Cum {i-asterni, asa te culci; 
Acuma haiducii nu-s in padure numa in cantelarii; Tot natul trage carbuni pe turta lui; §arpele 
nu-si arata picioarele; Una spune, alta gindejte; Al urit nici la moara nu prinde rind; Al frumos 
cum se duce toarna-n cos; Minte de zvinta pamintul (sparge, rape pamintul, sta soarele-n loc)j 
Cit scaperi cu amnarul; A tunat in mintea copilareasca; S-a pierdut mosul baba; S3 suie-n pod 
sa sar3-n cioareci; Nu-1 prinzi nici de cap nici de coada; Ploaie ca cu galeata; Casca din gur3 
ca puiul de cue; La cimpul al rosu cind va oua cocosul; I-a pus mina-n cap ». 

Alt3data, din eposul si lirica populara, din cintece batrinesti si doine, iar acum din epica 
populari in prozS, basme, legende si snoave, am cautat sa relevam contributia creatoare inesti- 
mabila a umanitatii romanovlahilor timoceni la patrimoniul spiritual national si in genere la 
eel universal. Dainuind de milenii in vatra stramosilor lor, romanii si-au gravat si transfigurat, 
spre neuitare, crimpeie din viafa si istoria lor zbuciumata intr-o spiritualiate mirifica, singulars, 
cintecul, povestea si graiul fitndu-Ie cele mai nobile si perene blazoane si insemne ale trecerii 
urmasilor lui Orfeu si ai Mesterului Manole pe pamint, intru cinstirea si eternitatea neamului 
romanesc, a intregii umanitSti. 

CRISTEA SANDU TIMOC 



notA asupra edijiei 



Volumul Povesti populate romanesti reprezintS un florilegiu al prozei populare pe care am 
colecfionat-o de mai bine de o jumatate de secol de la romanii din sudul Dunarii, din Timoc 
(vatra mea de obirjie), care vine sS completeze imaginea pe care am dorit s5 o ofer asupia spiri- 
tualitatii lor prin culegerile anterioare pe care le-am consacrat poeziei populare: Poezii populare 
de la romanii din valea Timocului, cu o introducere de N. Cartojan, 1943 ?i Cintece bdtrinesti si 
dome, cuvint inainte de Tudor Arghezi, E.P.L., 1967. 

Doresc sS amintesc ca opera de cercetare si culegere a graiului ;i folclorului romanovlahilor 
din valea Timocului cunoaste o istorie centenara si ea a fost ilustrata %\ animate de o pleiada de 
inv&tati romani %\ str&ini si care au tiparit o seami de lucrari valoroase, din care amintim : Emil 
Picot, Chants populaires des Roumains de Serbie, Paris, 1889; Gustav Weigand, Die rumanischen 
Dialekte der Kleinen Walachei, Serbien und Bulgarien, Leipzig, 1900; G. Giuglea si G. Vilsan, De 
la romanii din Serbia, culegere de literaturS populara, Bucuresti, 1913; C. Cvijic, Les Roumains 
de Serbie, 1918; Emanoil Bucura, Romanii dintre Vidm si Timoc, Bucuresti, 1923; Silviu Dragomir, 
Vlahii dm Serbia in sec. XII— XV, Cluj, 1923; Emil Petrovici, Romanii dintre Timoc si Morava, 
Sibiu, 1941; Ion PStrut, Folclor de la romanii din Sirbia, Bucuresti, 1942. Avind exemplul acestor 
mari inaintasi si a alitor cercetatori valorosi, istorici, lingvisti si folcloristi, ne-am strSduit si colec- 
tionam folclorul, autentic popular, poetic si in prozi, indeosebi eposul 51 epica romanovlahilor 
din stinga si dreapta van Timocului (ei isi spun romani, iar sirbii si bulgarii le zic vlahi), circulind 
intr-un frumos grai popular, amintindu-ne particularitjitile lingvistice ale Olteniei si Banatului, 
tinuturile romanesti norddunSrene cu care s-au aflat permanent intr-un strins contact. 

DacS eposul popular romanesc, provenind din sudul Dunarii, asa cum s-a putut constata 
indeosebi din culegerile lui Giuglea ?i Vilsan (din 1913) si ale mele (din 1943 si 1967), este de o 
mare bogStie si varietate tematica si de o mare frumusete artisticS, fund prezente si o seami 
de tipuri ?i motive folclorice balcanice, care se explica prin convietuirea cu popoarele sudslave, 
epica populara din volumul de fata, Povesti populare romanesti, exprimind, ca si eposul popular, 
in plenitudinea sa, universul imaginar romanesc, cunoaste si unele innltratii tipologice $i de art3 
narativa specifice creatiei populare meridionale. 

Predomina in cadrul colecpei noastre antologice de povesti tipurile principale care circula 
in spatiul est-european, si : indeosebi in spatiul romanesc, ponderea cea mai insemnata avind-o 
basmul fantastic, ca o dovada in plus a vitalitatii artei narative la acesti graitori de limbS roma- 
neasca, desi este bine reprezentat si basmul nuvelistic, iar snoava si legenda cunosc intruchipari 
attistice, in circulatia vie, dintre cele mai interesante si demae de consemnat. 

Am inceput culegerea naratiunilor populare prezsnte in aceasti carte in tinerefea mea. 
prin 1933, odata cu poezia populara, in primul rind din mediul familial, al satului natal, cu timpul 
largind orizontul cercetarii la intregul spatiu al satelor romanesti din valea Timocului (din stinga 
§i dreapta riului, din Serbia si din Bulgaria), continuind activitatea, in mai multe etape, pina 

XIX 



prin 1980. DacS unele povesti, auzite in copilSrie de la membrii de familie sau'de la bStrinii 
satului, le-am consemnat mult mai tir/iu, repovestindu-Ie cit mai apropiat de autenticitatea 
folclorica" §i graiul popular, majoritatea nara{iuniIor populare le-am inregistrat direct pe teren, 
la dictarea povestitorilor, neintervenind in nici un fel. Totusi unele texte mi-au fost trimise in 
{ar5 scrise de minS, cu litere chirilice, de povestitorii insist, pe care m-am strSduit s5 le transpun 
cit mai fidel fap de modalitatea artistic! si lingvisticS a originalului. Pot spune cS desi mi-a 
venit mult mai greu si alcStuiesc colecfia de prozS popuIarS in comparatie cu culegerile poe- 
ziilor populare, am avut bucuria descoperirii unor povestitori talentati, cu nimic mai prejos 
decit a cintSretilor populari $i a lautarilor de la care am cules creapa poeticS. Adeseori am colec- 
ponat basmul popular de la aceeasi infonnatori de la care am inregistrat balada populari 

Avind ca model cercetarile si culegerile de narapuni populare romanesti realizate de cerce- 
tatorii de la Institutul de cercetari etnologice si dialectologice, din care Ovidiu Birlea a publicat 
o important! lucrare: Antologie de prozS populard epici, 3 vol., 1966, dar si colecpile valoroase 
ale unor folcloristi ca Gh. Vrabie, Basmul cu Soarele si fata de imparat, 1974 §i Ion Nijloveanu 
Basme populare romanesti, 1982, in acelasi timp bucurindu-m5 si de sprijinul autorizatului cerce- 
tStor al basmului popular romanesc (autor al catalogului acestuia, aflat in manuscris), C. Barbu- 
lescu, am adoptat urmStoarea clasificare a textelor din volumul Povesti populare romanesti: 
I. Basme fantastice — 64 texte; II. Basme nuvelistice (si alte basme) — 28 texte; III. Basme 
despre animate — 6 texte; IV. Snoave — 34 texte; V. Legende — 9 texte. 

Se poate afinna cS prin tipologia sa, prin structura sa tematicS § i motivicS, prin eluejsqns 
ideatica §i sensibila, prin substratul mitologic si universul personajelor, prin arta narativS, prin 
valorile etice si estetice, dar mai ales prin expresivitatea stilistica si lingvisticS, basmul popular 
din aceasta colectie se ataseazS universului spiritual romanesc si in genere celui romanic, apar- 
rinind acelei Romanii orientale despre care vorbesc lingvistti, deji unele texte interferente pot fi 
socotite ca rod al contextului istoric, cultural si lingvistic balcanic. CSci romanovlahii din 
Timocj desi aparrin prin obirsie comunitapi romanice orientale, avind un contact strins si 
neintrerupt cu trunchiul neamului romanesc din nordul Dunarii, conviepiiesc de secole alaturi 
de sirbi si bulgari, constituind o punte de legStura' ji prietenie dintre poporul nostra ;j 
popoarele sud-slave. 

Credem cS prin editarea acestei colectii de povesti populare romanesti tradiponale se va 
imbogap patrimoniul nostru cultural cu o opera care atesta marea bog3pe spirituals a poporului 
nostra, timbrul specific, original al universului imaginarului romanesc, in contextul sud-est- 
europemn, frumusetea morals si stralucirea creativitSpi omului simplu, simpil inniscut al fru- 
mosului, umanismul si intelepchmea popularS. 

Desi am fost preocupap noi insine de selectarea in cadrul acestei colecpi in primul rind 
a narapunilor populare autentice, de redarea basmului popular in graiul originar al povestito- 
rului — am transcris fonetic, farS semne diacritice, unele texte dupS inregistrSri pe bandit de 
magnetofon — in secpunea Anexi facem loc unor texte dialectale (narapuni, proverbe, ghicitori 
etc.) culese si transcrise fonetic, cu semne diacritice, de profesorul Ratomir Marcovici, cu scopul 
de a surprinde evolupa graiului popular din ultimele decenii. 

Volumul Povesti populare romanesti se va incheia cu un indice al informatorilor. 

Dorim s3 mulnunim pe aceastS cale, in primul rind folcloristului C. Barbulescu, pentru 
sprijinul acordat la clasificarea narapunilor populare, precum si lectorului de carte loan §erb 
pentru ajutoml dat la definitivarea si editarea acestei colec|ii de folclor romanesc. 

C. S. T. 



POVESTI POPULARE R0MANE§TI 



^^^^^^■HBHUM 




I 



BASME FANTASTICE 






























-. 


















tedf.l 



i 



pAtru fAt-frumos 



Au fost odata trei frap. Cel mai mic si mai viteaz se numea Patru. S-au 
insurat ei pe rind si citesitrei au avut fiecare cite un copil. Intr-o zi le zic 
la femei sa vie cu demincare ca ei se due departe, departe la plug. Se mirara 
ele si-i intrebara: 

— Unde sa va aducem mincare ca nu cunoastem locul de arat? 

— Uite ce e: o sa tragem o brazda lunga pina la capul pamintului, voi 
sa venip cu oalele-n cap cit mai fuga cu mincare. 

S-au sculat femeile cu noaptea-n cap, au fiert ce au fiert si au plecat. 
Pleaca cu prinzul cea mare. Cind colo, vede doua brazde, una vecbe si aha 
proaspata ca aburea pamintul. Ea o lua pe brazda noua, care fusese trasa 
de zmeu. 

Brazda a dus-o pina la usa ce s-a deschis in pamint. S-a deschis usa, 
iar ea a trecut sub pamint in lumea zmeilor. Celelalte doua cumnate asteapta, 
asteapta, dar ea nu se mai intoarce ! 

— Vai, surata, ce-o fi? se intrebau ele una pe alta. 

Ii veni rindul la cea mijlocie. Lua oalele si cotarita cu mincare si se duse cu 
mincare la oameni. Cind colo i se fac sj ei doua brazde. Una veche si alta noua. 
O apuca si ea pe cea noua, pica ajunsa si ea in lumea cealalta, in lumea zmeilor. 

Sara asteapta, asteapta, sa-i vie cumnata dar nici ea nu se mai intoarce. 

— Doamne sfinte, ce-o fi cu leica mea de nu mai vine ! Cazu pe ginduri 
si a treia zi se duse ea cu merinde la barbap. Cum iesi pe poarta, in fata 
i se fac doua brazde. Nu stia pe care s-o apuce. Hai s-o apuce pe cea noua 
ca e facuta de bSrbatul ei de Patru Fat-Frumcs. Si se duse pe brazda noua 
pina ce ajunse la Ufa ce despartea lumea alba de lumea neagra. Un zmeu 
mic o trase de mina pe lumea cealalta si o duse la palatul sau. Copiii ramasera 
flaminzi si pling de foame pe vatra. 

Da barbapi ara de zor ogorul dar §i ei nemincap ?i nebeup de trei zile. 
Se mira ei ce-o fi cu muierile de nu mai vin cu mincare. Lasa plugul pe 
brazda si dau fuga acasa. Cind acasa, vad in loc de o brazda, doua brazde. 

— Mai fraplcr, sa stip ca muierile ncastre au fost furate de zmei. 

— Hai dupa ei sa-i cmorim, zise eel mic, Patru Fat-Frumos. 

— Hai ! Ascutira sabiile, luara baltagul cu dinsii §i o funie lunga si dusi 
au fost. Dau de poarta aceea zidita in pamint, pe care o deschideau si intrau 
in lumea lor, cu fetele si femeile frumcase. Deschid ei poarta si se inteleg 
sa se lase spre fundul pamintului pe rind. Incepe eel mare si le cere sa-1 
traga-n sus daca vor simp ca se mi§ca funia. 



Il legara pe ccl mare si da-i cu el in fundul pamintului. Pe la mijloc se 
spcric, zbici de fringhie si cci doi frati il trasera sus la lumina soareiui. 

Ii veni rindul mezinului. Se duse si el jos dar misca funia sa-1 scoati 
afara ca se speriase. 

Asa ii veni sorocul sa-si incerce norocul si eel mai June, Patru Fat- 
Frumos. 

El le zise: 

— Mie sa-mi dati drumul tot mai jos ! Si-i dadura zor de ajunse pina 
jos. Cind acolo sub pamint, se deschidea o alta lume, cu gradini luminate si 
palate frumoase de aur si argint. Se plimba el printre trandafiri si-1 zari 
cumnata-sa cea mare. 

— Lele, frateo, fugi ca te maninca zmeul si-ti ramine copilul sarac. 

— Leica, lasa tu frica si spune-mi pe unde vine zmeul tau de la vinatoare. 

— Pe la podul de arama, frateo ! 

— Ai sa vezi ce poate fratea al tau ! 

Se duce el la podul de arama si se pitula dupa un picior. 
Vine zmeul calare pe un armasar, care varsa foe si para. Ajunge la pod. 
Se opreste, sforaie si nu mai face un pas. 

Zmeul il indemna sa paseasca fira frica inainte: 

— Hai, leu, paraleu, 
De ce-ti este podul greu? 
Ce-ti vad friul tare ros, 
N-o fi Patru Fat-Frumos? 
Ca cioara i-a dus osciorul 
Iar vintul, perisorul ! 

Patru cum il vede ii sare inainte. 

— Cum vrei sa ne luptam? 

In sabii sa ne taiem, 
Mai bine ne sagetam. 
Eu aleg lupta direapta, 
Pe ea Patru o asteapta ! 

— Vreau si eu lupta direapta ii grai zmeul. 

Il apuca zmeul si cind il ridica-n sus si-1 dete-n jos, il viri in paiuiut 
pina-n genunchi. 

Iesi Patru din pamint, se opinti si-1 infipse pe zmeu pina-n git in 
pamint. Apoi scoase palosul si-i taie capuL 

De aci se duse la leica-sa mezina la palatul de argint al zmeului. Ea cum 
il vazu se sperie. 

— Lele, frateo, cum ai ajuns aici? Daca te prinde zmeul te omoara si 
ramin copiii saraci ! Fugi, Petre, nu mai sta. 

— Nu ma tem de zmeul tau, spune-mi doar pe unde vine zmeul de la 
vinatoare ? 

— Vine pe la podul cu zale de argint, arcuite in vint. 

El se duse si se ascunse sub pod. Cum se apropie zmeul arunca din 
departare buzduganul pina la pod. Iesi Patru Fat-Frumos si i-1 arunca indarat. 

— JHei, ce dracie ! Cine se-ncumete sa se ascunda sub podul de argint 
din jara zmeilor? 



Calul de frica nu urneste din loc. 

— Hai, leu, paraleu, 

De ce-ti este podul greu? 
Ce-ti vad friul tare ros, 
N-o fi Patru Fat-Frumos? 
Ca cioara i-a dus osciorul 
Iar vintul perisorul. 

- Eu sint si vreau sa ne luptam ! Sa vedem, care pe care ! 

In sabii sa ne taiem, 
Mai bine ne sagetam ! 
Eu aleg lupta direapta, 
Pe ea Patru o asteapta ! 

— Lupta direapta vreu, pe viata si pe moarte, zise zmeul turbat de 
minie. 

Se repezi zmeul si-1 infipse in pamint pe Patru pina la briu. Sari Patru, 
il prinse pe zmeu si-1 infipsa pina la nodul lui Adam pe zmeu. Trase palosul 
§i-i taie capul. 

Si pleaca el de aici pe calul zmeului pina la palatele de aur unde stia d 
este iubita lui, cu care s-a cununat. 

Cum il vazu muierea il intreba: 

— Petre, cu cine ai lasat copiii? Fugi, Petre, ca rSmin copiii si farS 
de tine. 

— Nu te speria ! Spune-mi repede pe unde vine zmeul de la vinatoare? 

— Vine pe la podul cu zalele de aur si picioarele de taur. 

Se repezi la pod si se ascunse. Din departare vine zmeul. Calul sforiie 
§i se opreste speriat. 

Zmeul cade pe ginduri si isi indeamna calul: 

— Hai, leu, paraleu, 

De ce-ti este podul greu? 
Ce-ti vad friul tare ros, 
N-o fi Patru Fat-Frumos? 
C5 cioara i-a dus osciorul 
Iar vintul perisorul ! 

Se repezi Patru de sub pod la zmeu zicindu-i: 

— Eu sint Patru Fat-Frumos, 
Care-n lume n-a mai fost. 
Vrei in sabii, ne taiem, 

Mai bine ne sagetam ! 
Eu aleg lupta direapta, 
Pe ea Patru o asteapta ! 

— Aleg lupta direapta ! Si pornira lupta, din zori §i pina-n sara, galbeni 
ca turta de ceara. Dar nici unul nu se putea birui. 

Trece-n zbor pe deasupra capului lor un vultur, iar zmeul setos il 
roaga: 

— Vulture, stapin pe zari, 
Peste zari si peste mari; 

O sa-ti dau un stirv de om, 



Si naramze dintr-un pom ! 
Stropeste-ma cu apa rece, 
Kna puterea nu-mi trece ! 
Pe Patru cu apa calda, 
Capul la pamint sa-i cadi ! 

Patru Fat-Frumos cind vazu vulturul, se ruga §i mai frumos: 

— Eu iti dau trei stirvuri mari, 

N-o sa poti sa le mai cari ! 

Da-mi un strop cu apa rece, 

Cind cu aripa vei trece, 

C-am sa-ti urc pe virf de stei, 

Numai capete de zmei ! 
S-a lasat vulturul din zbor si 1-a stropit cu o picatura de apa rece de 
i-au venit puterile la loc. A tras palosul si i-a taiat capul zmeului. Apoi s-a 
dus la muierea lui §i i-a spus : 

— Am taiat toti zmeii, cheama cumnatele si sa ne intoarcem in lumea 
alba la copii si la frati. 

— Petre, Petre, mare curaj ai avut, binecuvintat sa fii pentru bunatatea 
si vitejia ta. Sa iesim din imparatia zmeilor, insa pina atunci sa te-nvat si 
eu ceava. 

la de pe polita zmeului biciul ala cu tire de aur si par de balaur. Este 
biciul fermecat. Xnvirteste-te de trei ori si pocneste o data, ca palatele de 
aur ale zmeului se prefac intr-o nuca de aur. 

Asa a si facut. A luat biciul fermecat si nuca de aur si au plecat la 
leica-sa mijlocie. Acolo s-a invirtit de trei ori, a dat cu biciul fermecat si 
palatul de argint s-au facut mici, mici, cit o nuca de argint. 

De aci s-au dus la leica cea mare. A tras si aici cu biciusca si a luat 
palatele de arama ale zmeilor, prefacute intr-o nuca mica de arama. Pusa 
nucile in pozanari si se dusera la poarta pamintului, pe unde intra si 
ies zmeii. 

Roaga vulturul sa se duca in lumea alba sa-i caute fratii sa le lungeasca 
funiile, sa-1 scoata la lume §i la tara. 

Venira fratii, slobozira funiile de scoasera muierile. Mai ramasese P5tru 
F5t-Frumos, care-n lume n-a mai fost. 

Acum ce se gindi Petri;or. la sa pun eu la incercare credin^a fratilor 
mei ! Si in loc sa se lege de fame lega un pietroi ;i in virf ii puse fesul. 
Trasera fratii trasera, §i cind ajunsa la mijloc, dintre lumea alba si lumea 
zmeilor, ii dadu drumul bolovanului si se facu praf. 

Se intrista cind vazu ca frapi sai il urasc si incepu sa plinga. Numai la 
asta nu s-ar fi asteptat. 

Il jeli muierea §i copiii multi am si ridicara mina de el. Cu cit timpul 
trecea ei saraceau, iar cei doi frati haini se imbogateau. 

Copiii erau chinuiti, dupa porci prin ciulini si maracini ca n-aveau si 
ei pe nimeni sa-i ocroteasca, sa-i apere. Mama copiilor ajunse si ea in zdrente 
argatg la cumnati. 

Dar Patru Fat-Frumos nu se lasa si se tot ruga sa scape din pustietatea 
de sub pamint. 

Ii crescuse barba pina-n glezne si ii albise parul. Credea ca in lumea 
zmeilor o sa-i putrezeasca oasele. Dar intr-o zi, vazu un mosneag in pustiu 

8 



calare pe o iapa nazdravana cu douasprezece arpii. Statea la marginea drumului, 
se gindea la copii, la muiere si plingea. 

— Ce plingi, baiete? 

— Pling ca fratii m-au parasit si m-au lasat sa mor in pustietatea asta. 

— Nu te teme, eu te-am vazut ca esti drept si bun si de aia am venit 
sa-ti dau iapa asta nazdravana cu douSsprece arpii. Tncaleca si du-te san§tos. 
El i-a sarutat mina mosneagului, i-a multamit, a sarit pe iapa $i a zburat. Trei 
zile si trei nopp a zburat pina a iesit sus prin poarta deschisa a pSmintului. 

S-a dus drept la bordeiul lui sa-si vada copiii si muierea. Cind i-a vazut 
slugi la fratii sai, chinuiti, flaminzi si goi, a luat nuca de arama, a scos biciul 
fermecats-ainvirtitde trei ori si atraso data si s-a facut un palat mare de arama. 

A chemat-o pe cumnata cea mai mare si i-a zis: 

— Aici sa stapinesti tu cu copiii fratelui meu eel mare. 

— Dar de ce nu si cu el? 

— Cu el nu, el o sa se prefaca in pore, asa cum se si cade dupa direptate. 
Cind se uita ea, vine spre ei un pore col^os §i negru grohaind : goh ! 

goh ! goh ! si rima prin gunoaie dupa demincare. 

la nuca cea mica de argint, se invirte de trei ori si trage cu biciul fermecat. 
Cum trase, odata din nuca rasari ca din pamint un palat mare si frumos de 
argint. O cheama pe cumnata cea mezina zicindu-i: 

— Cumnata, asta e palatul tau §i al copiilor, caci frate-meu e blestemat 
sa se prefaca in pore. Asa i-a fost lui ursita, precum i-a fost §i sufletul. 

— Vai, cumnate, ce bun e§ti, dar iarta-1 pe frate-tu sa fie si el cu noi 
stapin in palatul de argint. 

— Nu eu 1-am blestemat, ci un mos cu barba alba ! Asta i-a fost jude- 
cata dupa ce m-au parasit in acea pustietate, in imparatia zmeilor. Uite-1 cum 
rima in gunoi. 

Apoi a chemat muierea lui si copiii, s-a invirtit de trei ori intr-un picior, 
a tras cu biciul si din nuca a rasarit un palat mindru de aur, ca la soare te 
puteai uita, dar la el ba ! 

Au tunat in palatul lor si 1-au stapinit in voie buna si injelegere, indes- 
tulati cu de toate. 

De la mare, pin' la mare, 
Toata lumea privea-n zare. 



IOVAN IORGOVAN 



A fost odata ca niciodata . . . 

A fost odata un om sarac lipit pamintului. tntr-o argea traia, inghesuit 
cu doi copii frumosi nevoie mare si cuminti. La nasterea lor muma le sadi 
in semn de aducere aminte cite un mar. Copiii ramasera saracide muma, 
caci intr-o zi muma-sa fu prinsa de o furtuna groaznica in padure dupa surcele 
?i cind sa se-ntoarca acasa un puhoi de apa de munte o izbi de stinci si o 
purta pina departe spre mare de se aranira pestii cu trupul ei. 

Sarmanul om cu mare greutate isi crescu copiii aducindu-le mincare: 
poame din padure si carne de fiare salbatice. Cu doru-n piept de sotia lui pier- 
dutS, se-mbolnavi. 



Cei doi frati isi ingrijeau merii, ii sapau pe linga radacina, le culegeau 
omizile de pc frunze, ii udau cind era seceta si in timp ce cresteau copiii, 
cresteau si merii. Fiecare se lauda spunind: 

— Marul meu este mai frumos decit al tau ! 

— Ba al meu este mai mare si mai drept ! 

Tatal copiilor care intre timp isi pierduse mintile, se stinse intr-o zi. 
Copiii ramasera singuri fara nici un ajutor ! Isi adunara merele din meri le 
asezara in foale din bordei si plecara in padure dupa poame salbatice pe caii 
lor albi ca zapada, insotiti de niste ciini iuti ca bataia vintului. 

Copiii se-nvatara aci nu numai sa culeaga poame, dar incepura sa vineze 
iepuri, vulpi si mai tirziu lupi si ursi. Pe linga bordeiul lor cresteau pui de 
lupi pe care ii araneau cu carne de cerbi si caprioare. Cinii lor se-mprietenira 
cu lupii si asa mergeau la vinatoare de ursi, cerbi, boi salbatici, vulturi, cocosi 
si gaini de munte. 

Cei doi frati crescusera gogeamite magadani mari si le veni asa pe nesim- 
tite vremea de-nsurat. Cercetara mari intinderi de pamint si ape si nu gasira 
vietate omeneasca. 

Atunci fratii se-ntelesera sa porneasca amindoi in lume sa-si cate neveste. 
Cei mare sa mearga spre soare-rasare, iar eel mic spre soare-apune. Ei se mai 
intelesera ca cine se va intoarce mai intii sa priveasca frunzele de la marul 
fratelui plecat in lume. Daca frunzele vor fi verzi, inseamna ca fratele sau este 
in viata, dar daca frunzele marului se vor usca, inseamna ca fratele ii este mort. 

Cei doi frati aveau merii, caii, sabiile si ciinii la fel. Dupa ce-si facura 
juramintul de credinta cu fata spre sfintu soare, caii nazdravani se avintara 
pe intinderile fara margini ale pamintului si mersera, mersera fara sa dea 
de izvor sau picior de om. 

Ama dupa citeva stamini fratele eel mic merse spre apus, dete de o 
fintina cu apa rece si curata ca lacrima. Isi adapa calul ostenit de drum si 
beu si el. Da-n sus de fintina auzi un glas omenesc. Deschisa mai bine ure- 
chile si auzi un suspin. Se sui pe cal si vazu o fata mare despletita cu fata 
la pamint plingind. S-apropie de fata si-o intreba: 

— Fata mare si frumoasa, ce cati in salbaticie si ce ti s-a-ntimplat de 
versi lacrimi de singe? 

— Sint fata de-mparat. 
Di la faligrad. 

Baiatul eel sarac scoase un tarus, priponi calul si dupa ce cauta-n toate 
partile din imprejurimi si caile pe care ar putea veni balaurul sa-nghita fata 
de-mparat, se aseza linga fata si o ruga sa-i cate-n cap pina el se odihneste 
putin, ca e dubarit si ostanit de drum. 

Baiatul durmia pe poala fetii, iar fata plingea. Lacramile fetii erau asa 
de fierbinti ca unde picau pe obrajii voinicului, fata i se oparea, ama el nimic 
nu simtea de ostanit ce eria. 

Da-n rasarit de soare, se vede-o ala mare, vine serpuind limba-ascutind, 
copite ardicind, oichii schinteind, flacari aruncind. Fata zo, imi plinge cu 
lacrami de singe, voinicul simti, fiacarili ca-n vis, sari-n picioare, dezlega roibul, 
s-arunca pe el isi lua vint si cind il vazu ala de balaur vine si spune voini- 
cnlui : 

— Voinicc calare, vrei sa te-nghit cu cal, ori sa-1 arunc dupa mai? 
Qti voinici au fost pe lume si mi s-au impotxivit, iata oasale lor jos in Valea 
Plingerii. 

10 



Voinicul arunca o privire in jos si cind vazu acolo mormane intrcgi de 
capete si oase, se-ngrozi si se gindi la frati-sau. Ce-i dete lui in gind : sa 
scoata arcul. Voinicul cind slobozi o sageata, trei capete-i zbura de la trap 
si cind isi lua zborul peste namila dintr-o lovitura cu sabia, inca trei mai 
taie. Ala se zbatea in ghearele mortii, pe nari si pe gura varsa foe si venin, si 
grabea spre fata s-o-nghita. Fata tremura de groaza, zbiera, codrii clatina, iarba 
sa usca, pasarile-ngheta de mila fetii. Voinicul insa cind sari o data de pe 
un stei de piatra il izbi pe balaur atit de tare ca-i arunca la pamint inca doua 
capete, care se zvircoleau sarind din copac, in copac, din virf, in virf, de 
brad pina picau la pamint blestemind. 

Ala dupa ce pierdu opt capete tot mai vru sa prinda-n ghiarele sale pe 
frumoasa fata, ama voinicul sleit de saaga avu grija de scoase din timp arcul 
sau fermecat si cind trase o sageata i se-nfipse drept in cap, ca napraznica 
aratare cutremurindu-se de frica-n fata mortii, se-ntoarse cu coada ciormanita 
de voinicul eel sarac si sa ascunse in valurile Dunarii. 

Voinicu-1 urmari pina ce balaurul de-acum fara opt capete se lasa la 
fundul apei inrosind cu singele veninos care cura tuturoaie pina ce iesi din 
apa si tuna in pestera di la Golumbat. Cind intra balaurul in pestera iar 
il blestema. 

Voinicul sa-ntoarna, taie limbile de la ale opt capete, le baga-n traista 
si mearse la fata. Fata ii da inainte cu plinsul, credea bag seama ca de lacrami 
balaurul se va indura. Cind arunca privirea, vazu gramezi de came facute loman 
pe cimpul din fata fintinii. Fata de-mparat sari-n bratele voinicului, multu- 
mindu-i fericita ca i-a daruit viata. Merse la o balta de singe umplu palma 
miinii drepte cu singe, apoi ii facu samn pe spate. Fiica-mparatului il ruga 
pi voinic sa treaca pi la-mparat, pentru a-1 cisti cu un lucru mare, pentru 
vitejia lui. Voinicul fagadui frumoasei fete ca-n trei zile va trece si pe la 
palatul imparatului si schimba inelele cu fata. 

Ajunsa la palatele sclipitoare ale tatalui sau si-i povesti. Batrinul imparat 
se minuna de isprava voinicului care a rapus serpele si trimeasa vorba-n toa- 
ta-mpara;ia sa vie voinicul ca sa-i dea pe fie-sa de sotie si sa-1 faca imparat. 

Auzind de treaba asta si un tigan caldarar merse de-si umplu disagii 
cu cele opt capete si le aduse la-mparat. Imparatul se bucura nespus de 
mult si nu stiu cum sa-i muljameasca pentru vitejia lui fata de singura lui 
fiica. De aia imparatul hotari sa-si casatoreasca fiica cu tiganul tuciuriu ! 

In zadar plingea si sa vaicarea biata fata spunind imparatului, ca adeva- 
ratul voinic care-a scapat-o de la moarte este un danac inalt si sarac, cu calul 
alb, ca imparatul nu-i da crezare si incepu nunta. 

Tiganul odata ajuns imparat isi rupsa talpile la joe si multe pozne facu 
de se minunau nuntasii. Da fiica-mparatului sta trista, plingea, sa vaicarea si 
la tigan nici ca sa uita. Imparatul o certa si-i da sfaturi sa se poarte frumos 
cu barbatul ei. JFata degeaba-i arata imparatului inelul primit de la voinic ca 
el tinea ca un catir ca numai tiganul este viteazul care-a scapat-o si pe fie-sa 
si-ntreaga imparatie de namila spurcata de balaur care minca in fiecare zi 
cite-un cap de om. 

Bas cind nunta eria-n toi, intra-n curtea-mparatului, voinicul eel viteaz 
pe un cal alb ce mergea in buestru si scotea fiacari pe nari. Voinicul sari jos, 
merse drept la-mparat, apoi ii spuse ca el este eel care a scapat fata de 
la moarte. 

11 



tmparatul minios i-a aratat cele opt capete de balaur si pe tiganul eel 
viteaz, dupa care dete ordin sa-1 spinzure pe voinicul mincinos in gradina de 
alaturi. Se preg&ti spinzuratoarea, s-aduna ostirea §i calSul fu gata, ama voinicul 
ridea de toate pregatirile astea. 

Nuntasii sa oprirS din joe ssi-1 vada pe voinicul necunoscut cu lapil de 
git. tmparatul porunci sa-1 prinda pe voinicul eel sarac §i sa-1 ridice pe un 
scaun sub spinzuratoare. Voinicul rise si de treaba asta si se sui sa fie 
spinzurat. 

In timpul asta auzi si fata-mparatului ca-n gradina o sa fie spinzurat 
un voinic. Se repezi si ea acolo ca o naluca si cind ajunsa mare-i fu mirarea 
vazindu-1 bas pe voinicul eel sarac subt spinzuratoare zimbind nepasator, in 
timp ce calaul se pregatea. Fata vazind toate astea dete un tipat de groaza si 
pintre lacrami abia-i putu spune imparatului: 

— Tata, asta este voinicul eel viteaz care a omorit balaurul. Uite pe spatele 
lui samn facut de mina mea cu singele alei. 

— Nu sa poate fiica mea, dovada cea mai buna n-o are nici el si nici tu. 
Capetele balaurului aduse de tigan sint dovada. 

— Marite imparate, unde s-a pomenit pe lume capete de sarpe fara limbi, 
intreba ficiorul. 

Imparatul cata capetele si le gasi fara limbi ! 

Apoi mireasa-i arata-mparatului inelul pe care 1-a schimbat cu voinicul 
la fintina unde s-a dat lupta cu namila de §arpe. Baiatul arunca scaunul de 
sub spinzuratoare si veni la mireasa de schimba inelul. Imparatul vazind ca 
|iganul 1-a-nselat, porunci sa fie prins si spinzurat in locul voinicului. Ama 
pganul fugise §i abia-1 putura soldatii gasi pitulat prin ni§te gradini. Tiganul 
dupa ce fu spinzurat, fu legat de patru cai si spintecat in bucati, iar carnea lui 
fu aruncata s-o manince pasarile ceriului. 

Mare nunta-mparateasca s-a facut dupa intimplarea asta. Voinicul eel 
sarac capita toale mindre-mparatesti si sabie de aur, iar mireasa lui eria atit 
de bucuroasa' si fericita, ca tot timpul sa uita si zimbea la rabitul ei sot. 
Ginerile si mireasa imbracap in ^oale de nunta pareau ca sint frumosi ca 
niste luceferi. 

Veselia tinu ca pe vremuri cite-o luna §i-o saptSmina de cind sa punea 
luna si uidia cit secera. 



MUMA PADURII 

Traia-n voie buna §i-n pace o pereche-mparateasca. Intr-o zi 3 plecara 
tinerii calari departe prin cuprinsul impSratiei si detera piste o grading de 
pomi si de flori asezap in rinduri. Erau rinduri cu fiori albastre, alte rinduri 
numai cu flori albe si rosii, iar altile cu flori galbine. Un rind inflorea, da 
alalant se-nchidea. Pe urma pomii tot asa, cind unii-nfloreau, ailanti dau in 
pirg de-si puteau tinerii culege mere, smochine, naramze, lamii, struguri si 
cite si mai cite altele. De aci voinicul vru sa intre intr-o padure-ntunecoasa cu 
niste copaci grosi si-nalti, de nu putea trece o raza de soare la pamint, plina 
de tot felul de ale salbatice. 

12 



In padurea asta n-a intrat pina azi cap de om. Cine intra aici nu sa mai 
intoarce, doar oasali-i ramin risipite de alele salbatice si sub radinele padurii 
ii spuse-mparateasa tinarului imparat, oprindu-1 sa mai cake pin ale-mpre- 
jurimi ! 

Tinarul imparat nu putea rabda sa nu vada ce s-ascunde in tainele acestei 
paduri. Ispitit de frumusetea padurii adinci, intr-o zi, fara stirea imparatesii, 
intra aci cu calul §i ciinele sau. 

Cum facu un pas in padure, copacii incepura sa se clatine, de sa loveau 
virf de virf si ramura de ramura. Alele salbatice spaimintate fugeau care-ccotro. 
iar in fata voinicului iesi o baba razimindu-se de un bit. 

— Bine-ai venit, muica, ca de cind trudesc si tot gatesc si de-o mie 
de ani nime nu-mi mai vine sa-1 ospatez. 

— Da cine esti, matusa? 

— Eu sint Muma Padurii, ce dau ajutor la tot natu. 

Dupa un drum indelungat, tinarul imparat innaminzi si ceru o fringhie 
sa lege calul si ciinele. Dupa ce-i lega, intra-n bordeiul babei si-ncepu sa 
manince. 

Tocmai cind mincau §i beau, scobori din pod o ala mare si turbata, 
n-apuca nici s-o vada ca sa pomeni lovit cu ceva-n cap de se pref acu intr-un 
stei de piatra. Namila de ala merse dete-n cal si-n cine si-i prefacu si pe ei 
in stei de piatra. 

Cind sara-mparateasa vazu ca sotul ei nu mai vine, in^elese ca a intrat 
in padurea fermecata si a pierit. A dat veste-n toata-mparatia, doar se va 
afla vrun voinic care sa-1 poata gasi si invia, ama nima nu s-afla. 

La un rind de vreme, fratele voinicului eel mic sa-ntoarce la argea si 
mare-i fu mirarea vazind frunzele din marul fratelui sau uscate ! Nici nu mai 
scobori de pe cal si pleca sa-i caute-n lume mormintul. Merse la miazazi, nu-1 
gasi, o apuca la apus, iar nu-1 gasi, porni spre soare-rasare, catind de-a lungul 
si de-a latul imparatiei si-ntr-un oras se-ntilni cu o femeie tinara plingind, 
imbracata-n negru calare pi-un cal rosu ca focu. 

— De ce plingi, nevasta, ori tata-i pierdut ori so$ul te-a lasat? 

— Nici tata n-am pierdut, nici so^ul nu m-a lasat, numai ca sotiorul 
meu a intrat intr-o padure fermecata si zinele 1-au omorit. Din vorba-n vorba, 
fratele deslusi ca femeia aceasta este sotia fratelui sau. 

Innoptara la palatul imparatesc si mult se bucura cind afla ca frateie sau 
se-nsurase cu fata-mparatului, ama pacat ca murise. Toata noaptea nu dormi 
de grije. Facu tot felul de planuri. 

Abia cintara o data cocosii si sa scuia, isi tasala calul, il arani, isi lua 
cinele si sa-ndrepta spre padurea cea fermecata. Cumnata-sa ii spusa ca, 
padurea aia maninca cap de om daca intri-n ea; cine-a tunat acolo, nu s-a mai 
intors. 

Voinicul, cum s-apropie de padure, scoasa sabia, privi pe subt desisul 
padurii si nu vazu nimic. Intra in padure cu cinele inainte. N-apuca sa faca 
cipva pasi ca vazu un foe cu o balbataie mare ce lumina toata padurea ca 
ziua. Cu bagare de seama s-apropie si vazu un bordei iar linga bordei o baba 
cu dintii de hna, batrina si coco§ata abia ^inindu-se de un bit. 

— E, muica, bine c-ai venit ca de o mie de ani gatesc si nime nu-mi 
vine la masa, sa bem si sa mincam impreuna. 

— Maica, n-am venit de flamind aici in padure, eu il cat pe frate-meu, 
voinicul eel care a ajuns din copil sarac imparat. 

13 



— Pe aici, muica, de cind eu Muma Padurii stapinesc padurile de o 
mie de ani de cind aici imi fac veacul, n-am vazut picior de om. 

Cind baba s-apleca sa puie niste taciuni pe foe, el arunca pe fereastrg 
o privire si-1 vazu pe frate-su prefacut intr-un stei de piatra, cu cal si ciine 
cu tot. Atunci impinsa baba cu ochii pe jeregai de sa aprinsa. Baba incepu 
sa se vaicareasca spunind: 

— Nu ma omori, voinice, ca nu eu 1-am f acut pe frate-tu stana de piatra, 
ci ala salbatica din pod. Daca ma scapi, eu iti spun cum s-o omori pe namila 
din pod. 

— Bine, matusa, spune si eu ma tin de vorba si ridica pe baba de pe 
jeregai. 

— Ala cea mare n-are putere decit cind pune ghiarele ei pe pamint. 
In miinile ei poarta doua bite fermecate. Cum da-n om si-1 preface stei de 
piatra da cu alta da-n om si-1 inviaza la loc. Vezi fratele tau sta aici de vreo 
doi ani si daca ai avea bitul fermecat 1-ai putea-nvia. 

Voinicul, tinind calul de friu, intra in bordeiul babei cu sabia-n mina. 
Cum intra, o ala mare cu ghiare ca de zmeu se lasa-n jos gemind asa de tare 
ca se cutremura padurea de fugeau speriate toate lighioanele. Da voinicul, cind 
vazu ca si-a scos afara picioarele, trase o data cu sabia de-i reteza picioarele 
dintr-o lovitura. O ala mare cazu )Os pe pamint, ama nu mai putu sa faca 
nici un pas si cind intinsa ghiarele de la miini sa-1 prinda pe voinic, el trase 
inca o data si-i taie minile. Mai trasa inca o data de-i cazu capul la pamint 
dindu-se de-a berbeleacul ca un dovlete scopnd foe si otrava pe gura. Din 
minile alei cazura doua bite. Voinicul lua bitele si le privi cu bagare de 
seama. Dete cu una-n ciine si ciinele se prefacu intr-o stana de piatra. li dete 
din nou in cap cu celalalt bit si copoiul incepu sa se gudure lingindu-i de bucurie 
miinile. 

Vazind el care este bitul vie^ii, dadu cu el in capul fratelui prefacut in 
stana de piatra si frate-su deschisa ochii; ramasa mirat cum de calul sau si 
ciinele sint prefacuti in piatra. 

Fratele sau mai dete o data-n capul calului §i ciinelui, si calul de foame 
incepu sa pasca, iar ciinele incepu sa alerge dupa niste pui de caprioare ce 
treceau pe linga bordei. 

— Frate draga, lung vis am mai visat si ramin mirat cind vad preiacut 
:n piatra calul si ciinele, iar tu te ani linga mine. 

— Daca nu eria Muma Padurii, sa te ospateze, nu visai doi ani aici si 
erai impreuna cu imparateasa ta. 

Fratele eel mic acum inviat, vazind-o pe Muma Padurii o baga-n coliba, 
o inchisa, aduna surcele si lemne uscate si-i dete foe. Focul ardea si baba 
gemea blastamind si cind fu focul mai in toi s-auzi o mugitura ca de o vaca 
salbatica, o pocnitura asa de tare, ca eria sa le plesniasca urechile. Crapa fierea 
babei rautacioase si focul fu aruncat prin padurea care s-aprinse de-a curme- 
zisul, de eria sa-i prinda si pe cei doi voinici. Padurea arsa si toate lighioanele 
salbatice trecura in gradina imparatului cu pomi si cu fiori. 

Voinicii sa-mprictenira cu alele salbatice si curatara-mparapa de vraji- 
toare. Plecara cu lighioanele salbatice din padure-n padure si arsera pe foe 
toate mumele padurilor. 

Supusii imparatului traiau acum fara frica de ale si de vrajitoare. 

La o vreme imparatul eel batrin muri si atunci fiul eel mic ajunsa-mparat. 
El vacui sub soare-n pace si-n sanatate-n tara sa cu muierea lui, iar pe fratele 

14 



lui eel mai mare il facu gheneral. Ama fratele eel mare nu si multumi cu 
cinuri mari si pleca iar in lume sa ajute pe ai saraci. Ajunsa iar acasa si vazu 
marul fratelui cu frunzele verzi, pe urma colinda lumea-n 'ung si-n lat. 

Si-ncalecai pe-o sea, 

$i va spusai povestea asa. 



FIUL VACII 



A fost un imparat care avea trei feciori mari si frumosi. Al treilea fecior- 
fiind mai cuminte si mai istet la minte era eel mai mult iubit. Moare intr-o 
zi mama lor si toti o pling, insa el nu se putea desparti de linga ea. Mama-sa, 
desi moarta, sufletul nu-i iesise afara din casa si vedea pe fiecare cit se omoara 
dupa moartea ei. I se arata in vis si-i zise sa se gindeasca la ea oricind s-ar 
.'fia in suparare si greutate ca ea va veni la el prefacuta-n vaca si-1 va ajuta. 
Imparatul dupa moartea imparatesii era tot mai trist. Pe fata lui era numai 
suparare si adinca intristare. 

— De ce stai, tata, trist? il intrebara copiii. 

— Ati avut si voi o sora si a batut intr-o zi un vint turbat, a invaluit-o 
:ntr-un nor si dusa a fost de acel vint in loc necunoscut. 

— Noi o s-o gasim ! Se laudara feciorii cei mari. 

Toti trei isi alesera cai, isi luara de-ale gurii pentru cale lunga si ple- 
cara-n lume s-o caute pe sora lor furata de mult de vint. Merg impreuna pina 
ce ajung la o groapa mare, ce ducea undeva in aha lume. Fratele eel mai 
mare zice ca el este eel mai viteaz si curajos si se scoboara pe fringhie in 
lumea neagra s-o caute pe sora sa. Coboara el pe fringhia de cerpen si pe la 
mijloc se sperie si mi c ca fringhia sa-1 scoata afara. Fac o noua fringhie din 
cerpen si mai lunga. Tncearca de data asta sj fratele mijlociu. Se spaimima 
insa de adincime si intunecime si face semn sa-1 scoata la lumina. Noaptea ii 
veni la eel mic in vis, mama-sa si zise sa faca fringhia de zece ori mai lunga 
*i sa coboare ca acolo va da de sora lui. Asa facu si cobori pina la fundul 
prapastiei, pasind in lumea cea neagra. Merse el inainte sa-si caute sora 
mcins cu sabie si fara cal. Cind colo, da nas in nas cu un zmeu negru si urit 
ca ciuma. Cum ii zari ascunzisul sari pe zmeu si-1 taie in bucati. In fata simte 
niste usi grele de fier. El sparge usa si intra. S-aprinde o lumina si vede o 
fata frumoasa ca o zina si stralucitoare ca o stea. Mai vede o usa. O sparge si 
pe aceea. Da iar de o fata frumoasa ca o zina. Mai da de o usa, o sparge si pe 
aceea si ce credeti, chiar acolo sta sora lui legata de zid ca sa nu fuga. 

— Tu esti Fiul Vacii ? 

— Da, eu sint, raspunse el. 

— Am stiut ca ai sa vii sa ma scapi ! 

— De unde? 

— Mama a venit in vis si mi-a spus ca tu esri un frate istet si curajos. 
Ce bine e ca m-ai gasit ! Acum sa vedem cum iesim cu totii din gura zmeilor ! 

Pe drum mai scapara o zina din ghearele unui zmeu care-i sugea singele. 
Acum erau patru fete si un baiat. Ajunsera la locul de urcare in lumea cea 
alba pe fringhie. El le facu semn fratilor sai si pe rind urcara fetelc la lumina 
soarelui. 

15 



1 



Mai trebuia sa se suie si el. Se gindi el, ca fratii lui ar putea sa-1 pismu- 
iasca pentru curaj si frumusete si 1-ar putea omori ca sa nu se faca de ris 
fata de imparat ca ei n-au izbutit nimic. 

Ca sa le incerce credin|a de frate, leaga un pietroi de fringhie si face 
semn sa-1 tragi in sus. Il trag pina la jumatate, apoi ii dau drumul si bolo- 
vanul se face bucati. lata ce incredere pop sa ai si-n frati, isi zise el in gind 
si porni inainte. Mergind prin a lume neagra vreme lunga sa-i ajunga dete 
fata-n fata de un mos. 

— Mosule, spune-mi ce sa fac sa ies la luniea alba, ca m-am uscat de viu 
in lumea cea intunecata. 

— Baiete, baiete, cine te-a-ndemnat sa calci in lumea asta capul ti-a 
mincat. Incearca sa urci nouazeci si noua de scari care due spre poarta cerului. 
In drum daca vei da mai intii peste un berbec negru esti pierdut. Pe-aici iti 
rimin oasele. Dar daca vei da peste un berbec alb, esti scapat §i poti ajunge 
in lumea alba de unde ai pornit asa cutezator cum eu n-am mai pomenit. 
Baiatul urea din scara-n scara, pina ce osteneste si adoarme. A trecut pe linga 
el berbecul eel alb, dar nu 1-a vazut. Deodata s-a pomenit cu berbecul negru 
ca-1 impunge. Se scoala si suie inainte pina ce da de o tara pustie numai cu 
nisipuri, maracini, vinturi turbate si scorpii. I se facea pielea de gisca pe unde 
calca, insa tragea nadejde ca Vaca Neagra, muma-sa, il va scoate odata si 
odata la lumina. Acolo oamenii de foame se mincau unii pe altii, tipau, chiraiau 
si se bateau. In vis veni muma-sa si-i zise sa caute un copac mare putred ca 
acolo este pasarea maiastra. Sa-i scape puii de la sarpe si ea o sa-1 treaca in lumea 
alba. Ajunse el la acel copac putred si vede un balaur care este gata sa-i 
inghita puii. El trage sabia si-1 taie pe balaur. Puii se bucura si-1 sfatuiesc sa 
se pitule undeva ca muma lor e lacoma si mare si din el nu-i ajunge o inghi- 
titura. Se inspaiminta cind auzi si se pitula printre tufe de spini. Pasarea 
maiastra cobori din nori ca o vijelie. Cind vazu balaurul mort, intreba cine 1-a 
omorit. Puii tac nu vreau sa spuna, ca sa nu-1 manince pe baiat. Pasarea maiastra 
nu se lasa, il cauta, si da de baiat. 

— Mi-am dat eu seama ca numai un voinic putea sa omoare balaurul. 
De ani de zile imi maninca puii si o sa ajung batrina fara lastar pe lume. 

— Eu am omorit balaurul fiindca stiu ca ai sa ma ajuti sa ma scoti din 
pustie in lumea alba. 

— Sa-mi dai noua vaci fripte, noua buti de vin, noua cuptoare de piine 
si noua cara de lemne pentru foe. 

— Vai de mine, Pasare maiastra, de unde sa gasesc eu aici in pustia 
asta atitea bucate? $i incepu sa se plinga si sa se vaite. Veni noaptea, si cum 
adormi, muma-sa merse la acel mosneag de sub poarta cerului si ceru ajutor 
pentru fiul ei. Cind se scula, toate erau gatite, numai sa zboare. Minca bine, 
b5u bine pasarea, incarca pe ea cuptoarele de piine, butile cu vin, vacile taiate 
si carale cu lemne ca sa faca foe in zborul lor pina acolo sus. Si-au luat zborul. 
El prajea fleici de carne si i le baga-n gura si pine dupa pine, ii azvirlea pe 
gitlej, ca intr-o pestera aclinca. Zburara zile, saptamini si luni de zile pina ce 
mincara tot. Pina si eel din urma butuc de lemn fu inghitit. 

— Baiete, mi-e foame ! Nu mai avem mult, ori imi mai dai ceva ori 
picam in adinc si murim amindoi. El lua sabia si taie doua bucatele de carne 
din talpa piciorului si i le viri pe gura. Cum inghiti bucaple intari zborul 
si iesi pe lumea alba. 

16 



— Biiete, acuma si-mi spui de unde ai avut carnea cea de pe urma, ca 
tare a fost dulce. 

— A fost din talpile picioarelor mele ! 

— Daca stiam cS este asa de dulce carnea de om, te inghifeam si nu te 
mai scoteam pe lumea alba. Acum ca am sosit osteniti sa ma ospatezi iar cu 
noua cuptoare de piine, noua buti de vin, noua vaci, bine fripte la frigare ca 
sa ma pot intoarce in lumea mea. £1 ajunse la imparat, ii povesti cum 1-au 
inselat cei doi frati si au vrut sa-1 omoare ca sa se insoare cu zinele cele frumoase. 
Imparatul ospata bine Pasarea maiastra cu bunatatile cele mai alese de pe fa|a 
pamintului, o incarca cu de toate pentru drum lung si pasarea se intoarse in 
tara pustie. 

Apoi ii lua pe cei doi fii netrebnici, ii sui pe cite un magar si-i mina in 
imparatie cu tobele sa afle lumea de ce fel de fapte sint buni. Dupa care i-a 
pedepsit, legindu-le cite un pietroi de git si inecindu-i in vazul multimii. Pe 
Fiul Vacii U casatori imparatul cu zina cea mai frumoasa si top nuntasii o 
facura lata, bind si petrecind pina ce le iesi parul prin caciula si camasa prin 
cioareci. 



ROBINSON 



A fost un imparat care n-avea copii. La urma i-a dat Dumnezeu o fata. 
La a treia zi cind se pun ursitorile, mama-sa a visat ca o s-o fure cineva cind va 
implini 20 de ani si pe urma ea s-a intristat. Da regele a incurajat-o ca ova 
pazi si n-o s-o poata nimeni s-o fure. I-a f acut palat separat cu inva|atori, cu 
profesori si invata fata ca nu mai era proasta. 

Parintii ii spuneau ca nu mai e lume decit ei sint, insa din carti citea ea 
ca mai este lume, ca mai sint oameni. Intr-o zi, vine ma-sa la ea si-i zice: 

— Voi ce ziceti ca nu mai e lume pe pamint? 

— Pai uite in geografie, in istorie ce scrie? 

Pe urma se duce la imparat si-i zice ce s-a intimplat. Da imparatul zice: 

— Lasa ca nu e nimica; sa ducem fata acasa ca s-o pazim si n-o s-o fure 
nima. Si-a potolit-o. Fata s-a facut mare si a invafat si a vazut ca sint si alti 
oameni pe pamint. §i aveau doua fete care o pazeau, fete de onoare. Palatul 
era linga mare, da ea zise: 

— Aaaa, uite barca, uite barca ! Si s-a pus o punte pina la zid. Si le zice 
fetelor: ai sa vedem barca. Si ea inainte: tico, tico, si ajunsa in barca si puntea 
s-a ridicat. Fetele ramasera in gradina si vasu sa dusa cu fata. Spusera imp5- 
ratului, iar el raspunsa: 

— De bre, asa o fi fost sa fie ! Da a dat ordin in toata |ara, ca cine va gasi 
fata, ii va da 30 de arginti. 

Care va pleca s-o cate? S-a adunat lume, tineret, armata, Lumea tace, 
nima nu zice nimic. De trei ori striga asta, dar a treia oara un ostas sarac zice: 

— Eu plec, imparate ! Da a zis cu o gura mai moale. Da vecinii au zis 
ca el a zis. 

— Tu ai zis, m3, ca pleci ? 
-Eu! 

Si i-a dat 30 de arginti. 

17 



— S3 ma lasi §as£ zile ligaz sa ma gindesc cu ce sa plec in cautarea ei. 
Da el a luat banii, a luat vro cinci-sasa ajlaci si a plecat cu ei din crisma-n crisma 
si in ale §asa zile mi le-a ajuns banii. Pe urma s-a dus la imparat §i i-a zis : 

— Imi dai pentru trei ani mincare, beuturS, muzica, si doi§pe marinari. 
I-a dat §i au plecat pe mare. Ei s-au pus pe beutura si pe chefuri si-au 

mers cit au mers pina s-au saturat de beutura si de toate. tntr-o zi i s-a parut 
ca vede un punct negru pe mare si a indreptat vaporu intr-acolo. Da el mer- 
sasS numai trei luni. Da punctu tot sa marea. Era un ostrov. S-a dat jos cu tot 
ce a avut. Sa due in padure, dau peste o casufa. Acolo, un mos. Au lasat acolo 
cazanu in care gateau. Il intreaba pe mos de ce natie e? Da capitanul era des- 
tept, il intreba in toate limbile si nu le-a raspuns. Au pus cazanul si-au plecat 
la vinat sa manince ceva proaspat. Cind cazanul fierbea, mosul se trage linga 
cazan §i— 1 soarbe. Cind vin ei n-au ce minca ! Da ei nu-1 cred si-1 cearta pe 
bucStar. A doua zi, iar dupa vinat §i ei au plecat. Alt bucatar a ramas. Mosul 
cind a vazut ca e gata mincarea, a luat cazanul de urechi 1-a ridicat la gura 
si 1-a sorbit. Da Robinson era militar, i-a zis sa ramina el. Cind se trage mosu 
sa soarbi i-a dat una-n cap si 1-a omorit. El 1-a bircSit pe mo§ in pozanare si 
a dat de o cheie de aur. Da in odaie nu era nici un loc pentru cheie. A catat 
si a gasit in dusumea si a sarit de acolo in copac. Pe scan in jos, o camera cu 
perdele si canapele. Nu c nima in ea, alta us§ vede, intra, vede oglinzi si o fata. 
Ea cind 1-a vazut s-a speriat si i-a zis: 

— Ce cati aici, ca e un zmeu care la trei luni vine la mine si te omoara. 

— Noi sintem plecati in catarea ta. 

Iese el afara, vin cu totii, vad cazanul plin si pe mos mort. Pe urma o 
due pe fata la vapor, sa piece cu toate bogapile si au plecat cu vaporul ! Dupa 
trei zile fata si-a adus aminte ca a uitat inelul pe geam cu monogramul lui 
tat5-sau. El se intoarce cu vaporu, iar coboara, gasa§te inelu pe geam. Se-ntoarce 
la vapor, da capitanul de vapor a luat vaporul si-a plecat. El a inceput sa se 
ptinga ce-o sa se faca el singur aici in insula. 

Pe mare capitanul a pus-o pe fata sa jure ca el a gasit-o. Da Robinson 
sta singur si plinge si se plimba prin padure. Avea o pusca ;i impu§ca pasari' 
da n-avea pine. In ostrov, da de-o balta, cu salcii mari, cu ierburi si cuiburi, 
cu scari pina la cuib, de parca era acolo un sat. Intra in balta §i pe scara in cuib, 
cind acolo doua babe salbatice. Sta el cit sta §i aude oameni. Vede salbatici 
cu lanci pe umeri, cu nuci cu lapte de cocos; veneau cu demincare acasa. 
Fiecare s-a dus la cuibul lui. A venit si aci unul. Le-a dat la babe da i-a dat 
si lui; nu i-au facut nimica. A durmit toti. 

A doua zi, iar s-a dus la vinat si-i mergea lui bine cu laptele 51a. Ziua la 
amniaza sa facea ca doarme, iar babele il incercau si vada dadi e tare carnea 
sfi-1 manince. A scos sabia si le-a taiat si a fugit. S-a suit intr-un copac stolos 
si cind au venit saibaticii nu 1-au gasit ! To|i 1-au catat. Au trecut pe subt el 
da nu 1-au gasit. S-au dus pina la margine si iar nu 1-au vazut. S-au intors 
inapoi si el s-a dat jos de acolo. A venit la marginea marii, a taiat camasa, a 
legat-o de-o prajina, a pus prajina la marginea marii si a facut samne, ca daca 
va trece vrun vapor sa-1 vadl. Si a trecut un vapor si 1-a vazut, a tras la margine 
s-a dat el jos si 1-a luat si pe el. Da vaporu era din alta tara. Acolo el nu stia 
limba din aia tar5. Da s-a cunoscut ca e un strain. L-a vazut un mos. 

— Tu esti strin? 

— Ai cu mine acasS ! 



18 



L-a povestit ce i s-a Intimplat. I-a dat cheile, ama i-a spus sa nu umble 
intr-o odaie. Mosu a plecat si el a ramas cu cheile. 

Baiatul, cum a plecat mosul, drept la odaia unde a zis mosu s-a dus. 
Cum a deschis-o, a inceput sa bata tunuri, pusti, mitraliere. A inchis usa, dar 
degeaba. A auzit mosu. 

— Nu ti-am spus sa nu umbli acolo? 

— N-am umblat ! 

— Ei, n-ai umblat ! 

— Uite nu mai pop sta aid, n-am mila de tine. Da ip dau un bat, un 
portofel, o floare galbina, si o sabie. §i i-a mai spus: 

— Pe bat incaleci si unde te gindesti acolo ajungi. Cu sabia, la ce te gin- 
desti, ea singura taie capete de oameni rai, da floarea de oi minca-o te prefaci 
in orice vietate ce te gindesti. Iar portofelul, cind te gindesti la bani, ip vin 
banii ca pe apa. 

I-a dat si-a plecat; da el n-a crezut in ce spune mosu. Da ia sa faca o 
incercare ! S-a incllecat pe batul ala si s-a pomenit in orasul la care s-a gindit. 
Pe urma sa pune si face gramezi de bani, sa imbraca bine, merge la otel, traicste 
bine. Maninca bine, bea bine. Pusa el afara o firma cit o conserva si trece intr-o 
zi imparatul si se mira ca el are bani si nu stie ce face cu ei ! Il cunoaste pe 
imparat si sa imprietenesc. 

Dupa citva timp veni si fata cu vaporu ! Se scoala intr-o dimineata si 
vede orasul tot impodobit. Otelierul ii spune tot ce s-a intimplat: 

— A sosit fata imparatului, vine azi in port. A venit armatS, muzica si 
era mare veselie. Da capitanul cu ea la brat si muzica le cinta. El se uita si nu 
zice nimic. Ajunge sa se faca si nunta, sa se cunune. Cheama el imparatul, 
cheama si pe cei de la otel. Vine si el. 

Cum e obiceiul mireselcr sa se serveasca ea intii; serveste pe top invi- 
tapi, da cind a ajuns la el, a luat paharul a baut si inelul l-a pus in pahar. Ridica 
ochii la el, da ea a lesinat si a cSzut jos, pe urma a inviat. 

Pe urma ea a povestit cum s-a jurat ca sa n-o arunce-n mare capitanul 
si cum l-a lasat pe el in padure. Imparatul, suparat zke: 

— S5-1 inchidem, or sa-1 omorim? 

Da Robinson zice sa-1 lase liber, sa nu-i faca nimic. Si-a facut nunta 
frumoasa. Da in timpul nunpi ea s-a indragostit de un alt imparat care era 
chemat la nuntS ! 

Imparatul acela ii scria Iui ta-su ca va face razboi, imparatul vede ravasul, 
plinge si merge la Robinson sa-i arate. Da Robinson nu era sigur incl, daca 
taie sabia. Merge la granita cu sabia si se gindeste pina-i taie pe dusmanii 
top. Vin acasa si imparatul vecin ii scrie la fata ca sopil ei are o sabie fermecata 
si sa i-o ia ca altfel nu mai tuna-n casa ei. 

Da ea nu stia care e sabia. Robinson durmea cu ea subt cap. Cerceteaza 
ea si sS duce sa i-o ia ! Da cata prin sclad o aha si i-o schimba si-i scrie impa- 
ratului strain ca i-a schimbat sabia si din ecu incepe razboiul. 

— Da imparatul si Robinson pleaca fSra grija ca o sa-1 bata pe impa- 
ratul vecin. Cind Robinson striga: 

— Taie sabie, taie, sabia nimic ! Si i-a luat rcbi pe imparat, imparateasa 
si la puscarie cu ei. Da Robinson a scapat cu fuga. Acum fata s-a dus cu acel 
imparat, iar Robinson mai ramasese numai cu floarea galbena. Ce sa faca el 
se duce pe picioare la imparatul dusman, ingbite floarea. Da imparatul avea 
un lac frumos in fata palatului; s-a uitat cum in lac rasarea soarele. Cum a 



19 



inghifit floarea s-a prefacut in rifoi. A venit imparatul si imparatita in balcon 
si s& uitS la rapi si sa mira. 

— Ce ratoi frumos ! Ce rapi frumos ! 

Da nu se departau de sabie. Se dezbraca si fuge dupa ratoi; striga cit 
il tinea gura: 

— Prinde-1 viu, prinde-1 viu ! 

Da ratoiul fugea pina la mijlocul lacului. 

— la sama sa nu fie vro ispita ! 

— Ce ispita, fameie, nu vezi ca e rapi? 

Rapiul la mijlocul lacului s-a dat de-a scufundiselea a pus mina pe sabie 
si iar s-a prefacut in om. Si fugi prin palat dupa ea. L-a omorit pe imparat, 
da ea fugea. Si el a zis: 

— Nu fugi, ca pe tine nu te omor ! 

Da ea nu credea si fugea de sa omara cu firea de spaimi. A prins-o. 

— Spune unde e inchisa muml-ta si tata-tu? 

Atunci ea i-a dat portofelul si banii si el a iertat-o. Da muma-sa si tatii-su 
au cerut s-o^omoare, pentru tradare si au si omorit-o, iar el s-a insurat cu altS 
imparatita. 



PESTISORUL RO$U 



A fost ua pescar sarac lipit pamintului si toate ii mergeau de-a-ndoaselea. 
£1 avea un bordei cutrupit cu paie, fara leauri, fara vite in batatura. A venit 
ziua de Pasti ! Toata lumea s-a premenit frumos, a rosit oua, s-a imbaiat cu 
« rodul pimintului » sa nu-si piardl neamul, a mincat si s-a veselit frumos, 
numai el a stat trist ca nu-i daduse Dunnezeu nici o bucurie. Hai sa se duca 
de Pasti sa arunce navodul, poate cade vreo mreana sa-si faca ciorba de mincare, 
ca-i chiraiau copiii de foame. Se duce, se-nchina, arunca navodul si cind colo, 
navodul gol. Da in fuadul navodului un psstisor rosu plinge. 

— Omule, ai mila de mine, ca poate vei fi odata la grea cumpana si eu 
am sa te scap de la nevoi. Am sa te-nvlt sa dai cu navodul uade tulbur eu apa, 
ca acolo se aduna mii de pesti si ai sa te faci bogat. 

— Ei, pestisorul taichii, sarac sint eu si asa, n-am sa ma imbogatesc numai 
cu solzii tai de aur ! Si l-a aruncat in apa. Pestisorul rosu a tulburat apa, omul a 
aruncat navodul si a umplut luntrea cu crapi si somai, de nu mai stia ce noroc 
a dat peste capul lui. 

Sarira copiii si muierea cu cosurile de desertara luntrea si se umplura de 
banet. A fost bucurie mare si mulrumire, fa|a de Cel de sus, in ziua intiia de 
Pasti. A doua zi de Pasti iar umplu luntrea cu peste si a treia la fel. 

Incepu sa prindi omul cheag. Mai intii isi cumpara o iap§, pe urma se 
puse sa-si ridice casa si pe lingi casS leauri mari pentru vite si grine. Ceilalti 
pescari se mirau. Ei nu se alegeau din balait mai cu nimica, iar asta se procop- 
sise in scurta vreme. Ii iesi vorba-n sat ca umbla cu maghii, ca altfel nu se poate. 
Cind se inpli muierea si nurorile si se dusera la hora-n sat, muierile alelante, 
le ispiteau in ciuda zicindu-le: 

— Fa, voi stiti ceva de prinde;i peste. Barbatul tau umbla cu necuratul 
de prinde atita peste, faceti tnaghii, c3 altfel nu se poate. 

20 



— Nu facem, fa daica, maghii, de unde sa stim noi sa umblam cu diavolul ! 
Cu uciga-1 toaca, neam de neam din neamul nostru nu s-a dat de partea necura- 
tului si am ajuns noi sa facem o asa rusine ! Muierii insa" ii intra in cap ca bar- 
batu-su face ceva si ea trage rusinea lui dupa ea. Vine barbatul de la balait, 
ea o sa-1 ia deoparte pe cornul casei si cu inima-n dinti o sa-i zica: 

— Mai barbate, pune mina pe piept si te jura ca tu nu umbli cu maghii ? 
Spune cum de se poate acuma sa umpli navodul cu peste si inainte cind trageai, 
prindeai citiva juveti, pe care-i mincam cu maruntaie cu tot? jura-te, mai 
barbate, jura-te ! 

— Mare, sa-ti vezi tu de treaba cu maghiile, ca de nu pun joarda pe tine. 

— Nu se poate, mai barbate, lumea vorbeste pe la coljuri ca esti in slujba 
cu necuratul, sa nu patim ceva? ! 

— Auzi, muiere, daca nu-ti pui friu la gura si lacat la inima, te iau toti 
dracii din balta, sa stii ! 

Femeia, n-are ce face, tace si rabda. 

Alta data iar se duce la hora, muierile dau buluc peste ea si-i zic in fata : 

— Fa, nu te mai fa, ca barbatu-tau umbla cu vraji ! Dar cind s-o satura 
dracul de el, o sa ramii fara avere §i f ara barbat. Ai sa te saturi tu ! Vine femeia 
acasa suparata cu nurorile si fetele si toate se pun pe lavita §i pling parca 1-ar 
fi bocit pe un mort. Sose§te §i barbatul cu copiii, le vede, tac, dar si ei cazuti 
pe ginduri. Muierea iar ii zice: 

— Nu te mai duci de azi inainte la pe§te ca te ineaca dracul. §tii bine ca 
cine-si vinde sufletul dracului pina la urma se duce dupa el. Dracul i§i baga 
coada in toate si atunci cind crezi ca doarme in poala ma-sii. Nu crede, ma, 
in maghii, ca-|i prapadesti casa si copiii ! 

— Fa muiere, nu fac vraji, dar daca ma las de pescuit o sa ajung iar un 
nemernic, de o sa-si lase gainatii ciorile pe capul nostru. O sa te vad eu atunci 
cind o sa dai la Timoc cu ciobul ca sa iese pe§tele la mai desdntind: 

Iesi, rau, 

Din pirau; 

Ca-i mai rau, 

FSr'de rau ! 

— Mai barbate, lasa-te de maghii ca mult este pina la rai, dar de iad, 
un pirleaz te desparte. 

Ce era sa faca bietul om? Daca 1-a tocat atita la cap, el n-a avut incotro 
§i i-a spus taina cu pesti§orul ro§u. 

A doua zi, a pus virsiile, a aruncat navoadele §i n-a picat nici un juvete. 
De acum fugeau pe$tii de el cum fuge dracul de tamiie. 

— Sa prinzi pesti§orul rosu §i sa-1 bagi in oala, auzi ? 

Asa i-a poruncit muierea. El nu se poate pune in colti cu ea si se duce 
sa prinda pestele. Ii parea rau, dar n-avea ce face. Cu muierea si cu dracul nu te 
pop pune. Pesti§orul rosu il vede, iese la oglinda apei si-i graieste: 

— $tiu ca muierea ta ti-a poruncit sa ma omori ! Daca crezi ca a§a se cade 
sa-mi multumesti, fa-o ! Dar mai intii si-ntii am si eu o rugaminte, zise pesti- 
sorul rosu. Sa ma prinzi si sa ma tai in patru bucati. Capatina s-o dai s-o ma- 
nince femeia ta. Bucata ce vine o dai la iapa ;i o alta la cSfea, iar coada, s-o 
ingropi m grSdina cu flori pe strat. 

El a facut intocmai cum 1-a rugat pestisorul rosu. La noua luni, ce sa 
vezi ? Muierea i-a nascut doi gemeni frumosi ca doi luceferi de pe cer. Iapa i-a 



21 



nascut doi minji frumosi si cateaua doi catei dolofani §i jucausi. Din coada au 
rasarit doua trestii inalte. Tot ce s-a facut, nascut si crescut erau la fel de ase- 
manatoare, cum seamana douS picaturi de apl. 

Cresteau copiii si muma-sa nu-i putea deosebi unul de altul, pin5 ce 
ajunsera danaci, tocmai buni de insurat. Crescura minjii, crescura cSteii si 
crescu trestia. Fiecare si-a ales un cal si cite un ciine de vinatoare. Intr-o zi, 
unul dintre frati ii spune celuilalt: 

— Fratioare, simt ca se misca pamintul sub picioarele mele. Simt un dor 
de duca ! Trebuie sa plec in lume, fara stirea parintilor. Tu sa ai grija, sa mergi 
pe stratul din gradina si sa vezi daca s-a palit un fir de trestie sa stii ca ma aflu 
la strimtoare mare. Daca s-au palit amindoua firele, sa stii ca nu mai am sea- 
pare. Iar daca te-i uita pe batistS si vei vedea trei picituri de singe si stii ca 
eu am murit. 

— Ba, ca nu e cu putinta sa ma despart de tine, a zis celalalt, dar el n-a 
ascultat, a dat pinteni calului ?i dus a fost. A plins mama-sa §i tata-su ca 1-au 
pierdut si 1-au uitat. Ajunge el intr-un oras mare si frumos numai din mar- 
mura alba. Acolo, trage la un han sa conaceasca. Leaga calul si-i da zob, isi 
ia cinele si cere hangiului sa-1 ospateze cu ceva bunatati. Linga el la o masa 
stau doi mosnegi cu barbile atlrnind pina in pamint, cu lulelele lungi cit o 
schioapa si maciucile mari cit pumaul. Se tainuie ei ca sa n-auda baiatul si 
povestesc despre fiica imparatului c3 este lunatic!. Ii fura luna sufletul noaptea 
si se urea pe burlanul palatului sus pe creasta castelului, merge, ridica miinile 
spre luna $i o cheama s-o duca sus, acolo la ea. Lumea de jos o priveste, se 
minuneaza, sta impietrita de frica sa nu cada, ea parca are aripi de pasare, 
danseazl pe virful palatului, un glas din cer se coboara si ii cintS si nimeni nu 
stie ce taine se ascund in toate intimplarile astea, §optesc batrinii. 

El trage cu urechea, da pinteni calului si se duce drept la palatul poleit 
cu aur al imparatului. Sosi mijlocul noppii, se aduna multimsa sa vada minunea 
cu suflarea oprita de frica si o vazu si el pa fiica cea frumoasa dansind pe coama 
pal atului. 

Intr-o alta seara isi leaga copaiul si se furisa in curtea palatului. Se sui 
intr-un balcon si se pitula acolo. Era la mijloc de noapte, cu fiori de moarte. 
Pe burlanele palatului se sui printesa intr-o camasa alba ca spuma de mare. 
Luna era mare si se vedea un cap de om in mijlocul lunii. Cind trecu de stresini 
mergea cu ochii-nchisi si miinile indreptate spre luna. Dansa si pare! saruta 
un Fat-Frumos coborit dintr-o stea. Se auzeau trimbite §i un glas cintind 
cu dans frumos te facea sa uiti ca e?ti pammtean. Ea imbra|isa iubitul si se 
lasa pe burlan sa intre in palat. El ii trase doua palme, ea se sperie cind se des- 
tepta si fugi rujinata la patul ei. 

Ostenii simtira baiatul, il legara fedelej si-1 aruncara in temnita sa-I 
spinzure intr-o sarbatoare mare, ca sa se sperie multimea sa nu mai sara peste 
gardul imparatului. Il bat, il schingiuiesc si el nu spune nimic. Se plinge fata 
ca cineva a batut-o. Imparatul e foe si para. Dar cine este batausul ? Da porunca 
sa se aduca toti tinerii din imparape si sa treaca prin fata printesei, doar, doar 
l-o recunoaste pe careva. 

Se aduna intregul tineret, cita frunza ?i iarba §i pe nici unul nu 1-a recu- 
noscut. Unde sa fie nebunul se gindira mai marii impirStiei, vraci ?i filozofi 
si aflara ca mai este unul singui-, un spion prins in iscoada noaptea in gradina 
imparatului. Cum 1-au dus pe asta, fata 1-a recunoscut. Atunci imparatul 1-a 

22 



pus la cazne si mai mari. El le-a suferit pe toate, cum le sufere cinele si mlgarul. 
Din sara aceea, fata nu se mai suie pe casa. Doarme linistita si nu mai vedea 
luceferi in luni care o cheami si se mirite cu ei. Se ficura pregitirile de scoa- 
tere la spinzuritoare a flacaului. Trecusera citeva zile de atunci. Gnd colo, la 
palat mare bucurie ca fiica imparatului nu mai este lunatici. Scoaseri baiatul 
in tirg si-i spinzure in vizul norodului, ca cici e spion ticalos si picitos. E tot 
numai zdrenje si pielea de pe el viniti de batai. Sunari trimbitele, caliul vru 
si-i puie streangul la git, cind s-aude din departare strigind impiratul si 
opreasci, si opreasci spinzuritoarea. Cind ajunse imparatul, drept la flic&u 
se duse. Il dezlega de lanturi zicindu-i: 

— Mai biiete, or ce-o fi dar tu mi-ai scapat fata din miinile diavolului, 
nu mai are sufletul robit de luna. Sa mergi la palat sa te intolesc precum e un 
fiu de imparat si sa ti-o dau de sotie. Sa facem nunta sa se duca pomina peste 
mari si peste |iri. 

— Nu se poate, prea inaltate imparate, d en am alte ginduri, alte tre- 
buri, am porunci si fac ceva si trebuie si colind lumea. Fratele care-i rimisese 
acasa, vede frunzele pilite la o trestie si isi da seama ca ceva riu s-a petrecut 
cu el. A cazut pe ginduri si s-a pregitit si piece si-1 caute. Dimineata, vede 
ca trestia s-a inviorat. Si-a dat el socoteala ca din incurcituri mari a scapat 
frate-su teafar si a ramas pe loc: de aceea a reinviat trestia. Imparatul il umplu 
de bani, baiatul isi luS calul si pe aici ti-e calea neici. 

Merse el cit merse si ajunse intr-un oras mare, cu case inalte, poduri 
mari si lume frumoasa. Dar toate casele erau cernite si lumea trista. 

Leaga calul si intra intr-o cafenea. Niscai oameni stau la o masa si se 
vaita ci s-a aflat o ala mare de balaur, care le bea toata apa din fintina si pe 
deasupra o vrea de so|ie pe cea mai frumoasa fata din ImpSrStie, pe fiica 
imparatului. 

Intr-o vagauna numai capete si oase de voinici care s-au incumetat sa 
se lupte cu balaurul. Nu era om si ostire pe lume care si-1 infrunte pe acest 
diavol ce darima copacii, pravalea bolovanii si pirjolea totul pe unde trecea. 
Tremura lumea de groaza lui si in chiar acea zi linga f intinS fiica imparatului, 
frumoasa ca o zina si tinarS, asteptl sa vie balaurul, sa-si faca seama cu ea. 

Flacaul ingenunchie in fata ei rugind-o sa n-aiba frica si sa-i tie capul 
in poala sa se odihneasca fiind ostanit de drum. Fata il lasa sa-si aseze capul 
pe soldurile ei albe si sa-i cate in cap. Flacaul adormi dus, in timp ce se auzi 
balaurul darimind padurile si scotind flacari din cele douasprezece guri, cu 
limbile lungi ca ni§te suli;e. 

Fata inmarmuri de frica. Il misca pe baiat: 

— Scoala-te ca vine fiara si ne maninca. Scoala ! El nici vorba sa audi. 
Fata incepu si plingi si lacrimile ei erau atit de fierbinti incit ii arsera (apt 
flacaului §i acesta sari drept in sus, parca ar fi fost oparit. Puse mina pe gidi 
si sabie, se azvirli pe cal si zbura in vizduh dupi zmeu. S-au luptat, de la prinz 
pina la chindie si numai sapte capete i-a tiiat. Se umpluse vaUe si piraiele de 
singe. Ii ceru balaurul fetii un ulcior cu apa, dar ea ii didu api voinicului 
necunoscut. Cind se lasa sara ii slibiri puterile, ii mai tiie doui capete, apoi 
inci doui si mai ramase cu unul. Virsa pari si otravi, dar voinicul se ferea, 
rasucea sabia si-i retezi eel de pe urma cap. Printesa risufla de bucurie si-i 
didu ulciorul cu api voinicului. El scoate limbile cu otravi, le pune in disagi, 
isi ia ramas bun de la fata si pleaci, fiindci asa e scris lui si colinde lumea si 



23 



s-o apere de necuratul. Prinfesa se intrista ca nu merge la imparat sa-1 daru- 
iasca pentru vitejia lui, dar lui de asta nici ca-i pasa. La fintina mai intii sosi 
un general trimis de imparat sa vada ce a mai ramas din fiica sa. El taie capetele, 
lua fata calare §i-i arata imparatului, de ce este in stare. Imparatul de bucurie 
zor nevoie sa marite fata dupa el ! Ei i-a scapat viata si norodului i-a dat apa. 
Peste tot era o mare veselie. Numai fata nu vrea sa se marite ! Zice ca nu este 
el viteazul. Generalul arata capetele si imparatul isi face socoteala ca biata 
fata si-a pierdut mintile de teama §i de groaza. 

Imparatul nu ia in seama vaicareala printesei si da inainte cu pregatirile 
de nunta. Auzi, colindind prin imparatie si voinicul ca un ofiter imparatesc 
sa cununa la manastirea de aur cu fiica imparatului, ca el a fost singurul care 
a facut zob namila de balauri. 

Se supara voinicul si isi zise in gind: ia sa-i invat eu minte peoamenii 
vicleni §i ticalosi ! Intoarse calul si se opri drept in fata altarului unde sta prin- 
fesa plingind linga mire; amindoi cu coroanele pe cap. Deodata batu pintenii, 
se apleca in fata mariei sale imparatul si grai: 

— Prea inaltate imparate, aflu ca sinteti un imparat intelept, ceru-va 
sa-1 intrebati pe acest mire viclean si ticalos, care se da drept viteaz fara pereche, 
cu ce drept ia sotie pe o fiica de imparat asa de frumoasa? Atunci ginerele 
raspunse : 

— Eu am omorit balaurul ! 

— Cu ce dovedesti? 

— Cu cele douasprezece capete ! 

— Sa le arate limbile, maria-ta ! 

— Unde sint limbile, baiete? il intreba imparatul. 

— Limbi n-a avut, ca asa sint balaurii ! raspunse mirele. 

— lata limbile, prea intelept imparat ! Dezleaga desagii si le izidi pe jos. 
Atunci imparatul se minie foe si striga la popi, protopopi si mitropoliti: 

— Stati, fraplor, stati. Oprip nunta ! Pina acum acest dregator a spin- 
zurat tilharii cei mici, iar pe cei mari i-a facut scapati, acum a venit vremea sa 
fie spinzurati tilharii cei mari §i sa scape cei mici. A poruncit sa ridice spin- 
zuratoarea si in vazul lumii, necredinciosul general a fost spinzurat, de s-a 
dus vestea despre cinstea imparatului. 

— Ce sa facem, mai baiete, acum cu tine? Eu zic sa fac o manastire de 
pomina cu virful in nori si acolo sa va cununati. Asa a §i facut si pe amindoi 
i-a cununat, de ajunse voinicul ginerele imparatului. Flacaul prinse gustul 
dragostei si toata ziulica se juca cu printesa prin paduri si poienile cu flori 
incit uitase de tati si de frati. Intr-o zi, ramine in palat §i-i criceste muierea: 

— Mai, in soba asta sa nu intri niciodata daca vrei sa fie bine. 

— N-am sa intru, iti jur ! zise el, dar de la o vreme il muncesc gindurile 
ce-o fi in odaile acelea? Isi baga dracul coada in oala lui si-1 indeamna sa des- 
chida odaile sa vada ce minunatii zac ascunse acolo? ! Deschise usa si de-aci 
intra intr-o gradina, la gradina o poarta de aur si o baba il pofteste: 

— Intra, maica, intra, ca aici e raiul pe pamint. Trece un pod peste un 
riu si acolo o padure si mese intinse cu ulcioare cu vin si bunatati pentru d-ale 
gurii. Cintau lautarii §i fetele se omorau jucind §i iubindu-se cu baiepi. Dracul 
nu-1 lasa numai a§a, tine capul in poala ma-sii si-1 indeamna sa se aseze pe chef. 
Vin ni§te zine si-1 poftesc undeva in Padurea Fermecata si cum ii dau sa bea 
vin fermecat se impietreste si ramine stana cu cine cu tot. 

24 



Il asteapta so{ia, il a?teapta imparatul, insa ia-1 de unde nu-i ! Cotrobaira 
si-n gaura de sarpe, dar nimic ! Se lasa peste toti o tristete ca de moarte. 

Fratele sau vede trestia cum se pale§te si i se-ndoaie, scoate batista si 
pe ea trei picaturi de singe. Inseamna ca e mort. Si-a zis in gind, a sarit pe cal 
si-a pornit-o in lume ca fulgerul. Cinele nu se lasa nici el si tot dupa el pina 
ce da de palatul imparatului. Cind il vede fata se bucura, crezind ca este sotul 
ei si-1 mustra. 

— De ce n-ai ascultat si te-ai dus in padurea fermecata ca acelea nu sint 
zine, ci e zmeoaica vrajitoarea care te stropeste cu apa fermecata, te adoarme 
cu vin si te impietreste pe veci. Dar bine ca n-ai ajuns la ea. Se culca el cu ea 
dar sta bosumflat. Se intoarce si ea cu spatele la el si adorm suparati. £1 se 
preface ca doarme. Se scoala si isi ia cinele, deschide usa la odaia cu pricina, 
merge tot inainte si o baba numai osul si pielea cu un dinte-n gura il tot pofteste 
sa treaca puntea in Padurea Fermecata. 

— Babo, zise el, dau drumul cinelui si te face praf, spune unde 1-ai 
impietrit pe fratele meu? 

— Ba, pacatele mele, nu stiu nimic ! 

— Bine, at unci sa te sfisie-n bucati, ca umbli cu maghii. 
Se repezi cinele si-i rupse o bucata de carne din pulpa. 

— Ba, maica, lasa-ma ca spun si laptele ce 1-am supt de la muma ! Uite 
acolo e Padurea Fermecata si pe poienile cu flori, pe linga fintini si izvoare 
numai Fefi-Frumosi si nice de imparati, impietriti de mii de am, de cind a 
fost potopul. 

— Sa-1 inviezi pe fratele meu daca vrei sa scapi cu zile ! Il trecu puntea, 
lua apa fermecata intr-un ciob, il stropi de citeva ori, apoi ingenunchie si spuse 
niste vraji si descintece, arunca apa printre picioare pe statuie si piatra se pre- 
facu in carne si porni pe picioare. Se vazura fra|ii fa;a-n fata §i cinii lor cre- 
dinciosi la fel. Se sarutara si poruncira vrajitoarei sa invieze toate pietrele ador- 
mite, ca altfel o spinzura de limba. 

Gnii amindoi sar pe ea si de voie, de nevoie, toti tinerii care visasera 
atitea mii de ani in Padurea Fermecata, capatara glas si se pusera pe jocuri si 
cintece, iar pe zmeoaica o sf isiara cinii in bucati de o mincara ciorile si vulturii. 

Se deschisera atunci portile spre palat, cazura zidurile mari de piatra 
dintre cele doua lumi si venira aci toti imparatii sa vada minunea si zinele 
ramase pe pamint. Veni si sotia voinicului nostru. Dar mare a fost incurcatura ! 
Ea vede doi soti la fel de frumosi. Plinse de bucurie ca 1-a regasit iar el ii po- 
vesti patania cu vrajitoarea si suferintele indurate de Pestisorul Rosu. 

Sosi atunci si fiica imparatului care iubea luna, stelele si luceafarul care ii 
furase sufletul. Atunci el ii povesti sotiei sale de ce 1-a asteptat pe fratele sau. 
Stia ca are sa vina in Padurea Fermecata, se pregatira de nunta mare intre 
fratele sau gemen si prmtesa pe care o vindecase de boala lunii, cu doua palme. 

Iar cind vazura mosnenii atitea fete frumoase neiubite in Padurea Ferme- 
cata, se pusera pe joe si veselie, ca vorba batrineasca, o viaf a are omul si : 



Iar apoi: 



Cit e mosul de batrin, 
Tot ar minca mar din sin ! 



Facura o nunta imparateasca, 

Mii de ani sa pomeneasca, 

La buni frati ca dumneavoastra ! 



25 



PETRISOR CEL IUBIT 



A fost odata un imparat si o imparatita care n-aveau copii; erau tristi 
si tot palatul era trist ca n-aveau copii. Intr-o zi trece pe acolo un mo? cu un 
urcior in mina cu apa si strigS: 

— Ap3 vie pentru copii ! Ap5 vie pentru copii ! Aude si imparatul si 
servitorii lui, spusera reginei si a trimes dupa el sa-1 aduca pe mo;. Da mosul 
era galbin si slab ca un sfint. I-a dat regina vin si mincare; i-a umplut traista 
cu bunatati si i-a dat si el sa bea apa din urcior si aimindoi au beut apa din 
urciorul fermecat si a plecat mosul. Dupa nouS luni regina moare si moare, 
tot palatul e trist ca moare regina ! 

DSdurS veste in fara ca moare regina, apoi a luat ea o plapumS in cap 
si apoi a nascut ! Pe urma a nascut o fetita si i-a pus numili Luminita. Pe urma 
la geamul ei a crescut un mar cu doua mere. Crestea fata, crestea si mam f ara 
alte crengi si in virf eria un mar de aur. Crestea asa de repede ca se ridicase 
sus de tot si numai marul din virf stralucea. 

Fata se facu frumoasa si tatal ei se numea Ciutura-imparat. Cind ii veni 
vremea de marital, imparatul a zis ca aluia ii va da fata care sa va sui in virf 
sa ia marul. Da cine sa suia cadea si murea, pina nu mai veni nima la fata si 
lumea sa spaminta si nima nu mai indraznea. 

Da gainareasa imparatului avea un fiu numit Petrisor. Intr-o sari viseaza 
ca vine mosul al cu apa vie si-i zice: 

— Tu Petrisor, ai sa iei merele de aur, s5 te sui ca tu ai sa le iai. 

— Fugi, muica, nu incerca c5 toti s-au prapadit si nu 1-a lisat. El s-a 
dus la fierar si-a facut dou5 fiare de legat si a plecat la rege ca el vrea sa ia 
merele. S-a pregant in sacui cu mincare, a adurmit si a uitat sa se scoale. Da 
mosu in somn i-a zis: 

— Scoala, Petrisor, sari, ce mai stai ! 

El s-a sculat, s-a dus la rege si i-a spus. S-a dus si la pom sa se suie si 
s-a suit pina nu s-a mai vazut asa de inalt crescusa. 

S-a dus Petrisor si mumS-sa a ramas plingind. Da pomul tot sa ingrosa 
si in virf cu trei crengi groase. El a apucat-o pe cea din mijloc. A mers el trei 
zile si trei nopp pe craca aia si acolo da de o casuta mic5. Bate la usS: 

— Cine e? 

— Om bun. 

— Daca esti bun intra ca de nu, dau drumu la catelusa cu dinti de otel, 
te face prau si te arunca jos din ceri. Da el a spus ca a plecat dupS merele de 
aur. I-a dat pine, azima, brinzS si i-a aratat drumul la sora Sinta Vinerea. I-a 
dat sa manince si pe urmi nici ei n-a stiut incotro. Si inca dupa trei zile a ajuns 
la Sinta Duminica, ea a zis: 

— Daca esti om bun intra, de nu dau drumul la catelusa cu dinti de otel. 
L-a culcat pe un pat de flori pe ramura aceea si a visat ca s-a deschis 

cerul si mosul i-a dat doua mere de aur in mina. Cind s-a trezit a vazut merele 
de aur linga el. Le-a luat, a multamit la Sinta Duminica, care eria toata albita 
si a luat merele sa le ducj acasa. Da Sinta DuminidS i-a zis sa nu bircaie la ele 
pina acasa si a plecat el pe jos. Mergind el in jos, zice o cioara: 

— Petrisor, Petrisor, tu mergi, da ti-au ruginit merele-n sin. Da el tace 
si n-o baga-n seama. Da a doua oara a bircait la mere n-a ascultat-o pe Sinta 
Duminica. S-a facut ceata, n-a mai vazut nimic, incotro s-o ia. El eria acum 

26 



la locul in care se desfaceau crengile si el in loc s-o ia in jos a gresit directia 
si cind colo, se termina drumul si dadu acolo de un palat mare. Bate la usa 
§i iese de acolo un zmeu. Ce sa zica el acum? 

— Ce cati, baiete? > 

— S3 ma bag argat. 

— Bine, vino la mine argat. Uite ce ai la mine de facut ? Eu am trei cai, 
le dai fin sa manince, ii fasali, si la douaspe noaptea le dai o tava de jaratec 
de foe. Baiatul a primit ca n-avea ce sa faca ! 

Ti placea zmeului de el ca avea grija de cai. §i intr-o zi zmeul ii spune 
ca are de gind sa mearga la o nunta in pustietati peste mari. 

— Petrisor, eu plec la nunta, tu sa nu scoti caii din grajd ca daca eu ami, 
de acolo prau s-alege de tine. Da cind a ajuns el la cai, caii au inceput sa vorbeasca : 

— Ei, saracu baiat, daca ar sti el ce sa faca, ar scapa si el de zmeu, am 
scapa si noi. 

— Pai ce sa faca? zisa un cai mai tinar. 

— Sa ia 90 de maturi si sa mature de 90 de ori maidanu sa nu ramiie 
fir de pai si atuncea sa ne ia sa ne scoata afara si pe noi. 

Atunci el a facut asa: a gasit 90 de maturi, a maturat de 90 de ori si paiele 
le-a adunat, ca paiele strigau la zmeu. A scos apoi un cai, pe al doilea si cind 
sa-1 scoata pe al treilea, calul a calcat pe un pai si 1-a ingropat la o piatra in 
pamint. Atunci calul a auzit cum chiraie, da calul i-a zis: 

— Fuga, arunca-te si au scos arpiile si au zburat cu Petrisor. Zboara ei 
si in zbor vad indarat o cioara. 

— A, nue cioarS, e zmeul ! Si auscos alt rind de arpii si mai iut' au zburat. 
Ia uita-te ce sa vede? 

— Sa vede o roata de foe dupa noi. 

— Atunci a scos a treia arpie si au trecut otarul. Atunci zmeul a cazut 
?i a murit, facindu-se carbune si caii au scapat cu Petrisor. El drept la ma-sa-n 
bataturS. Caii au zis: 

— Ia-ne, Petrisor, capestrele si da-ne drumul, da cind oi avea nevoie sa 
scuturi din friul galbin, vinat si negru. Si a plecat Petrisor acasa, a ascuns merele 
pe masa si casa s-a luminat de mere. Nu se duce la imparat. Da aude ca s-a 
facut razboi. A venit vestea ca trebuie sa se duca la granita. 

— Lasa, ma, sa se duca cei mai tari ! 

El s-a suit pe o mirjoaga si s-a impotmolit in imala. Cind tree ostasii, 
vitejii pe linga el, rid ca s-a impotmolit. Dupa aia el a iesit de acolo, a 
zdrancanit din capastrul galbin §i a venit galbina. 

— Petrisor intra in ureichea mea a stinga si iesi pe dreapta si a ie?it in 
toale de argint, a ardicat arpiile si pe front. $i Lingura-imparat s-a pus pe fuga 
si-1 batu el pe Lingura-imparat de-1 facu loman. Da imparatul ii spune reginei : 
ca un inger a trimis Dumnezau de 1-a batut pe Lingura-imparat. 

El sa duce acasa, da drumul calului. Da unu Furtuna-imparat, declara 
si el razboi; zdrancane el capastrul negru, sa baga pin urechea stinga si iese 
pin dreapta, zboara la frontiera si-1 face zob si pe asta. Era in aur imbracat, 
da cind sa intoarce mirtoaga lui, iar in noroi. Soldatii, ofitarimea rid de el. 

— Ce faci, ma, cu mirtoaga, ai fost si tu la razboi, hai? 

— Am fost, ma, am fost. Si atunci imparatul iar a zis ca un inger de 
aur I-a ajutat. 

Acuma vine si Rosu-imparat §i— i declara razboi. El zdrancane capastrul 
vinat si merge la rege, da nu-i da calul, fura calul, ajunge la mlastina, iar se 



27 



pun cu ris si batjocura. La urma zdrancani de friu, intra in urechiea stinga si 
iesi prin dreapta, numai in haine de aur, cu pietre nestemate pe el, cu sabie 
de aur, ce stralucea. Cind ajunsa la Rosu-imparat, il birui sj pe asta, da cinera 
il atinsa cu sabia si singera. Mergind pe drum ajunse pe rege ii trase batista 
si se lega la desti. 

Regele il vazu si crezu ca el este ingerul; ajunsa iar la mlastina ii lua 
capastru, intra in mlastina cu mirtoaga lui. 

Se face acum nunta la un imparat; il cheama pe rege, regina si o iau si 
pe fata. Da Petrisor cheama calul cu capastrul galbin, zboara in hora si se 
prinde linga Luminita. Da el soarele ca de frumos ! Pe urma el pleaca, da Lumi- 
nita zice: 

— Muma, tinjesc dupa ingerul 31a. 

Vine alta nunta in aha tara, merge regele cu regina si cu Luminita si el 
ia friul negru, la fel coboara-n hora, joaca cu ea si dispare. 

— Muma, eu ma imbolnavesc cu gindul la el ; are oichii negri ca ai lui 
Petrisor. 

— Bine, maica, tu sa iei o sticla de apa de crin si cind joci cu el sa-i torni 
pe par ca el n-o vedea. 

A treia oara iar nunta, a chemat pe vinatul, iar trece prin ureichea stinga 
§i dreapta, iar in toale de aur. Apoi iar linga Luminita joaca §i ea cu sticluta ii 
toarna pe par, da pe parul lui a crescut o floare de crin. Lumea vede, dar el nu 
vede la sale nimic. Iar a dat drumul la cal §i s-a dus acasa. Da fata cade bolnava. 
Intr-o zi, gase§te batista regelui cu singe pe ea, o spala, o pune pe gard. Cind 
vad ele, cred ca gainareasa a furat-o. Pe fereasta vad sirmele de aur ele luceau 
ca o lampa aprinsa. Atunci s-a dus la rege si a zis ca gainareasa i-a furat batista. 
El se duce. 

— Nu, eu am dat batista ingerului in razboi ! 

Da cum au vazut doua mere de aur pe masa, a zis fata: 

— Sa vina Petri§or sa vedem ce este? 

Cind vine Petrisor el cu crinul crescut in par ! Atunci vad ei ca el e 
ingerul care a biruit armatele. 

— Eu sint ! 

Arata caii sa-i vada si ei. A luat el capestrele, a zdrancanit au venit toti 
trei caii si s-a bagat in ureichile alui vinat, a ie§it in toale de aur cu pietre 
nestemate. 

— Vrednic e§ti, Petrisor, sa iai fata mea, zice imparatul. Da gainareasa 
sta in fruntea mesii, cind colo, ea eria sotie de imparat, ca pe omul ei 1-a omarit, 
da ea a fugit cu copilul la Ciutura-imparat, unde s-a bagat sluga ca sa scape §i 
n-a spus nimic. 

A fost nunta mare si buna. 



Imparatul cu doi feciori 



A fost odata un imparat §i imparateasa lui, care nu aveau copii. Ce sa 
faca ei, ce sa dreaga ca sa aiba copii ? Au umblat ei pe la toti doftorii, dar degeaba. 
Au dat sfoara in {ara si vina si ghicitori. Un ghicitor le-a spus ca ei au un mar 
in gradina care rodeste numai un mar. Daca ei vor minca din mar, impara- 



28 



teasa va naste un baiat. Au trimis ei atunci bucatareasa si culeagi marul, care 
tocmai se copsese. Curiti ea marul de coaja si il duce imparatului si impara- 
tesei: Maninca ei din mar miezul si bucatareasa maninca si ea cojile. La un an 
si bucatareasa si impiriteasa nasc cite un baiat, care cresteau frumosi ca doi 
braji si cresteau impreuna, fiindci se nascusera in aceeasi zi si in acelasi ceas 
si minut. Biiatul imparatului fu botezat Simon iar al bucitiresei Gheordache. 
I-a dat imparatul pe amindoi la scoala. Cind au terminat ei scoala, au fost de 
20 de ani. Umblind ei asa prin tari, au auzit ca intr-un judet din impiratia 
lor se ana o comuna, unde o dascalita are o scoala unde invata doui fete pe care 
le tine inchise si ziua si noaptea si sint frumoase ca soarele. 

Auzind ei treaba asta, vin la tatal lor si-i cer bani multi si piece pin fari 
sa vadi lumea. S-au dus ei in satul cu pricina si au tras la o babi lingi scoala 
dascilitii. Spun ei babei de ce au venit si ca vrea sa vada cele doua fete 
ale dascalitei. 

Baba le spune ca e greu, fiindca sint inchise, dar ca sa poati intra trebuie 
sa sape o galerie de la casa babei pe sub drum pina la scoala. Si cumpere haine 
de femeie si sa mearga si-si tundi pirul fiindca fetele sint tunse. 

A tocmit baba oameni de au sipat galeria pina la scoala, a mai cumpirat 
patru cai din cei frumosi si iuti si apoi a vorbit cu dascalija ca i-a venit doui 
nepoate din alt sat si ar vrea sa le dea sa inveje cu fetele ei la scoala. 

Discilifa a primit si le aduci la ea si doarmi si si invefe, dar intii si le 
controleze daci sint fete si nu biieti. Ea a pus intr-un lighean cenusi cernuta 
si le-a cerut ca peste noapte se-si faci lipsa mici in ligheanul cu cenusi si dimi- 
neafa si controleze daci-s fete sau ficiori. Se spune ci daci or fost biieti ar fi 
risipit cenusa. Feciorul babei Gheordachi mai istet decit Simon, cind auzi, 
lui cu el o {eavi de stuf de la babi si acolo o tiie in doui si jumitate o dete 
fratelui siu si si-au ficut lipsa mici prin fava ca si nu se cunoasci in cenusa 
ci sint biie{i. 

Diminea|a baba s-a dus la discalifi si a intrebat cum sint. Dinsa a spus 
ci sint fete si nu biieti. Triind ei acolo impreuna cu fetele, doui luni, s-au 
destiinuit ci ei sint feciori de impirati si ar vrea si le ia. S-au inteles si fugi 
peste noapte, fiindci fetelor le-a plicut biietii. Cind doarme discili{a au plecat 
toti patru prin galerie pini la casa babei, au luat caii si-au plecat peste munti. 
Cind si treaci ultimul munte in virful lui, un pui de pasere a inceput si cinte: 
« mult sintefi buni si frumosi, dar cind vi veti duce acasi, imparatul are si 
vadi nevasta lui Simon asa de frumoasi, are si-i faci cafi cu otravi si-1 otri- 
veasca si si-i ia nevasta. Daci vei spune asta te vei face stani de piatri » Gheor- 
dache, fratele lui Simon, care cunostea limba pisarilor, opri calul si asculti si 
se intristi. 

Cind au ajuns la al doilea munte, si cind si-1 treaci in virful lui, puiul 
de pasire a inceput iar si cinte : i sinteti frumosi si buni, dar cind ve|i ajunge 
acasi imparatul are sa-i puna otrava in ciorbi daci nu poate cu cafea si-1 otra- 
veasci si si-i ia nevasta ». Auzind aceasta Gheordache, a oprit calul si a ascultat 
mai bine, fiindci Dumnezeu il diruise si cunoasci limba pasirilor. Simon 
atunci I-a intrebat: De ce a oprit calul si ce a ascultat. Dinsul i-a spus: 

— Ni$te pui de pisiri cintau frumos despre noi. 

Au ajuns la al treilea munte, pentru ci aveau de trecut trei munp, puiul 
a inceput iar si cinte: 

« Sintefi buni si frumosi, dar cind veti ajunge acasi, imparatul are si 
vadi nevasta lui Simon asa de frumoasi si are si dea drumul la un sarpe si-1 



29 



— - 



muste cind va dormi in camera cu nevasta si sa i-o ia, dar daca nu reuseste cu 
cafea sau cu ciorba*. 

Gheordache a frinat calul a oprit si a ascultat ce spune puiul. Dupa ce 
au trecut munfii au mers ce au mai mers toti patru calari pe cai si au ajuns acasa. 

Imparatul, de bucurie, a intins o masa si a pus cafea pe masa sa manince. 
Gheordache a lovit cu genunchiul in masa si a varsat cafeaua pe masa, s-a 
sculat apoi si a sarutat mina imparatului si a zis: 

— Iarta-ma, rata, cS am gresit de bucurie ca am sosit acasa cu nevestele 
noastre. Imparatul 1-a iertat. Atunci s-a adus piine si ciorba, iar Gheordache 
a inceput sa vorbeasca tare sa rida de bucurie si ca din intimplare a dat cu cotul 
in masa de a rasturnat toata ciorba din toate strachini. S-a sculat de la masa 
si a sarutat iar mina imparatului si a zis: 

— Si mi ierf i, tat£, ca de bucurie mare ca am luat fetele cele mai fru- 
moase si nu stiu ce fac. Imparatul il iertL 

Sara cind se culcara, Simon si Gheordache aveau camerele una linga 
alta. Gheordache lua o sabie si se furisa in camera fratelui sau sub pat si cind 
veni sarpele pe o gaura din zid ii taie capul si trase sarpele afari din gaura. 
Simon, cind s-a trezit a aprins lumina si 1-a vazut pe fratele sau cu sabia scoasa 
si i-a strigat ca vrea sa-1 omoare ca sa-i ia nevasta c& e mai frumoasa ca a lui. 

Gheordache i-a aratat cS i-a fost trimis sarpele sa-1 muste sa moara si 
imparatul sS-i ia nevasta. Simon nu 1-a crezut. Atunci Gheordache i-a spus: 

— Eu am si-p* spun cum este treaba, dar atunci am sa ma fac stana de 
piatra albsi. Simon i-a zis: 

— Spune-mi ca sS te cred. Atunci el i-a spus: 

— Cind am trecut peste intiiul munte, ne-a cintat un pui care spunea: 
« sintep buni si frumosi, dar cind vep ajunge acasa imparatul o sa vadS nevasta 
lui Simon asa de frumoasa, are sa-i faca cafea cu otrava, sa-1 otrSveasca sa-i 
ia nevasta. Daca vei spune aceasta si la altii, te vei face stana de piatra albi. *■ 
Dar eu am varsat cafeaua cu genunchiul de pe masa si te-am scapat de la 
moarte. Cind am ajuns la eel de-al doilea munte, iar a cintat: « sintep buni si 
frumosi, dar cind vep ajunge acasa imparatul o sa vadS nevasta lui Simon asa 
de frumoasa, are sa-i faca ciorba otravitoare, sa-1 omoare si si-i ia nevasta ». 
Atunci eu am dat cu cotul, am rasturnat ciorba si te-am scapat de la moarte. 

Cind am ajuns la al treilea munte, puiul iar a cintat: « sintep buni sj 
frumosi, dar cind vep ajunge acasa imparatul o sa vada nevasta lui Simon asa 
de frumoasa, are sa dea drumul la sarpe sS-1 muste, sS moara si sa-i ia nevasta I. 

Atunci eum-amascunsaci si cind a venit sarpele, 1-amomorit si te-am scapat 
de la moarte. Pasarea a mai cintat ca daca voi spune ma voi face stanl de piatra. 

Si in acel moment s-a facut stana de piatra. Dimineaja, cind imparatul 
s-a sculat s-a dus sa vada ce s-a intimplat, 1-a gasit pe Simon cu nevasta sansi- 
tosi ! I-a povestit imparatului ca Gheordache a vrut sa-1 omoare si sa-i ia nevasta, 
dar el s-a facut stana de piatra. Imparatul a luat atunci stana de piatra si a 
pus-o la poarta ca de pe ea sa incalece pe cal. 

DupS un an, nevasta lui Simon a nascut un baiat, tocmai in ziua de Pasti. 
Dimineaja, cind tocmai imparatul era la biserka, nevasta lui Simon a luat 
copilul, s-a dus la poartS sS-1 dea de stana de piatra sa-1 omoare pentru sufletul 
lui Gheordache. In timpul cind era sS-1 dea cu capul de piatra, Gheordache s-a 
sculat viu, a prins copilul si-a intrebat-o ce vrea sa faca? 

— Pre sufletul tau vreau si-1 dau jertfa. El a cerut hainele noi si se im- 
brace si mearga la biserica. Dupa ce s-a imbracat s-a dus la bisericS si a intrat 

30 



I 



in bisericl cintind psalt, de la usl, caci era daruit de la Dumnezeu fi cu glas 
din ceruri. 

Imparatul s-a mirat fi a spus la cintarep ca daca era Gheordache n-ar fi 
intirziat asa de mult cu slujba. Gheordache avea in mina fi un stat de busuioc. 
Cind a trecut pe linga imparat i-a sarutat mina fi i-a dat busuiocul spunindu-i: 

— Cinstit nepot ai din partea lui Simon fi a mea §i trece mai departe in 
strana linga cintarep. Aci a cintat a§a de frumos ca slujba s-a terminat si impa- 
ratul ramasese pe loc de frumusete f i de mirare ca e Gheordache sau e sufletul lui. 

Dupl ce s-a oprit slujba, imparatul a plecat acasa si la poarta n-a mai 
vazut stana de piatra fi atunci a injeles ca el a inviat fi a venit la biserica. 

A venit §i Gheordache, §i-a luat nevasta care se cernise si au petrecut 
§i poate mai petrec si azi, daca n-or fi murit. 



FLOAREA GRADINARULUI 



A fost odatl un imparat care avea douasprezece fete. Si mlcar ca erau 
de neam mare si vestit, dar oriunde, fetele multe sint slrlcie la casa omului. 
Imparatul le pVnea pe toate inchise la un caste! fi in fiecare dimineata le scotea 
cu rindul sa le plimbe prin grldinl ca sa nu le fure vreun vrajitor ori zmeu 
aciuat prin tufe. In fiecare dimineafa, imparatul le aducea douasprezece perechi 
de papuci de aur fi douasprezece rochii albe de mireasl. 

Fetele le luau, le imbrScau f i pinl seara le rupeau, ca faceau mare pagubl 
la casa Imparatului. Orice ar fi f acut imparatul cu ele, nu le putea stapini sl-l 
asculte fi pace. 

Un baiat sarac, ce mergea din stapin in stapin, fuge de la boier intr-o 
zi pentru ca nu-i platea simbria fi se opri drept in fata florariei imparatului. 

— Ce te uip, mSi gurS-casca f i nu vii si lucri, ii zise mai marele grS- 
dinarilor. 

— Ba cum sa nu viu, stapine, chiar asta este f i pofta inimii mele ! Il 
ogodi ajutor de gradinar de flori, zicindu-i: 

— Uite, bSiete, ce ai sa faci in fiecare zi. Sa sapi douasprezece rSzoare, 
s2 plivesti douasprezece straturi de flori fi sa le uzi fi in fiecare diminea|S sS 
duci la fiicele imparatului douasprezece buchete de flori. 

De aci inainte, cum se varsau zorile, el culegea florile cele mai frumoase 
si le ducea la geamul frumoaselor printese. Fetele voioase, primeau florile, 
il priveau, ii zimbeau fi-i multameau, iar el pleca tot nifinat, cu capul in jos. 

Intr-o noapte ii vine in vis o zina fi-i spune : « du-te in coltul florariei, 
ai sa gisefti o nuia de putregai care stralucefte noaptea, s-o ftergi bine fi s-o 
pui in pamint. Din ea au s& rasara trei flori galbene. Ele infloresc in fiecare 
noapte intr-o clipa fi tot intr-o clipa se inchid. Daca ai sa prinzi clipa aia fi ai 
si sirup pe una din ele, atunci nu se mai inchide fi ramine sa se p&leasca. 
Tu s-o inghip daca vrei si te faci nevazut fi si vezi tot ce e pe lume, dar lumea 
pe tine sa nu te vadl ». 

Findefte o noapte, pindefte doua, pindefte noua fi nu poate sa prindl 
clipa ca si slrute floarea cind se deschide. Dar o datl-i izbutefte fi dupl ce o 
sarutl, inghite floarea galbena, se face nevlzut f i zboarl te miri pe unde. 

Diminea;a le duce cite o chitl cu flori fi busuioc, si le fie cu noroc, fi 
dupi ce le dl, iese afari, flcindu-se nevlzut. Apoi iar intrlinodaialorslvada 



31 



ce indeletniciri au. I§i da el seama ca nu-1 simt desi sta pe lampa ce atirna pe un 
cinghil de aur in mijlocul odaii. Ceamai mare le porunceste o data celor mici: 

— Xmbracati-va, dea sa scoborim sa nu intirziem. 

S-au imbracat cu rochii albe de mireasa, s-au legat una de alta sa nu se 
piarda si pe o seara adinca au scoborit in fundul pamintului. Au intrat prin 
pesteri si tunele pina ce au iesit la un luminis, era aci o alta lume, se vede 
treaba, si-a zis baiatul, care se tinea scai dupa ele. 

Acolo se opresc la o fintina, beau apa, chiotesc si joaca pina ce le prinde 
seara la joe. Coboara incet soarele spre asfintit si atunci abia baga el de seama 
ca padurea are frunzele de argint. N-are rabdare, se-ntinde si rupe o creanga. 
Padurea simte, se-nfurie si se misca sa prinda hotul care a ranit-o dar nu 
vede nimic ! El se urea in virful padurii si scapa. Printesele stau ingrozite la 
fintina, vazind ca padurea are picioare si merge. Apoi se pune o furtuna si da 
un potop de apa, ca abia scapara bietele fete cu viata. 

— Fa, aici nu este lucru curat. Cineva ne-a simtit, zise una dintre ele ! 

— O fi, ca pina acuma asa ceva nu ni s-a intimplat, raspunsera alte surori. 
Se potoleste furtuna, se culca padurea si tac pasarile. Iesi o luna mare 

si frumoasa de se vedeau oamenii lucrind pe ea la ogoare. Ajung la marginea 
unui lac mare si frumos stralucitor ca oglinda. Acolo la mal le asteapta doua 
corabii de aur cu patru marinari la fiecare. Se sui si el in corabie si poposira 
la un castel minunat la poalele unui munte de argint stralucitor ca soarele. 
Mai multi flacai le venira in ajutor sa coboare din corabii si cum pusera piciorul 
pe pamint se incinsera niste dansuri dracesti de-si prapadira si papucii si 
rochiile. Isi face baiatul socoteala ca baietii astia nu sint oameni, ci mai indata 
sint diavoli sau zmei prefacuti in piele de om. Dupa ce ostanira si ramasera 
desculte, in niste rize de rochii de li se vedeau pulpele si soldurile, se-ntoarsera 
precum venisera. Apoi se culcara si adormira bustean. El se duse in grajd 
si adormi de asemeni. Diminea|a, cind le aduce florile, strecoara in chita prin- 
tesei celei mai mici ramura de argint rupta din acea padure fermecata. Prin- 
tesa primeste chita, zimbeste si nu zice nimic. 

In seara urmatoare iar pindeste pina ce infloreste floarea cea galbena 
si iar rupe o floare, o saruta si o mlninca. Apoi iar se face nevazut. Sta in odaia 
lor si asteapta sa coboare in alta lume cu ele. De data asta corabierii le due la 
niste izvoare cu apa fermecata care dadeau tinerete fara batrinete omului. 
Beura ele apa, apoi niste flacai le purta cu cintecele pina ce le momi intr-o 
padure cu frunzele de aur. El iar n-are de lucru, rape o crenguta si o pastreaza. 
Se cutremura iar padurea, tipa, porneste sa caute dusmanul si daca nu-1 gaseste 
se pune cu potopul si furtuna. Printesele abia scapa cu viata pe sub steiurile 
de piatrg. 

— Trebuie sa fie ceva cu noi, nu este lucru curat, zise o fata. 

— Trebuie, dar de hora si de petrecere nu ne lasan, masar de raminem 
in pielea goala, zise cea mai mare. Si iar se pusera pe chiote si joe, de facura 
ferfenija papucii, rochiile albe de mireasa. Apoi se intorc acasa. A doua zi, 
baleful pitula frumos in chita micutei printese, ramura de aur rupta din padurea 
cu pricina. 

In noaptea a treia, saruta floarea a treia galbena si o inghite si pe aceea, 
dupa care se face nevazut. Fetele iarasi se iau de mina, coboara scari, tree prin 
tunele si pesteri, se urea pe corabii si ajung intr-o poiana cu flori albe si rosii, 
linga o padure cu frunze stralucitoare ca diamantele si in loc de lampi, luminau 
mii de licurici pina ce coboara aproape de ei luna. 

32 






Zmeii venira la fete. Le cintara cintece frumoase de se induiosa padurea 
si izvoarele si le poftira sa se marite cu ei. Ele n-au vrut §i iar s-au pus pe joe 
si petrecere de si-au facut rochiile zdrente si papucii bucafi de iapa moarta. 

Pe el nu-1 rabda inima si din nou rupe o creanga cu frunza de diamante 
ascunzind-o in sin. Sa fi vazut acum cutremur in padure, vaete si tipete. Copacit 
dadeau cu crengile se aplecau in jos sa omoare pe eel ce-i rupe din trupul ei, 
insa baiatul zboara deasupra si nimeni n-are ce-i face ! Vine cutremur, furtuna 
si iar potop de ploaie ca sj mai inainte. Se intoarsera acasa frinte de oboseala, 
iar dimineata gradinarul, ascunse in chita cu flori, ramura cu frunze de dia- 
mante. Cum i-a dat-o printesa s-a rosit ca racul. 

— De ce va rositi, stapina ? Parca v-ati incalzit prea mult la dansul cu zmeii. 

— Dar de unde stii? 

— Ei, stiu eu de undeva ! 

— Dumneata stii sa cinti si sa dansezi frumos? 

— Stiu ! 

— Bine, atunci sa cint eu la ghitara §i tu sa joci. Ea cinta si el dansa mai 
frumos decit zmeii. Dete imparatul peste ei dansind si se rasti: 

— Hei, de aceea am saracit ca voi cu dansul si cintecul vostru nu mai 
conteniti de o sa ma duceti la sapa de lemn cu atitia papuci si rochii rupte. 
De data asta am sa va fac pentru cea din urma oara pantofi de nunta si rochii 
de nunta. Fiecare sa va maritati cu cine va e pofta insa una sa ramineti cu mine 
sa am si eu stilp la batrinete. 

Se lasa iar noaptea si ele s-adunara pe mormintul lui mama-sa ca sa dea 
la noroc, cine sa mosteneasca imparatia si sa ia scaunul de aur dupa moartea 
imparatului. Toate ar fi dorit sa ajunga imparatese. Gradinarul iar se facu 
nevazut, se viri printre ele si facu in asa fel ca norocul sa-i pice micei printese. 
Asa se si intimpla. Ea ramase pe pamint cu tinarul gradinar, iar surorile cobo- 
rira jos in lumea zmeilor si facura acolo nunta jucind pina ce ramasera in 
pielea goala. De acolo niciodata nu s-au mai intors pentru ca poarta le-a inchis-o 
gradinarul si ele s-au maritat cu zmeii. Iar feciorul, s-a casatorit cu fiica cea 
mai mica si mai frumusica a imparatului, pina ce din gradinar §i florar, ajunse 
imparat. La nunta lui tot poporul a fost chitit cu flori din gradinele imparate§ti 
si s-a facut o nunta mare, cum alta n-a mai fost sub soare. 



FETELE DIN MOARA 

Era un morar si avea trei fete si era bogat. Tntr-o zi, a plecat muma 
cu ele la bilci. Tree prin padure si ajung la un loc, se-ntilnesc cu un domn 
bine imbracat §i domnul a vorbit cu ele ca si cind le-ar cunoaste, 1-ar cunoaste 
si pe morar. Ele au plecat la bilci, iar domnul in alta parte. Cind s-au intors 
de la bilci, s-au intilnit cu domnul si le-a zis: 

— Sa-i spuneti domnului morar, ca o sa-i fac o vizita, da el cu inele 
de aur; da muierile zic: 

— Sinteti cunoscuti? 

— Nu zise morarul. 
Si sa dusa. 

— Uite de ce am venit, sa va cer pe fiica a mai mare in casatorie, da 
sa mi-o dati cu mine sa vada si ea averea mea. Fata a plecat cu el cu trasura. 

33 



Merge in p&dure fata, merge, cind colo, s-abate pe un drum intunecat si ajung 
la o casa mare. 

— Aci ti-e palatele? 

— Da aci ! Da ea a vSzut ca lucrul nu este curat ! £1 facu pe seriosu si zice: 

— Na cheile colea, ca plec, dupa doua-trei zile vin. Da s& nu intri in 
camera asta, zise el §i pleca. 

— Bine, zise ea si ramasa aci. 

Fata curioasa sa duce drept la odaia aia, sa vada ce este? 
Cind colo, aci numai capate de fete infipte in {api. A inceput ea sa plinga 
da nu poate fugi ca e incuiata. 

— Ce ai umblat acolo? Si o aduce acolo si-i taie capul ! Fe urma iar sa 
duce la morar, sa mascheaza si-i cere fata mijlocie. Zice: 

— Bung ziua, am venit sa cer fata mijlocie, ca ailalta e ferice de ea ! 
Pe urma sa venim citesi patru s5 facem nunta. Si-a dat-o morarul. 

O duce el cu trasura in fundul pidurii; se-ntristeaza ea si i-adat si ei 
cheili sa nu umble in odaia aia. Si ea curioasa vede capul lui soru-sa a mare ! 
A pornit sa plinga. Cind vine el iar zice: 

— Ai fost acolo ? Te taiem, se duce si o taie si pe ea. Iar sa preface pina 
o ia si pe-a mica; au dat-o si pe-a mica, daea era mai desteapta sisa face vesela. 

— Ia cheili si sS nu intri in camera asta. 

A intrat si ea si a vazut capetele la surorile ei. Cum sa scape ea de aci? 
Desface si alte camere si gaseste numai lazi cu aur, giuvaieruri si altele. Zice ea, 
scap eu de-aici ! A golit o lada cu pietrele nestemate si le-a pus in lada si 
deasupra a pus giuvaierurile. A luat cheia si a pus-o la fel ca sa nu priceapa el. 

Cind el vine, ea vesela, il pupa ca a venit el. 

— Stii ce, m-am gindit s-o aducem si pe mama si tata sa vada si ei pala- 
tul tail. Am vazut ca ai scumpete mare, sa luSm o ladS si s-o ducem s-o vada. 

A pus ei lada in trasura si s-a dus la ta-su vesela. Ajunsi, au dat lada jos 
si i-a zis sa mearga si el acolo; a desfacut ea lada si s-a uitat, da lui muica-sa 
ii face samn sS cheme milifia si casa morarului sa umple de armati ! Cind a 
intrat militia, fata des chide lada si sa vad capetele fetelor. §i-l duce pe el mili- 
tia, pe urma o duce pe ea sa vada casa lui. Da el avea o haita de crimmali. 
S-au dus acolo si in cale au iesit tovarasii lui cu armile. Au omorit ei din mili- 
Jieni si au ajuns criminalii si au legat-o de un pom, fugarindu-i pe aiji mili- 
tieni. Cind colo, trece un om cu un butoi in car. 

— Mosule, dezleaga-ma, ca hopi m-au legat. Baga-ma-n butoi. Da 
s-au intors ei la fata, da n-o gasesc. Ajung ei pe mos. 

— Mosule, n-ai vSzut pe fata? 

— N-am vazut. 

§i-au ajuns acasa si fata a scapat in butoi. 



IMPARATUL FARA COPII 



A fost odata ca niciodata, ca daca nu era, nu se povestea. A fost un impa- 
rat care nu avea copii. §i daca nu avea copii, se plingea la toti sfetnicii sai §i-i 
intreba, ce sa faca ca sa aib§ copii. Sfetnicii il sfatuiau sa dea sfoarS prin |ara 
s2 caute vraci care sa faca ca imparateasa sa nasca copii. A mai umblat incoace 

34 



HB 



si incolo, pe toate drumurile prin toate partile lumii si nu putea afla nirnic 
care sa poata face ceva ca imparateasa sa aiba copii. 

Intr-o buna zi, trece un om pe acolo prin comuna unde era imparatul, 
caci auzise si el de povestea imparatului fara copii, si incepu sa strige: 

— Leacuri de copii, leacuri de copii ! 

Cind auzira oamenii de acolo, sfetnicii si tot satul zisera: 

— Ce vorba este asta, daca asta are leacuri de copii, numai imparatul 
ar vrea sa faca un copii. Au dat fuga si i-au spus imparatului. Cind auzi impa- 
ratul, zise: Sa-1 aduceti la mine sa vedem, ce leacuri de copii are omul asta. 

Se duce omul la imparat si cu plecaciune zice: 

— S5 traiesti, inalfate imparate. 

— Buna ziua, ma omule. Ce este? Aud ca dumneata ai leacuri de copii. 

— Da, imparate ! Am leacuri de copii. 

— Ce, si anume ! 

— Uite, marul asta, cine-1 va minca va face un fecior de mare isprava. 

— Bine ! Ma omule ! la imparatul marul, §1-1 da imparatesei sa-1 manince. 
Ea zice: 

— Da, multe mere am mai mincat eu si n-am f acut copii, dar din marul 
asta ! Da! sa-1 maninc si pe asta, n-o sa fie rau. 

la marul, iese afara cu el in curte, il curata frumos si se apuca sa-1 manince. 
Dupa ce maninca ea marul, o gloaba de iapa care umbla pe-acolo prin curte, 
vine si maninca si ea cojile. 

Imparateasa nu i-a dat nici o seama ca iapa a mincat sau n-a mincat 
cojile. La un timp, dupa trei, patru luni de zile, imparateasa se simte ca o sa 
fie rost de copii si zice: 

— Ma imparate ! o sa fie rost de copii, dupa cum ma simt eu. Mare bucurie 
pe imparat, fiindca avea sa aiba si el un fecior acum la batrinete, ca sa-i moste- 
neasca tronul. Trecu cinci luni, trecura sase, trecura opt, la a noua luna se 
aude in toata curtea ca moare si moare imparateasa. 

— Mai, da ce are sa moara? zic unii ! 

Nn mai trece mult si se aude ca imparateasa a nascut un fecior. 

— Baaa ! 

Bucurie mare in toata imparatia ca imparateasa a nSscut un fecior. Tn 
timpul asta, cind imparateasa a nascut un fecior si gloaba de iapa nascu si ea 
un minz cu un corn. 

Baaa ! Fata si iapa un minz cu un corn. De minune, un minz cu un corn 
nu s-a mai vazut. 

La palatul imparatesc, veselie msre ca imparatul are un copii care sa-i 
mosteneasca imparatia. Supusii imparatului se intrebau ce va fi cu copilul, 
fiindca copilul crestea si crestea si cirlanul. Copilul crescu frumos cu parul de aur, 
un fecior voinic de toata frumusetea. Cirlanul crescu si el si se facu mare si 
nazdravan, ca nu mai putea nimeni sa-i dea de mincare si nici sa puna mina pe el. 

Imparatul porunci slujitorilor sai: 

— Inchideti cirlanul, acolo intr-un grajd undeva si lasati-1 in plata lui 
Dumnezeu. Vedem noi ce o fi si cu el. Cind avu copilul opt ani se ducea si 
punea mina pe cirlan, ii dadea de mincare. Cirlanul nu-i face nimic copilului. 
Cind copilul avu noua ani, se trezi imparatul ca nu-i nici copii, nici cirlan. 
Supusii imparatului se intrebau: 

— Baaa ! unde e copilul, unde e copilul, nu-i nici calul. Calul, calul, 
dar nu e copilul. Da-i sfcara-n tara dupa copii. BietuI imparat era cu jale mare, 

35 



MU 



n-a avut ce sa mai faca. L-a pierdut din urma pe copil, s-a dus, s-a dus, copilul 
1-au luat zmeii si 1-au bagat sluga la ei acolo §i pe cal 1-au bagat la grajd. Copilul 
ranea la cal §i vedea si de alti cai, aducea apa, toca lemne, facea tot ce trebuia 
prin curtea zmeului. Calul era nazdravan. Copilul se ducea linga cal, acolo 
si se plingea. 

— Mai calule, mai, om mai scapa noi de aci, ori ba, ori zmeul asta 
ne-or minca si oasele noua la amindoi. 

Intr-o buna zi calul ii zise: 

— Noi o sa scapam de aci daca o vrea Dumnezeu si uite cum: Ne tre- 
buiesc multe lucruri. 

— Ce ne trebuie? zise copilul. 

— Mie nu mi-ar trebui asa multe, dar tie iti trebuie multe. Tu te fa 
barbier si sa barbieresti prin curte. Mai are zmeul si alte slugi si odata si odata 
are sa te cheme sa-1 barbieresti si pe el. Cind 1-oi barbieri sa faci in asa fel sa-1 
atingi cu briciul si iute sa dai cu batista ta, sa iei singele zmeului. Sa mai iei 
si citeva fire de par tot din barba lui. Dupa aia sa vii la mine si sa-mi spui. 

Dupa aia, copilul s-a declarat barbier. A barbierit incoace si-ncolo, 
pe unul mai bine, pe unul mai rau, pina s-a invatat. 

Cind auzi zmeul caeun bun barbier, l-a chemat la el sa-1 barbiereasca. 
S-a dus copilul si l-a barbierit. S-a facut o data, de doua ori, de trei ori ca sa 
nu banuiasca zmeul nimic. In sfirsit, odata pe cind il barbierea pentru a nu 
stiu cita oara, l-a atins cu briciul. Repede a scos batista, l-a sters, i-a luat si 
citeva fire de par din barba si-a bagat batista in buzunar. 

Zmeul nici n-a bagat de seama lucrul aia. £1 bucuros s-a dus si i-a 
spus calului. 

— Uite mai, calule ! am si din singele zmeului si din barba zmeului. 

— Bine ! zise calul, lasa ca tot ne mai trebuie ceva. Tu la care fintina 
te duci si aduci apa ? Ce f intini sint ? Una este sleita cu arama, alta de jur impre- 
jur cu argint si una cu aur . . . Tu sa te duci sa bagi destiul intr-a cu arama 
si te legi la deste: unul intr-a cu argint si unul intr-a cu aur, dar sa te legi 
la deste. Cind te-o intreba cineva, sa spui ca te-ai taiat. Sa bagi seama sa nu 
te vada cineva ca s-a sfirsit cu noi. 

Copilului atit i-a trebuit, s-a dus §i a bagat destiul unul intr-a cu arama, 
unul intr-a cu argint si altul intr-a cu aur. La aia cu aur a dat $i pe cap si si-a 
facut si capul tot de aur. Cind s-a dus la cal ! 

— Mai ! zice — bagai mina, am de§ tele si cu argint si cu arama si cu 
aur, da dadui si pe cap ! 

— Ce facusi, ma? 

— Pai ce sa fac, imi facui si capul de aur. 

— Cauta o besica §i pune-o in cap. 

El a cautat o besica si a pus-o in cap. De aci inainte l-a numit chelu. 

— Ei ! zice — tot mai trebuie sa avem ceva. 

— Ce mai trebuie sa avem? 

— De acolo unde se culca zmeul, zice — de unde doarme el, de sub 
patul lui, de acolo sa faci tot ce-i putea sa iei o pietricica cit de mica si s-o 
bagi in poznari. Cind le-oi avea pe astea toate, sa vii la mine si sa-i dam drumul. 

El a facut cum a putut si a luat si pietricica aia. 

— Calule, luai si pietricica. 

— Ei bine, gate§te-te si la noapte, cind om socoti noi ca toate slugile 
dorm si o dormi si zmeul, tu vii la mine si nu mai pui mina sa ma iei de friu, 

36 



imi tragi capastrul din cap, sui pe mine din grajd si s-o luam, ca are zmeul o 
iapa balana, care, cit fug eu de tare, da aia ma intrece inca o data. Daca ne 
prinde cu aia, e cam rau de noi pina trecem de hotarul zmeului. Cind om trece 
de hotarul zmeului, nu mai are putere asupra noastra. Zice baiatul: 

— Om trai, om muri, noi tot fugim. 

Sara cind au socotit ei ca s-au culcat toate slugile si s-a culcat si zmeul 
si au adormit, s-a dus in grajd si a tras capastrul de pe capul calului, a inca- 
lecat si-au luat-o la fuga si da-i bataie ! Iapa nazdravana, care o avea zmeul 
a inceput sa necheze. Zmeul a sarit din somn si a fugit la grajd. Zise: 

— Ce-i, balana? 

— Ce sa fie ? Sai pe mine si intinde-o repede ! 

— Pai ce e? 

— A fugit baiatul, chelul cu cal cu tot si avem timp sa-1 prindem, poti 
sa si maninci, poti sa si bei ca tot trecem de el pina la hotarul tau. Se duc'e 
zmeul inapoi, ce sa mai manince, ce sa mai bea, lui nu-i era de copil, ii era 
necaz de cal — ca era nazdravan. A pus mina pe iapa si a intins-o dupa el. 
Mina, fugi, da-i bataie si copilul cu calul nazdravan si zmeul cu iapa nazdravana. 

La un timp copilul zice: 
Mai calule, ma arde in spate ! 

— Ei, zice — sa stii ca e zmeul dupa noi. Cind te-o arde rau de tot, tu 
sa arunci piatra aia jos. 

— M5i ! zice — ma arde rau. 

— Arunca piatra. 

Cind a aruncat piatra, s-a facut un zid de piatra. Cind a ajuns zmeul 
la el, s-a pus cu paru pe el, cu pumnu, a ros, a trecut prin »1 si dupa copil. 
Bietul copil a zis: 

— Iar ma arde in spate ! 

— Te arde rau ! ? 

— Ma arde rau ! 

— Arunca firele de barba ! 

Cind a aruncat firele de barba s-a facut o padure deasa, de nici pasarea 
nu putea sa treaca prin ea. Cind a ajuns zmeul la ea, s-a pus si roade, si roade 
si roade la ea, taie si cu palosul pina cind o trecu. 

— Ei ! zice — mai avem decit singele. Cu aia scapam noi ca nici mult 
nu mai e pina trecem de hotarul zmeului. Iar zice copilul: 

— Mai ! ma arde in spate de nu mai pot ! 

— Arunca singele, ca nici mult nu mai e pina la hotarul zmeului. A arun- 
cat batista si s-a facut un piriu de singe. Cind a ajuns iapa acolo s-a oprit. 
Zice zmeul: 

— Da-i bataie, balano, ca trece de hotar si nu mai avem putere asupra lui. 

— Mai di-i si tu — zice — ca uite, asta acum e singele tau. 
Cind a auzit zmeul ca e singele lui, de ciuda a crapat. 
Cind auzi copilul: 

— Mai zice, auzii o bubuitura? 

— Mai zice, zmeul crapa. Si acum sintem liberi. De aci inainte i-a dat 
drumul si mina si mina pina au dat de livezi mindre, pline de flori si miresme 
— calul zice: 

— E ! ma copile eu ramin aci. Tu si stii ca aci in comuna vecina este o 
imparatie mare. 

37 



— 



Tu te duci, ia de la mine capastrul asta, te bagi sluga la imparat. El are 
trei fete. Tu sa nu pui ochii, nici pe-a mare, nici pe-a mijlocie si numai pe a 
mica. Cind vei avea nevoie de mine sa scuturi capastrul, ca eu sint linga tine. 

— Binee ! 

Lua copilul capastrul si pleca. Se duse in sat acolo, cine are nevoie 
de o sluga? 

— Cine sa aib5 deck imparatul, zisera oamenii. 

Se duse el, se infatisa imparatului si-1 ruga sa-i fie sluga. 
Imparatul ii zise: 

— Mai baiete, as avea nevoie de sluga si n-as avea nevoie, da, zice: te 
bag la gradina de flori ca am un gradinar batrin si ar fi timpul sa-1 schimbam 
si sa ramii tu. 

— Bine, imparate. Unde e nevoie, acolo intra si eu. 
Se duce la gradinar sa-1 puna la lucru. 

— Bine ! ma copile, zice gridinarul, ramii aci cu mine, te invat aci un an, 
doi si pe urma eu plec si tu ai sa ramii in locul meu sa ingrijesti de gradina 
imparatului. 

Eee ! statu el un an de zile, se arata un bSiat destoinic, priceput si mergea 
de minune ca era o mindrete. Se duce batrinul gradinar la imparat si-i spune: 

— Marite imparate, sint batrin, nu mai pot, ar fi bine sa ma lasati sa 
plec ca baiatul care mi 1-ati dat la gradina este foarte priceput, lucreaza bine 
si gradina este o frumusete cum n-a mai fost niciodata. Daca vreti sa o vedeti ! 

— Bine ! Nu e nevoie sa" merg sa o vad. Sa meargS fetele. 

S-au dus fetele, s-au uitat si niciodata n-au vazut gradina mai frumoasa 
ca acum, plina cu fel de fel de flori ce nu le mai vazusera. Spusera tatalui lor 
de minunafiile de flori din gradina si cerura ca baiatul sa fie mai departe gradinar. 

Fu chemat la imparat si-i zise: 

— Bine tu ramii de azi inainte gradinar. 

— Bine, imparate ! 

Statu el cit statu, un an, doi, in care timp in fiecare dumineca imparatul 
se ducea la biserica. La un timp, cind ii veni lui odatii bine. 

— Mai, zice, copilul da tot stind eu pe aci calul meu si-o aduce aminte 
de mine ori ba? Scutura capastrul, intr-o duminica pe cind era imparatul Ia 
biserica, veni calul, lepada besica din cap, ramase cu parul lui de aur, sare pe 
cal si face gradina toata praf. In timpul asta, imparatul lasa cite o fata in fiecare 
zi acasa. Fata mica ramasese acasa. Cum face el, cum nu face ca fata cea mica 
il vede. 

— Mai ! cine s5 fie asta si ce e cu el? 

Nu zise nimica, se uita bine la el, cum face gradina praf, apoi cum ii da 
drumul calului. Cind vine imparatul de la biserica, trece prin gradina si cind 
se uita, o vede facuta praf. 

— MaaS ! da ce e aici? 

— Imparate, a venit o herghelie de cai si degeaba m-am tinut la ei c5 
mi-au facut-o praf. §i mi-au rupt §i straiele de pe mine ! Eraa si mS $i omoare. 

— Mii se poate? 

Fata cea mica era pe acolo pe-aproape si zice: 

— Da, tata si eu vazui, veni toat5 herghelia, si ce facuuu ! prapadul 
lui Dumnezeu, era sa-1 omoare, saracul ! 

— Iiii ! potopul imparate, da dregem noi alta data, punem iar alte flori, 
sa facem o gradina tot mai frumoasa de cum a fost. Ei, acum fetei celei mici 

38 



ii intra la inimi, gradinarul. Gindi ea ca aici nu e curat. Ci nu e un om de 
rind, dar nu spuse niminui si nici la surorile ei §£-§i zise: 

— Ma ista de face lucrul ista nu-i om prost. 

Cind ficu el gridina si mai frumoasa, in fiecare dimineafi, ducea la cele 
trei fete, trei buchete de flori. 

El se uita la fetele imparatului si zise: 

— Ma ! asta mare s-a trecut, asta mijlocie e numai buna de miritat si 
asta mica e ca gingia. 

Face el trei buchete de flori, una trecuta, una gata si treaca si una numai 
imbobocita: Le duce si le da fetelor; pe a trecuta, o da la a mare, pe a care e gata 
sa treaca o da la a mijlocie si a mai frumoasa o dS celei mai mici. Cind vid 
treaba asta fetele mai mari, ci da ileia mai mici florile mai mindre le iau si 
dau fuga la tatil lor si-i spune: 

— Uite ce mi-a adus gradinarul asta. 

— Ce v-a adus? 

— Uite ce floare mi-a adus mie, spune a mare, cea mijlocie spune: 

— Uite ! ce flori mi-a adus mie. 
A raid spune si ea: 

— Tata, uite ce flori mi-a adus mie. 

— Ei, cu omul asta nu e lucru bun, zice imparatul. 

— la chemati-1 incoace la mine. Trimite dupi el $i-l aduc in fafa 
imparatului. 

— MS omule, ce flori ai adus in dimineata asta la fetele mele. Uite, asta 
e trecuta, asta e gata sa treaca si asta abia incepe. 

— Impirate si-mi fie cu iertare. Eu am adus florile asa cum sint fetele. 
A mare e cam trecuta, a mijlocie e gata sa treac3 si asta mici e gata imbobocita 
si eu asa le-am adus florile. 

Cind aude imparatul zice: 

— Eiii ! si asta e o idee buna a omului asta. Inseamni ca eu am intirziat 
cu fetele mele si ele s-au ajuns ci n-au sa se mai marite ! Eu am sa dau sfoara 
in tara ci-mi mirit fetele. N-a mai trecut mult si imparatul asa a f acut, a dat 
sfoara in tara ci isi miriti fetele. Dar cum? Si se stringi toti feciorii, care 
vreau sa se insoare si fetele si-si aleagi pe cine vrea. Au venit multi feciori 
si s-au sfatuit cum sa faca. Sa dea fetelor cite un mir in mini si zice: 

— Fetele le punem sus, si care fata i-o place de biiat si dea cu mirul in el. 
Fetele si-au luat cite un mir, s-au urcat in foisor si prin fa;a lor treceau 

in rind, feciorii. A mare isi alese unul, mai mare, mai frumos, asa cum i-a 
placut, a mijlocie si-alese si ea altul. A mici cum sta cu mirul in mini, trecuri 
tofi feciorii si nu alese nici unul. 

— Mi tati, tu nu alesesi nici unul ? 

— Tati, nu trecu al meu. 

— Pii unde e al tiu? 

— Pii, daci mie nu-mi place nici unul. 

— Ehei ! mi cu asta avem bucluc. Si mai treaci o data. 

— Tati, nu trecuri toti ! 

— Cum nu trecuri toti? 

. — Si treaci si din curte. 
Ei, atunci imparatul zice: 

— ToatS curtea si treaci prin naintea fetii. 
Numai ci ea mai era sus. 

39 



Trecea toata curtea, vacar, porcar, treaca si gradinarul. El n-avea caciula 
dccit besica aia in cap. Trece si el pe acolo ghebejit. Fata pac ! cu marul in 
cap la gradinar. 

— Au ! capu, au capu. 

— Ce-ai facut ma, intreba imparatul, tu ai gresit. 

— Tata, n-am gresit. De asta-mi place. 

— Nu se poate, zice imparatul. li da alt mar si zice: 

— Sa mai treaca o data toata lumea. Mai trece o data si iar il pocneste 
cu marul in cap. 

— Nu se poate, sa mai treaca o data. A treia oara iar trece gradinarul 
si iar il pocneste cu marul in cap. 

— Al tau sa fie, zice imparatul, si iesi cu el afara din imparatia mea. 
Sa te duci unde oi vedea cu ochii. La mine n-ai ce mai cauta. Ma facusi aci 
de rusine cu cea mai cebaluita sluga, cu chelu, n-are nici un fir de par pe cap. 
Isi ia barbatul si pleaca. li stia ea rostul lui. Unde sa duca, unde sa duca, da 
intr-o margine a imparatiei. In marginea imparatiei intra si ea acolo intr-un 
bordei. Cum intra, ce amar gaseste in bordei, mai nimic. Da cu destiu pe pereti 
si-i face de aur, se umple bordeiul cu tot ce trebuie numai si numai de aur. 
Pe afara ramine tot un bordei prapadit. Facura surorile ei nunta imparateasca, 
fara ca pe ei sa-i bage in seama, fara ca sa poata da pe acolo, ca nu i-ar fi 
primit nimeni. 

— Stai pe pace, zise el catre nevasta lui, vedem noi ce facem. Nu trecu 
mult dupa asta si un imparat vecin pleca cu razboi impotriva tatalui sau, ca 
de ce n-a dat fetele dupa feciorii lui. Imparatul isi strinse oastea, venira si cei 
doi gineri cu oastea lor. Atunci zise baiatul catre nevasta lui: 

— Ma, lasa-ma sa ma due si eu. 
Ea zice: 

— Ma, tu nu te duci ! 
El zice: 

— Ma, lasa-ma sa ma due si eu, ca daca nu sint eu acolo sa stii ca-1 
biruie. Incaleca si el pe un magar si se ia dupa ei. Merge ce merge calare pe 
magar, pina ajunge la o mlastina si se namoleste cu magar cu tot. Trece oastea 
pe linga el. II arata imparatului zicind: 

— Tmparate ! uite ginerele ! 

— Lasa, nu mai spuneti de el, lasati-1 aci. Tree ei inainte, se due vitejii. 
Dupa ce tree, el scutura friul, si magarul se preface in calul lui nazdravan, 
lapada el besica din cap; incaleca pe calul lui, si zboara ca vintul pina acolo. 
Acolo era in toiul luptei. Intra si el in lupta aproape de imparat cind gata unul 
era sa-i taie capul, el iute pune mina si-1 taie pe el la desti. Imparatul, cind 
vede cine 1-a scapat si e taiat la desti, scoate iute batista si-1 leaga. Imparatul 
crede ca-i un inger care i-a sarit intr-ajutor. I-a biruit pe dusmani si au 
plecat inapoi. Baiatul a dat pe aha parte, a venit si iar s-a inamolit tot acolo 
cu magarul. 

— MS, asta tot aci este, zise imparatul, cit dinspre partea lui, daca Dum- 
nezeu nu ne trimetea ingerul pe toti ne omora si mie imi lua gitul. 

Iasa si el din namolul ala si se duce la bordeiul lui. 

Ei, nu mai trece mult si imparatesei i se face dor si ei de fie-sa. S-ar. duce 
pe la ea si nu s-ar duce, si frica-i era de imparat si rusine ii era si r5u ii 
parea. Pina la urma se duce. Qnd ajunge la bordei, o cheama afara s-o vada. 
Fata zice: 

40 



— Mama, vina inauntru. 

— Nu intru in bordeiul tau, zice mama. 

— Mama, numai pina la usa vina. 

— Nu intru, vina sa te vad, sa vorbesc cu tine. 

— Vina, mama incoace, pina la usa. 

Face ea doi pasi si intra la usa. Cind sa intre inauntru, numai aur peste tot. 

— Ma, da ce e aci la tine ? 

— Tu nu vezi ce e, mama? 

— Pai cine a facut astea? 

— Pai chelu aia. 

— De unde are el putere sa faca tot in aur? 

— Iaca ! de unde ! El are si capul de aur si desti de aur, de argint si 
de arama. 

— Nu se poate. 

— Ba e adevarat, mama. 

Cind aude imparateasa, intra la grija. 

— Ma, cum se poate ca eu n-am lucruri de astea in imparatia mea si 
nici n-am vazut la nimeni. Se intoarce imparateasa acasa si vrea sa-i spuna 
imparatului, frica ii era, sa nu-i spunaaaa, sta cu gindul acolo. La o petrecere 
mare, cind imparatul se veselea cu cei doi gineri ai lui, imparateasa ii zice: 

— Ma omule, dar n-ar fi bine, daca ar fi si fata noastra a mica aci ? 

— Unde sa vina aia ca sa ne faca de rusine, zice imparatul. 

— Ea sa vina, el nu ! 

— Ma omule ! ar fi bine sa vina si el ! 

— Nici cum n-are ce cata el aci, nu merita sa stea la masa cu noi. 

— Si ea e fata noastra si el e ginerele nostru si pe urma nici nu stii bine 
cine e el? 

— Bine ! Sa vina numai fata ! Se duce imparateasa §i trimete dupa fata 
sa vina la petrecere. Fata ii trimite vorba prin slujitori §i zice: 

— Eu nu pot sa viu fara barbatu-meu, ca §i el este cineva si e mai viteaz 
si decit tata si decit cumnatii mei care tin pe surorile mele. 

— Pai cum ? 

— Iaca asa, spuneti-i lui tata a§a cum va spun eu. Razboiul nu 1-au 
terminat ei si n-au fost ei invingatori §i a fost barbatu-meu. Ma ingerul care 
a venit si a omorit toata oastea aia, si i s-a taiat un deget cind 1-a aparat pe 
tata de nu i-a taiat gitul, barbatul meu a fost. 

— Cum a fost el cind noi 1-am lasat impotmolit cu magaru-n balta la un 
pod ?i cind ne-am intors, 1-am gasit tot acolo. Ala a fost un inger trimes de la 
Dumnezeu. Merg slujitorii si spun imparatului toata tarasenia. Cind aude 
imparatul toate astea le zice: 

— Mergeti si spuneti-i sa vina incoace §i daca el se face asa cum a venit 
in razboi, il tin. Se due slujitorii inapoi si-i spun: 

— Uite, ma: cum e vorba, imparatul spune, ca daca te faci asa cum ai 
fost in razboi si daca ii arati batista care ti-a dat-o el cind te-ai legat la deste, 
inseamna ca ai fost tu. 

Baiatul le zice: 

— Duceti-va de indata inapoi ca eu va ajung. 

A iesit el afara, a scutum de capastru si a venit calul si-a lepadat haina 
de pe el, si-a lasat pletele de aur pe spate, a luat sabia, a incalecat pe cal, a 

41 



zburat drept la imparat cu nevasta cu tot. Cind 1-a vazut imparatui, i se 
fScu frica si zice: 

— Ma, cine e asta? Asta e tot ala care 1-am vazut, ingerul. 
£1 a coborit de pe cal cu nevasta si zise: 

— Sa traiesti, inaltate imparate. Eu sint ginerele dumitale SI mic si 
fata a mica. 

— Ma, fata da ! dar tu cine esti? ca te-am vazut cind am fost in razboi 
cu imparatui vecin. 

— Eu sint, imparate, ginerele d-tale. 

— Pai cu ce dovedesti? 

— Batista asta o cunosti, imparate? 

— Pal asta ar cam fi batista care ti-am dat-o en. 

— Asta este, imparate, si eu sint ala care te-am scapat de la moarte. 

— §i acum ce e de facut? zice imparatui. 

— Pai uite ce e de facut ! Sa ne masuram puterile. Daca ginerii astia 
ai dumitale va avea puterea pe care o am eu, va face ce fac eu sa fie ei mosteni- 
torii tronului, daca nu sa piece de unde au venit si ramfn eu imparat in locul 
d-tale. S-a uitat si el la gineri si ginerii la el si imparatui zice: 

— Pai cum s§ va mlsurap puterile? 

— Uite, eu incalec pe calul meu, si ei s3-si dea drumul dup3 mine si sa 
se tie dupa mine. Daca m-o intrece ramin ei, nu m-o intrece, sa nu mai aiba 
nici o pretentie la tron. 

— Bine ! a zis imparatui ! 

A iesit afara, a incalecat pe cal, au incalecat si ei pe caii lor. Al lui era 
nazdravan. Cind au pornit, al lui vint ! Ai lor, di-i pe aci, d3-i pe dincolo, ce 
s3-l mai ajunga. La un timp s-au inters inapoi si au zis : 

— Cu omul asta nu ne putem mSsura, se duse de nu-1 mai vSzurSm. 
N-au apucat si ispriveasci vorba bine, ca a si fost inapoi. 

— Ce fScurSpi ma cumnafi, de ce nu v3 tinurati dupi mine? 

— Pai nici nu te mai vazuram ! 

— Si atunci ce e de facut? 

— Pai noi nu mai avem pretentie la tron si ramii tu mostenitorul tronului. 
Si asa a fost. S-a facut apoi o nunta mare la care au fost chemati si parin- 

tii lui, dupa care se aflS ca el este fiu de imparat. A fost mare bucurie dnd parin- 
;ii lui isi gasira fiul si calul nazdravan. S-a facut imparat a douS imparitii, a 
trait in pace si cu cumnafii lui si poate cS mai traiesc si azi, dacS n-or fi murit ! 
Si incalicai o sea si va spusei povestea asa, si mai incalecai o mltraguna 
si va spusei o mare si gogonata minciuna. 



POVESTEA LUI PIPARUS PATRU 



Traia odata un bar bat si o femeie si aveau un baiat. DupS un limp a 
murit tatal. DupS moartea tatalui, femeia s-a maritat si a luat un alt tata la 
bliat. Dupa ce s-a maritat, omul 31a a vrut si omoare pe biiat ca s3 scape de 
el si a zis cltre femeia lui: 

— Femeie, eu nu pot s3 sufar copilul t3u pe linga casa si eu am s3-l omor. 

42 



Femeia fu si ea de parere ca s5 omoare copilul. Vorbele astea le spuneau 
noaptea in soapta pe cind dormea copilul. Pe cind ei vorbeau, el inca nu ador- 
mise, dupa cum crezusersi si auzise tot ce vorbise tat51 sau vitreg. Dupa ce 
adormi a visat ca daca maica-sa ii va da un fir de par din conciu ei cu ce 
sa-si poata face o pusca cu care sa mearga la vinatoare si numai asa va fi 
bine de el. Dimineata, cind s-a sculat, a rugat-o pe mama lui zicind: 

— Miicuta ! te rog sa fii buna si sa-mi dai un fir de par din conciul 
matale. 

Atunci maicuta sa i 1-a dat. El 1-a pus la umar la mina stinga si s-a 
rugat asa: 

— Doamne Dumnezeule ! fa-mi si mie o pusca din firutu asta de par 
de la mSicuta mea. Atunci Dumnezeu i-a facut pusca. Daca i-a facut pusca 
a doua zi a si plecat la vinatoare. In drumul lui i-a iesit un iepure in cale. Si 
daca i-a iesit iepurele el a spus: 

— Stai ca te-mpusc ! ca el nu sua mai mult decit atit. 
Atunci iepurele i-a zis: 

— Nu ma impusca, Piparus, te rog frumos, ca am sa-p dau un pui de-al 
meu, si care-p va fi de mare folos. 

— Bine ! a zis baiatul, sa mi-1 aduci la mine acasa. Daca nu, cu viafi 
nu mai scapi. A doua zi de dimineata, iepurele i-a adus puiul acasi. El a luat 
puiul si acesta s-a luat dupa el ca un capelus. 

In zilele urmStoare a plecat iar la vinatoare, lisind puiul de iepure acasa. 
Daca a plecat la vinatoare, s-a intilnit cu o vulpe. (2nd vazu vulpea ii zise: 

— Stai, vulpe, nu musca, daca" musti eu te impusc si ai sa ramii fara 
viafa. Vulpea speriata ii raspunse: 

— Nu ma impusca, voinice, ca am sa-p dau un pui de-al meu, ca asa 
pui frumosi am eu, rosii si vargati, cum n-ai mai v3zut sub soare. A doua zi, 
dis-de-dimineatl, vulpea i-a adus puiul, asa cum se invoise. PinS atunci el 
nu avea nici un ciine afara decit puiul de iepure si puiul de vulpe care se luau 
dupa el cind pleca la vinatoare. 

A doua zi, a plecat din nou la vinatoare, lasind acasa cei doi pui care 
cresteau vazind cu ochii. Era bucuros ca acum avea un pui de iepure si un pui 
de vulpe cu care se juca, asa cum se joacl copiii. 

Plecind la vinatoare, in cale se intilni cu un lup si-i spuse: 

— Stai, lupule, ca eu am s§ te impusc. 
Atunci lupul ii zise: 

— Te rog nu ma Impusca, ca am s5-ti aduc un pui de-al meu, care o 
sS-p! fie de mare folos si o s3 creasca si el pe lingS puiul de iepure si de vulpe. 

Auzise lupul c5 el avea un iepure si o vulpe. 

— Bineee, a zis baiatul, sa mi-1 aduci la mine-acasa, miine la crapatul 
zorilor. 

Si a doua zi lupul ii aduse puiul. 

I-a lasat pe top trei acasa si a plecat iar la vinatoare si cind a plecat, 
s-a intilnit cu cumamil urs m cale si ii spune si lui: 

— Stai, cumetre urs, dacS nu stai am si te impusc si ai sa vezi ce blana 
frumoasa am sa fac maicupi mele din blana ta ! 

Ursul s-a oprit si i-a zis: 

— Te rog, voinice, nu m§ impusca, ca am s5-p dau un pui de-al meu 
fi o sS-p fie la timpurile grele de mare ajutor. Fari de el ciinii ceilalp ai tai 
n-au sa poata face mare ispravi. 

43 



Zis §i facut, a primit puiul de urs si a mers mai departe. 

Tatal sau vitreg nu vedea cu ochi buni lighioanele astea care se gudurau 
pe linga baiat si-1 pazeau, asa ca le puse gind rau sa le omoare. Astepta timpul 
sa piece baiatul la vinatoare, ca sa le inchida in cotef si sa le puie o piatra mare 
la usa, sa le faca de petrecanie. 

In acelasi timp voia sa-1 omoare si pe baiat, dar nu sua cum? Isi aduse 
aminte ca intr-o padure traiau niste capcauni cu doua coarne in cap si la pi- 
cioare cu copite de cai. Merse la ei si se intelese cum sa omoare pe baiat. 

Capcaunii se in voir a, dupa ce aflara ca vineaza baiatul cu ciinii lui. 

Tatal eel vitreg le spuse pe unde §i ca are un iepure, o vulpe, un lup 
si un urs care-1 apara. Atunci capcaunii ii spusera sa-i inchida in cotet si sa 
le puna o piatra grea la usa. Ca de obicei baiatul pleca iar la vinatoare in padure 
I5sindu-si chiar atunci ciinii acasa. Mergind el prin padure se intilni cu cap- 
caunii. Ei il vazura si-i zisera: 

— Stai ca te mincam ! 
Atunci baiatul le raspunse: 

— Lasap-ma numai un pic sa ma urc in copacul asta si sa-mi cint un 
cintecel sa ma auda vintul, ca sa-1 auda maicuta mea ca este eel din urma 
cintec al meu pe care il mai cint. Ei se invoira §i-l lasara de se urea in copac 
§i incepu sa strige catre ciim'i sai. 

Botezase pe iepure si pe vulpe, usureii vintului; iar pe lup si urs, greii 
pamintului. 

Puse mina la gura si striga pe aripa vintului: 
Uiu-iu-iu, uiu-iu-iu, na-na, 
Usureii vintului 
$i greii pamintului !. 
Sarip de ma scapati 
Capcaunii sa-i mincap ! 

— Da-te jos acum sa te mincam, zisera capcaunii. 

El se desculta de opinci, le arunca capcaunilor, iar acestia le roasera 
intr-o clipita. TatSl viterg inchisese ciinii in cotet si le pusese o piatra grea 
la usa. 

Iepurele care auzi chemarea stapinului zise: 

— I-auzip, ca ne striga stapinul ca e la mare primejdie. Vulpea care 
era linga iepure ii lipi o laba peste ureche si zise: 

— Taci, urechila ?i lasa-ma sa dorm ca n-ai auzit bine ! 

Dupa ce capcaunii, mincara opincile ii poruncira sa se dea jos sa-1 manince. 
Atunci baiatul se dezbraca de haine si le arunca capcaunilor, care intr-o clipita le 
facura farimipi si le inghip'ra. 

El in timpul asta striga din nou ! 

— Uiu-iu-iu, uiu-iu-iu, na-na ! 
Usureii vintului, 
$i greii pamintului. 
Venip de ma scapati 
Capcaunii sa-i mincap. 

Atunci auzi si vulpea si zise: 

— Ne striga stapinul fraplor, dar lupul care era linga vulpe ii trinti 
o laba, spunind ca ii strica somnul si ca n-a auzit bine. Dupa ce capcaunii 
mincara si hainele, zisera baiatului: 

— Da-te jos sa te mincam, ca nu mai avem rabdare. 

44 



Baiatul, nemaiavind ce sa le dea, isi taie o bucata de pulpa de la piciorul 
drept si le-o arunca capcaunilor zicind: 

— Uiu-iu-iu, uiu-iu-iu ! 
Usureii vintului 

$i greii pamintului. 
Veniti de ma scapati 
Capcaunii sa-i mincati ! 

Atunci auzi si lupul zicindu-le: 

— Auziti ca ne striga stapinul, hai la el, dar ursul care era linga lup, 
ii trinti o laba de-1 ameti ca nu-1 lasa sa doarma. Capcaunii acum poruncira 
baiatului : 

— Acum da-te jos sa te mincam ca asa ne fu invoiala. 

Baiatul isi taie si pulpa de la piciorul sting si le-o arunca capcaunilor 
si striga din nou: 

— Uiu-iu-iu, uiu-iu-iu ! 
Usureii vintului 

Si greii pamintului. 
Veniti de ma scapati 
Capcaunii sa-i mincati ! 

Atunci auzi ursul, sari din birlog si zise: 

— fntr-adevar ne striga stapinul. Fuga dupa mine. 

Iepurele nu se lasa si se repezi in usa cu capul, dar isi jupui pielea din 
cap si usa nici nu se misca . . . Se arunca si vulpea si pati si ea la fel. Cind 
se repezi lupul, usa abia se clatina. Acum veni si rindul ursului si cind se repezi 
arunca si usa si piatra de nu se mai vazura de-a rostogolul. Apoi o luara la 
goana spre padure la stapinul lor. Cind ajunsera, capcaunii se suiau in copac 
sa-1 manince. Cind vazura capcaunii ciinii lui Piparus Petru, se prefacura 
intr-o radacina. Piparus Patru zise ciinilor: 

— Roadeti radacinile astea ca sint capcaunii care au vrut sa ma manince. 
Ciinii roasera toate radacinile, el se dete jos din copac si impreuna plecara 
acasa si-1 mincara si pe tatal sau eel vitreg si rautacios. 

$i de aci inainte Piparus Patru trai pe tara-n pace, ca n-are nima ce-i face. 



CERBUL FERMECAT 

Avut-a odinioara un barbat si c-o muiere multi feciori §i fete. Barbatu 
era lenes si nu sirbea la tarina ca toata lumea, in schimb, se ducea la vinatoare, 
cum se duce mita la gaura §ocitilor si nicicind nu se plictiseste. Omul asta 
de rau ce era, nici came pe el nu avea. In casa toti ii tremurau de frica. Aduse 
intr-o zi un iepure si-i porunci la muiere sa-1 friga. Muierea il fripse in tipsie 
asa cum se cuvine. Dar feciorii erau multi. Venea unul, venea altul si cereau: 

— Muma, da-mi si mie carne ca mi-e foame ! Si asa, lua unul, lua altul 
si iepurele se gata. Cind a vazut ca nu mai este carne, ce sa faca de frica sa 
n-o omoare barbatul eel rau si veninos ca un sarpe? Sa-si taie sinul si sa-1 
puie-n oala la fiert. 

Veni barbatul flamind si fara vinat de la padure: 

— Gata, muiere, mincarea? 

45 



— Gata ! 

— Vino sa mincam ! 

— Maninca tu ca eu sint cisnovita si nu ma simt bine. 

El scoase din oala, puse-n blid si minca. Deodata i se paru ca maninca 
carne dulce si-o intreba pe muiere: 

— Da ce carne-i asta ? 

— Di iepure, ii raspunse femeia ! 

Dar feciorii mai mici n-au de lucru si-i spun ca muma lor de frica si-a 
taiat sinii ca sa aiba el ce minca. 
Atunci el zise: 

— Asa-i dulce carnea di om? 

— Eu nu §tiu, i-a raspuns muierea. Dupa asta, ce-i mai trasni prin minte : 
sa se-nvete la came de om. 

— Muiere, noi avem prea multi copii. Hai sa punem un ficior, sa-1 
aranim, sa-1 junghiem si sa-1 mincam. Asa zisera, asa facura. O luara pe fata 
si o inchisera intr-o cocina si catara s-o ingrase. Feciorul mai mic raminea 
tot flamind, se tot ducea pe linga fereastra la soru-sa de-i cerea mincare: 

— Da-mi, soro, mincare ca-ti spun de ce esti inchisa-n cocina. 

— Da, iti dau, spune di ce? 

— Pe tine te aranesc ca sa te injunghie de Criciun. Fata cind auzi se 
infiora si se gindi ce sa faca? 

— Fratiorule scump, tu asculta de mine ! Mergi, cauta o piatra de ascutit 
brice, §i un brici, apoi vino miine dimineata cu ele la mine sa-mi deschizi 
§i amindoi sa fugim de aici. Frate-sau, o asculta §i asa facu. 

Dis-de-diminea|a, pina nu se scula tata-su si muma-sa, cei doi copii 
fugira. Parintii, cind in varsatul zorilor, vad ca nu e fata si nu-i feciorul. Speriat, 
tatal, pleca prin vecini intrebind: 

— N-a|i vazut ficiorii nostri? 

— N-am vazut, au raspuns vecinii. 

Merse el mai departe intr-un catun, alergind dupa ei cu muierea si cineva 
le spuse ca s-au dus incolo pe drumul de cara, copiii. Atunci alergara dupa 
ei intr-acolo. Copiii fugeau, da si ei fugeau dupa copii, pina se apropiara de 
urmele lor. 

Fata vazind ca o sa-i prinda, il ruga pe frate-su: 

— Tu frate, arunca cheptaru. §i se facura ni§te rugi mari incluceati. 
Cind ajunsera parin|ii se incurcara si se zgiriara in rugi pina ce isi rupsera 
camasile si pielea si-o facura mii de intepaiuri, cu rani singerate, insa 
de copii nu se lasau si totuna dupa ei, dupa ei, gata-gata sa-i prinda. 

Cind se vazura copiii iar la spatele lor cu parintii turbati de rninie, sa-i 
piarda si sa-i omoare, aruncara cutea si se facura in urma lor mici placi care 
smiciiau. 

Atunci copiii o luara pe un drum si mai lung si se indepartara mult 
de primejdie. Dar tata-sau si muma-sa dupa ei, ca ogarul dupa iepure, cit 
pe aci iar sa-i prinda din urma. Cind vazura ei ca sint pe urmele lor, aruncara 
briciul si se facura in urma lor ni§te cutite cu taisurile-n sus ascutite de-si 
taiara parintii picioarele si cazura le§inati peste cimpia pe care crescusera cutitele 
ca iarba. Copiii fugira, fugira, pina ce ajunsera intr-o padure §i se oprira os- 
teniti linga un izvor. 

— Eu o sa beau apa din izvorul asta, zise sora. 

— Ba eu am sa beau apa din urma cerbului. 

46 



— Ba si mi bei, ca cine bea apa din urma cerbului se preface in cerb 
si ce ma fac eu fari de tine in pustietatea asta. 

— Ba am s5 beau si ce-o fi, o fi ! 

$i cum bau, se dadu peste cap §i se prefacu intr-un cerb mare cu coarnele 
cit prajinile, noduroase si stoloase. Fata cind vazu cerbul incepu sa plinga 
si sa suspine in zadar. 

Intristata §i amarita in padure cu alele salbatice o porni incotro zari 
o lumina catra un mic catun de oameni. 

Cind acolo se opri la o cesmea, innoptind aci de frica. Ce sa faca sa n-o 
mince lupii si ur§ii care mi§unau primprejur, sa se suie in plopul de linga 
fintina. Tocmai atunci trecea pe acolo feciorul imparatului sa-si adape calul. 
Cum ajunse calul la cesmea se sperie, iar imparatul nu pricepea pentru ce? 
Cind se zauita in virful plopului, zari o fata frumoasa ca o zina din povesti. 
Atunci ii porunci: 

— Fata, da-te jos ! In schimb fata nu se misca de loc §i nici nu-i raspundea 
nimic. Vazind el atita nesupunere se duse la palatele sale, puse doi oameni 
cu baltiile ca s5 taie plopul si pe fata s-o doboare jos. Oamenii taiara, taiara, 
pina se-nnopta, caci plopul fiind gros nu pridideau cu taiatul. Asa plecara 
ei acasa la imparatul §i-i spusera ca mai este de taiat inca un neac si cade plopul 
miine dimineati. Noaptea, se duse cerbul la plop si linse, linse pina ce se 
facu plopul si mai gros, iar taietura se vindeca ca §i cind nicicind n-ar fi fost 
infipta securea in trunchiul sau. Cind ajunsera taietorii §i vazura plopul si 
mai mare iar fata rizind de ei in virf, se speriara si o luara la fuga sa-si piarda 
urma sa nu-i pedepseasca imparatul. 

Potera insa ii prinsa si iar in dimineata urmatoare mersera sa taie plopul. 
Taiara ei, taiara §i seara mai ramase inca un neac §i plopul se pravalea. Ramase 
ca miine sa mai taie pupn §i sa-i fie pe plac imparatului. Noaptea veni cerbul 
din nou, linse taietura §i plopul se vindeca, crescind si mai mare. Cind vazura 
dimineata taietorii se suparara si-i spusera imparatului ca nu e chip de taiat 
plopul, ca ce se taie ziua, noaptea se vindeca la loc, cum se vindeca carnea 
omului, ba si mai gros se face. Asta e o minune si nicidecum altceva, zisera 
speriati taietorii. 

Merse de incerca si imparatul, dar fara nici un folos. Ce sa faca de aci 
incolo ? Nu mai stia ce. Ii dete-n gind ca babele pe toate le-ncurca si le descurca, 
sa se duca la o vrajitoare girbovita sa-1 ajute ea daca voinicii cu puterea lor 
nu sint in stare. Baba se invoi sa scoboare zina de fata din plop pentru un mic 
bacf is. Lua de acasa podnita pentru copt piine ?i facu focul la tulpina plopului. 
Dupa ce se incinta vatra, framinta piinea si o puse pe vatra sa se coaca, gata 
sa puie peste ea podnita. Baba cum era de felul ei vicleana, in loc sa puie podnifa 
cum se cuvine, o aseza pe dos incit nu acoperea turta de piine. Fata privea 
de sus din plop si se mira de prostia babii, zicindu-i: 

— Pune, fa muica, t5stul cu gardinarul in jos. 

— Cum fa, o intreba baba. 

— Pune dealtminteri, nu cu apucatorul pe pita. 

— Zau maica nu pricep ! §i se prefacu baba ca nu stie sa aseze tastul 
pe pine. 

Fata vazind-o ca este proasta, ca aceea care pune laptele-n oala dar 
intinge pe dinafara, nu mai avea rabdare s-o inve^e, cobori incet jos din virful 
plopului si aseza ea podnita peste azima. 

47 



— Asa, muica, se coace pinea, dar se vede ca prostia din nascare, lecuire 
n-are. Baba rise de bucurie, iar imparatul cu ostirea sa iesi din padure, prinse 
fata si-i dadu o bacica de bucurie. 

— Tu ai sa fii sotia mea, sa mergi cu mine sa facem nunta imparateasca. 
O lua calare pe calul sau alb inaripat si zbura ca gindul la palatele de marmura 
unde-1 aseptau nuntasii. Si se facu o nunta mare cum numai fetele impara- 
esti au stiut s-o faca. 

Cind veni noaptea cerbul fermecat s-o vada pe soru-sa in plop, sora ia-o 
de unde nu-i. O apuca el dupa urme si ajunse la poarta imparatului. Se repezi 
cu coarnele in poarta cea mare si o rupse. Dimineata, cind se scula imparatul, 
gasi poarta frinta si nu stia de cine. Chema maistori si o dresera la loc. Sara 
inchise poarta si se culcara. Cerbul veni din nou si frinse poarta. Dimineata, 
imparatul iar gasi poarta rupta. Suparat, porunci sa se unga poarta cu smoala 
si sa se lipeasca de poarta raufacatorii care farima noaptea poarta. Cind veni 
cerbul si lovi cu coarnele in poarta imparatului, i se lipira de smoala si ramase 
cu capul lipit de poarta pina la revarsatul zorilor. Imparatul, cum se scula, 
gasi cerbul cu coarnele lipite de poarta. Il prinse si-1 injunghie fara sa stie 
imparateasa. Cind vazu ea cerbul mort, plinse amarnic si pe zi ce trecea, tinjea 
si se ofilea ca o floare. Bucatarii fripsera cerbul, iar oasele le aruncara in gra- 
ding. Toti mincara din carnea cerbului numai imparateasa nu. Din oasele 
aruncate crescu un mar mare si frumos cu merele de aur. Cind se ducea impa- 
rateasa sa culeaga mere, marul isi apleca virful in jos, iar cind se ducea imparatul 
isi inalta crengile si virful si mai sus. Imparatul se supara, chema lemnarii, 
il taie si-1 arse, iar cenusa o arunca in gradina si din ea rasari un trandafir 
stolos cu multi boboci de toate culorile. 

Cind se ducea imparateasa in gradina florile se lasau in jos, iar cind 
se ducea imparatul florile se lungeau in sus, iar spinii se intindeau de-1 inghimpau. 

Imparatul iar se-nvenina de minie, porunci sa se taie trandafirul, iar 
cenusa sa fie aruncata in gradina. 

Din cenusa crescu un calapar frumos, mare si stolos. Cind se ducea 
la el imparateasa lasa florile in jos si din ele curgeau picaturi de lacrimi. Fata 
stia ca sint picaturile de la fratele ei si plingea si ea sarutind florile de calapar. 
Cind venea imparatul sa-i miroasa florile, calaparul crestea inalt ca un copac 
si imparatul n-avea ce-i face. Mirat de asemenea intimplari, intr-o zi, o intreba 
pe sotia sa: 

— Mereu la tine se lasa-n jos marul de aur, trandafirul si calaparul, iar 
la mine toate se-nalta. Pe tine toate te iubesc, pe mine toate ma urasc si nu 
pricep pentru ce? Atunci imparateasa-i raspunse: 

— Maria ta, astea nu sint nici flori, nici meri; sint sufletul fratelui meu 
prefacut in cerbul fermecat, pe care tu 1-ai injunghiat facind un mare pacat, 
de Dumnezeu neiertat. 



OF! 



A trait odata un mos care avea noua copii. Mosul, sarac cum era, s-a 
trudit si pe toti i-a dat la invatatura, numai cu unul din ei n-a avut ce face. 
Era tare de cap si nu era bun nici pentru o ceapa degerata. 



48 



Si-a pus in gind de suparare sa scape cumva de el. Sa-1 ia pe prost de 
mini si sa-1 duca-n lum2 ca sa-i piarda urma. 

Ca sa nu-1 faca de ris cind s-a ridica baietandru si i-a veai de insurat. 
A luat traista cu de-ale gurii si-au plecat in lume. 

A mers mult mosneagul cu feciorul, pint ce de osteneala au poposit 
la o fintinS s5 bea apa si sa se odihneasca. 

S-a asezat unchiasul pe jgheab si s-a pus pe oftat de suparare. In timpul 
ista, iata un om necunoscut se iveste in fafa lui, intrebindu-1 : 

— La ce m-ai chemat, mosule? 

— Nu te-am chemat, omule ! 

— De ce ai oftat? 

— Asa oftez eu, de inirna rea si necaz ca uite am plecat cu tontu asta 
si-i caut capatuiala ! 

— Bine bine, dar eu am venit fiind chemat pe nume. |Pe mine ma cheamS 
Of! Unde te duci cu baietanul asta? 

— Ma due in lums sa i se piarda urma, ca e prost si-i tare de cap si nu 
poate invata ca ceilalfi opt feciori ce-i mai am. 

— Mosule, da-mi mie copilul ucenic, pe un an de zile si daca nici la 
mine nu invata, atunci poti sa dai cu el peste gard, ca niciodata nu va fi in 
stare sa prinda de capatina mai mult decit la mine. 

— Bine omule, fie voia ta, numai sa nu ma inseli ! 

— La anul vii pe jgheab, dai de trei ori cu batu in fintina si zici de trei 
ori Of ! Of ! Of ! Eu am sa te aud si indata ies din fintina si-ji aduc copilul 
teafar precum mi 1-ai dat ! 

Da mosul a zis: bodeaproste ca scapai de dracu si s-a dus acasa. 

Omul i-a luat copilul, 1-a legat la ochi si s-a scufundat cu el in fintina' 
pina in fundul pamintului. De acolo a pornit cu el pe fundul unei ape mari 
pina ce a dat de casa dracilor. Cum a sosit, nu 1-a lasat pa baiat nici sa rasufle 
si 1-a pus la invafatura. 

Tartorul eel mare il lua la ispiteala. 

— G; stii, tu mai baiete, pina acuma. 

— Pai stiu si eu cutare si cutare trebusoara. 

— Lasa, mai fllcau, nu-1 invata tu pe dracu sa traga cu pusca ! Ca scot 
eu om din tine de-o sa-ji mearga fulgii daca nu ma asculti. 

Baiatul se intrista, vazind dintii si ghearele infioratoare. Apoi il duse 
in tarina diavolilor sa-i sadeasca vie intr-o zi si a doua zi s-o §i culeaga singur. 

li puse-n mini tirnacop, sapa, grebla, cazma si vija. 

Baiatul ie§i afara din casa dracilor, se rezima de un gard si incepu sa 
plinga. Fiica tartorelui iadului il vazu pe sub sprinceana si cum ii placu de 
mutra lui, se duse la el intrebindu-1: 

— Ce-i cu tine, mai baiete, de ce plingi? 

— Uite, tata-tu 1-a pacalit pe tata si m-a adus aici la talpa iadului ca sS-i 
sadesc vie intr-o zi si in alta sa i-o coc si culeg. Ori eu nu pot sa fac nimic 1 
Nici nu ma pricep si nici nu pot ! Sus pe pamint eram vestit in prostie, aici 
cum o sa ma descurc eu cu asa napii de tartori in^elepti? 

— Lasa nu te speria ca fac eu in locul tau tot. Numai tu sa-mi spui 
cine te ajuta. Astazi mergem si punem via si miine mergem s-o culegem. 
Zis si facut. 

A doua zi ia tirna pe mina si se duse de culege via si-i puse imparatului 
diavolilor struguri timpurii pe masa. 

49 



Se mira diavolul si o-nghitt-n sec. 

— Acum sa te prefaci in iepure si sa te sui in al noualea virf de munte, 
ehe, sus de tot si sa joci in doua labe si cit ai bate din palme sa fii dupa mine, 
altfel te arunc si te fierb in cazanul cu smoala. 

— Am sa ma due, stapine ! zise el si iar se porni pe plins. 

Fata iar veni la el, chema duhurile din fundul marilor care-1 prefacura 
iepure si pe toate le ispravi precum i se poruncise. Mai tirziu 1-a pus sa se 
prefaca in cine si sa manince lupii din padurile dracilor. Iar a plins si iar 1-a 
ajutat fiica imparatului. 

Mai la urma i-a poruncit sa se prefaca armasar si sa-i aduca inelul de 
la capul pamintului, unde o inecase tartorele iadului pe ma-sa pentru ca-1 
inselase. Fata iadului iar i-a venit in ajutor, au calatorit impreuna si au adus 
inelul tartorelui. De toate aceste ispravi s-a mirat dracul, dar n-a avut ce face. 

Odat5 ramine el singur acasa si da intr-o soba de doua femei spinzurate. 
Una spinzurata de limba si alta de picioare. 

O intreba el pe cea spinzurata de picioare: 

— De ce v-a spinzurat ? 

— Fiindca am sarit multe garduri si am alergat mult, iar pe ea nindca 
a vorbit mult si multe. 

— Si ce-i sinteti voi lui? 

— Muierile lui sintem amindoua. $i pe tine are sa te spinzure. Uite 
in sobele de dincolo, toate sint pline de scafirlii de oameni ! Din ghearele lui 
nici diavolii din balta nu scapa, damite tu un pamintean prost. 

— $i ce-ar trebui sa fac eu ca sa scap ? 

— S5-i spui ca n-ai invapat nimic si n-ai priceput de la el nimic ! 

— Asa am sa fac ! Le-a slobozit din spinzuratori pe dracoaice si s-a facut 
ca nu stie nimic. 

Vine imparatul tartorilor si vrea acum sa-1 puie la incercare daca a prins 
ceva intr-un an de invatatura. §i-ncepe asa: 

— E-he, baiatule, acum iar sa te mai vad cum imi pui vie §i cum o culegi? 

— Nu stiu nici s-o pun, nici s-o culeg. 
Dracul cum auzi il lua la bataie. 

— Fa-te iepure ! 

— Nu mai pot ! $i iar il lua la bataie. 

— Prefa-te in ciine ! 

— Nu stiu, stapine, nu stiu ! Din nou il batu zdravan. 

— Daca nu te prefaci in cal, te omor cu bataia. 

— Omoara-ma, dar nu pot ! Il zvinta in batai si nindca se implinise 
anvil, il apuca de git si-1 dusa la tata-su, pe jghiabul f intinii auzind Of ! de 
trei ori. 

Se tinu de vorba, dindu-i indarat copilul, asa cum 1-a luat. 

— Mosule, tine-p odrasla c5 e neam prost si pune oala-n cap in loc 
s-o puie la foe. Da-i cu el in birlogul lupilor sa scapi de el ca e pacat sa faca 
umbra pamintului. 

Plecara ei spre cassi mihnip, iar tata-su dojenindu-1 si injurindu-1. 
Deodata ii zise el lui tata-su: 

— Tat5, uite, vezi, se apropie de noi doi vinatori. Eu am sa ma prefac 
intr-un copoi strengar, alb cu pete negre, ei o sa ceara sa vinzi copoiul, 
insl tu s5 le ceri pe mine 500 lei. Zgarda sa nu le-o dai nici in ruptul capului. 
S-apropiarS vinStorii si s-au mirat de copoi. 

50 



— Vinzi, mosule, copoiul? au intrebat ei. 

— Il vind, taica ! 

— Gt ceri pe el ? 

— 500 lei ! 

Vinatorii i-au dat pe loc banii si i-au cerut si zgarda. 

— Zgarda n-o dau ! 

— Lasa ca-1 legam noi si cu o sfoara ! 

Mosul a apucat-o inainte, iar vinatorii de zor s-au afundat in padure 
dupa vinat. I-au dat drumul la copoi sa prinda iepuri. Iese un iepure, fuge 
iepurele dupa ta-su, el alearga, prinde iepurele si i-1 da lui tata-su, apoi se 
preface iar in baiat asa cum fusese pina aici. 

In dromul lor trebuiau sa treaca pe linga cetatea de aur a imparatului. 
Era un oras mare, bogat si frumos. Atunci el iarasi ii zise lui tatine-su: 

— Tata, eu am sa ma prefac in armasar ; cind vom trece prin fata pala- 
tului, tu sa te sui pe mine, imparatul are sa ma vada si i se va lasa inima la 
mine. Sa-i ceri 1000 de lei. Nici in ruptul capului sa nu-i dai capastrul. Ajun- 
sera la marginea orasului. Tata-sau il tinea de friu, iar imparatul facea zimbrii, 
uitindu-se la armasar. Iese afar 2 imparatul si-1 intreaba: 

— Mosule, de vinzare ti-e armasarul asta frumos? 

— Nu este, dar pentru un cumparator de neam ca dumneata este de 
vinzare. 

— Si cit ceri pe el? 

— O mie de lei ! 

— Numai atit ? 

— Da, numai atit, insa fara capastru ! 

— Ba dS-mi si capastrele ! zise imparatul ! 
Un negustor se amesteca prin gloata ;i zise: 

— Negustorule, eu iti dau doua mii de lei, daca mi-1 vinzi mie. Daca 
imparatul s-a zgircit pentru nimic, se tocmi cu geambaful. 

— Iti vind calul pe doua mii de lei, dar fara capastru. 

— Mosule, iti dau inca pe atit, numai sa-mi dai si cSpestrele. Iti dau 
4000 de lei, sint bani astia, nu jucarie. ! 

Mosneagul se lacomi la bani si vindu si capestrele. Cui i-ar fi dat in 
gind ca geamba;ul era chiar tartorele iadului, care iesise pe pamint sa vada 
ce face flacaul eel prost. 

Baiatul a simtit numaidecit ca dracul este negustorul si la o nebagare 
de seama, se zbiceste si capestrele sar peste gard in curtea imparatului. Sa 
moara dracul de ciuda. Se vaita de burta si de ficati, plinge si ofteaza, doar 
i-o da imparatul, capestrele ! Insa nu i Ie da de zgircit ce era. 

In fata palatului din capestre crescu o floare alba frvmoasa, cum nu 
se mai vazuse pe Itime. O vazu imparatul si imparateasa, o mirosira si se 
bucurara. 

Gesmtasul vrea sa cumpere fioarea cu tot dinadinsul. 

— Marite imparate, imi vinzi mie fioarea asta ? 

— N-o vind ! 

— Dau pe ea zece mii de lei, maria-ta ! 

Imparatul laccm sj el dupa bani, ca si tatal baiatului, vinde fioarea cea 
frumoasa diavolului, ii ia bami si viea sa piece. 

51 



Gind sa se desparta de geambas, din floare se rupe o frunza si se lipeste 
pe cizma imparatului. Dracul, care stia ce este cu frunza se repede s-o ia. 

Imparatul trage piciorul si din frunza iese o dubla de seminte de mei. 
Dracul iar cu gura sa adune meiul. 

El se ascunse intr-un bob de mei. Se gindea: daca ma inghite diavolul 
siat pierdut. Si tocmai atunci, vede cocosul seminfeie sprinjite si dintr-o 
lovitura inghite un bob. El pe loc iese din bobul de mei si se preface in vulpe. 

Cocosul vede vulpea si fuge. Vulpea alearga, prinde cocosul si-1 maninca. 
Din bobul ramas in coco; scoate opincile fermecate, se incalfa cu ele si pleaca 
in lume de-1 procopseste pe tata-su si pe top frapli, cu invatatura furata de 
la dracu. 



POVESTE DE O MUIERE CU UN OM 



Eria un om cu'ojmuiere: avea paispe copii si toti a trait, a crescut mari 
si i-a-nsurat pe toti. Omul cu muierea mai avea si paispe nurori si paispe nepoti, 
asa ca toata nora avea cite un copil. Top a trait bine zdraveni. Da dupa putina 
vreme pornira sa se imbolnaveasca copiii, care cum sa imbolnaveste din nepoti, 
moare, asa murira tot paispe, dupa ce murira nepotii porni moartea in nurori, 
asa ca pornira sa saraceasca din pomeni pe cum ie obiciaiu. Murira nurorli 
toate paispe. Tot ingropa omul cu muierea, asa porni boala in eopiii omului si 
ei murira tof treispe, asa ca ramasa numai omul cu muierea si un singur copil. 
Aci pe loc se inbolnaveste muierea la om si in putine zile muria si ea. Omul ce 
sa faca? Vindu casa cu maidanul, o ingropa, facu pomana pe obiciaiu nostra. 

Omul lo copilul ce ramasa viu si pleca la odina, drumuind. Omu, el vi- 
seaza un vis asa: « sa ia copilu sa sa duca la mormintu lu Dumnezau, sa boteaza 
din nou copilu, sa-i puna alte nume ». Mergind omul cu copilul pe drum in 
padure sa-ntilneste cu un mos in cale. Mosu intreaba pe om, ii zice : « buna 
calea, baiete», si intreaba: «und' te duci baiete cu copilu? » Omul spune la 
raos asa: « ma due la mormintul lu Dumaezau sa-i schimb numsle copilului 
ca asa am visat». 

Mosu spune omului asa : « tu baiete, nu pop sa te duci pina la mormintu 
lu Dumnezau ca e rau departe, piste ape mari si tu n-ai bani sa platesti, sarac, 
dar da-mi mie copilu sa-1 botez eu ». Baiatul spune la mos : « cum sa-1 dau 
copilu sa-1 botez, ca ieu nu te cunosc, poate m-oi fi vun dus man si nu-ji dau 
copilu sa-1 botez ». 

Baiatu lua copilu si pleca iar la drum la mormintu lu Dumne zau. Mergind 
omu cu copilu la drum pin paduri pustiniacuri, iara sa-ntilneste cu un altu 
mos in cale si iara mosu ii da buna ziua la baiat. Baiatu mul|imea mosului si 
intreba mosu pe omul: « unde te duci cu copilul »? Omul spusa ca: t am avut 
paispe copii si paispe nurori si paispe nepofi, toti a murit, asa am ramas numai 
eu §i copuu asta la o odina drumuind, da eu visam asa, sa ma due la mormintu 
Domnului sa schimb numele copilului, barem sa traiasca ! ». Mosu spusa omului 
asa: « baiete, nu po{ sa te duci la mormintul Domnului ca e mult departe piste 
mari si tu n-ai baai sa platesti ca esti sarac, da terog da-mi sa botez ea copilu! ». 

Mai mergind pe drum, inca un mos mai intilni in cale, iar asa spusa, 
ca si al dintii mos. A fost Dumnezeu, ama baiatu nu 1-a cunoscut, da al de 

52 



doi mos a fost Svete Aranghel; baiatul vazu ca amindoi mosii tot o vorbajspun 
si baiatu odobri, sa boteze mosu copilu. « Bine, mosule, aicea in padure n-avem 
unde sa botezi copilu? ». Mosu spusa la baiat: « aide tu cu copilu cu mine ca 
eu stiu colia un sat si mergem sa botezi copilu la biserica ». Si tunara in biserica 
cu copilu, il botezara pe nume Traila, sa traiasca. Acuma iesira din biserica, 
baiatul striga numele, unde eu ma due cu copilu, ca eu aicea pe nima nu 
cunosc. Mosu spune la fin: « mergem sa cat o casa sa sezi cu chirie ». Mersara 
pin sat si gasira o casa la un bogatas si nasul vorbi cu bogatasul asa : « dai la 
finul casa la chirie, sa sada in ea ». Bogatul dete casa la fin fara nici o chirie, 
pa face bani. Dupa ce s-a mai cunoscut cu lumea finul, porni sa lucreze pe 
bani, la unul si la altul, dupa vreme mai delungata, iaca vine nasu pi la fin 
sa vada ce face finul? Finul ie om sarac n-are nici scaun sa-1 roage pe nasu 
sa sada; porni finul vorba cu nasul, asa finul sa vaita la nasul: « nasule, mult 
sint ieu sarac dar cum sa fac, sa ma imbogatesc ca vezi cum sint nasule ! > 
Spusa finului a$a : « lesne fa-te un doctor sa lecui lumea ». Finul spune lu nasu 
asa: « ieu n-am invajat de doctor ! » Ama nasu zice: « porneste de te duce pin 
sate si intreaba de lume bolnava ca sa lecui, tu ca esti doctor, sa stii cind oi 
tuna la omul al bolnav in sobsi, ieu sint acolo, ama pe mine nima nu ma vede, 
decit pe tine te vede toti ». « Finule, fa asa tunind in soba 1-al bolnav, daca ma 
vezi pe mine la picioarele bolnavului, ceTe de la omul bolnav bani cit vreai 
tu, ca sa scoala. Daca ma vezi, finule, la capu omului bolnav, nu ceria nimic 
bani, finule, am venit sa-1 iau ». 

Finul facu asa cum i-a zis nasul. Umbla ca un doctor multa vreme, 
multa blaga ridka, sa imbogati finul si insura baiatul, pe Traila. 

Dupa citava vreme iaca vine mosul pe la fin sa vada ce face finul ? Finul 
s-a imbogapt, nu mai e sarac ! Vorbind finul cu nasul, intreaba finul pe nasu: 
« nasule, te rog spune-mi mie din ce o sa-mi fie mie moartea mea ! » 

* Finule, sa cat in cartea mea ! » 

Mosu scoasa o carte, porni foaie dupa foaie, si gasi ca finul, moartea 
lui este din ureiche; o sa-1 doara ureichea ! Si intreba cit mai ieste pana atuncia? 
Nasu spusa ca mai ieste trii ani. Da in carte scrie trii zile. Nasul pleca, de pe 
urma, la o zi noaptea sa pomeneste cu o durere finul in ureiche. Vaitindu-sa 
finul si plingindu-1 finul, sa pomeni cu nasul la capu lui. 

Finul vazu ca nasu sede la capu finului, finul sa-ntoarsa cu picioarele 
unde i-a fost capul, da nasul iar sa trasa la cap. Vazind finu ca nasu a venit 
sa-1 ia pe finu, vazind ca ie nasul sprimit sa-1 ia pe finu, finul porni sa-1 roage 
pe nasu asa : « mult te rog, nasule, lasa-ma barem trii zile ; mult imi pare rau 
de averea ce am facut, s-o vad, da si am veresie la lume c-am lecuit lumea la 
veresie, sa ma due sa adun veresia ! ». 

Auzind nasul ruga finului, sa mili si-1 lasa trii zile pe finu-su, ii lo 
durerea din ureiche, ramasa zdravan finul trii zile. Ce facu el? In loc sa-si 
adune banii, veresia, din sate, iel sa dusa la piat cu mult bani si cumpara 
ce-a fost mai bun cal in piat. §i mai gras si mai frumos ; dupa aia, mai sa dusa 
si mai cumpara o sabie mare, frumcasa si pe urma mearsa de-si cumpara un 
rind de toale turcesti. Mai lo si un fes, asa de sa imbraca in tcale turcesti, 
cu fesul rosu in cap si a plecat calare pe calul albivfugind iel de-acasa, sa 
nu-1 mai gaseasca nasu. 

Finu mergind iel pe drum, pin paduri, pustiniacuri, sa tilneste cu nasi-su. 
In drum nasi-su zice: «oco! finule, unde te ducei? » Da finu-su incura calul 
cit peate, sa face ca nu-1 cunoaste pe na§i-su si trece repede pinga nasu mas- 

53 



chirk in toale turcesti. Nu cere sa stie ca ie nasu ! Vazind nasu pe fin asa 
calare pe cal, na?ul stie unde sa dace fiaal. Nasal piere de-acia si sa duce 
mult inaiatea lai fiau-su si sede msu d; odini. 

Sta odinind nasul, vazu intra alt lo; niste oameni la sapat la ua om 
bogat. Nasu sa dusa la bogatu si sa ruga d; bogitasul si-i dea trii lucratori 
sa-i faca o groapa ! Bogatasul ii dete trii lucratori, ple;a aasul cu trii lucratori 
pina colea in marginea drumului unde vine calatorul pe drum. Nasu spasa la 
lucratori asa: «facefi aicea groapa, doi mstri de lunga, da uaa de lata, da 
de adinca iar de o mstra. Dupa ce facura lucratorii groapa, nasu mlna lacratorii 
iar 1-al bogat. Da nasu sa pitula colea dupa ua tirsog stolos. Adista sa ajunga 
finu-su calare dindarat, cind ajunsa calatoriul aproape de groapa sa spiirainta 
calu si nu merge neam inainte, sforaie pe nari. Atuncea calatoriul sa cubari 
di pe cal jos. « Ce e groapa asta in marginea drumalui de sa spaiminta calu? », 
da, iar sa gindeste : « bas asta groapa de mine-i gatita » si sa dubara de pe cal 
jos si sari in groapa, sa culca sa moara, da masura groapa; « bas de mine vine 
groapa », zise. Sezind in groapa, vazu calatoriul la capu lui pe nasi-su si-i lo 
sufletu la dilator ! Da calatoriul ramasa in groapa ! 

Atuncea, nasu striga 1-al bogat sa sloboada pe ai trii lucratori sa vina sa 
le plateasca lucratorii. Ei venira si nasu le spusa: « Iote, veai calatoriul pe 
drum si sa spaiminta calu de groapa-asta, cazu calatoriul jos in groapa si muri, 
voi trageti pamint pe el, ingropati-1, lua^i-i calul, sabia, vindefi-le si imparfifi 
banii frateste. 



GEAMFICHIA §1 CEI NOUA FRA^I 



A fost odata ca niciodata, cind mortii veaeau din groapa sa-si vada fratii 
si surorile si umblau pe lume de se speriau si cocosii la miezul noptii, cind 
sufletele lor fugeau in groapa, atit erau de multi si cocojii vesteau miezul 
noptii. Erau multi pentru ca la fiecare casa traiau multi frati si surori. 

Asa ca intr-un sat de munte traiau noua fraji care aveau o singura sora, 
ce se numea Geamfichia. Ei tineau la sora lor ca la ochii din cap pentru ca una 
singura era la parinti. A crescut ea intre frajii ei si-i iubea intocmai cum si ei 
o iubeau ca sora. Nici unul nu se gindea ca-i va veni si timpul de mlritat. 
Intr-o zi se pomenira cu un strain s-o ceara de nevasta. Fratii nu se invoira 
sa-si dea sora din mijlocul lor. Gel mai mic dintre fra;i, care se numea Dinci 
Costrici, se gindi ca Geamfichia nu va ramine multa vreme cu ei si tot va trebui 
sa se marite, dar nu zise nimic. Cind veaeau al{i petitori, tot la fel fratii nu se 
intelegeau ca sa-si marite sora. 

Azi asa, miine asa, fata crestea si se facea tot mai mare si mai frumoasa. 
Fratele eel mic se tot gindea cum sa faca ca sa-si marite sora. 

Intr-o zi, el zise catre surioara sa: 

— Sora draga, eu am sa te mirit departe in Grada Limonia, fara sa mai 
intreb pe fratii mei. 

Cind fratii lui erau plecati, uaii la agri, al(ii la vinuri la lucru, puse pe 
Geamfichia pe cal si plecara amindoi in Grada Limoaia unde o lasa pe soru-sa 
la o cas5 mare, unde traia un flacau chipes si voinic nevoie mare, dar care se 
omora dupa Geamfichia fiindca si ea era chipesa si frumoasa. 

54 



Frafii cind se intoarsera acasa, aflara de fapta lui Dinci Costrici. Mersera 
si spusera mamei lor care statea bolnava in pat, ca Gsamflchia a plecat cu Dinci 
Costrici s-o marite departe. Mama se supara asa de tare ca zise : 

— Sa dea Dumnezeu sa intre virla in casa mea si sa usca tot. Dumnezeu 
auzi blestemul mamei si trimise virla. Murira cei noua frati, iar muma-sa ra- 
mase singura in c5sile vechili. Dinci Costrici, cind muri, ceru voie de la Dumne- 
zeu ca dupa trei ani sa-1 lase sa viasca si sa se intoarca pe pamint sa vada pe 
soru-sa. Dupa ce trecura cei trei ani, Dinci Costrici fese nasalie si-o prefacu 
in cal. 

£1 invie, se sui pe cal si se duse peste noua munti la soru-sa in Grada 
Limonia. Cind se apropie din picioare prau se-a-aridica si din nor roua cadea 
si Geamachia Pitimia la horuri dantul tragea. 

Cind vede roua peste lume, incepura lumea sa fuga la adapost iar ea zise : 

— Stati, nu fugiti, ca s-au apropiat zilele cind frati-meu trebuie sa vin2 
sa ma vada. Nu ispravi bine vorba, cind si fratele ei sosi si ea-i spuse: 

— Bine ca venisi irate dupa trei ani la casile mele sa le vezi. 
Fratele atunci ii raspunse: 

— Sora draga, sa ma ierti ca nu pot veni la casile tale, ca eu tare mult 
ma ingurisesc cS mama suflet trage. Soru-sa plinse ca nu poate veni la casile 
ei, dar el ii spuse: 

— Geamfichia, vii colea pe calul meu si cit mai curind sa plecam ca si 
apucam pe mama cu suflet. Ea incaleca pe cal si chimisira ! 

Cind sosira la un munte, se auzi cum cinta o pasare care zicea : 

— Doamne, ce nu am mai vazut, vazui mortul ghiu la poarta. 

Dinci Costrici, care stia limba pasarilor, se facu ca nici nu aude, dar 
soru-sa il intreaba: 

— Frate, ce spune puiul de pasare? 

— la ce spune; ce nu am vazut-vazui mortu-ghiu la poarta — si zise mai 
departe. Puiul ca puiul, cinta cintecele lui, noi sa ne grabim sa vedem pe mama 
cu suflet. Mai mersera ce mai mersera si trecura si de alt munte si fratele incepu 
sa miroase a mort. Atunci fata-1 intreba: 

— Frate ! De ce mirosesti a p3mint? 
Dinci Costrici ii raspunse: 

— Sora draga, eu cind te-am dat pe tine, fara stirea fratilor, a intrat o 
cearta intre noi si ne-am apucat sa ne facem noua case si tot eu am facut lut 
si de aceea mirose§te corpul meu a pamint. Tot msrgind ei au ajuns la agrile 
lor si cind fata le vazu pirloaza, intreba: 

— Frate draga, de ce toate agrile noastre so pirleaza? 
Atunci Dinci Costrici ii raspunse: 

— Cind te-am dat fara voia fratilor mei a intrat cearta intre noi si pin§ 
am facut cele noua case, pamintul a ramas nelucrat. 

Cind ajunsera la vinurile, fata iar intreba: 

— Frate draga, de ce vinurile noastre so pirleaza si ale vecinilor so sorbite 
si el raspunse: 

— Sora draga, eu cind te-am dat pe tine fara sa intreb fratii a intrat 
cearta intre noi si case faceam. Am lasat atunci agrili si vinurile la o parte. 

Dupa ce ajunsera in graduri, fratele ii zise: 

— Sora, sa te desfaci de pe cal si sa te duci la vechile por|i de la casa noas- 
tr5 sa te lase in casa ca - eu ramin aici. leri cind ma jucam cu firtatii mi-am pier- 
dut davitu si vreau s5-l aflu. 

55 



Fata pleca, iar ficiorul intra-n mormint si calul se prefacu in nasalic. 
Fata se duse la poarta de la vechili-case si striga: 

— Mama, mama, deschide, deschide ! 

— Dar mama zise: 

— Virla ! du-te de la casa mea ca-mi murisi noua ficiori, noua nurori si 
noua nepoti si incepu sa plinga. 

— Mama, mama, nu e vfrla, ci sint eu Geamfichia. 

— Pitimia din noua frati mai mica? 

— Da . . . 

Mema, auzind glasul fiicei sale, se duse si deschise si cum se imbrafi- 
sara pentru totdeeuna, murira imbratisate, implinindu-se blestemul mamei. 



POVESTEA TIGANULUI 



A fost cdata un tigan care avea atitia copii cite gauri sint pe un ciur si 
cu unul mai mult, dar nici o fata n-a fost intre ei. 
Si-a zis asa tiganul la nevasta-sa: 

— Draga nevasta, ncua nu ne mai trebuie copii. Primul copil care o sa-i 
avem scum o sa-1 dam la padure sa fie copilul pSdurii, 

Si cum a nascut nevasta-sa, a nascut o fetita, asa de frumoasa a fost ca 
cica, dnd venea rasaritul dimineata statea scarele un ceas pe loc si sa mira, ce 
frumoasa e fata tiganului. 

Si intr-o noapte, s-a pomenit tigsnul ca cineva ii bate la usa. 

— Cine-i, intra ! 
Zice dinafara: 

— Nu vrem sal intrsm, numai iti mai amintesti, ca atunci cind va fi nevas- 
ta-ta grea ai zis ca ultimul copil o sa-1 dai sa fie al padurii. 

— O Doamne, Dumnezeule, nu stiu ce e la padurea mea ! Cum o sa dau 
eu fetita mea, da cum o sa-ti dau pe singura mea fetita, daca vrei poti lua 5—6 
copii? Da a zis cineva de la usa: 

— Nu ne trebuie alti copii, ne trebuie fetita aia ! Daca nu ne dai fetita 
asta, am sa iau viata de la toti copiii tai si viata ta. 

— Doamne Dumnezeule, nu stiu cine este, da eu am sa due fata la padure 
acolo unde am spus. 

A luat fata si a dus-o la marginea padurii, a lasat-o acolo si a plecat. 

A venit Sf. Maica a padurii si s-a dus in cer cu ea. §i fata cind a fost de 
zece zile, a fost asa de mare cit alta de zece ani. Cind a fost de 14 ani, ea stia 
sa spele, sa ingrijeasca, sa gateasca si i-a spus Sf. Maica la fata ca poate merge 
in 99 de odai, da la a suta sa nu intre, ca daca intra in a suta, atunci ii da drumul 
jos pe pamint de unde a venit. Ea a facut ce i-a zis Sf. Maica. Si intr-un timp 
a zis ea: 

Oare ce o sa fie in a suta camera, ce o avea Sf. Maica acolo ca sa nu intru 
in ea? 

Si s-a hotarit sa intre in a suta camera. A mers si a deschis usa. Cind a 
intrat inauntru a vazut ca Sf. Dumnezeu sta la o masa si scrie, a dat inapoi 
si a inchis usa si a plecat. A venit Sf. Maica acasa si-i spuse : 

56 



— Vezi, maica fetita, ai inttat in odaia a suta, acum te dezbrac si te duci 
pe plmint. 

Si ea cind s-a coborit pe pamint goala, a fost o s ireada de fin si s-o ascuns 
in $ ireada de fin si ea a stat acolo si in timpul Ssta a venit un fiu de imparat 
la vinatoare si c2 el a avut plan sa se insoare cu o fata a altui imparat in sapta- 
mina viitoare si voia sa vineze ceva animale pentru nunta, sa aiba carne proas- 
pata. Si copoiul lui a dat de un miros in fin si a latrat. A inceput sa sape ca s-o 
scoata pe fata afara. 

Si ea a strigat: 

— Daca e om cu suflet pe aici, sa ia copoiul, sa nu ma manince, ca si eu 
sint o fata cu suflet. $i atunci a raspuns fiul de imparat: 

— Cine e acolo? Ca daca o fi femeie tinara si sa nu fie de virsta mea, o 
iau ca sora mea, daca e in virsta o iau ca mama, daca e si mai in virsta o iau ca 
bunica, iar daca-i o fata de virsta mea, o iau de nevasta, ca si eu sint un fiu 
de imparat. §i oricine sa fie s5 iasa afara din fin. 

— As, iesi, numai mi-e rusine sa ies ca sint in pielea goala. Da-mi ceva 
haine ca sa ma acopar ca atunci am sa ies. 

Imparatul i-a impins paltul in fin la ea. 

§i a luat paltul pe ea si a iesit afara din fin si a vazut-o fiul de imparat, 
n-a mai putut-o privi, parca rasarea soarele din obrazul ei. §i a luat-o si s-a 
dus acasa cu ea. §i-a pus-o intr-o camera singura, s-a dus la croitorii lor au 
facut baine frumoase, apoi s-a dus la tatal sau la imparat §i i-a spus: 

— Tata ! eu am gasit ceva ce nu-ti poti tu inchipui. Eu nu am sa ma 
insor cu fata logodita, ci cu fata gasitl de mine. 

— Sa vad si eu ce ai gasit? Arata-mi si mie ! 

Au mers si au dus-o in camera la tata-su. Cind a intrat in camera la im- 
parat era intuneric si fata asa de frumoasa era ca s-a luminal camera. Cind a 
vazut-o tata-su s-a bucurat si a zis s5 faca nunta cu asta si s-au cununat amindoi. 

Dupa 2—3 saptamini moare imparateasa si imparatul: Au ramas ei doi 
tineri si craiasa gravida si el in fiecare saptamina se ducea la vinatoare. 

In vecinatatea lui statea o moasa. £1 a fost la vinatoare, da moasa a ob- 
servat ca imparateasa trebuie sa nasca. Si s-a dus la ea. 

— Fata ! tu n-ai avut copii, da tu ai sa te urci la pod si de acolo iti va 
cade copilul si eu ti-1 voi arata. 

S-a urcat sus §i-a nascut doi copii. Cum i-a prins pe copii, ea s-a dus 
§i i-a ingropat in gunoiul de la grajd si o catea avind trei catei mici, i-a luat 
i-a pus in cos si i-a dus in casa. Pe ea a dat-o jos. Cind s-a coborit a aratat 
imparatesei ca are trei catei. Ea a plins, da n-avea ce sa faca. Moasa ii spune 
imparatului ca nevasta lui are trei catei. Atunci imparateasa spune cum s-a 
urcat la pod, cum a nascut si imparatul a intrebat-o : 

— Spune, ce nape, ce femeie esti, ca tu nu stii cum trebuie sa nasti? 

— Eu nu pot sa-ti spun, de unde sint ca Sf. Maica padurii mi-a spus ca 
ramin oarM ?i schioapa. §i totusi a povestit ea cum a ajuns pe pamint si din 
ce cauza. 

Si cind ea a povestit ca ea a intrat in camera a o suta, a ramas oarba, 
muta, surda §i fara miini si fara picioare. 

Atunci a luat-o moasa, a pus-o intr-un cearceaf si a dus-o la o balta fara 
fund si-a aruncat-o acolo. Si s-a insurat imparatul cu fata moasii, caci avea ea 
o fata si voia s-o marite cu imparatul. 

57 



Dupajun an aujcrescut doi brazi din cei doi copii, in locul unde au fost 
ingropaji, ca ajungeau cu virful la cer. 

Mama lor, din fundul apei, Sf. Maica a dus-o tot la ea in cer. Si dupa 
un timp a dat fiecare din cer ei cite un lucru; luni i-a dat o closca cu pui de aur, 
marti i-a dat o furca cu fus de aur, joi i-a dat puterea inapoi ce a avut-o, vineri 
i-a dat picioarele, miinile si ochii-napoi si vedea, simbata i-a dat parul de aur 
si Sf. Duminica a intrat in camera ei. Si Sf. Maria a dus-o la loc in fundul apei 
si i-a dat acolo un scaun de aur ca sa stea pe el. Si a fost invoita ca sa mearga 
la usa barbatului ei ca sa-i cinte si sa-i spuna unde-i sint copiii ei ingropati. 
In cele trei nopti ea trebui sa cinte la barbatul ei la usa. Si ea in a treia zi 
s-adus in fata portii cu toate darurile si ainceputpescaunsatoarcS. Sinevasta 
imparatului, fata moasei a vazut-o pe geam ce femeie frumoasa toarce in fata 
portii si are o closca cu pui de aur. Si ea spune: 

— Du-te, mama, cumpara-mi mie furca aia de tors. Iasa afara moasa 
cind a vazut-o a recunoscut-o cine-i si s-a dus inapoi si i-a spus cine-i 
femeia aceea. 

— Du-te si cumpara-mi mie furca aia de aur. 

S-a dus moasa si a intrebat cit cere pe furca de tors. A spus catre moasa: 

— Uite, nu-mi trebuie nici un ban, numai deseara sS ma lase sa cint un 
dntec la ginerele d-tale imparatul. I-a dat furca de aur si i-a spus ca o lasa sa 
cinte la usa. 

Decuseara a inceput cintecul, insa moasa batrina a pus in vinul lui mor- 
fina ca sa doarma si el sa nu infeleaga ce cinta ea. A cintat ea despre copiii ei 
si despre ingroparea lor si ca n-a avut ea trei catei, ci doi copii, care sint cei doi 
brazi crescuti pina-n cer. N-a auzit barbatul nici un cintec in noaptea aia. 
A doua noapte ia moasa closca cu puii de aur si iar a cintat si a doua noapte, iar 
a bagat la ginere in vin morfina §i a adormit. $i nici atunci n-a auzit nimic. 
Da imparatul asta a avut un batrin care ingrijea gistele la pasune §i a auzit 
cind a zis catre barbatul ei ca mai am o noapte de cintat si daca nu ma vei auzi, 
copiii tai vor ramine tot asa lemn si eu am sa ramin in fundul apei. Si batrinul 
a auzit si miine zi cind a venit de la vinatoare imparatul, a venit la grajd si i-a 
spus cele auzite, cum doua nopti a cintat femeia aceea si el a baut morfina, 
da cei doi brazi sint copiii dumitale ! Deseara iar o sa cinte si iar o sa-ti dea vin 
cu morfina, da dumneata sa nu bei. Atunci a spus imparatul: 

— Eu ma due in cas&, imi iau o haina plina cu cenusa si cind s-a pune 
mincarea la masa, ma scutur si dumneata sa te faci suparat sa rastorni tot si 
vinul si apoi o sa aduca alt vin tot cu morfina si iar sa te faci suparat pe mine 
si sa te duci sa te culci in camera ta si peste putin o sa soseasca nevasta-ta si 
iar o sa cinte: 

Frumosul lumii 
Mina de fier ! 

A fost un imparat si imparatul s-a insurat fiind de 24 ani si n-a avut copii 
pina la 48 ani si tot socotea cum se face ca pina acuma nu a avut copii cine sa-1 
mosteneasca? Adica n-a avut copiii la 48 ani, ca pina aci nu gasea medic s-o 
faca pe sotia lui sa nasca. 

Da in vis el a vazut ca va avea un copii ce se va numi Frumosul Lumii, 
care va avea luna in ceafa si rasaritul in frunte. La miezul noptii s-a trezit din 
sornn si cu mare bucurie i-a povestit la nevasta-sa visul. Dupa un timp nevasta 
lui a ramas gravida si la timp s-a nascut un copii de 9 kg. greutate. Intr-adevar 

58 



ca a avut luna in ceafa si rasaritul in frunte, a fost chiar Frumosul Lumii asa 
de frumos era. Cind a avut o zi, era mare cit altii de doi ani. Scria si citea la 
timp de zece zile fara ca sa umble la scoala. §i la un timp tatal lui umbla cu 
suita la vinatoare. §i tatal lui la vinatoare intinde masa la print, a stat sub un 
copac, sub care statuse si unchiul lui pe vremuri si copoiul lui de vinatoare 
s-a apropiat de imparat. A dat portia lui de mincare si ciinele s-a dus dupa 
copac, si de-acolo s-a intins o mina de fier si a luat portia de mincare de la 
ciine. S-a intors ciinele la imparat si a cerut din nou mincare ca-i e foame si 
zice imparatul catre oamenii lui mai batrini: 

— Ce s-a intimplat cu ciinele asta ca a doua oara sa mai vina sa ceara 
inca o portie de mincare. Si spun sfetnicii: 

— Imparate, sa nu va fie de mirare ca azi a alergat ciinele foarte mult. 
Atunci i-a mai dat. Si iar asa s-a facut cum a spus, si a venit nevasta. A inceput 
cintecul. Cum i-a luat moasa copiii, cum i-a ingropat in gunoi, ca ei sint cei 
doi brazi si daca nu o va scapa din greutatea asta sa fie el batut de Dumnezeu, 
sa ajungi si tu ca noi in fundul lacului, iar copiii tai vor ramine toti de lemn, 
asa cum sint prefacuti acum in brad. 

El atunci a auzit si a deschis usa si in momenta! acela copiii au iesit vii 
din gunoi. El cind a vazut pe copiii lui si nevasta lui s-a mirat nespus. O povestit 
si copiii si nevasta-sa si pe copii si le-a cerut cum s-o pedepseasca pe soacra. 

Pe cea tinara nu ne suparam, n-a fost pe acelasi loc, numai pe cea batrina 
s-o legi la coada unui armasar, sa urce calare si sa porneasca unde va cadea un 
drob de pecina, acolo se va face un izlaz cu pasune si unde o sa cada un strop 
de singe se va face un piriu, unde va cadea un drob de os se va face un deal 
mare. Si el a legat-o de coada calului si s-a intimplat asa cum a spus ea, iar ei 
au trait mai departe fericiti. 



COPILUL NASCUT CU CARTEA-N MlNA 



A fost odata o pereche de oameni care n-aveau copii. Se rugau la culcare 
si la desteptare sa le dea Dumnezeu un copii, ca sint batrini si n-au un stilp 
la batrine^e. Azi s-au rugat, miine s-au rugat, pina ce Dumnezeu le-a dat un 
copii. Cind sa se nasca feciorul, s-a nascut cu cartea-n mina. 

Parintii cautau sa-i ia cartea din mina, sa i-o puie sub capita, dar in zadar, 
el nici mort nu lasa cartea din mina, nici ziua si nici noaptea. Se puseraa treia 
zi ursitorile. Muma-sa cu grija in spinare n-a inchis ochii toata noaptea, sa 
auda ursitorile cind coboara din cer, ce noroc dau copilului ! 

Venira ele pe vatra focului si-1 ursara ca la opt ani sa-1 fure un duh 
necurat si parintii sa ramiie cu inima fripta. Copilul, cum incepu sa vorbeasca, 
incepu sa citeasca si cine era bolnav, ii citea din carte si indata se inzdravenea, 
de i se duse vestea in lume ca este un mare vraci. Cind mai erau trei zile pina 
sa implineasca opt ani, muma-sa da de veste la toata suflarea din sat, sa vie tot 
natu sa se roage pentru scaparea copilului de la necuratul. S-au adunat cu mic 
cu mare in minastire, satenii si se rugau sa le scape vrajitorul care stie tot ce e 
pe lume ! 

Copilul sta in biserica si citea, iar lumea asculta. Deodata, se umplu ca 
din senin minastirea de sobolani, care incepura sa sara, sa muste oamenii si 

59 



muierile. Copilul sta in mijloc si citea neluind in seama sobolanii. Mai ce sa 
fie cu asta ! Se gindeau oamenii, fara sa se urneasca din loc. Veni a doua seara. 
Copilul ramase tot in mijlocul satenilor, citind. Deodata se umplu minastirea 
de lilieci ! Liliecii sareau pe lume si o muscau, doar-doar, va fugi speriata din 
minastire. Dar oamenii rabdau orice si de copilul cu cartea-n mina nu se depar- 
tau. A treia sara se implinea opt ani. Acum e acum, isi zicea tot natu in gind 
si fiecare se astepta la cine stie ce alte indurari si intimplari. Cum se insera, se 
cutremura pamintul. Din cer incepura sa cada trasnete si fulgere care doborau 
§i ardeau copacii. Lumea s-a speriat, dar de copilul minune nu s-au departat. 
A venit atunci, pe neasteptate, un popa, care era duhul necurat, a luat copilul 
in subsioara si s-a facut cu el nevazut. Dupa ce a zburat cu copilul, s-a luminat 
cerul si s-au aprins facliile in manastire. Dar dnd se uita lumea, copilul se facuse 
nevazut §i nimeni nu stia cum ! Il cautara in zadar peste tot, dar copilul nicaieri !■ 
Mai, ce minune o fi si asta, se mira lumea intristata. Parintii ramasera la usa 
manastirii plingind si oftind zile in sir doar doar, va mai veni copilul indarat. 
Dar copilul nu mai venea. 

Duhul eel rau cum a zburat cu copilul, a incercat sa-i ia cartea cea ferme- 
cata din mina, dar copilul nu s-a 15sat. 

Luptindu-se ei printre nori, ii scapa necuratului copilul si cazu pe o 
claie de paie, intr-o arie. Vazind ca nu s-a vatamat, a luat cartea §i a plecat la 
intimplare in lume, incotro a vazut cu ochii. Merse el zile si nopti prin pustiuri 
?i din ce mergea da numai de oase albe spalate de ape si arse de soare. Din ce 
mergea, oasele se indesau iar casele din oase erau darimate. Vede intr-o noapte 
numai o casa nedarimata cu o lumina la o fereastra si cu un gard din capete de 
oameni. Ajunse la poarta, isi lua inima-n dinti si batu. Deschise usa un mosneag 
cu barba pina la calciie, care mai ramasese pe lume de la potopul eel mare. 

— Ce caufi aici, mai baiete, intre oasele astea ? 

— lata, m-a adus mosule si pe mine soarta pe-aici. 

Mosul 1-a poftit in casa, iar copilul i-a povestit cum a fost furat de necu- 
ratul. Apoi mosneagul i-a povestit zile si nopti, altele. 

— Aici a fost un oras mare si mindru ca soarele. Imparatul avea o vraji- 
toare care ii facea toate voile, fiindca era frumoasa. Totdeauna i-a facut pe plac 
si numai odata nu i-a facut si ea 1-a blestemat sa dea potopul si cutremurul 
peste el si os peste os sa nu ramiie, asa cum vezi ca este. N-a scapat vietate pe 
pamint ! Numai fata imparatului cea cu parul de aur a scapat ca era prea fru- 
moasa si i-a fost mila vrajitoarei de ea. 

— Unde e fata? A intrebat copilul. 

— Este aici in cssa mea. 

— Lasa-ma s-o vad I 

— E pacat de tine s-o vezi §i sa mori. 

— Macar s-o vad odata si pot sa mor ! 

— E pacat de frumusetea §i tineretea ta; pleaca de aici de vrei sa mai 
traiesti, i-a zis cu rugaminte fata. 

— Nu plec, macar sa mor pe loc, a zis copilul. 

— Te mai rog odata, pleaca-n lume daca vrei sa te las cu zile. 

— Nu plec si de moarte nu ma tem. 

Fata insa n-a avut ce-i face, ca el toata noaptea a citit din cartea cea fer- 
mecata. In zori, ce sa vezi ? Se adunara oasele, inviasera oamenii, de dinainte 
si de dupa potop si erasele se ridicasera la loc ! S-a adunat pe linga casa mos- 

60 



neagului dis-de-dimineata o multimc strigind si laudind fapta copilului cu 
cartea in mina. 

— El sa fie imparatul, el sa fie imparatul ! Ca el ne-a dat lumina si viafa. 
Dupa doi ani i s-a facut dor copilului de muma si de tata. Il rodea dorul si nu 
putea sta locului. Atunci fata cea frumoasa, fiica imparatului, vazindu-1 mohorit 
si atit de dorit de parinti i-a zis: 

— Du-te in sat la parinpi tai, dar sa vii indarat. Sa-i aduci si pe ei aici ! 
Iar daca nu vor sa vina, sa te uipl prin inelul asta si si le faci palate inalte si 
Luminate cum n-au mai fost alte. Sa-i lasi stapini peste ele si tu sa vii sa nu 
m-apuce dorul de tine. Cum i-a zis prinjesa aste vorbe, el dus a fost. A mers 
cit a mers, un an, doi, pina ce a dat de urmele satului. Cind 1-au vazut parinpi 
imbracat imparat, s-au speriat. 

Le-a povestit pafaniile si i-a rugat sa vie cu el sa fie fericiti si toata viapi, 
pai sa nu ridice de jos. Tot ii roaga el pe parinti sa piece impreuna la impara- 
teasa sa-si petreaca batrinefele acolo, dar parinpi in ruptul capului nu vreau 
si nu vreau. Ce era sa faca acum? Sa ramiie cu parinpi, ii parea rau de impara- 
teasa ! Sa piece la imparateasa, i se rupea inima dupa mama si tata ! Dar intr-o 
zi, se hotari sa piece asa precum s-a inteles cu imparateasa. A luat inelul eel 
fermecat, s-a uitat odata spre soare prin cercul lui si deodata s-au facut palate 
imparatesti numai din aur si argint. Apoi a zis catre batrinii sai parinpi: 

— Astea sint palatele voastre, sa le stapiniti si sa se mire lumea si tara ce 
a fost in stare sa va faca fiul vostru. 

— Ba, taica, zise tata-sau sa ramii cu noi, sa ne bulguim §i noi de tine. 
Destul am plins §i am oftat de cind te-a furat necuratul si te-ai pierdut in lumea 
alba. Dar in zadar, parinpi nu-1 puteau indupleca sa ramiie. Isi pregati calul 
eel alb sa-si ia zborul si sa piece unde-1 chema dorul. 

Pe cind se pregatea el sa piece, un boier il vazu si se mira de palatele 
ridicate pentru ai sal parinpi. Il ruga in genunchi sa intre in palatele sale sa-i 
vada bogapile si mai la urma sa se ospateze imparateste. 

Baiatul n-avu incotro, se duse in casa boierului. Aci fu poftit la o masa 
numai cu bunatap si purcei fripp. Ca sa-i fure inelul ii puse in vin anon si-1 
adormi, de puteai taia lemnele pe el. I-a scos inelul din desti si pe brate 1-au dus 
siugile la parinpi sai. Cind s-a pomenit a doua zi, era in bordeiul tatalui, caci 
palatele se pierdusera. Boierul s-a bucurat ca numai el are palate, iar inelul 
fermecat 1-a pus bine. Ramase baiatul suparat in pragul bordeiului gindindu-se 
la prinfesa lui. Ea s-a uitat prin alt inel si 1-a vazut cum sta mihnit, iar inelul 
fermecat in chesaua boierului. Stind suparat numai cu cipva galbeni in punga, 
se pomeneste cu doi arapi negri buzap, care i-au adus alt inel de la imparateasa. 

Sufla odata in inel, se uita prin el si iar rasar ca din senin palate mindre 
imparatesti numai din aur §i argint. Iese lumea la rascruci, se mira §i vine iar 
boierul, sa se mire si el. Il vad argafii, sar pe el, ii iau inelul fermecat, il burdu- 
sesc bine, fringindu-i oasele. Isi lua dupa aceea ramas bun si dus a fost. Pe drum 
poposeste linga un izvor sa se odihneascS, trage la o umbr5, priponeste calul si 
adoarme. Arapii se duseserS de mult sa-i spuie imparatifei ca-i vine imparatul. 

In acest timp, boierul pitis, pitis, pina ce-i fura a doua oara inelul din 
desti. Cind se pomeni din somn, inelul fermecat nicaieri ! Mai, cine sa-mi fure 
inelul fermecat? Se gindea el si nu stia ca tot boierul eel viclean era eel care-i 
purta simbetele. Imparateasa iar priveste prin alt inel fermecat si-1 vede suparat. 
Trimise din nou doi arapi, care-1 prind pe boier, ii dau o bataie buna si-i 
iau inelul. 

61 



Baiatul incaleca si zboara spre |ara unde eia so|ia lui imparateasa. Mer- 
gind el asa zile, saptamini si luni de zile, lata c5 se-ntilneste cu doi lautari, 
care-i graira: 

— Imparate luminate, faca-p domnu multa parte, de mertic, de sana- 
tate ! De trei ani de cind drumuip s-a abatut un imparat rau vecin, peste im- 
parapa voastra si peste trei zile vrea sa faca nunta sa va ia imparatipi cu sila, 
sa-i fie mireasa. Ne-a robit pe top cu armata lui si sintem la grea incercare. 

Qnd auzi una ca asta se supara si mai rau, dadu pinteni calului si ajunse 
cu lautari cu tot. Pornira lautarii sa cinte ca la nunta. Imparateasa lui mergea 
spre minastire plingind, linga imparatul eel strain si ingimfat. £1 cum ii vede 
coboara de pe cal, scoate sabia si-i taie capul imparatului strain. Mulpmea 
se bucura si de data asta facu el nunta mare ca-n povesti de se duse vestea 
peste mari si {ari. 

$i traiesc si azi in pace, 
Ca n-au imparapi ce-i face .' 



BROASCA - ROASCA 



a fost odata, ca niciodata, pe cind mergeau ciinii cu colaci in coadS, 
curgea laptele girl§, iar lupii dunneau cu mieii la tirla. 

CicS a fost un om sarac, ce-si inchidea poarta cu paru si gardu cu malu. 
Avea omul trei ficiori, frumosi ca trei bujori, dar de saraci ce erau nici o fatS 
din sat nu-i lua in seama, asa cS le trecu vremea biie|ilor, iar tatal nu le purta 
nici o grija. 

Intr-o zi, eel mare, pe nume Dinu Fat-Frumos si-a luat inima-n dinp 
si i-a zis: 

— Tats, poate tu m-ai blSstamat, ori ursoaica m-a ursat de-am ramas 
eu neinsurat? 

S-a intristat batrinul auzind infruntarea si i-a raspuns: 

— Mai Dumitre Fat-Frumos, care-n lume n-a mai fost. Taica nu v-a 
blastamat, nici ursoaica n-a ursat, cind oi zice pelinita sa pui mina pe polifS 
trei sulip, taica, sa luap cu ele in cer sa dad. Unde sulita-o fugi Mireasa-acolo 
vep gSsi I 

Se urcara cei trei frati pe un munte, intinsera arcurile, slobozira sageple-n 
vazduh si pornira-n cautare. Fratele mijlociu §i eel mic gSsira sulifele intr-un 
sat apropiat, facuri nuntS §i se capatuirS, ins§ Dumitru Fat-Frumos, nu-si 
gasea nicSieri sulija. Isi lui ramas bun di la tata, di la frap, di la cumnate ;i 
pleca la drum, in lume sa-§i cate sulipt ! Mergea pe rosu-mboiestrind, tot de 
sulipVntrebind. Insa pe cine-ntreba, nici verba sa-i dea de urma sulipi. Merse 
el mai departe spre soare rasare si se-ntilni cu un mo§neag cu barba albS, de 
matura pamintul. 

— Bund calea mosule ! 

— Mulpun tale, nepotule ! ce mergi pe rosu plingind, din cchi negri 
IScrimind? 

— De trei ani si jumatate, povirnii pe asta parte cat sulipi picata, n-o s-o 
ami niciodat3 ! 

62 



Mosu ii rSspunse c8 i-a vSzut acum un an sulija intr-o dimineafa in 
coadele marilor, in rasarirul soarelui; la cea salcS cocofatS ce stS cu burta pe 
apS, sta sulita pe o piatra ! 

Se intristS el auzind cS sulifa i-a cazut pe o piatra si cS asta e usrita 
lui, trebuind s5 facS nuntS cu o piatra. 

— Oi sarac de maicS-mea, piatra este scrisa mea ! zise el. 

DupS ani si ani, ajunsS la sala culeatst cu burta pe apa. Cind colo pe 
salcS, o broasca verde ca iarba, cu solzii de aur str&lucitori, ii sari drept pe 
opincS si-i zise: oac, oac, oac ! cu tine-o si mS-mpac ! 

El de supSrare puse piciorul pe ea, gata s-o striveascS. Ea incepu sa 
chiraie $i toate broastele mSrii sarira pe el. DacS vSzu c§ n-are noroc pe lume, 
sari pe cal si fugi unde-o da Dumnezeu, numai s§ scape de ea. Ajunse la o fin- 
tinS, adSpa calul si se culca la umbra sa se hodineasca de atita drumuiala. Dupa 
ce se trezi mare-i fu mirarea si supSrarea, vazind broasca uritS §i bobosata 
linga el. Incepu iar s3 se vaite §i sa plinga: 

— Oi sarac de maicS-mea, broasca este soata mea; cum s5 merg in sat cu 
tine, sS fiu eu de ris pe lume ! 

CS tu esti o bobosati, de picioare-ncrac5nat3, iarS eu sint FSt-Frumos, 
care-n lume n-a mai fost. 

Mergea calul-mboiestrind, iara broasca topaind ;i dupi ei, pina ce le 
sari in obor. Cind il vazu tati-siu cS vine din coadele marilor impreuna cu o 
bobosata, urita fi-ncracanat5 luS securea si-1 dudai de acasS pe Dumitru FSt- 
Frumos. Se lasi noaptea si Dumitru veni pe furis in grajd de se culci in ieslea 
calului. Broasca il vazu suparat si-ndurerat, dar nu se lasa de el. Se apropie, 
corconi odata s-o audi din fundul pamintului muml-sa Salomia §i aceasta 
indati se facu la picioarcle ei. Atunci Boasca-Roasca incepu s§ se jeluiasca la 
stapina pamintului, zicindu-i: 

— Pin'se varsS zorili, tu sa-mi faci conacili, cu argint le poleiesti, ele-n 
soare si luceasca, FSt-Frumos sS m3 pofteascS ! 

Aduni muma ei, toatS suflarea apelor §i zidi conace, palate, ce nu s-au 
mai pomenit pe lume. Apoi lu3 cheia fermecatS, §i-i deschise cojile rSminind 
o crSiasS frumoasS, sub soare mai aleasi. Cind se vSrsara zorile, Dumitru Fit- 
Frumos, se pomeni intr-un palat stralucitor ca soarele si cu o zinS frumoasS 
si zimbitoare linga el. 

— Cine esti tu zina zinelor, frumoasa frumoaselor; cS eu am fost sortit 
deunazi, sS am o broascS uritS sS-mi fie ursitS? 

— Eu sint Broasca-Roasca, aceea riioasa, bobosata si-ncrScanata de care 
fugeai de rusine ! De acum n-ai sS mai fugi, cS trebuie sS ne pregStim de nunta. 
Se pregStira si fScurS o nunta pe sub soare mai frumoasS si mai aleasa de ajunse 
vestea §i la urechile impSratului. 

Pe cind le era lumea mai dragS, se pomenira cu ISncieri si imparatul, 
sS-I tragS la socotealS si la ispiteala: 

— MSi Dumitre FSt-Frumos, care-n lume n-a mai fost ! Sa-mi faci 
palate frumoasS; ale mele mai aleasa ! Si-n fati de palate, stele de pe cer picate ! 
Cu sir de pruni influriti ca argintu poleiti. SS orbeascS soarele. Sa-1 lase picioarele ! 

Dumitru cum auzi porunca incepu sS plinga si sa suspine, asteptind ca a 
doua zi, sS i se taie capul de catre cSlSii impSratului. Cine poate isprSvi pe 
lume asemenea minimi, se gindea el. L-a prins Broasca-Roasca suspinind si 
1-a intrebat ce are pe sufiet, ori nu-i mai place de ea si vrea sS-si ia lumea-n cap ? 



63 



— Taci Dumitre Fat-Frumos care-n lume n-a mii fost, cit triiejte muma 
mea, de nimic nu te grijea ! 

Il astepta pe Fat Frumos pini ce adurmi iar in cumpana nopfii, lui 
ineiul adus de la talpa apelor, privi odata pin el, vizu tot ce se zbate pe sub 
pamint si-i facu samn lui mumi-sa Salomia sa-i vina in ajutor ca se afla la 
mare strimtoare. Veni muma-sa pe pamint si-i ispravi tot ce-i poruncise impa- 
racul. Impiratul cind zari palatele poleite, cu pruni infloriti, rimase inmir- 
murit. De rautate tot nu se lasi si-i porunci sa-i aduca toalele lui taici-su cu 
care s-a cununat §i din lume a plecat ! He, he, dar taica-su de cind putrezise ! 
Ce era si mai faca acum ! Isi da sama ca i se cere si faca lucruri peste putinjele 
omenesti numai sa-1 omoare si sa-i ia pe cea pe care i-o diruise soarta. Incepu 
sa ofteze si sa se intristeze. It vazu Broasca-Roasca si din nou il intreba ce alte 
necazuri il pasc sa-1 scape de ele. 

Cind auzi ea, ii rise: 

— Haa, haa, ha ! ce mai cere si-mpiratul; i-nfig eu in cojoc acul ! 
Cum se apropie de cumpana nopfii, iar se uiti pin ineiul fermecat sa 

vada pe muma-sa Salomia. Acolo toate lighioanele pimintului misuni si cata 
de lucru si faca minuni. Muma-sa cum o vazu, sari sus pe fata pamintului 
si ifle porunca. In varsatul de zori, Dumitru Fat-Frumos, se diicea in traista 
cu toalele de la nunta tatalui imparatului, si i le dea imparatului Barba-Rosie. 
Cind il vazu impiratul ca si pe asta a ispravit-o cum se cuvine, turbi de mlnie, 
dar n-avu incotro si ascunzindu-si minia zise: 

— Mai Dumitre Fit-Frumos, care-n lume n-a mai fost, iti dau toata- 
mparatia, in schimb, tu sa-mi dai soda ! 

— Imparate luminate, sa ai noroc de sanitate si mii putine pacate. Eu 
nu schimb broschita mea, pe toata-mparatia ta. Ca nu-ji sade cu ea bine. E 
buboasi, e riioasa si la ochi e fioroasa. Dar daci ti s-a lasat inima la ea, am si 
ma invoiesc, numai daca te-nsori cu ea si la nunta parti hainele cu care s-a 
dus pe lumea ailalta, riposatul tata-imparat. 

Se invoira si se porniri ca la orice nunta mare, forfotelile, rinduielile si 
chemirile de nuntasi, cu trimbi|e si tobe. 

Dar cum se imbraca impiratul in toalele purtate de tata-sau pe cealalta 
lume, se aprinse palatul si arse impiratul de viu. 

Asa rimase in palatele strilucitoare Dumitru Fat-Frumos si Broasca- 
Roasca si ajunse imparat, piste lume-adevirat; triia cu broschita-n pace, ca 
n-au dusmanii ce-i face ! 



FIICA FLORILOR 



IA trait odata o fati siraca, fari muma si fara tata. Fata era frumoasi cu 
parul de aur si fata mindri ca soarele. Pe unde pisea, pe-acolo crestea iarba 
si infloreau bujoni si trandafirii. O chema lumea pe locurile sterpe numai 
ca si creasca in urma ei florile. Si tot ce riminea in urma ei era numai miros 
si flori cit vezi cu ochii. 

Se mira lumea si se bucura de puterea pe care o are fata asta frumoasi 
si creasca pe urmele ei floricele si ochesele si si moari danacii dupa ele. 

64 



A trecut cica odata pe acolo imparatul si a vazut-o cu ulcioarele la fin- 
tLoS; cum a zarit-o, i-a c5zut fata la inimS, c2 nu mai avea stare la culcare si 
nici pofta de mincare. 

Incaleca armasarul alb si drept la fintina aceea se opri, asteptind sa vie 
la apa fata cea frumoasa, Fata florilor, cum o poreclea el. Cum ajunse fata cu 
ulcioarele, el nici una, nici aha, ii zicea de-a dreptul: 

— Fetito, stii ca-mi esti draga §i vreau sa-mi fii mireasa ! 

— Vai de mine si de mine, cum se poate una ca asta? Eu sint o fata 
siraca si sint singura pe lume numai cu mine si cu Dumnezeu 1 

— Chiar de aia imi place de tine si vreau sa ne cununam; sa se mire 
lumea §i tara de frumusetea si bunatatea ta. 

Ii facu imparatul rochii frumoase din fir de aur si matasa, papuci din 
linarie poleiti cu argint si o impodobi cu pietre scumpe. 

Sosi imparatul cu nuntasii sa-si ia mireasa §i pe unde mergea ea cres- 
teau bujori si trandafiri. Galea era lunga si se vazura deodata in neguri, de-|i 
dSdeai cu destele-n oicbi. Deodata, s-aprinsa pe cer un luceafar §i le lumina 
calea pina la palatele de clestar ale imparatului. 

Dupa ce s-a ispravit nunta, a trimes-o imparatul intr-o zi sa se plimbe 
cu matusa-sa §i verisoara-sa. Vizitiul le-a dus undeva intr-o padure frumoasa 
cu cerbi si caprioare, cu licurici si pasari cintatoare. 

Au intrat mai adinc in padure, pina ce s-au ademenit dupa fragi §i 
cuiburi de pasarei, apoi bunica lor a zis: 

— Da-i fi lui verisoara ta sa incerce rochia ta de mireasa. Sa vedem 
cum o sa-i stea ! 

— Se poate vara-mea, s5 nu-^i dau pe rochia mea de mireasa? Poftim ! 
$i i-a dat rochia. 

Atunci bunica si verisoara a pus mina pe ea, i-a scos ochii, au legat-o 
si aruncat-o intr-o groapa plma cu urzici. TiP a biata imparateasa, dar ce folos, 
cine sa-i vie in ajutor? A ramas acolo in glodul broastelor multa vreme, chi- 
raind si olicaind. 

Cind se intoarse vizitiul, imparatul vazu ca pe unde trecea trasura cu 
verisoara ei ce samanau ca doua floricele, iarba se palea si trandafirii se ofileau. 

— M5i, ce sa fie asta, i§i zise imparatul. Nu este lucru curat ! 

In vremea asta in groapa se zbatea de moarte imparateasa adev&rata. 
Pe la un timp trece intr-acolo o baba cu o tirna pe mina sa culeaga 
burep si ciuperci. Aude-n vilcea in jos chirait. 

— Cine esti, fa, acolo ? Daca esti fata, fata sa-mi fii toata viata, iar de-i 
fi fecior, sS-mi fii fecior toati viata. 

Fata si de-ar spune ceva nu poate de lesin §i de groaza ce o apucase. 
Sta §i numai suspina. 

Baba coboara pe fringhie de matasa jos la imparateasa' si cind aci vede 
o fat5 frumoasa intre bujori §i trandafiri, plina de noroi si cu singe pe fat5 
si-ncolo, toati-n pielea goali ! 

Scoate baba fata din prapastie §i umple tirna cu trandafiri. Insa impara- 
teasa nu mai vede nimic ! O ia baba de mina si o duce la o pasare maiastra 
zkandu-i sa zboare si si-i aduca in cioc apa fermecata din fintinile cerului, ca 
este o imparateasa mindra orbita de o bunicS si o verisoara. Ca daca se va 
duce ii va inverzi ciongarul §i iar va capita frunze ca altadata. 

I§i lua vint pasarea maiastra si se duse la poalele cerului unde erau finti- 
nile cu apa fermecata. Aduse apa, picura in fiecare vedere si deodata iar se 

65 



facu ziua pentru imparateasa ! Dar cind se vazu In pielea goala, iar incepu sa 
plinga. 

Atunci baba ii zise: 

— Lasa, maica, nu te mai olicai si dolicai, vezi cum pling pasarile si se 
apleaci florile de mila ta? Am sa te due eu la izvoarele neincepute §i am sa 
te fac frumoasa. 

Ajunse acolo, o spala §i din florile de trandafiri si bujori ii facu cit ai 
bate din palme, o rochie mindra sa-ti dai sufletul pentru ea. 

Apoi se dusera la casa din padure a matusji. Cum intra fata, in casa 
crescura numai iarba si flori. 

Dupa aceea a trimis-o pe baba sa vinda flori imparatului §i sa strige : 

— Trandafiri pe ochi, trandafiri pe ochi ! 

Imparatul i-a cumparat florile si s-a dus la un riu sa se spele pe ochi 
cu trandafirii ca sa-i mearga bine si cum s-a spalat pe fa|a i-a cazut si lui 
sj imparatesii ochii in apa. 

Matusa a luat ochii, i-a legat in basma §i s-a dus la fata cea frumoasa 
din padure. A-nceput imparatul sa se vaite si mare tristete s-a abatut peste 
toata imparatia. 

Fata Florilcr 1-ar lasa orb pe imparat, dar n-o rabda inima §i sa duce 
cu baba la fintina cu apa moarta si fintina cu apa vie. Iau un troc cu apa 
moarta si altul cu apa vie. O invata pe baba sa bata la poarta imparatului si sa 
se prefaca in vrajitoare. Matusa ia apa moarta §i apa vie §i drept la imparatul 
se opreste. 

— Ce vrei dumneata? zise imparatul eel orb, mihnit pina la maduva 
oaselor. 

— Am auzit ca te vaiti de lipsa de vdere, eu am leacuri §i vreau sa-ti 
pun ochii la loc. 

Il spala cu apa moarta, ii puse ochii la loc in scafirlia capului, apoi ii 
spala cu apa vie si-i veni vederea. 

O ruga sa-i dea vederea §i imparatesei. $i cind sa o spele cu apa vie 
cazu trocul jos si se sparse, asa ca ramase imparateasa mai departe, plingind 
sj chiraind. 

— Ce-mi ceri, doftoroaie, pentru marea bunatate, a intrebat-o imparatul. 

— Nu-p cer nimic, decit calul eel bubos din grajd ce trage sa moara 
de slab. $i ma rama;esc cu maria-ta ca intr-o saptamina |i-l aduc gras ca 
un pepene. 

Imparatul ii dadu mir|oaga cu care facuse vitejii in razboaie §i nu-i 
veni sa creada in spusele matusii. Lua baba calul de dirlogi §i incet, incet, 
ajunse la casa ei pitulata in padure ! Cum 1-a bagat in obor, a ie§it Fata Flo- 
rilor si a-nceput sa cinte de rasunau vaile. Crestea iarba §i rasareau florile pe 
unde pasea aceasta faptura omeneasca. 

Calul cum auza glasul ei, minca pina se umfla ca foalele si intr-o stamina 
de zile se facu frumos, gras si tinar. Apoi se duce la imparat si-i zice sa vie 
sa-si ia armasarul ca-i doboara gardurile. 

— Cum se poate, matuse, glume^ti ! Mai daunazi il tinesm in proptele 
si acum te vaip ca ma da de belele? ! 

— Asa este, maria-ta, cal ca al dumitale nu se afla pe fata pamintului. 
Fun capul la ramasag ca nu-1 pop prinde de dirlogi. 

— Hai sa vedem. 

66 



Incalecara pe niste cai vineti si se oprira in padure la casa singuratica. 
Calul fugea prin obor si nici un ostean nu se incumeta sa se apropie, pe toti 
ii lovea cu copitele sau ii minca cu dintii. 

Atunci matusa a strigat sa vie Fata Florilor sa-1 prinda. A coborit fata 
cea frumoasa si i-a dat calul. El indata a recunoscut-o ca este sotia lui. I-a 
cazut in genunchi si i-a cerut iertare luind-o din nou la palat. 

— Nu face nimic, dar sotiei tale ticaloase trebuie sa-i dam vederea si 
macar o povata. 

— Eu zic s-o ucidem ! 

— Eu zic nu, a zis Fata Florilor, 

Au incalecat toti pe cai si s-au oprit la palatele poleite cu aur, straluci- 
toare ca soarele. 

— E, verisoara, vino sa-ti pun ochii la loc si sa vezi din nou lumina lui 
Dumnezeu ! Tu mi-ai luat si ochii si barbatul. Eu iti dau in schimb si ochi 
si barbat, caci asa se cuvine sa fim oameni pe pamint si nu fiare ! I-a spalat 
ochii cu apa moarta, apoi cu apa vie si i-a venit vederea. 

— Acum vezi, verisoara buna? 

— Vad si te rog iarta-ma ! Sint o pacatoasa ! 

— Iertata sa fii de la mine si de la Dumnezeu, dar nu stiu daca te va 
lerta imparatul, care este asa de bun ! 

Uite se ofilira florile, se uscara copacii, grinele si secara izvoarele, de 
cind tu ajunsesi prin faradelegi imparateasa, 

Si acum o povata: nu fa rau altuia, ca tie ti-1 faci ! Sa inveti ca lucrurile 
rele sa le scrii pe valul apei ce curge la vale si sa le uiti fara sa te gindesti la 
razbunare, iar facerile de bine sa le scrii pe piatra sa invete lumea sa faca bine. 

Atunci in casa imparatului iar rasari soarele si in cuprinsul imparatiei 
sale din nou crescura florile, inverzira copacii, se pornira izvoarele sa curga 
si pasarile sa cinte. 

Ferice de imparatul care isi alege o asemenea nevasta ■ 



CELE TREI ROADE DE AUR 

A fost un baiat orfan, necajit si pe deasupra lepros. tntr-o zi, a luat 
ulciorul si s-a dus la apa. Aude un glas din adincul fintinii nedeslusit. Aseaza 
urechea pe fintina si asculta iar. Cineva de jos din fund striga: 

— Pina ce nu te vei duce in tara fennecata sa iei cele trei roade de aur, 
n-ai sa te vindeci de lepra. Cum auzi, parca cineva-1 inalta-n sus de bucurie. 
tncinsa sabia, lua sacul de merinde si calul ?i se duse-n lume. Ca sa ajunga 
in tara fermecata, a trecut peste trei prapastii, peste trei vai cu zine, care omoara 
calatorii si-i prefac in stana de piatra. El a trecut peste trei ape mari la mij- 
locul noptii cind apele dormeau si a ajuns la gradina cu poamele de aur. Aci 
zinele pazeau pomii, care ziua infloreau si noaptea se coceau. A pindit pe cind 
era cumpana noptii, cind toate apele si sufletele de pe lume tac, a furat trei 
mere de aur, le-a pus in sin si a plecat. Trece peste toate apele, muntii si 
vaile teafar. Ajunge la o fintina sa adape calul. N-are rabdare si vrea sa vada 
cum arata merele de aur. 

Cind scoate marul, din el sare jos o zina frumoasa ca soarele de pe cer 
si striga: 



67 



— Apa, apa, apa ca mar. Gum striga a treia oara cazu jos si muri. El se 
intrista, o ingroapa si pleaca mai departe. 

Ajunse iar la fintina. Iar descaleca, adapa calul si din nou scoase un mar 
sa-1 vada. Din nou, din mar sari jos o zina frumoasa cu parul lung de aur si 
incepu sa strige: 

— Apa, apa, apa ca mor. El n-apuca sa-i dea apa ca zina cazu jos si 
isi dete sufletul. Plinse el dupa zina, dar ce era sa faca, o ingropa linga fintina 
si merse inainte. Ajunse din nou la o fintina. Adapa calul, apoi il priponi in 
apropiere. Ar vrea sa se uite si la eel de-al treilea mar de aur, dar se teme 
sa nu pateasca ca mai inainte. Lua apa-n gura si stropi marul din sin. Asa se 
gindi el ca este bine si asa a si fost. Cum a stropit marul, din el a rasarit o 
zina frumoasa, parca ar n fost picata din soare. Zina ramase cu el si-i spuse 
sa se spele pe fata cu apa din acea fintina, ca este apa din tara fermecata. Cum 
se spala capata o piele frumoasa alba ca laptele si pieri lepra. Merg ei impreuna 
pina ce ajung aproape de satul lui. Ea ii dete pungi cu aur ca sa-§i cumpere 
trasuri si cai si sa vie cu argatii s-o ia de la fintina din marginea satului. Baiatul 
isi ia calul, i;i cumpara palate, cai, trasuri si argati si se intoarce la zina. Cind 
acolo, zina murise §i-n locul ei il astepta o tiganca. Ce se intimplase? Pe cind 
zina se urease intr-un pom deasupra fintinii, vine o tinara tiganca cu ulciorul 
sa ia apa. Vede in oglinda apei un chip frumos de fata cu parul de aur, mai 
frumoasa decit lumina soarelui. 'Tiganca pina aci nu mai vazuse oglinda si 
credea ca ea este atit de frumoasa. Lasa ulciorul la fintina si alerga la mama-sa 
spunindu-i ce odrasla frumoasa are, indt se va putea marita dupa fiu de 
imparat. Mama-sa, o vrajitoare care facea maghii isi dete cu parerea ce este 
fi fugi cu sufletul la gura la fintina. Cind pe o creanga de copac se odihnea 
o zina cu parul de aur. 

— Ce stai cocotata ca o gaina in virf de copac, fetito ? zise tiganca. 

— Astept pe mirele meu sa vie sa ma ia ! ii raspuase zina. 'Tiganca 
auzind ca este vorba de o procopseala, dobori zina, o omori si o arunca prin 
buruieni. In locul zinii se cocota pe creanga fata tigancii. Cind veni mirele cu 
tobe si lautari sa-si ia mireasa si s-o duca la palatele cumparate, nu este zina. 
Sus pe creanga copacului era o tiganca urita. 

— Tu e§ti miresa mea zina? ii zise baiatul mirat. 

— Da, eu sint ! Uite ce par frumos de aur am, atirna pe spinare. $i 
se uita in oglinda apei din jghiabul fintinii. Cind se vazu neagra §i canita pe 
fata de pacerneala neagra i§i pierdu firea si cazu gramada peste pietre de isi 
dadu sufletul. 

De din vale auzi glasul zinei, care inviase pentru ca un arici ii adusese 
iarba fiarelor si i-o pusese peste rana. 

Baiatul, cum o vazu, o saruta de bucurie, se duse cu fata la-mparat sa-i 
cunune si facu o nunta mare si mindra, cum se facea odinioara in povesti. 



MERELE DE AUR 



A fost odata un om care avea trei feciori, frumosi si toti voinici. Singura 
lor avere era un mar care rodea poame de aur. In fiecare noapte cit au fost 
copiii mititei, marul era pazit de tata. Dupa ce crescura mari copiii, le veni 



68 



rindul lor, mai ales ca tatal imbatrinise si cineva ii fura in ultima vreme 
merele de aur. 

Pomul acesta era fermecat. Nici imparafii nu aveau noroc de asa ceva. 
El dimineata inflorea, la prinz lega, la chindie se cocea si noaptea se culegea. 

Isi aduna tatal feciorii intr-o zi si le zise: 

— Ei, taica, vedep bine ca eu am imbatrinit, mai vad ca prin ciur, asa 
ca o blestemata de fiara in fiecare noapte imi fura merele de aur si eu nu 
sint in stare, nici s-o vad nici s-o prind. A venit rindul vostru sa va-ncercati 
puterile si cine va pune mina pe gadina aia, al lui va fi pomul cu merele de aur. 

— O prindem, o prindem ! raspunsera intr-un glas toti feciorii si indata 
ce veni seara incepura pinda. 

Mai intii fu la ricd feciorul eel mai mare. El isi lua saeuiul cu nuci, 
brinza si pine, isi ascuti cuptul, pregati un ciumag si se aseza sub mar la 
pinda. Da noaptea era pe atunci mai mare decit acuma. 

Statu el cit statu §i pe la mijlocul noptii il apucara niste fiori, pe urma 
un somn il dobori la pamint si adormi. Cind se destepta din somn, ia merele 
de unde nu-s. 

Pleca el trist la tata-su si-i povesti din fir in par intimplarea, plingind de 
necaz ca fiara salbatica le-a furat merele de aur. 

Veni in sara urmatoare rindul celui mijlocas. Pregati si el merinde ca 
si nene-su mai mare, lua ciumagul si cutitul si o porni la treaba. 

El fiind mai istet decit primul, tot timpul da ocol pomului de aur ca 
sa nu-1 doboare somnul. Ocoli el cit ocoli, dar pe la mijlocul noptii, cind pe 
pamint coboara si se plimba toate duhurile necurate, adormi sleit de oboseala 
sub pomul de aur ! Cind se crapa de ziua ia merele de unde nu-s ! 

Si lui ii furase gadina cea salbatica merele de aur. 

Jn zadar plinse el de ciuda ca 1-a furat somnul, ca tatS-su ii zise cu 
mihnire mare in sufiet: 

— Ei, taica, cit am mai fost eu cu ochi buni si brat sSnStos, fiara salbatica 
n-a cutezat sa se apropie de pomul cu merele de aur. Dar acum de cind va 
paziti voi averea pe toate le fura, fiindca voi nu sinteti buni de nimica. 

— Tata, sa-ncerc §i eu ! zise eel mai mic si daca nu voi putea nici eu 
dovedi, inseamna ca asa ne-a fost noua soarta, sa nu mai vedem merele de aur ! 

Feciorul eel mic isi lua merinde si ciumagul, iar in loc de cutit ceru 
de la tatal sail sabia. Ascup el bine sabia si scoase din pamint un maracine de 
inaltimea lui pe care-1 infipse bine in pamint. Se aseza cu barba deasupra 
maracinelui si cum cucaia pu|in da cu barba-n maracini si sarea in sus, pina 
ajunsi la mijloc de noapte, cu fiorii de moarte ! 

Atunci somnul il apasa la pamint ca o piatra de moara, insa maracinele 
il facea sa tresara de fiecare data, tinind strinsa sabia-n mina. 

Deodata auzi un vuiet, un fosnet §i la lumina lunii vazu apropiindu-se 
un balaur cu noua capete. Cum venea el scotea limbile rcsii varsind para de 
foe la dreapta si la stinga, apoi se apropie de pomul cu merele de aur si incerca 
sa fure merele. 

Feciorul eel mic trase cu sabia si-i taie pe nesimtite trei capete. Balaurul 
nici nu simti caderea capetelor crezind ca si acest fecior doarme ca si ceilalti 
doi. Ridica cele sase capete sS culeaga merele de aur iar feciorul eel mic, 
se repezi si trase cu sabia doborind inca trei capete. 

Balaurul se-nfurie si cind cu capetele, cind cu coada, cSuta a-1 lovi pe 
voinic. Dar voinicul se dadu dupS tulpina marului de aur si cind il izbi inc3 

69 



o data cu sete ii taie si celelalte trei capete; gadina raminind moarta pe loc. 
El aduna cele noua capete si alearga in revarsat de ziua sa-i vesteasca intimplarea 
lui tata-su. 

Cind il vazu tatal sail alergind ii grai: 

— Ei, taicule, ce facusi? 

— Am omorit balaurul cu noua capete, uite-le si i le arata. 

— ?i merele de aur sint in pom? 

— Sint, tata, nici un mar n-a putut fiara sa fure, ca sabia mea i-a dovedit 
puterea. 

Merse tatal sa vada isprava si cind vazu pomul incarcat cu merele de aur, 
zimbi de bucurie, iar fiara fu incarcata in cara §i dusa la padure unde fu 
aruncata in foe sa-i piara urma $i neamul si sa se sature de singe. 

Apoi batrinul, simtind ca i se apropie sfirsitul isi aduna feciorii zicindu-le: 

— Iaca simt ca muma voastra ma cheama sa ma odihnesc linga dinsa. 
N-am nici o avere sa va las in afara de pomul cu merele de aur. Ti-1 las 
tie, mo§tenire, desi esti eel mai mic, fiinca cu mintea §i bratul tau ai dovedit 
ca poti apara cu cinste averea stramosilor nostri. S-o stapinesti sanatos ! 

Apoi batrinul inchise ochii §i-si dete duhul, iar feciorul eel mai intelept 
si viteaz stapineste si azi pomul cu merele de aur. 



UN OGHI RlDE, ALTUL PLlNGE 



A fost odata un imparat care avea trei copii voinici si frumosi. Imparatul 
se purta aspru cu ei ?i nicicind n-au cutezat sa intre in odaia lui. Copiii au 
luat seama la ochii tatalui §i tare s-au mirat vazind ca unul ride si altul plinge. 
Mult timp s-au sfatuit ei cum sa afls taina asta, dar n-au izbutit. 

Atunci eel mai mare isi lua inima-n dinti si intra in odaia cea mare a 
imparatului. Feciorul cum pa§i pragul ii zise tatalui: 

— Sarut miinile, tata-mparate ! 

— Ce cati in odaia mea ? De cind esti n-ai indraznit sa intri $i acum cum 
de ai indraznit? 

— TatS, iarta-ma, am venit sa te-ntreb, de ce la dumneata un ochi ride 
$i altul plinge, ii raspunse baiatul eel mai mare. 

Atunci imparatul, suparat, lua un cutit de pe masa si arunca dupa el 
fara a-1 nemeri. Baiatul, de speriat, nici nu le-a spus celorlalti ce a zis impa- 
ratul si le-a zis doar atita: 

— Duceri-va si voi sa vedep si sa auziti. 

S-a hotarit eel mijlocas sa incerce si el sa afle taina ce le rodea inimile 
?i-i finea ca pc ghimpi. A deschis u?a de aur si a zis: 

— Sarut miinile, slavite tata-mparate ! 

— Da ce cati de dimineata la mine, ca de cind esti n-ai cutezat a-mi 
pasi pragul iar acuma te vad plin de-ndrazneala. la spune ce este? 

— Tata, am venit sa te rugam sa ne spui ?i noua, de ce la dumneata 
un ochi ride, iar altul plinge? 

— Afurisitule ! si luind un curit il arunca in copil ca fu cit pe-aci sa 
i se-nfiga-n inima daca nu se da la o parte. A fugit si el speriat fara sa poves- 

70 



teasel fraplor pafania, zicindu-i celui mic sa mearga si el sa-si vada visul 
cu ochii. 

Cind a intrat alta data eel mic, s-a inchinat aplecindu-se pina la pamint 
in fa{a imparatului, zicindu-i: 

— Sarut miinile marelui imparat si tata. 

— Ce cap, baiete, la mine fara voia mea, ca de cind te-ai n5scut, nu 
pl-au calcat picioarele pe la mine si acum te-ncumetasi sa-mi calci porincile ! 
Lua un cupt si ca si la ceilalp il arunca cu minie sa-1 strapunga pe fecior. 
•Cuptul s-a infipt intr-o blana pe care o avea usa. Copilul, suparat, a luat 
■cuptul si 1-a aruncat inapoi infigindu-se in masa imparatului. 

Imparatul a ramas mirat de curajul feciorului si mulpSmit ca areun 
fecior indraznet, ii zise: 

— Bravo, baiete, se vede ca ai singe de imparat in tine, esti tinar, fru- 
mos si viteaz, pot sa-mi pun nadejdea in tine ! 

Acum ip voi povesti si pentru ce un ochi ride si altul plinge ! Si-ncepu 
a-i spune : Vezi tu pomul acela din mijlocul gradinii palatului ? 
-Vad! 

— Acest pom noaptea infloreste, noaptea se coc poamele de aur. La 
mijlocul noppi infloreste, iar la cocosi se coc merele de aur si tot atunci 
cineva vine si-mi fura roadele si de aceea pling ca nu gasesc omul care sa 
prinda hopil. 

Un ochi ride pentru ca pomul face flori si roade, iar celalalt plinge 
tiindca pier pina la ziua poamele. In zadar am pazit nopp de-a rindul sa 
prind zinele care mS fura in fiecare noapte ci m-am lasat paguba?. Nu le-am 
putut nici vedea, nici prinde. 

Acuma este rindul vostru sa va-ncercap norocul si cine va prinde hopil, 
va mosteni tronul imparapei. 

Zis si facut, feciorii se rinduira sa pazeasca pomul, incepind cu eel mai 
mare. Se imbracara acesta in toale de zale si arme grele §i pazi toata noaptea, 
vazu pomul cum infloreste, dar dupa mijlocul noppi adormi, iar zinele coborira 
nestingherite, umplurS co^uletele cu fructele de aur si se-naltara spre ceri. 

A doua seara ii veni rindul celui mijlocas. Vazu si el cum infloreste 
pomul, dar ca prin minune adormi dus ?i nici nu vazu cine-i furase merele. 

A treia seara veni rindul celui mai mic. £1 isi lua sabia, se aseza* sub pom 
si de jur imprejur pusS maracini. La mijlocul noppi vazu cum infloreste pomul, 
cum leaga si apoi cum se coc poamele. Cind dadura poamele in pirg, el adormi 
din picioare, dar cind cazu jos se infepa de maracini si se ridica. Atunci, deo- 
data auzi un filfiit de aripi si din cer se cobori imbracata in rochie de aur 
stralucitoare ca soarele o zina, cu un cos pe mina, care-i zise: 

— Ioane, Ioane, mai bine sa te fi batut Dumnezeu sa fi murit cind te-a 
nascut, cind ajunsesi tu sa ma prinzi si sa-p flu sotie. 

Tatal tSu, toati viapi m-a urmarit sub acest pom sa ma prinda, dar n-a 
putut si de aceea un ochi ii plinge, iar altul ii ride. lata, manincS din aceste 
mere ca sa nu mai mori niciodatS si sa triiesti cu mine cit o vesnicie. Baiatul 
mincS un mar si-i venira puteri nevazute de parca era gata sa zboare spre soare 
si stele. 

Dupa ce se crapa de ziua, merse cu zina cea maiastra la palatul tatalui 
:5au, ducindu-i un cos cu mere de aur. I-a dat un mar bStrinului sa" manince 
ji indata ce a mincat i-a suris si ochiul ce plingea, apoi a inceput a intineri 

71 



batrinul. Mult s-a bucurat imparatul ca fiul eel mic este istet si a pus mina 
pe zina cea frumoasa ca sa-i fie mireasa. 

Si se pregatira de nunta. Nunta fu mare si vestita inch s-adunara aci 
toti imparatii de pe pamint. Top! erau multamip, numai mireasa zina cerului 
nu era in toate voile. Nu-i placea felul cum se fac nuntile aid pe pamint. 
De aceea ii si zise ginerelui: 

Sopoare, tu stii ca eu nu sint din lumea asta. Eu sint invatata satraiesc 
nu cu paminteni, ci cu alte fiinte. De aceea, eu acum imi iau zborul spre stele. 
Tu sa nu ma cati in alt loc decit in spatele soarelui unde dogoarea nu este mare 
si se poate trai. Dupa ce ma voi da de trei ori peste cap si voi prindearpii, 
tu sa rupi o pana din arpia mea, iar cind vei dori sa zbori catra mine, s-o 
arunci spre pamint si vei prinde arpii si putere de a zbura. 



POVESTEA CU POARCA 



Niste oameni aveau o poarca si ei gasira un bordei cu paie; poarcaface 
zece purcei, unul era mai frumos. Purceii s-au facut de vinzare, de taiat.A 
venit vremea si la al zecelea purcei si el a vorbit: 

— Tata, pe mine nu ma taia ! 

Si nu 1-a taiat, da el creste si sa face frumos, de drag sa te uiti la el 
si intr-o zi i-a spus: 

— Tata sa te duci impetit la fetita imparatului si sa-i ceri fata desotie. 

— Cum o s5-i cer eu fata ? 

— Zici asa, tata, ca nu te taie si s-a dus ! Ajuns acolo s-a ploconit 
si a zis; 

— Am venit impetit pentru baiatul meu porcul. 

— Bine, da cum ai indraznit ? 

— I-am spus ca ai sa-mi tai capul, da ce sa fac ? 
Atunci imparatul a zis ca e ceva la mijloc si a zis: 

— Sa vii cu baiatul la mine, cu porcul. $i a venit cu porcul, a intrat 
porcul, da porcul era frumos de minune ! 

— Iote, imparate ruminate, asta este porcul meu. 

— Cum ma, tu vorbesti ? Mai intii sa faci pod di la tine pina acasa la 
mine, pina la palatul meu, pod de aur, atunci iti dau fata. El s-a dus acasa la 
el. Casa lui a facut-o palat, da podul 1-a facut noaptea. §i i-a dat fata. Fata 
nu vrea, da imparatul o sili sa faca acolo nunta. 

Dupa nunt5, imparatul a plecat acasa. Da porcul ziua era pore, da 
noaptea, da pielea jos de raminea un Fat-Frumos. Si se due ei la palat si poves- 
teste ea ca noaptea porcul se face frumos, ca Fat-Frumos. 

Muma-sa a invatat-o: 

— El cind duarme, tu sa faci focul in cuptor si sa-i arunci pielea-n foe, 
S-o arzi. 

Ea a crezut ca asa e bine, a ars cuptorul, a aruncat-o, da putoarea a umplut 
casa de miros. Cind s-a trezit din somn a zis: 

— Ah nenorocito, ce-ai facut ? Sa stii ca ai s5 umbli dupa mine pina oi 
rupe noua parechi de opinci de tier, atit ai sa nacajesti. El a plecat acasS, 
care s-a prefacut in bordei, fara podul de aur si isi pierde urma ! Ea a ramas 

72 



acolo si a asteptat ca doar o veni. A facut ea opinci de fier si mergind in lursgis 
si-n curmezis, pina a rupt noua parechi de opinci si a ajuns la Sinta Vineri 
si a intrebat-o unde este omul ei ? 

— E-n mijlocul padurii, intr-o gramada de buturoagi si s-a dus si 1-a 
gasit in buturoagi, ca acolo isi facusS casa. Mergind ea pe drum, nascuse copi- 
lul si cu el in brafa s-a dus. Cind a vazut el, a zis : 

— Vezi, ti-am spus eu sa asculp? 

Si-au plecat acasa si au gasit iar palatele facute la loc si podul si iar 
au ramas sa traiasca fericip. 



DOVLETELE 



Traia un mos si-o baba si n-aveau copii, dar tare mult ar fi dorit sa aibe 
si ei un copil, ca sa se bucure la b3trine;e. Si au hotfirit sa piece, sa cate ceva 
si ce vor gasi sa fie narocul lor, sa-1 aduca acasa. 

Baba a gasit o saminta de dovlete; s-au intors zicind: 

— Mosule, aide acasa, ia-p toiagul c§ am gasit saminta de dovlete si 
oi s-o punem in pamint. Si unde sa-1 puna, sa-1 puna in coltul casii. L-au udat 
si a crescut un vrej mare si a facut un singur dovlete mare. Mosu il vede si-i 
da cu piciorul, intrebind-o pe baba sS-1 rupa, sa-1 coaca. 

Intr-o zi, cind i-a dat mosul cu piciorul, i-a raspuns cu grai omenesc: 

— Nu-mi da, mosule, cu piciorul, ia-ma-n casa ca sa-ti fiu fecior. 
Azi asa, mine asa, pin§ mosu ii spune babii. 

— Babo, ia vezi ce e cu dovletele asta ca-mi vorbeste in grai omenesc. 
S-a dus baba, 1-a vazut ca vorbeste, 1-a luat si 1-a dus in casa. I-a pus in 

colful cdsii asternut de astrucat dovletele. Intr-o noapte, se trezeste mosul si 
vede un dovlete de toata frumusefea. A trezit-o si pe baba si l-au vazut, dar 
n-au zis nimica ! A doua zi de dimineata dovletele ii zice babei : 

— Muma, eu vreau sa ma-nsor cu fata farului nostru. 

Babii i-a fost rusine, cum o sa-i spuie ea ca vrea sa-nsoare un dovlete cu 
fata tarului? Dar dovleacul nu a lasat-o-n pace, n-avea pace pina nu i-o 
cSta mireasa ! 

S-a dus la imparat si i-a spus: 

— Am venit in pept, sa-mi dai fata dupa dovletele meu; i-a povestit 
cum s-a nascut dovletele. farul, stiind ca asta nu sa poate, a zis: 

— Bine, babo, uite, dau fata, daca intr-o zi si o noapte sa-mi construiasca 
o susea, pe de o parte si alta numai cu pomi de aur si argint de toate felurile, 
cu poame, unii sa-nfiureasca, altii sa imboboceasca, unii sa aiba poamele coapte, 
altii sa aiba poamele legate. 

Baba, cind a auzit, sa-i vie rau, a plecat si s-a dus la dovlete, dar dovletele 
a intrebat-o: 

— Ei, muma, ce p-a zis |arul? 

— LasS, muica, n-ar trebui sa mai stii, si i-a spus ce i-a cerut tarul. 
Atunci dovletele a zis: 

— Culca-te, muma, ca noaptea multe sa pot intimpla, noaptea inteleapta 
mai este. Cind baba s-a trezit dimineata, a ramas muta de uimire, vazind ca 
tot ce ceruse {arul erau indeplinite. 

73 



Dovletele a rugat-o din nou sa se duca la tar si sa-i ceara fata. 'T'arul i-a 
cerut sa-i faca un castel din clestar si sa fie mai stralucitor decit al imparatului 
cutare. S-a-ntors ea la dovleac si i-a spus c5 nu-i da fata daca nu-i face palatul 
de clestar. Dovletele a raspuns la fel si dimineata a vazut palatul de clestar 
cind s-a trezit. 

Iar a trimis-o la tar, iar a refuzat-o tarul si-i spune ca nu-i dS fiica decit 
daca-i face o caleasca din aur si pietre scumpe cu roate de aur, trasa de cai 
neintilniti pe lume, cu potcoave de aur, cu hamuri de diamante. 

A venit acasa baba si-i spusa ce i-a mai cerut tarul si a treia zi s-a dus 
cu caleasca de aur la fiica tarului si s-a facut nunta, dar el era tot dovleac, da 
fiica tarului tot suparata si plingea. Da imparateasa ii spunea: 

— Lasa, mama, nu plingea ca poate n-o fi dovlete, daca a putut sa faca 
atitea minuni. Si or facut-o mireasa, au urcat-o in caleasca, iar dovletele: tafalog, 
tafalog pe linga caleasca de aur, pina au ajuns la castel. Si-a luat mireasa ra- 
mas bun de la rude, iar sara pe intuneric in odaia de nunta a intrat un Fat- 
Frumos cu parol de aur ! Da ea a zis ca e maritati cu dovletele. Atunci el i-a 
povestit ca el este dovletele si ca este blestemat de o vrajitoare si va trebui 
sa-si duca povara. Increzindu-se craita, el a adus cojile de dovlete si asa 
sa-ntimpla in fiecare noapte. Ziua, dovlete, noaptea, Fat-Frumos !• 

Dupa o stamina vine muma ei s-o vada; a-ntrebat-o cum o duce? Ea 
multamita, a raspuns ca el nu este un dovlete, este un Fat-Frumos. Ziua e 
dovlete, da noaptea, Fat-Frumos. Muma-sa a sfatuit-o sa se scoale de noapte, 
sa incalzeasca tastul si sa bage covetile de la dovlete in fast si sa le arda. §i a 
doua zi cind omul ei durmea si a copt covetile. Cind a mirosit el cojile, s-a 
trezit si i-a grait: 

— Vai, ce-ai facut, te-ai pierdut pe tine si pe mine; eu eram blSstamat 
sa stau noua zile de la cununie dovlete, dupa aceea ramineam pe vecie Fat- 
Frumos. I-a pus la burta un cere si a incins-o, ca Dumnezau a blastamat-o 
sa nu poata naste pina nu o pune el mina pe cere. 

Da printesa era grea si n-a putut naste si a plecat sa-1 cate si s-a intilnit 
cu o baba in padure. 

— Unde ai plecat, maica? 

— Sa-1 cat pe barbatul meu, a zis ea. 
Baba era Sinta Vinerea si i-a zis: 

— Maica, eu nu stiu, dar am sa-ti dau un dar si am sa te trimit la Sinta 
Simbata. I-a dat darul o clofa cu sase pui de aur si i-a aratat drumul. A mers 
cit a mers, au trecut patru-cinci ani, da ea fara sa nasca copilul si a ajuns la o 
baba care torcea din furcS, tort din lini de aur, cu fus si furca de aur. I-a dat 
bine^e si i-a spus ca vine de la Sinta Vinerea, care o roaga si-i spuna daca nu 
stie ceva despre omul ei. Baba i-a spus ca nu stie, da i-a dat si ea un dar, c5 
poate Sinta Duminica il va gSsi si i-a dat in dar furca cu fusul, ca s-o recunoasca 
omul ei. A trimis-o la Sinta Duminica, care lucra la o risnifa si macina ceva 
boabe de aur. A intrebat-o si ea i-a spus ca el este in vale intr-un sat, casatorit 
acolo cu o printesa si a invatat-o sa se duca la fintina, la care printesa ia in 
fiecare zi apa, sara. Da ea pune lucrurile ca sa se vada si si nu i le vindi dupa 
spusele Sintei Duminici. Doar sa ceara noaptea sa doarma linga barbatul 
printesei. Si s-a dus la fintina si a facut asa, s-a dus apoi la omul ei si a adurmit 
si nu a trecut cu mina peste ea. A doua noapte la fel, n-a putut sa nascS, pentruca 
in fiecare sara muierea lui il adurmea. tn a treia sara n-a mai venit la fintina 
printesa, ci o slujnica, de a cerut morisca, ultimul dar ce-1 mai avea, ea i 1-a dat, 

74 



dar prinjului sa nu-i mai dea mincare acasa si a adurmit fiecare, asa ca el n-a 
mai adurmit si a inceput sa-1 strige pe nume si sa-1 mingiie, iar el s-a trezit si 
a trecut mina peste muierea lui adevarata si cordonul a plesnit si copilul s-a 
nascut. Atunci prinpol si-a dat sama cine este. Dimineata s-a dus la a doua lui 
muiere si i-a spus cum s-a chinuit noua ai de zile, pentru a naste, iar printesa 
a doua hind buna la inima, a intales si nu s-a suparat si 1-a lasat sa piece cu 
daruri multe in tara lui. 



DINU FAT-FRUMOS 



A fost odata un mos si o baba, incovoiati de ani, fara copii. Stateau mih- 
niji si asteptau Dumnezeu sa le ia sufletul. 

Intr-o dirnineaja s-au vorbit sa piece in lume. Unul la apus, altul spre 
rasarit si prima vietate ce le va iesi in cale, aceea sa le fie copil. 

Mosul o-apuca pe deal, iar baba spre vale. Mosul nu a gasit nimic, iar 
baba a gasit un pui micut de sarpe. L-a pus pe o frunza de caftalan si a strigat 
mosul de pe deal si s-a dus cu puiul acasa sa-1 creasca, ca sa le fie copil si ajutor 
la batrinefe. 

Mai intii l-a pus in lingura cu lapte. Dupa ce a crescut l-a pus in stra- 
china, din strachina-n oala si din oala in ciubar. 

A crescut puiul de sarpe mare si din ciubar l-a pus in stran, iar din stran 
intr-un ardov mare cit o odaie. 

Chiar atunci sarpele ajunsese de douazeci de ani, tocmai bun de insurat. 
§arpele scoase capul pe vana ardovului si-i zise lui muma-sa: 

— Mama, mi-a venit vremea de insurat, ma apuca fiorii si simt cum tot 
ma perpelesc ! Ia-ti toiagul si du-te impetit la fiica-mparatului. 

— Vai de mine, muica, cum o sa cutez eu sa cer pe fiica imparatului sa 
se marite dupa fiul meu, care nu e om ca to^i oamenii, ci e ala mare spurcata, 
e un sarpe mare cit bivolul. 

— Muma, nu e nimic, tu numai du-te si-i spune imparatului ca eu sint 
un sarpe. 

Isi lua baba toiagul si desaga si hai pe cale pe drumul al mare la patatele 
imparatului impefit. Tremura inima-n ea de frica si de rusine. La urma urmei, 
ce-o fi o fi, isi zise ea si se duse. O luasa inainte cu curaj. 

Cind ajunse la usa-mparatului, ii povesti din fir in par cum l-a gasit 
pe sarpe si cum l-a crescut. Iar acuma n-are ce se face, o vrea mireasS tocmai 
pe fiica-mparatului, zor nevoie ! Imparatul, cum auzi, nu se supara cu nimic, 
dar ii ceru: 

— Sa te duci, babo, la fiu-tu si sa-i spui ca o dau pe fata mea s<i-i fie 
mireasa, dar sa-mi faca de la mine pin' la el drum de aur sa merg cu caruta 
de argint pe el. 

Sa-ntoarsa baba mulfamita si-i spusa sarpelui ce-i pofteste sufletul impa- 
ratului daca vrea sa-i dea fata. 

Dar ce-mparatul poruncea, sarpele-ntr-o noapte fursea. Iar o mina pe 
baba la imparatie sa-i dea fata si sa vada drumurile poleite cu aur. Imparatul 
insa nu vrea sa-i dea fata si-i cere sa-i mai faca o minune si mai mare si anume 

75 



un palat mai mindru si mai inalt ca al lui. Pe dinauntru poleit, dinafara zugravit. 
Iar se-ntoarse baba la sarpe si-i spuse cum sta tarasenia. 

Noaptea sarpele iesi din butoi, chema toti serpii pamintului si ridica 
palatul mai lucitor decit soarele si decit luna. 

Cind o ispravi si pe asta, imparatul n-avu ce sa mai faca si-i dete fata. 
In zadar plinse fata, ca hotarirea imparatului era luata. Mersera si ei ca toata 
lumea de se cununara la manastire, iar omenirea se minima de ce vedea. O 
mireasa frumoasa ca o zina, se marita cu o ala, cu cirtojul in ardov. 

Cind se lasa noaptea, iesi sarpele afara, de trei ori se suci, se-ncolaci, se 
dete peste cap, se invirti si ramase luminos si frumos ca un adevarat Fat-Frumos, 
care-n lume n-a mai fost, nici calare, nici pe jos ! Mireasa il privea ca pe un 
soare; nu-i venea sa creada ochilor despre cele ce-i vedea, parca soarele rasarea. 

Cum cintau cocosii, ginerele eel frumos intra in camasa de sarpe si iar se 
prefacea in ala mare care se-ncolacea peste ardov si ziua se baga inuntru de 
parca ar fi intrat in fundul pamintului. 

Iara seara cind venea, iar din ardov afar' iesea, camasa o lepSda, de trei 
ori se-ncolacea, de trei ori se invirtea si mai mindru raminea, ca soarele stralucea, 
iar fata se bucura. 

§i-asa se-ntimpia in fiecare seara, pina ce intr-o zi dis-de-dimineaja se 
scula nica-mparatului cu noaptea-n cap, f2cu focu-n vatra si o napadira gindu- 
rile, sa ia camasa barbatului si s-o arda-n foe, ca asa e muierea nemernic3, 
n-are de Iucru, pofteste si la urda de curca si la lapte de cue. 

Fat-Frumos cind se vazu ramas fara camase, suparat ii zise: 

— CS|a afurisita, esti o dracoaica impodobitS, numai coarnele-ti lipsesc ! 
De ce m-ai nenorocit pe ast pamint blestemat? 

— N-am stiut ce fac, iarta-ma ! 1-a rugat nevasta-sa. 

El insa ii da un pumn virtos peste nas si peste camasa lui arsa picara 
trei picaturi de singe. 

— Singele asta spurcat sa nu se ia, pina ce eu nu ma voi intoarce dupa 
noua ani de zile la tine. Noua ani si jumatate copilul sa nu-1 nasti ! Sa te chinui, 
burta sa-f i creasca, si blestemul sa se implineasca ! 

Pleca Fat-Frumos la capul pamintului, la scursorile apelor, la-mpara- 
teasa zinelor. Noua ani si jumatate ramase in fara zinelor si a florilor. 

Dar nevasta lui de dor si de greu nu se mai putea pne, isi blestema zilele 
si suferea. Trecea anu, burta ii crestea, cercul mi-1 punea si nu ispravea. Punea 
unul, punea doua cercuri, punea irate pin' la noua. La noua ani si jumatate, 
de greu nici cS se mai putea ! Biata de ea intreba pe soare, soarele de-o-auzea, 
raze indrepta, pamint lumina si ei ii vorbea. 

Si de-aci-mi pleca, pe cai mi-apuca, la vint se ducea, si ea mi-1 ruga, 
din gurS-i zicea: vinte eel mai mare, vinte fratioare, pe unde-ai umblat n-ai fi 
oare-aflat, pe al meu barbat, care m-a lasat? 

Sarmana nevastS cum auzea, incepea de plingea cu lacrimi de singe doar 
1-o-ndura pe Dumnezeu sa n-o mai patimeasca. 

Dumnezeu de sus o vedea, de ea se-ndura, cobori pe o seara de aur din 
cer si-i dete: o clota de aur cu cinci puisori toti de aur, o virtelnita de aur si 
cu o motca din fire de aur. $i-l ruga pe vint s-o ia pe-o aripa si o lua vintul sa 
colinde pamintul in lungis si-n curmezis sa-1 cate pe Fat-Frumos. 

Peste noua zile si jum&tate vintul se opri la o poarta minunata de palat, 
in jur numai cu flori si trandanri. Si aci o lasa vintul si se-ntoarse si el la casa 
lui, spunindu-i ca in palat sta barbatul ei. 

76 



Se asezii la poarta si incepu sa invirta la virtelnifa adunind motca din 
fire de aur, iar closca cu puii pigulea pe linga ea. 

Imparateasa zinelor dis-de-dimineata dete o raita pe la poarta in plim- 
bare. Cind vazu cloaca cu pui, i se lasa la pui si de dragul lor nu mai putea. 
Atunci zina o intreba: 

— Cit sa-ti dau pe closca cu puii de aur, frumoaso ? 

— Nimica, ia-o daca-ti place, numai sa mi-1 arati si mie sa-1 vad pe impa- 
ratul ! Fat-Frumos iesea afara, pe nevasta-sa o vedea, dar n-o cunostea ! A 
doua zi, iesi iar la poarta cu virtelni^a adunind firele de aur. Imparateasa zinelor 
o vede, se mira si-i zice: 

— Frumoasa virtelnita ! Citi bani imi ceri, atitia ifi dau. 

— Nu-ti cer nimica ! Ia-o, numai sa mi-1 dai pe imparat sa stau de vorba 
cu el o noapte. 

Zina lua virtelnija §i asa se invoira indata. Noaptea veni imparatul si se 
culca cu dosu la ea, iar ea de greu nu mai putea, durerile facerii o apucari si 
din gura asa-i zicea: 

— Dine, Dine, Costandine, 
Intinde mina-ncet la mine; 
Sa nasca fiul din mine, 
Fiul f acut cu tine ! 
Barbatu-su insa tacea ;i nimic nu-i raspundea. 
Atunci ea din nou il ruga: 

Ai, ma Dine Costandine, 
Fie-ti mila si de mine, 
Intinde mina peste mine, 
Sa nasca puiul din mine, 
Fiul eel ftcut cu tine ! 

Abia atunci-njelegea, mina peste ea-ntindea, cercurile imi plesnea, iar 
copilul se nastea. 

Si era asa frumos cum in lume n-a mai fost. Domnul de sus ii vedea si 
el mi se bucura ! Daca vintul imi venea, aripa o intindea, ei copilul si-1 lua, pe 
arpie s-aseza si prin nori ca imi zbura, la coadele marilor si la cimDul florilor. 
Pe zine le parasea si copilul si-1 crestea, blestemul s-adeverea. 



ANDREI 



Andrei, baiat sarac, s-a bagat la imparat argat cu pusca pentru mmcare 
de vinat. Sa vineze in padure ce pofteste imparatul: iepuri, golumbi, iribife, 
mistreti. Merge Andrei intr-o zi si gaseste o pasare pe creanga, o gugustiuca. 
Intinde Andrei pusca s-o impuste, ea se roaga: 

— Stai, Andrei, nu ma impusca ca daca nu m-oi impusca are sa fie ferice 
de tine cit oi fi tu viu pe lume. Andrei a pus arma la picior si pasarea a scapat. 
Da girlita ii spune sa ma iei acasa la tine ! A luat-o acasa. Cind s-a dus cu ea 
acasa, a pus-o la fereastra c5 asa a cerut ea: 

— Pune-ma la fereastrS. Cind vezi ca cucai, sa dai cit poti cu pumnu-n 
masa, o sa te gaseasca mare noroc. 

77 



A pus-o acolo, si cind ea a cucait, a dat cu pumnul in masa si ea s-a spe- 
riat si s-a prefacut in femeie frumoasa, ca ea aha nu s-a mai vazut pe pamint. 

— Andrei, eu nu sint pasare, eu sint fata de imparat. Cum putusi sa ma 
capeti sa dai de mine? Sa m-asculp, si sa vezi ce bine o sa fie de tine ! Auzi, 
noi aid n-o sa putem trai la imparatul; sa te duci sa faci o coliba cit de proasta. 
Aici sint multe slugi. Acolo vii la coliba ta, te spal, te cirpesc, te aranesc, asa 
ca la casa noastra. £1 a ascultat, s-a dus deasupra de sat, a facut o coliba, a 
luat-o pe Maria, si-a dus-o la coliba lui ! Da el tot 1-a ascultat pe imparat si 
i-a adus vinat. Insa el doar dormea la nevasta lui in padure la coliba ! 

— Mai Andrei, omul meu, fiinca primesti plata de la imparat, du-te-n 
piata ia-mi doi metri de cadafea, arnici 5 —6 motche, ca sa cos si eu ziua sa 
nu ma plictisesc. 

— Bine, Mario, cadafeaua a fi scumpa si arniciu la fel ! 

— Mai ia niste bani pe o luna inainte de la imparat si du-te la tirguit ? 
Se duce Andrei la imparat mai cere bani pe o luna inainte si se duce 

la piata si-i cumpara cadafea, arniciul si i-a dat in mina la coliba. 

Ea a inceput sa coasa, a cusut dupa voia ei. Andrei nu 5-a amestecat. Dar 
imparatul nu stia nimic. Ea a cusut citeva luni de zile, dar fara sa stie ce face 
Maria. Maria umpluse somotul de cusaturi pc cadafea. Cind a firsit de n-a 
mai avut ce sa mai coasa, i-a spus: 

— Andrei, miine e plata, ia chilimul asta si du-te-n piata. S3 bap doi 
pari in pamint si sa-1 pui cu fata unde tuna lumea-n tirg. El asa a facut. Lumea 
s-a oprit si nu s-a mai bagat in piata si s-a impins om pe om, muiere pe muiere, 
sa vada ce e acolo. Da i-a spus Maria lui Andrei: daca te-ntreaba cit costa, 
tu sa zici, tu, sa-mi dai cit vrei, eu nu cer nimic ! Asa a si facut. Atita lume 
s-a oprit ca nima n-a mai intrat in piata. Nima nu-1 intreaba ce costa. Da Andrei 
se uita. Lumea se uita, mirata de frumusejea chilimului. Vine aghiotantul 
imparatului prin piata. El ca mai mare vrea sa vada de ce e lumea gramada. 

Se baga si-1 vede pe Andrei sluga lui. 

— Ce, mai Andrei, tu esti cu chilimul? Cine 1-a cusut? 

— Maria mea de la cobba ! 

Cind se uita mai bine sa vada ce e cusut de e toata lumea cu gurile cas- 
cate? §i ce credeti ca era? Era palatul imparatului, iar pe scari, imparatul cu 
imparateasa, dar la spatele lor el, aghiotantul. Mai in vale vede curtea, in laturi, 
gradina cu mere, pere, gutui, turme de oi, herghelii de cai, vaci grase, giste, 
curci, caii imparatului. Pe de laturi scrie armata imparatului: infanteria, cava- 
Ieria, artileria, muzica militara. Mai incolo livezi, piraie, paduri, tarini, bucate, 
lucratori pe semanaturi si mai departe un munte cu orase, cu poduri, mari, 
oceane, pestii de mare, cerul cu stelele, luna cu soarele. Toate orasele si padu- 
rile cusute pe chilimul ala. O sa-1 intrebe iar pe Andrei: 

— Ce costa, Andrei ? 

— Mi-a spus muierea care-1 vrea el sa-1 pretuiasca si cit imi da atit iau. 
Aghiotantul sta uluit si-1 priveste ce n-a mai vazut zice: 

— Andrei, eu din capu meu ip dau 2000 de taleri de aur. Andrei a luat 
banii si s-a dus la coliba si i-a dat Mariei. 

— Mario, il lua aghiotantul pe 2000 de taleri. 

Aghiotantul se duce cu chilimul la imparat si la imparateasa. Cum vede 
imparatul frumusetea asta, statu si se gindi: 

— Ce mina, ce minte putea sa le faca pe astea ? 

— Maria, muierea lui Andrei ! 

78 



— D5-mi-l mie eu iri dau 4000 de taleri pe el. Si i-a dat banii. Dar aghio- 
tantul face socoteala ca se duce si comanda altul de 2000 taleri si-i ramine si 
cu ci§tig. Si face ea alt chilim, si comanda chilimul. Cind acolo a troncanit 
la usa: tronc, tronc, tronc si a pasit peste prag cu piciorul, unul inauntru si 
altul afara. Dar cum ea era asa de frumoasa, nu a mai stiut sa traga picioarele, 
nici sa vorbeasca, a ramas injepenit, stana de piatra. Insa ea 1-a cunoscut 
cine era: 

— Hai, intra ! Dar el e impietrit, nu se misca ! 

Ea 1-a mingiiat c§ doar o intra. A bagat ea de seama ca el si-a pierdut 
minple si abia atunci a bagat piciorul din launtru si 1-a tras afara si nu i-a mai 
spus de ce-a venit ca uitase la ce-a venit ! Se-ntoarse indarat. Cind s-a dus la 
imparat si iar 1-a slujit, a uitat de toate. Insa de atunci nu mai maninca, nu-i 
mai e foame. Se napirleste omul, slabeste. 

— Ce, mai aghiotantule, ai slabif. rau ! 

— Hei, maria-ta, este ceva. 

Au trecut doua stamini si nu maninca nimic. Sta bolnav. Il intreaba 
imparatul ce are. 

— Imparate, sa spun. Chilimul ce 1-am vindut 1-a cusut Maria si am fost 
la ea sa cumpar altul si cind am vazut-o cit e de frumoasa, n-am mai stiut pe 
ce lume sint si pe toate le-am uitat, nici chilim n-am poruncit. Cind oi vede-o 
ai sa mori ! Cind te gindesti ca e muierea la o sluga prapadita, muiere pe care 
n-o au imparatii ! Ond ai vedea, ai sa cazi si ai sa mori ! Si tot asa el a slabit 
si e gata sa moara. 

— Imparate, si dumneata daca ai s-o vezi, ai sa mori. 

— la sa ma due s-o vad, ca doar n-o fi asa cum zici ! 

§i s-a dus s-o vada si imparatul. Da imparatul mai cu autoritate, dar si 
el cum a pasit si cu un picior afara si altul inauntru. El sta inlemnit, nu stie 
nici inainte, nici inapoi, sta cu ochii beliti. 

— Vino, sa bei o cafea ! 

Dar el a tras piciorul afara si s-a intors indarat. Vine si aghiotantul dupa 
el, dar nu-1 intilneste. S-a intors si s-a culcat in pat. 

— Ce e, imparate, intreaba aghiotantul. 

— Ce e, ce nu e, ai direptate. Asa frumusete nu e pe pamint. 
Au mai trecut zile si-1 cheama pe aghiotant. 

— Mai aghiotantule, tu cum oi sti sa-1 omori pe Andrei, s-o iau eu de 
muiere. Eu imparat sa n-o iau cind mi se poate? In zece zile sa-1 omori pe 
Andrei, asta-p cer. 

Aghiotantul ce sa facS? Altfel il spinzura pe el? N-are incotro. Au trecut 
6—7 zile, opt, vine a de zece si el sa gindeste cum si de ce sa-1 omoare pe 
Andrei. Dar de sila n-a mai putut si a iesit pe drum. A intrat in cafenea si 
pune capul intre palmi si se gindeste ce sa faca? Da, un bepv cu toale rupte 
pe el, beat, da cu pumnu in masa. Se uita la aghiotant cum sede trist si zice : 

— Bine ma, tu ofitir, aghiotant, di ce nu esti vesel ca mine? Na de bea. 
Plata ai, tinar esti, om mare esti, ce stai trist? 

— Fugi mai, incolo, ca tu nu stii ce griji am eu. 

— Ce griji ai tu cind esti bogat. Da-mi mie un pahar de vin ca-p spun 
eu ce ai si te vindec de tristete. Zau da-mi ! 

— Fugi de-aci. 

— Da-mi vinul si ai sa vezi. Aduce vinul negustorul, bea. 

79 



— Hei, mi-ai dat un pahar de vin, 1-am baut, ia sa-mi spui dirept ce 
grije ai, ce-ai papt? El s-a gindit si i-a spus tot cum e treaba. Bepvu ii spuse: 

— Ce-ti porunceste el, cind si el poate sa-1 omoare ca nima nu-1 trage 
la socoteala. Du-te de-i spune sa-1 cheme pe Andrei imparatul. Atunci impa- 
raml sa-i spuna lui Andrei: 

— Du-te, Andrei, peste noua mari si noua piri, ca este un mirtan intr-un 
letnn inalt, un mirtan care vede tot ce e pe pamint. Si nima nu-1 vede. Pe top" 
i-a rnincat, i-a omorit si pe Andrei o sa-1 manmce. 

Se duce aghiotantul si-i spune ca nu-1 omoara. 

— Omoar5-l dumneata si da-i ordin sa-p aduca mirtanul care a rnincat 
luna de a facut munti de oase si cimpii de capete de oameni. Imparatul il cheama 
pe Andrei: 

— Andrei, du-te si omoara-mi mirtanul peste noua mari si noua piri, 
ca daca nu, te due la spinzuratoare. 

Andrei s-a intors trist seara acasa la coliba. Il ruga sa cine dar nu mai cina. 
• — Ce e cu tine? 

— Hei, Marie, imparatul imi cere sa-i aduc mipol de peste noua mari 
si noua tari. 

— Culca-te si fara fioare, ca sara e capul plin de ginduri, iar dimineapi 
e mai limpede. S-a culcat si se scoala dimineata. Zice ea: 

— Du-te la fierari la pgani sa faci trei bite : de fier, de arama si de otel, 
sa vii cu ele la mine. 

Andrei s-a sculat, a facut bitele trei si a incalecat calul si ia bitele si pleaca. 

— Vezi, ai un bit de tier, ojel si altul de arama. Sa ispitesti din lume pe 
unde e drumul spre mirtan; sa nu zmintesti drumul. A incalecat si sa dusa ! 
Da i-a mai dat si un peseta sa-1 aiba la nevoie: de o ssi-si piarda capul sa se 
spele si sa se stearga si sa gindeasca la ea. 

— Mirtanul are sa sara cum te-o vedea. Tu te aperi cu bitul de tier. 
Daca se fringe al de fier, sa-1 iei pe-al de otel si daca si el s-o fringe sa-1 iei 
pe-al de arama ca el nu se fringe, e! se-ndoviga. Cu bitu asta, al de arama, ai 
sa-l dobori si ai sa-I duci la imparat sa-1 vada. 

Incaleca calul, ia bitele si se duce. Pe drum, pe cimpii, dealuri, munp si 
ajunge la o rascruce. Un drum la dreapta, altul la stinga, da altul dreptinainte. 
Intre drumuri o piatra bagata-n pamint si-n piatra scrie in trii locuri, trii scri- 
sori asa: « drumasule, pina aid, ai drumuit bine, da de aid incolo, daca apuci 
la dreapta, ai sa pierzi capul, daca apud la stinga ai sa pierzi calul, daca o pi 
dirept inainte ai sa te insori. Hei, acuma ce sa faca? Ce-ar face oricine s-ar 
afla in locul lui Andrei? De, unde s-o apuce? StS el si se gindeste: s-o ia la 
direapta, pierde capul si fara cap nu se poate. Daca o ia la stinga, pierde calul 
si fara cal ce naiba mai face? S-o ia drept, n-a plecat si se insoare ! Dar ce sa 
faca? S-a gindit c5 e mai bine drept, ca doar nu-1 pune nima cu sila sa se 
insoare. Asa rarnine cu capul si calul si tot e mai bine. Si-a luat-o drept inainte, 
ce o fi, o fi ! S-a dus drum indelungat pina a ajuns la o casa, casa buna, pusa 
peste drum, jumState intr-o parte, jumatate in alta si drumul trece prin usa 
casii. Da casa are o usa; deasupra de usa scrie: « Casa, intoarce-te cu selile 
la mine ». Omul cum riteste, casa se intoarce de-a-ndoaselea si mai are un geam 
de sticla mare. Cind priveste-n geam vede o muiere cu dinp lungi ascupp: de 
zmeoaica lungi, da paretele de sticla, nasul de un pas, ochii dt roata carului, 
miinile cit prajiniie, pidoarele ca birnele. El a belit ochii la ea: 

80 



— Hei, neparticitule, de cind te astept ca n-am mincat nimic de trei 
zile: da-te jos de pe cal. Se da jos, dar acolo mai erau capete de cai §i de oameni. 
S-a speriat. A legat calul si ea 1-a luat inuntru, 1-a bigat intr-o soba. 

— Dezbraca-te ! §i s-a dezbracat. Tuna in albie si scalda-te sa te am de 
cina. Se scalda el, a tanat in albie si s-a spalat bine. Atunci si-a adus aminte 
de peschir si s-a sters cu peschirul. 

— Mai baiete, de unde ai tu peschirul ? Peschirul e de la mine, baiete ! 
De unde-1 ai? De la Maria fiica mea? ! 

Eu cunosc peschirul. Bine ca nu te mincai, muica ! Stai, sterge-te. Si 
vine imbracat in toale mindre de aur, dar prefacuta in muiere mindra si vine 
cu toate mindre de el. 

— Na, muica, de imbrac5-te ! Se imbraca si se iau la vorba. El a povestit 
tot cum a fost. Ce cati aici? El s-a plins de porunca imparatului. 

— Muica, nu te teme, eu te indirept la mirtan. Si sa treci peste mare. 
Iti dau de aici o oala cu lapte, sa iei calul cu tine. La mare sa lasi calul in padure 
si sa dobori in marginea Dunarii cu oala-n mini de lapte. Sa strigi de trei ori : 

— Cusa, crechetusa ! De trei ori. 

$i are sa iese din mare muma mea. Ea este o broasca mica. Sa-i spui 
de unde vii si unde mergi. Ea are sa se umfle cit plastru de fin si are sa te 
treaca marea. Sa iei oala de lapte pina sa vie ea sa aiba ce minca ! Cind iesi 
dincolo la mal se face mica; sa dai cu ea in oala. Acolo ea o sa manince si iar 
la intoarcere o s3 se umfle si o s8 te aducS pe unde-ai plecat. 

El s-a dus cu oala si a f acut cum i-a spus. A lasat calul, a luat bitele si 
cum 1-a vazut pe mirtan, 1-a batut cu bitul de fier, s-a frint apoi cu eel de otel 
si i s-a rupt apoi cu eel de arama si 1-a darimat. L-a luat si indarat pe broasca 
peste mare la imparatul cu mirtanul viu ! A venit cu mitu si i 1-a dat imparatului. 

Imparatului nu i-a fost de mit ci de Maria. Ce sa faca? Il cheama pe 
aghiotant. 

— Ce fac, a tunat dorul in mine si nu mai pot dupa ea. Omoara-1 ca 
-lwfel te omor eu pe tine. Se duce"el in cafenea si acolo iar betivu se leagana 
si cade peste mese. 

— Ce, iar stai trist? 

— Iar a dat ceva peste mine. Iar mi-a poruncit sa-1 omor pe Andrei. 

— Da-mi un vin si-;i spun ca imparatul trebuie sa-1 omoare, ca e servi- 
torul lui, nu al aghiotantului. 

Se duce iar si-i spune de ce nu poate sa-1 omoare. 
Imparatul iar il cheama pe aghiotant: 

— Cum oi putea pina miine sa-1 omori pe Andrei. 

— Mai bine omoarS-1 dumneata, ca e omul dumitale ! 
Il cheama imparatul pe Andrei: 

— Andrei, pina acuma, iti poruncesc sa te duci pe lumea ailanta, la tatal 
meu, sa-i spui sa dezbrace palele ce i le-am dat eu pe toamn§ de pomana. 
Si sa te intorci cu ele la mine. Daca nu te duci, nu mai scapi viu. Andrei se 
intristeaza si se duce la Maria. 

— Ce e, Andrei, cu tine? Si-i spune despre tatal imparatului din 
cealalta lume. 

— Nu te supara, ca sara e plina'de ginduri, iar dimineata e plina de nS- 
dejde ! A tors ea toata noaptea si a facut un ghem. 

M5ria i-a mai spus: s5 te duci la imparat si sa-i spui: 

81 



— Imparate, n-o sa ma crezi ca am fost pe lumea cealalta. Da-mi un 
om de incredere ca sa vada ca am fost. Imparatul pe cine sa-1 dea, il da pe 
aghiotant. Si-au plecat ei amindoi cu ghemul in mina 1-au aruncat pe cimpie 
si ghemul a mers de-a tafaloaga pina la groapa, intr-un ogas mare. S-a furisat 
ghemul pe un drum mare, mindru. Aud ceva dudaind si pocnind. Se pomenesc 
cu o caruta plina de piatra trasa de imparati, care au judecat strimb pe pamint. 
Si-i bat cu biciurile dracii de scapara scintei din pielea lor. Cind acolo, la car 
il vede si pe tatal imparatului la jug, in fata lui el zice in gluma : 

— Hei, fraplor ! Ce stati ! Uite asta mi-e un cunoscut am ceva treaba 
cu el ! 

— Hei, fratele meu, spune mai repede ce ai de spus ca-n urma e tarto- 
rele al mare si ne-o bate ca nu facem si noi planul si nu putem sa traim. 

— Ma rog, de voi, frati, otira, bas daca vS grSbiti, va dau pe asta pe 
aghiotant pina va intoarceti. $i-l da si-1 injuga si da-i cu bicele pe aghiotant 
de-1 zmintesc. 

— Imparate, dezbraca-te repede si da-mi toalele ca le cere fiu-tau si i 
le da. Vin dracii si-1 dejuga pe aghiotant si-1 injuga pe imparat si se due 
cu carul, iar ei se-ntorc cu toalele indarat dupa a^a ghemului. 

— Na, imparate, ce mi-ai poruncit ti-am fursit. 

— Hei, voi cine stie de unde le-ati luat? 

— Tntreaba-1 pe aghiotant ce-a patit de la draci. 

Aghiotantul i-a aratat coastele frinte. Insa imparatului nu-i e de toale 
ii e de moartea lui Andrei 1 

Imparatul slabeste, nu mai maninca si iar il cheama pe aghiotant. 

— Sa-1 omori pe Andrei ca nu se poate altfel. 

Iar se duce in cafenea aghiotantul si sta trist, citov. Iar vine betivul 
si-i spune: 

Iar te-ai intristat. Da-mi un pahar cu vin si-ti spun ce-a poruncit? 

— Du-te si spune sa-i dea or din lui Andrei sa plece-n lume sa-ntrebe, 
sa ispiteasca, sa-1 gasesasca, pe du-te-ncolo nu stiu unde, adu pe-aia nu 
stiu ce ? Du-te-n colo, nu stiu unde, adu pe-aia nu stiu ce ? ! Cum Naum ? 

Andrei vine acasa trist. Maria il cunoaste pe fata. 

— Ce e Andrei? 

— Mi-a dat grija mare iar. 

— Ce? 

— Sa ma due sa-i aduc : « du-te-n colo, nu stiu unde, adu pe-aia nu 
stiu ce ! ? Cum Naum ? » 

— Hei, Andrei, abia acuma am ajuns la strimtoare mare. Ca eu nici 
n-am auzit de asta ca ai mei au fost zmei. Nu stiu daca oi putea sa scap 
capul tau. 

— Culca-te, ca e mai cuminte dimineata decit seara. S-a culcat si miine 
zi s-a sculat. 

A luat calul si a plecat, da i-a zis Maria: 

— Du-te dar cu cine te-i intilni intreaba: 

— Du-te-ncolo, nu stiu unde, adu pe-aia nu stiu ce? / 

Cum Naum ! Intreaba si ispiteste ca de-aici incolo vine lucrul greu. 
A mers pina s-a pomenit prin pustietap, a ratacit. Da de o poteca-ntr-o pSdure. 
Vede ca a mers ceva pe ea, dar se vede ca e umblata, ajunge la o poieni{a, 
acolo un lemn rotat, dar sub lemn o mogildeata neagra, culcata la pamint, 

82 



muicaaa e suflet de om ! Cind acolo o baba culcata cu fata-n jos. Striga la ea 
se-ntoarse, da nu are decit un ochi in cap. Se uita unul la altul: 

— Ce e, copile, cu tine de ma gasisi aicea pe mine? 

— Hei si mie-mi pare bine ca te vad, poate-ai vazut, ai auzit : « du-te-n- 
colo, nu stiu unde? Adu pe-aia nu stiu ce? Cum Naum?» 

— Hei, maica, eu sint aici stapina, peste toate lighioanele si n-am auzit 
de aste nume. Dar daca vrei sa-ntrebi o sa adun toate juavinele s5 le-ntreb. 
El s-a mai linistit. I-a-ntrebat daca stiu : « Du-te-ncolo » ! 

— Uitati-vS, sinteji toate? Cind colo vine si aratul. 

— De ce cind am strigat n-ai venit cu ceilanfi ? — N-am putut ca am dat 
de un om si m-am luat la taina cu el. S-a jeluit ca n-are bere si mincare, da 
slujeste la imparatul cu toata snaga lui. 

— Cum n-are ? 

— Nu-i da imparatul? Ce slujba are? 

— Il striga imparatul asa: « Cum Naum, fuga sa faci mincare de ris- 
nita de morisca. El se mai intinde astalele ?i pune bunatatile, nu-i satura. 
Si dupa ce maninca zice: 

— Astringe-te mincare, adunati-va mese. Dar nu se vede nimic si-1 
cheama Cum Naum. De-ar gasi alt stapin ar pleca. Andrei aude. N-are casa, 
n-are toale, doar pe imparat il slujeste. 

— Deloc sa-1 iei pe Andrei sa-1 duci acolo la Cum Naum. Arajul s-a 
dus si el pe nispina in pustietate la Cum Naum — era intre niste grabari intr-o 
pustie si acolo se opresc: 

— Aici nu e nimic ! 

— Baga-te-n grabar si striga: 

— Cume Naume, iesi afar' la mine. Arapal s-a intors si el a uidit singur. 
Striga el: 

— Cume Naume, iesi incoa la mine, asa cum te-a invatat arafu. Da Cum 
Naum nu se vede. 

— Iata-ma, aicea sint. 

— Pai nu te vad. 

— Nu cutez sa ma arat. Ma vede imparatul. Dar daca vrei iti dau sa 
maninci. S-a pomenit cu un astal incarcat de bunatati. 

— Maninca, Andrei. 

— Cume Naume, iesi la mine la masa. 

— Nu cutez, eu doar lucru, dar nu maninc. Imparatul ma vede. 

— Las' ca nu te vede ! Sezi de maninca. 

— O sa ma omoare ! 

— Nu te spun eu. Cine te mai vede? 

— De ani de zile il slujesc si nu-mi da mincare. De-ar fi bun si sa ma 
roage ca tine ce 1-as mai pazi. 

— Bine, sezi cu mine ca nu te spune nima. 

— Ce cafi aici? 

— Am venit dupa tine. 

— Hei, ce-as mai pleca ! Numai sa-mi dai mincare. Vezi pe mine nima 
nu ma vede si fac orice. Apoi a mincat. 

— Bodeaproste ca ma saturai si eu odata. Vrei sa fii tu stapinul meu ? 

— Vreau. 

— Plec cu tine. Lasa-ti calul si te due eu zburind sus in vint, numai sa-mi 
dai sa maninc. 

83 



A lasat calul si 1-a luat Cum Naum in spinare; a suflat peste el si 
nici el nu se mai vede. 

— Vezi, noi zburam peste tari si peste miri, unde ratacesc in lege alte 
neamuri. Fac demincare si ne osp5tam. 

Asa au zburat pina la un loc. Atunci tree peste o mare si-i spune Cum 
Naum lui Andrei : 

— La mijloc de mare, Andrei, ne dam jos, acolo-n mare sa vede oras 
cu cafenele, lautarii cintS si faci ce vrei tu pe pamint. Are sa vie englejii cu 
vapoarele, ei au sa vada cafenelele si lumea mindra si au sa zica: 

— Ce e asta ? Ca am trecut pe aici si nu era nimic ? Dar tu ai sa fii gazda. 
Englejii au sa te intrebe: 

— $i noi am trecut pe aici dar nu era nimic, era apa. 

— Al cui e orasul? intreba marinarii. 

— A raspuns Andrei. Dar cum Naum era tot cu el. Eu il am pe Cum 
Naum care face orase pe apa. Tu sa mi vinzi englejilor daca ma cer.'Au sa-ti 
dea bani cu vapoarele, dar tu sa nu mi vinzi pe bani, numai sa ceri trei lucruri 
de la ei : o secerita mica, o britva si o pistalca. Pe alea ei n-o sa vrea sa le dea. 
Daca dau, ma vinzi, daca nu-ti dau, nu. 

— Bine, dar tu ma lasi pe mine, Cum Naum? 

— Nu te las, ca tu m-ai saturat pe mine. Eu o sa-i las, o sa zbor iar dupa 
tine, dar tu sa strigi in tot ceasul : Cum Naum ! 

Vin englejii cu vapoare sa vada orasul, negustorii, cafenelele ! Andrei 
sta pe schelS, priveste: 

— Care e gazda aici? 

— Noi tot am trecut pe aici si n-am vazut asemenea oras frumos. 

— Nu vrei sa-1 vinzi, avem vapoarele pline de bani. 

— L-as vinde dar nu pe bani. 

— Dar pe ce ? 

— Imi dati trei lucruri : o sacurita mica, o britva si o pistalca. 

— Pe alea nu le dau. 

— Nu-mi dap, nu vi-1 dau ! 

— Unde este el ? 

— Cheama-1 ! 

— Cume Naume, oamenii astia flaminzi vreau sa se ospateze cu astalele 
pe apa. Tirrrr ! si pun astalele pe apa pline cu bunatafi. Dupa ospat au vazut 
ce poate. 

— Cume Naume, striga Andrei de pe apa. Cum Naum a suflat peste 
oras si orasul a disparut. 

— Cume Naume, fa orasul la loc, cu palate luminate. 

Iar a facut orasul la loc. I-au dat cele trei lucruri si au plecat intii englejii. 

— Cume Naume, plecam cu vapoarele? 

— Hai, ca aici e vai de voi. 

Andrei a luat cele trei lucruri si a plecat si el. §i ca pe apa merse inainte, 
dar uneori dorm. Cum au adormit, Cum Naum fuge la Andrei. 
— Andrei, uite-ma aici. 

— Cume Naume, nu te intrebai ce e cu cele trei lucruri? 

— Cind intorci securrfa cu gura-n sus iese armata cit3 frunza si iarba, 
cind deschizi britva iese armata cu pistoale eft vezi cu ochii, dar pistalca € 
muzica armatei. — §i daca cineva face ajutare cu securita ii bate pe toti. Ni- 

84 



mem nu i se poate impotrivi. Merg cu tine, dar nu la imparatul tau. Au coborit 
pe o cimpie unde avea imparatul mosie. S-au dat jos si 1-a intrebat: 

— Andrei, ce palate vrei aici? De aur, argint? $i-a facut palate stralu- 
citoare ca soarele. S-a dus vestea-n lung si~n lat ci a venit pe mosia lui si a 
ridicat palat mai mindru ca al lui. A venit si a vizut ca e al lui Andrei. 

— Andrei, sa vii sa-mi slujesti mie. 

N-a vrut sa se duca. A venit imparatul cu voisca sa-1 bata sa-i ia pala- 
tele. Dar Cum Naum intoarce securita si iese armata, deschide britva aha 
armata, cinta din pistalca, vine muzica militara si-1 calca pe imparat. 

— Andrei, nu ma omori, vreau sa nu si eu sluga la tine cum ai fost tu 
la mine, ca de aveam minte sanatoasa, duceam o viata mai frumoasa ! Dar 
asa cu lacomie, Doamne, Doamne, nu se stie ! 



PICATA DIN CER 

A fost un imparat vestit peste lume, care se insurase si era trist si poso- 
morit fiindca imparateasa lui nu avea copii. $i sta el de se topea din picioare 
de grije si necaz, fara nadejdi si bucurii. 

Dar pe cind nu se mai astepta la nimic decit la moarte, iata ca impara- 
teasa cea frumoasa-i ramine greoane si astepta sa nasca un prune de vita impa- 
rateasca. 

Veni timpul s& nasca; dar nu putea sarmana, chinuindu-se in zadar. 
Trecu o zi, trecura doua, trecura noua si nu-1 putea face pe prune si gata. 
Trimisi imparatul dupa descintatoare si vrajitoare, dar cu neputinfa. Pina 
cind copilul ppa in pintecele mamei sa-i dea drumul. 

Mama-sa-i facu vrerea sa vie pe lume grabnic si cind ii va veni vremea 
de casatorit sa se insoare cu o fata care sa nu fie: 
Nici din mama, nici din tata, 
Numai zina din cer picata. 

Cind zise aceste cuvinte, nascu un copil frumos cu parul de aur si ochii 
stralucitori ca doi luceferi. Intreaga imparatie se veseli trei zile, trei saptamini, 
trei luni si trei ani de marea fericire ce dase peste capul imparat ului. 

Cele trei ursitoare venira si ele ca dupa obicei ?i bine il incondeiara, 
pe fiul imparatului. 

Cit cresteau alti copii intr-un an, el crestea intr-o zi, asa ca in curind 
ii veni vremea de insurat. 

Trimisa slugi si ostire in cele patru cornuri de lume sa-i gaseasca fata 
frumoasa precum i-a facut vrerea maica-sa la nastere, dar toti se-ntoarsera 
cu fejele triste si capetele plecate. 

Daca vazu el ce vazu, lua sabia si traista cu merinde si o porni la intim- 
plare in lume. Merse, merse, luni si ani, prin sate si orase, prin |ari si peste 
mari, insa fata pe plac nicidecum nu gasea. 

Ce sa fac5? Hai sa treaca printr-o pustie mare fara apa, bintuita de 
vinturi, nisipuri si prin care misunau serpi si balauri. 

Dupa multe chinuri, sleit de puteri, ajunsa la o margine de imparatie, 
oprindu-se Ia o fintina sa-si potoleasca setea. 

Cum bau apa, ii venira puterile la loc. Isi arunca din intimplare privirea 
pe ramura unui arbore din apropierea cumpemi fintinii. Cind colo sus, sta 

85 



o fata in haine de sarbatoare, frumoasa, frumoasa, ca intreg copacul si apa 
fintinii straluceau de marepa ei. Un soare scinteietor parca poposise sS se odih- 
neascS o clipa pe ramura. Era o zina ! Ea il privi si ii zimbi, apoi il intrebS: 

— Pe cine caup, voinice, prin aceasta salbaticS pustie. 

— Pe tine te caut, pe zina zinelor, fata ce nu este nici di-o mumS, nici 
di-un tata, numai din cer picata. 

— Eu sint aceea si aid te-astept de cind mi-a venit vremea de maritat 
nemiscata. Bine ca soarta p-a indreptat calea pe aceste meleaguri pustii ca 
altfel eram blestemata sa m5 prefac in sarpe de nisip, ca sa ma tirasc nefericit 
toata viata. 

Isi imbratisa el aleasa inimii si se in^elesera ca trebuie sa se pregateasca 
de nunta. Dar zina asa fusese blestemata ca numai din acest loc pustiu trebuie 
sa fie luata cu nuntasii mirelui. 

Pleca el in graba la imparat, vestindu-i marea bucurie si pornind cu 
nuntasii si mare alai spre acele pnuturi seci pirjolite de arsipj soarelui si fara 
apa. Un an merse la dus, si altul la intors, iar dintre nuntasi abia jumatate 
mai ramasera in viapa. 

Zina picata din cer ramase ca o faclie stralucind in acel copac singuratic 
lasat de Dumnezeu sa strajuiasca pustiul in bataia vinturilor sSlbatice. 

Ca sa-i puie piedici in calea casatoriei, tartorele iadului trimise pe lume 
o vraptoare, o pganca, batrina, numai cu un dinte-n gura. Vrajitoarea o ade- 
meni sa coboare de pe ramura ca sa-i dea babii apa ca e sarmana, chinuita 
de caldura de jaratec a pustiului si sa-i fie mila sa-i scoata o galeata cu apa. 
Se induiosa zina picata din cer si cobori pentru intiia oara pe pamint, calcind 
porunca zinei cerului ca numai dupa ce va veni mirele cu nuntasii sa puie 
piciorul pe pamintul trecator si inselator. Dar ea de mila uita o clipa povefele, 
cobori pe nisipul care ardea ca focul si se apleca sa scoata apa babei. Baba 
atunci o impinsa in fintina si o ineca. Cerul se-ntuneca si tocmai atunci sosira 
nuntasii cu mirele eel frumos, cu vesminte numai de aur si argint. 

Baba aseza pe ramura in haine albe de mireasa pe fiica-sa, o tiganca 
oachese si frumoasa, dar nu ca zina cea picata din cer. 

Mirele nu lua seama ca-1 astepta o alta mireasa si porni de aci spre zarile 
imparSpei sale, cu alai si veselie, dar intr-un vas lua apa pentru drum din 
fintina si cind colo, in galeata prinse o mreana cu solzi de aur si argint, incit 
la soare te puteai uita, dar la ea ba. O duse cu grije si o crescu intr-un elesteu 
anume facut de tata-su. 

Imparatul si imparateasa mureau de dragul acestei mrene de aur si 
chema top imparapi si stilpii pamintului sa vie sa vada minunea dumnezeiasca. 

Se mirau fe|ele imparatesti si nu le venea ochilor sa creada cele ce vedea. 

figanca la toate aste intimplari era numai ochi si urechi. Isi da ea seama 
ca zina picata din cer n-a murit si cS-i poarta cine stie ce pocinoage. De aceea, 
nici una, nici alta, cu gura toata ziulica pe bietul prinf sa taie mreana de aur 
si s-o friga pe carbuni ca altfel ii ard ficapi de pofta de mreana. Ce sa faca 
bietul prin^ de atita cicaleal5? Nu avu alta scapare decit s-o taie si s-o friga 
pe carbuni. Asa si facu. Chema o babS prinsa mreana din elesteu, o tSie si 
o mincS pganca friptS. Dar babii i se dadura porunci un solz sa nu scape pe 
piriu cind va spala-o ca unde-i va sta picioarele acolo-i va sta capul. Dar oricit 
de bagatoare de seama au fost slujnicile, un solzisor a picat la fund si nebagat 
in seama s-a dus purtat de ape pini ce valurile 1-au aruncat la un plrm in acea 
mare imparape. 

86 



O'nd colo, intr-un revarsat de zori din solzul de aur crescu un mar 
stolos cu mere de aur si alSturi un palat stralucitor de clestar. Cum auzi de 
una ca asta imparatul, cu printul si figanca, pune-te neica pe drumuri istovi- 
toare sa vada alta minune ! Erau cu adevarat lucruri frumoase ca-n povesti. 
La soare se mai putea omul uita, dar la mar si la palat, nicidecum. 

figanca insa traia ca dracu pe dracilS, Nu mai avea astimpar. Avea ea 
presimtiri rele si cauta din vreme sa ia masuri, Dar vorba aceea, de ce-i era 
frica nu scapa. $i se puse pe capul printului si al imparatului sa taie marul, 
iar merele de aur sa le dea la porci ca sint vrajite si dup5 cum i s-a aratat ei 
in vis marul este piaza rea pentru imparatie. Ce erau sa faca sarmanii, ca de 
gura babelor si a muierii nici dracu nu te scapa. Gasira omul potrivit sa taie 
marul. Tocmai atunci, pe o raza de lumina Maica Precista, nemaiputindu-i 
rabda mojiciile, trimise o cersetoare jos pe pamint imbracata in zdrente, abia 
tinindu-se intr-un toiag si se ruga de padurar sa-i dea o ramura sa-si faca 
umbra sub arsita de foe a soarelui. 

Lemnarul care ciopirtea la pomul de aur si-1 facea gramezi sa-i dea foe, 
nefiind vazut de nimeni, de mila ii dadu o ramurea din pomul de aur. 

Baba puse ramureaua in sin si linga un izvor cu apl rece cu surcele si 
crengi isi f5cu o coliba sa n-o manince fiarele salbatice din padure. 

Ramura de aur din mar o aseza cu luare-aminte la cap, temindu-se 
sa nu i-o fure niscaiva raufacatori. 

Cind colo, dimineaja linga cersetoare sta o fata frumoasa ca o zina din 
povesti. Batrina o binecuvinta si plecara ele la claca sa despoaie porumbul 
imparatului de foi si chicS. Zina picata din cer ca sa nu-i fie vazuta fata aseza 
pe fata un voal alb, asa ca nimeni nu-si da seama ca este picata din cer. 

La claca veneau numai fete, una si una, care mai de care mai frumoasa, 
cu glas frumos si pricepute la spus basme si povesti. 

Tn fiecare seara, povestea o fata. §i la o luna le venea o data rindu. Cine 
nu stia s5 povesteasca, imparatul chema un calau imbracat in rosu minjit cu 
singe si-i Iua dintr-o lovitura capul. 

Toate fetele se-ntreceau care mai de care sa rosteasca povesti mai fru- 
moase facindu-i pe plac imparatului si printului. 

Mai la urma i-a venit rindul zinei picate din cer. 

Desi i s-a dat porunca sa arunce voalul de pe ochi ea a refuzat ordinul 
imparatului. Atunci imparatul suparat a cerut sa i se taie capul pentru nesu- 
punere. Zina insa 1-a linistit zicindu-i sa aiba rabdare s-o lase si pe ea ca sa 
spuie o poveste, cum le-a lasat si pe celelalte fete si dupa aceea-i poate 
lua capul. 

Zina si-a inceput povestea asa: 

A fost odata ca niciodata, ca de n-ar fi nu s-ar povesti. A fost un crai 
imparatesc vestit frumos ca soarele si cum i-a venit vremea de casatorit a scos 
calul din grajd si a pornit in lume, in lungis si-n curmezis sa-si caute aleasa 
inimii. Dar cu cit mergea, cu atita se ostenea in zadar. O zina din cer ascunsa 
sub poala unui nor vedea toatea acestea si pe cind printul era gata sa piara 
singur in pustiu cobori pe ramura unui arbore, iar printul ii vazu chipul maret 
in fintina. Apoi a zarit-o in copac si dupa cum le era scris de ursita, se injele- 
sera sa vie cu mare alai s-o ia pe cea zina: 

Nici de-o mama, nici de-un tata, 
Numai din cer picata. 

87 



Zina fu insa inselata de o zgripturoaica de tiganca, mare vrajitoare, care 
o ineca pe zina, iar nunta se facu din nebagare de seama cu fata fjgancii. 

De aci incolo povesti pe rind si cu tile intimplarile petrecute, fara nici 
o zminteala, spre marea mirare a printului si a imparatului. 

Dupa ce s-a terminat tirul povestirii, si-a aruncat valul de pe fata, iar 
ei au ramas incremenitj de frumuse^ea ei. Era cu adevarat picata din cer de 
frumoasa ce era si atunci a grait: 

— Eu sint zina picata din cer ! Acum puteti sa-mi taiati capul ! 

— Cum o sa-ti taiem capul, fata tatii, a zis imparatul, tu esti lumina 
ochilor si viata noastra. Capul sa-1 taiem celei ce ne-a inselat prin mestesugite 
siretlicuri, iar fiul meu de-abia acum sa se pregateasca de nunta. 

Pe zavracioaca o legara de patru armasari si o rupsera in bucati, iar nunta 
craiului si zinei picata din cer se porni de cind se punea luna si uidea ca 
secera: si tinu trei zile, trei luni, trei ani si trei sute treizeci de ani. 



FATA BABII 



A fost odata un mos si mosului i-a murit baba si-a ramas cu o fata. 
Ce sa faca mosul, cocosul, sa-si ia alta muiere I Si ia o muiere mai tinara. 
Femeia asta avea si ea la rindul ei o fata ! Asa se pomeni mosul pe vatra la 
batrinete cu doua fete ! Fata mosului era vrednica, cuminte si blinda ca o 
mielusica, iar fiica muierii sale rea, lenesa si proasta. Intr-o sari, pune ea miinile-n 
solduri si-i zice mosului: 

— Mosule, daca vrei sa mincam impreuna dintr-o lingura sa-ti iei fata 
si s-o duci in padure ca maninca mult. Ce sa faca bietul om, incepu sa cada 
pe ginduri. Ba s-o duca, ba sa n-o duca, ba sa ramiie cu fata, ca sa-i dea cu 
piciorul la muierea cea rea. Se framinta zadarnic sarmanul ca de muierea 
tinara nu se putea dezlipi, cum nu se dezlipeste scaiul de oaie. Isi lua fata 
de mina si-i zise: 

— Taica, ne-a batut Dumnezeu, hai sa mergem in padure sa culegem 
bureti, ca nu mai avem de-ale gurii cu seceta asta. Mersera ei dt mersera 
impreunS si intr-adins mosul se departa §i-o lasa in voia soartei. Tipa ea in 
zadar prin padure, dar nimeni nu o auzea, numai frunzele se cutremurau 
de plinsul ei si de mila ei. Ajunse la o rascruce de drumuri. Incotro s-o ia? 
Asta era greu de stiut ! Hai s-o ia drept inainte. Merse cit merse si dadu de 
o fintina impotmolita de nisip si namol. — Fata mare, fat5 mare, zise fintina, 
vino de ma curata ca la nevoi iti voi da apa sa bei. Fata sumete minecile si 
curata la repezeala fintina. 

De aci pleca iar drept inainte catre miazazi. Cind colo, pe urma ei, abia 
se tiraste o ca^elusa, bolnava si plina de bube. — Fata mare, fata mare, fii blinda 
si miloasa, curata-ma si pe mine de bube, ca abia imi mai trag sufletul si poate 
vreodata la nevoie, iti voi fi de vreun ajutor. S-a oprit, a cur3|at catelusa de 
bube, a spalat-o frumos si a mers tot inainte. Ajunse la un cuptor de pine, 
care gifiia de cenusa si gunoaie. 

— Fata mare, fata mare, zise cuptorul de pine, curata-ma* de cenusa 
ca ti-oi da pine calda. Fata a sumes minecile si a curatat cuptorul de gunoaie 
si cenusa. Merge ea inainte sa afle un com de tara cu suflet de om, dar nicaieri, 

88 



nimic, doar nemarginita pustietate si singuratate. Se opreste sub un parde 
ostanita si aude parul plingind. 

— Fata mare, fata mare, fie-ti mila de mine. Mai am citeva ramuri cu 
frunze si ma maninca omizile, scapa-ma de la moarte si cur£ta-ma de omizi, 
ca-ti voi da vreodata pere. Fata se urea In par si il curata frumos de omizi, 
se plinse §i ea parului ca n-are pe nimeni si o dor picioarele, apoi pleca inainte, 
in voia soartei. Intr-o noapte vede ea undeva in padure o scinteie luminind. 
Cind acolo da de o cSsuta in padure. Bate la usa bucuroasa ca a dat de picior 
de om. 

— Cine bate, intreba un glas de femeie. 

— Eu, fata cea cuminte si pierduta ! 

— Intra, maica, eu sint Sfinta Duminica, stai si conaceste la maica, 
poate vei fi ostanita si flSminda. 

— Sint, Sfinta Duminica, de ani de zile bat cai necuncscute in padure, 
dorm in copaci de frica fiarelor si ma hranesc cu ierburi. Sint blestemata de 
Dumnezeu sa n-am si eu noroc pe lumea asta. 

— Lasa, maica, nu te vaita de norcc ! Ai sa vezi tu ca cineva de sus, 
are grija de oamenii buni la suflet. Se spala fata, cina si se culca, adormind 
bustean, dupa atita cale. Dimineata se scula, iar Sfinta Duminica ii zise: 

— Fata mamii, eu ma due la manastire, sa ma rog, tu ramii sa dai mincare 
la orataniile mele. 

— Sfinta Duminica, mergeti fara zabava, ca am eu toata grija casei. 
Deschise la curtea cu pasari, le arunca boabe, iar la serpi le dadu lapte. Cind 
se intoarse de la manastire Sfinta Duminica, gaseste casa curata, maturata, 
zugravita, pasarile si jiganiile satule. 

— Maica Sfinta, scoate-ma la lume si la fara din pustia asta si am sa-ti 
fiu roaba toata viata ! 

— Te scot, maica, insa mai intii sa-mi cauti in cap, ca de mult nu mi-a 
atins mina de fecioara, vita de par. Se asezara pe pragul casei si fata incepu 
sa-i caute in cap. Maica ii spuse: 

— Sa ai grija, maica, eu £m sa adorm in poala ta, tu sa ma lasi sa dorm 
si sa visez. Peste noi va trece o apa mare neagra ! Sa te |ii bine de prag sa nu 
ne ia apa si sa nu te sperii. Mai la urma va trece o apa alba. Atunci sa ma scoli, 
ca altfel amindoua trecem pe valuri in alta lume. Fata asa facu precum i s-a 
spus. Trecu peste ele o apa neagra cum este pacura, ea se ingrozi de asemenea 
apa dar se tinu bine si torentul n-o misca din loc. Dupa accea, se abatu o apa 
frumoasa alba, cu valuri line si pe§ti de aur, frumoasa ca cerul instelat. O des- 
tepta din somn pe Sfinta Duminica si aceasta se scula ca dupa o calatorie lunga 
de zeci de ani. Cum se scula, lua" fata-n brate si o arunca in riul acesta alb. 
Fata tipa ca se-neaca. 

— Nu te teme, fata mamii, prinde acuma ce vrei tu din valuri: pestisori 
de aur, fluturi sau cutii pline cu lucruri. Fata prinse o cutie si iesi la mal. Cind 
se uitS in oglinda, era alba ca zapada, iar parul ei stralucea ca aurul. Era acum 
asa de frumoasa, incit soarele se oprea In loc si o privea rivnind la chipul ei 
nemaiintilnit. Isi lua cutia si pleca spre un ochi de padure cu Sfinta Duminica. 
Aci i se arata calea si o porni iar singura. 

Merse ea vreme lunga s3-i ajunga, pina cazu ostenita de foame si de 
sete. Parul o vazu chinuindu-se si-i zise: 

— Fata mare, vino si astimpara-ti fcamea. Isi astlmpara foamea si cu 
puteri noi porni mai departe. 

89 



Pe drum o apuca iar foamea si o parasiri puterile. Cuptorul o vazu chi- 
nuindu-se si o striga: 

— Fata mare, fata mare, nu ma mai cunosti? Vino de maninci pine, 
c5 tu m-ai curafat de cenusa ! Fata se satura de pine si se duse inainte. 

Ducindu-se inainte ii iese-n cale o catelusa cu o salba de pietre scumpe 
si margele. Ii intinde salba si dadu sa treaca un riu. Cind dincolo de riu, niste 
lupi urla, se rinjesc la fetitS si vreau s-o manince. Catelusa latra de zor, sperie 
lupii si fata trece riul. 

Multa vreme a fugit de-aci incolo cu catelusa dupa ea, pina ce o podi- 
dira apele de oboseala si cazu ostenita. Dupa ce se odihni, aude un glas din 
padure: 

— Fata mamii, fata manii, vino sa bei apa ca tu m-ai curafat de nomol. 
A baut apa, s-a racorit si a mai mers o zi, pina ce au cintat cocosii si a iesit 
dintre salbaticiunile padurii. S-a vazut lumina printre tulpini de copaci si 
a alergat bucuroasa la tata-su. Cind a deschis cutia, acolo, numai aur si argint ; 
numai pietre pretioase, de luminau noaptea ca ziua. S-a mirat muma vitrega 
si fara zabava ii zise fiicei sale sa porneasca si ea pe urmele ei sa se procopseasca, 
precum s-a procopsit fiica mosului. I-a aratat poteca si s-a dus. Pasarile, copacii, 
florile, toti simteau ca ea are suflet rau, de aceea tremurau de frica ei. O vazu 
o fintina sleita si-i ceru s-o cure$e, iar ea o infrunta si intinse pasul grabita 
dupa podoabe. O ruga o catelusa s-o curete de bube, ea lua un bit si o alunga. 
Plinse un cuptor de piine ca este infundat de funingine si de cenusa si-i ceru 
s5-l curete, iar ea se facu surda. O mai ruga si parul plin de omizi sa-1 curete 
ca se usuca, il afurisi si nu se abatu de lacoma ce era. 

Ajunse in cele din urma la o casa. Batu in usa si-i deschise Sfinta Dumi- 
nic5. Se odihni aci si se satura de bunatap ca drumul i-a fost greu si lung. 
A plecat Sfinta Duminica la manastire si a rugat-o sa aiba grija de pasari 
si de oare, sa le dea apa si mincare. Ea incalzi mlatul asa de mult ca arse gitul 
pasarilor, serpilor si napircilor. Cind sosi acasa, se pUnsera pasarile si toate 
jiganiile din oborul ei ca le-a ars gitlejurile. Maica se supara si tacu. O puse 
pe fat5 sa-i caute-n cap daca vrea sa se intoarca la lume si la jara. Ii cauta-n 
cap si nu-i gasi nimic. 

— Sa ai grija, zise Sfinta Duminica, ca are sa treaca peste noi o apa 
mare alba. Tu sa te tii de mine si sa nu m5 scoli din somnj numai cind va 
trece o apa neagra sa ma scoli. 

Trecu un suvoi de apa alba ca spuma de mare, fata se sperie, dar n-o 
destepta pe Sfinta Duminica. 

Cind trecu apa neagra, o destepta. Fata iesi din apa, neagra cum este 
catranul, iar Maica alba cum a lasat-o Dumnezeu. De pe riul negru culeasa 
o lada mare de lacoma ce era. Sfinta Duminica ii arata poteca si pleca acasa. 

Pe drum inapoi o apuca foamea si seta. Parul nu-i dadu pere §i o batu 
cu ramurile, cuptorul nu-i dadu pine si spuza-i umplu ochii. Catelu;a o latra, 
nu-i didu salba de aur si lupii o muscara. Fintina nu-i dadu apa; toate se 
revarsa din jgheab si-i seaca izvorul. 

Ajunse acasa neagra, rupta si naminda ca vai de ea cu lada cea mare pe 
spinare gifiind de bucurie, ca-i duce lui maica-sa pietre pretioase si 
bogatie mare. 

Cind o intimpina muma-sa, dadu un chiot de bucurie. Se vedea cea 
mai bogata si fericita muiere din lume. Ca nu cumva sa ia ceva din averea lor, 

90 



fata pe furis deschisa lada. Din lada sarira serpii si napircile, le supse singele 
§i le minca de vii. 

Fata mosului cea cuminte, rimase cu bogapile primite, se marita dupa 
un Fat-Frumos, facu o nunta mare, incit si azi nuntasii chefuiesc, cintS si 
joaca-n hora de-§i rup cildiele, de aceea ramasera top desculp. 



MOSUL SI BABA 

A fost odata un mos cu o bab§ si cu o fata. La un timp ii moare baba 
mosului si ramine mosul numai cu fata. Mosul insa cit de mo;, dar nu putea 
fara de muiere si se-nsura cu o baba. Baba avea si ea o fata. §i de colo, pina 
colo, ajunsera mosul cu baba §i cu doua fete pe vatra. 

Stau ei cit stau si intr-o zi ii zice baba mosului: 

— Module, sa-p dai fata-n argape daca vrei sa maninci dintr-o lingurS 
cu mine. Mosul, ce sa faca? Sa se desparta de fata ii e greu. Pina la urma ii 
zise fetii sa piece in lume sa-si cate de lucru la vreun stapin. I§i lua fata sacuiul, 
furca si fusul si o lua-nainte plingind. Merge ea, cit merge §i cind colo ajunge 
la niscaiva porci, mulp imosi, fugind si coicaind pe cimpie dupa laturi calde. 
Porcarul o vede pe fat5 si-i zice: 

— Du-te, fata, de-ntoarce porcii ca-p voi da un purcel cind te vei in- 
toarce pe-aici. Ea alergS, intoarse porcii si se grSbi pe drum mai departe. Merse 
cit merse si intilni un vacar cu o cireada de vaci. Pe unele le apuca strechea 
si fugeau de parca ar fi scapat de la cupt. Vacarul vazu fata ?i-o ruga: 

— Alearga, fata, alearga, de-ntoarce vacile, c5-p voi da o juninci cind 
te vei intoarce. Ea le-ntoarse si prelungeste calea inainte sa-si cate un stapin. 

Cind colo, aci dete de o turma de oi. Ni§te oi se rasfirara pe drd si fugira 
de parca-ar fi capiate. 

— Fata, du-te de-ntoarce oile, zise pacurarul, ca-p voi da o mielusica 
atunci cind te vei intoarce. Ei nu-i fu lene, alergS de-ntoarse si oile, pe urma 
pleca-nainte. Merse iar cit merse si dete de o herghelie de cai, iup, naravasi 
si neimblinzip. Ciobanii cum o zarira o rugara: 

— Du-te de-ntoarce caii ca-p vom da cind te vei intoarce un cirlan, 
bun de-ncalecat. Fata-ntoarse caii si hai inainte. Merse ea, merse, cale lunga 
sa-i ajungS pina ce se opri osteniti sub un mar intr-o gradinS. Mirul o v5zu 
;i o ruga: 

— Vezi, fata mea, lumea la umbra mea sta si se racore^te, iar toamna 
merele mi le culege $i la nimeni nu-i da-n gind ca am si eu frunze si ml use, 
daca omizile ma maninca. Fie-p mile de mine si culege omizile de pe ramurile 
mele si cind te vei intoarce pe aici am sa-p dau mere sa maninci. 

Fata se urca-n mar, il piguli de omizi §i pleca-nainte. Era vara calduroasa, 
cu mare zapuseala. Se apleca si bea apa dintr-o fintina. Fintina insa n-o I5sa 
zidndu-i : 

— Vezi, fata mea, top se apleaca si beau apa din fintina, dar unul nu 
ma curS0 de imala ca mS-nec de tot ! Hai, tu, inima buna §i araneste-ma de 
imala ca-p voi da apa rece cind te vei intoarce pe aici. Arani fintina de imala, 
b5u apS rece si prelungi drumul mai departe. Indata dete peste un cuptor 
cu pine cu vatra parasita plin de cenusa. Vru s3 caute o pita, dar cuptorul 
ii grSi: 

91 



— Fata draga, toji cer sa le coc pine, dar nimeni nu ma curafa, nimeni 
nu-mi sterge vatra. Curaja-ma tu, daca vrei sa-ti dau pine and te vei intoarce. 
Il curlfa §i pe asta si pleaca mai departe. Ajunsa intr-o pSdure mare si frumoasa 
cu izvoare si poiene cu flori. Acolo, un mo; crestea niste ale in niste lazi. Se 
tccmi aici sa araneasca alele mosului sa le dea apa $i mincare, nici prea calda, 
nici prea rece. 

Odata se intilni in padure cu o batrina fermecatoare care-i spuse sa 
ia seama ca in lazile noi creste serpi si napirci, iar in lazile batrine creste vietati 
de pe linga casa omului si cind ii va iesi sorocul sa ceara de la mos o la da batrina 
sa nu ia una noua. Fata aranea alele padurii si lua seama cum serpii si napircile 
intrau in lazile noi, iar celelalte in lazile vechi. Trecura anii si veni vremea 
sa ia simbria si sS piece. Intr-o zi mosul ii zise: 

— Fata mea, cuminte ai fost, bine m-ai slujit, alege-ti o lada dintre cele 
care-ti vor placea mai mult si sa-ti fie de alal ! 

— Eu imi aleg lada asta batrina, raspunse fata. Cum si-a luat lada, Pa 
pupat mina stapinului si s-a dus indarat. Avea cale lunga si grea de mers. 
Soarele ardea farina sub picioare de-i frigea talpile, iar tilharii tineau calea 
calatorilor pe la colnice. CSlatorii zaceau lihniti de foame si de sete pe carare, 
gata sa-si dea duhul, dar fata mergea-nainte cu gindul la Dumnezeu. 

Ajunse la cuptorul de piine pe care-1 curatise, si acesta o enema: 

— Fetija, fetisoara, 
Cu cosi|a galbioara; 

Cu ochi plini de lacramioara, 
Ia-ti si tu o azmioara ! 

Fata dadu spuza la o parte, isi lua o azima §i pleca mai departe, infule- 
cind din azima cea calda. 

Ajunse la fintina cu apa curata, pe care o aranise de imala. Fintina o 
zari si grai : 

— Fetip ce porp mult dor, 
Adapa-te la izvor; 

Ca sa ai tu sanatate, 
Mult mertic si bunatate. 

Fata bau din izvorul fintinii, saruta fintina ca n-a uitat-o, si i-a dat zor 
inainte. Merse, cit merse si o z3ri marul, incarcat de mere mari, rosii-aurii, 
pe care-1 curafase de omizi. Marul cum o vazu din departe-i facu cu o ramurea 
semn sa se abata sS culeagi un sin de mere. Drumeata nu statu mult pe ginduri, 
umplu sinul cu mere, mulfami de bunatate si hai inainte. 

Trecusera ani de zile de cind pornise la o asa cale lunga, sa-i ajunga, 
cale mare, fara de zare. La o vreme ostenise de tot si cazuse le^inata, cu 
picioarele zgiriate^i talpile pline de rani §iba§ici. Cum facea doi pasi cadea. 
In zadar se opintea s2 mearga ca o lasasera picioarele. Era pierdutl-n pustie- 
tati, tocmai buna s-o manince pasarile cerului si alele. Dar tocmai cind isi 
pierduse nadejdea, o ajunse o herghelie de cai, rasariti ca din pamint. Muma 
hergheliei ii zise: 

— Fata buna, fara de muma, 

Alege-ti un calusel, 

Sa zbori ca vintul cu el. 

92 



Aleasa un cal mindru si voinic, se urea in seaua de aur si-i dadu pinteni. 
Merse ea, merse, cind atingiad cu copitele pimintul, cind amestecindu-se 
cu norii §i iar scobori pe pamint sa se hraneasca. 

Gum ajunse la o turma de oi, pacurarii ii detera o oaie. Ea lua 
oaia si merse-nainte. Nu mai avea mult si se apropia de bordeiul ei. Se-ntilni 
cu ua gelep, care mina la tirg o cireada de vite care-i grai: 

— Hai fetito, fetisoara, 
la in dar o vacusoara; 
Ca sa-ti fete o vitisoara, 
Sa-ti umpli obor de oara i 

Fata lua o vaca, mulfami la stavari si o porni tot inainte. 

Mai avea putin si ajungea acasa. In dale se-ntilni cu niste porcari care 
pazeau o mirie cu porci. Porcarii ii dadura si ei drept multamire o purcelusa, 
ea o lua, le multami si se grabi sa ajunga dupa cintatul cocosilor. Cocosii cum 
o vazura strira pe garduri si dldura de veste sa se stie cine vine, batind bucurosi 
din aripi si cintind: 

— Cucuriguu, maguu ! 
Vine fata mosului, 

La argeaua dosului, 
tnplati, imblagata, 
De aur e incarcata; 
Cu blaga legata-n spate, 
§i cu vitele de-o parte ! 

Cind auzi una ca asta mum3-sa, mastioii-sa, o seca la ficati vestea 
cocosilor. Lu5 o palcata si dupa ei prin maidan si-i zvinte-n batai: 

— Usi, usi, usi ! 
PinS-n ziua sa te usti; 
Ca zo-mi esti mincinos, 
Afurisitule coco? ! 

§i nu inceta sa blesteme cocosii de pe mahala sa-i ia holera si sa-i fure 
noaptea vulpile. Fata mosului cum ajunse, puse lada jos, o deschise si ce 
credefi ci era innuntru? Numai aur si argint, podoabe nenumarate. Daca 
vazu m§stioan§-sa o avere asa de mare, ramase muta si nauca si zor nevoie 
s-o miie si pe fata ei sa se procopseasca. Fata ei cum auzi de unde a capatat 
atitea avere, nici nu-si mai lua ramas bun. Isi lua un toiag, disagii cu mincare 
si o zori-nainte. 

Ajunse la miria cu porci, porcarii o rugari sa le-ntoarca porcii, ca sa-i 
dea un pore cind s-o intoarce. Ea i-a dracuit cu porci cu tot vlzindu-si de 
drum, si gindind la avere. Ajunse la cireada de vaci. VScarii o rugarS sa 
le-ntoarci vacile c5-i dau o vaci cind s-o-ntoarce. Ea se minie, ii drScui si afurisi 
si din cale nu se opri. Merse ce merse si ajunse la o turma de oi. Pacurarii 
o rugara sa le-ntoarc5 oile ca-i vor da o miorija cind se va-napoia. Ii drScui 
si pe Sstia si merse-nainte. Cind colo dete de herghelia de cai. StSvarii o ru- 
gara sa le-ntoarcS caii, ca-i vor da un cirlan cind s-o-ntoarce. Ea-i lu5 in ris, 
afurisindu-i cu cirlan cu tot si-i dete grabindu-se-nainte. Se opri sub un mar 

93 



plin de omizi. Marul o ruga sa-1 cureje de omizi, ca se usuca, iar cind se va 
inapoia-i va da mere sa manin.ee. Fata a dracuit marul si si-a vazut de drum. 
Marul daca a vazut-o atit de rea si de indaratnica a blestemat-o si el: 

— Drum batut ca bumbacul, 
Unde-oi ajunge sa-ti fringi capul; 
Drum bStut ca fuiorul, 
Unde-oi ajunge sa-tl rupi piciorul. 

Ajunse la o fintinS-necata de imala. O ruga fintina s-o curefe de imala 
daca vrea sa-i dea sa bea apa cind se va-ntoarce. Ea o-nfrunta si pe fintina 
si merse setoasa si flaminda-nainte, lacoma dupa avere. Mai la urma urmelor 
se opri la cuptorul de piine, moarta de foame. Cuptorul o ruga sa-1 cureje 
de cenusa, ca-i va da piine calda si buna, cind se va-ntoarce. Ea insa izidi 
cenusa de pe vatra cuptorului, iar piinea de sub spuza se prefacu in scrum, 
ca nu putu gasi nici o coaja de piine. Iar pleca si de aci dracuind si bleste- 
mind prin glionfane si spini pina ce ajunse la o padure mare, unde stapi- 
nea un mosneag multimea de ale in lazi inchise ca sa nu fuga. Se tocmi la 
mos pe o lada sa-i slujeasca un an de zile. Dupa ce i s-a ispravit sorocul mo- 
sul i-a zis sa-si aleaga o lacra din cele ce le avea. Ea, s-a sucit, s-n-virtit, pina 
ce s-a hotarit. A pus ochii pe lada cea mai mare si mai noua. Mosul i-a dat-o, 
a legat-o-n spinare si a plecat la muma-sa fericita de atita bogatie. Dru- 
mul e lung si greu. Ajunse la cuptorul de pine, ceru o pita, dar cuptorul 
ii azvirli cu cenusa-n ochi de o orbi. Ajunsa setoasa la fintina cu imala, vru 
sa bea apa, dar fintina o umplu de imal3. Se opri sub marul stolos cu merele 
mindre, coapte-n pirg, vru s5 ia mere, dar marul o lua la bataie lovind-o cu 
ramurile, darmite sa-i mai dea si mere rumene sa manince ! 

Ajunse la herghelia de cai, ceru un cal ca nu mai poate merge, caii 
o lovira cu copitele de-i frinsera' oasele si-i rupsera |oalele. Ajunse la turma 
de oi si se rug5 de ele sa-i dea o jira de lapte ca moare de foame. Berbecii insa 
n-o lasara si o burdusira cu coarnele, de o dadura de-a dura prin tarina, gata- 
gata sa-i sparga lada cea frumoasa. Ajunsa la cireada de vaci, vacile o cunoscura 
si parca le apucase strechea, fugeau, se broscaiau si cu coarnele o impungeau 
de-si rupse picioarele. Tiris-grapis, ajunse miria cu porcii. Porcii cum o zarira 
o-ncoltira si cu dinjii gata s-o rupa-n bucati. Abia scapsi si de aia si a doajuns 
acasa toata rupta, singerata, cu oasele frinte, mai mult moarta decit vie. 

Cocosul cum o vazu, sari pe o leasa si dnta: 

Cucuriguu, maguu ! 
Vine dracuu, 
Toat5 ruptS, 
Si batuta ! 
Baba cum il auzi, grai: 

— Fugi, cocos, 
cocolos, 

ca te taie mos ! 

Cocosul insa batea din aripi si vestea din bordei in bordei intimplarea 
cu fata cea rea ! Cum tuna fata-n casa, muma-sa alerga dupa fatS si deschise 
lada. Cum o deschise, rJsnira in toate partile ;erpi, napirci, iar pe ele le minca 
si le morfecarS, pan'-se saturara. Si asa pe cei rii ii sSturara de avere, iar 
alele de atunci se liberara si nu mai triira-n ladS ! 

94 



MO$U $1 BABA 



A fost vrodata vrun mos cui i-a murit baba si a ramas vaduvoi cu o fata. 
El a luat altg baba care a avut iar o fata. 

Baba noua a minat pe mos sa-si dea fata ca sluga. Fata merge pe drum 
si ajunge la niscai porci. 

— Du-te, fata, intoarce porcii, cind te vei inapoia o sa-ti dau un pore. 
Ea intoarce porcii ?i pleaca mai departe pe drum. Ajunge la vaci, iar o 

mina sa-ntoarca vacile, ca, cind se va intoarce o sa-i dea o vaca. Ea le intoarce, 
prolungeaste drumul. Ajunge la oi, iar o mina sa-ntoarca oile, c§, cind sa va 
intoarce o sa-i dea o oaie. Ea le intoarce si pleaca. Ajunge la cai, o mina sa-i 
intoarca ca, cind se va intoarce o sa-i dea un cal. Ajunge la marul cu mera: 

— Cura-{a-m§, fata, de omida ca, cind te vei intoarce o sa-ti dau mera 
sa maninci; ea il curata de omida. Ajunge la fintina cu apa: 

— Ranea$te-ma, fata, de imala ca, cind te vei intoarce o sa-ti dau apa 
rece sa bei. 

Ea o raneaste si prolungeaste mai departe. Ajunge la cuptoru cu pini : 

— Curata-ma, fata, de cenusa ca, cind te vei intoarce o sa-ti dau o pine 
sa maninci. 

Ea il cirata de cenusa si pleaca; ajunge la vrun mos cu care sa tocmeaste 
sa-i fatuiasca niscai lazi cu ale carora sa nu le dea apa nici prea calda, nici 
prea rece. Vro baba invata fata: 

— Fata mea, tu sa iai sama in care lada sa baga alile alea. 

Ea ia sama §i vede ca serpii intra in lazile cele noi si spune babii. Baba 
i-a spus cind va pleca sa ia o lada veche ca aia i-a fost plata. Cind ea i-a iesit 
sorocul sa pleace acasa, stapinu i-a zis: 

— Ia-{i, alege-ti o lada si pleaca. Ea ia o lada veche si pleaca. Ajunge la 
cuptoru cu pini si-i da o pine; ajunge la fintina cu apa, bea apa; ajunge la marul 
cu mera, ii da mere; ajunge la erghelia cu cai, ii da un cal, ajunge la turma cu oi, 
ii da o oaie; ajunge la gelepul cu vaci, ia o vaca; ajunge la miria cu porci, ii 
da un pore. 

Cind doajunge acasa, cocosul a cintat: « cucurigu, vine fata mo§ului, 
injolata, imblagata, cu blaga in spate si cu vite dupa ea. » 
Muma-sa mastioaica striga: 

— Cccos, lovi-te-ar colera, ca nu $tii nimic 

Cind intra fata-n casa si deschide lada care e plina de blaga de aur. Cind 
vede mastioaica asa aveare si atita blaga, mina pe fica-sa §i ea sa slujeasca sa 
aduca bogape. 

Fata mastioaicii pleaca, ajunge la porci, iar asa o mina sa intoarca porcii, 
ca, cind sa va intoarce o sa-i dea un pore. Ea n-a vrut. Ajunge la vaci, o mina 
sa-ntoarca vacili, cS, cind sa va intoarce o sa-i dea o vaca. Ea n-a vrut. Ajunge 
la oi, iar o mina sa le intoarca ca, cind se va inapoia o sa-i dea o oaie; ea nu 
vrea. Ajunge la cai, acolo o mina sa-i intoarca ca, cind sa va napoia o sa-i dea 
un cal. Ea nu vrea. Merge mai departe, ajunge la marul cu mere, care o mina 
sa-1 curete de omida ca, cind sa va intoarce o sa-i dea meara samanince, ea 
n-a vrut. 

Ajunge la fintina cu apa rece, o mina sa o raneasca de imala ca, cind sa va 
intoarce o sS-i dea apa rece sa bea. Ea nu vrea. Ajunge la cuptoru! cu pini 
care o mina sa-1 curete de cenusa ca, cind sa va intoarce o sa-i dea pine sa 

95 



manince. Ea nu vrea. Mai la urma a ajuns la stapinul la care a servit sora-sa 
vitrega si acolo sa tocmeaste sa slujeasca un an de zile pe o lada pe care va vrea 
s-o ia cind va pleca, din cele pe care le pazeaste. 

Cind a plecat, a luat o lada noua, gindind ca in aia e mai mare blaga. 
Ajunge la cuptoru cu pini, care o umple de cenu§a, ajunge la fintina, care o 
umple de imala, ajunge la marul cu mere, o bate cu crengile, dar nu-i da meara 
sa manince. Cind ajunge la cai, ei o bat cu copitele de toata o rup. Ajunge la oi, 
o impung berbecii cu coarnele. Ajunge rSu, ne bine la vaci; vacile dau cu coar- 
nele in ea. Cind ajunge la porci, porcii toata o incoltasc cu dinfii si or vrut sa o 
manince de tot. Abia a scapat de acolo si abia doajuns acasa toata rupta si 
omorita si singeroasa. Cocosu iar cinta: 

— Cucuriguuu, vine fata babii, toata rupta si batuta, dar cu lada plina 
de ale. 

Baba zice: 

— Ici, cocos, ce stii tu ! 

Cind fata tuna inlauntru, baba alerga si deschide lada din care tisnesc 
in toate partile plin de serpi, lupi, ursi, mistreti si alte ale. De atuncea au ramas 
alili libere, dar pina atuncea au fost inchisa. 



TREI FRAJI IMPARAJI 



A fost odata un om sarac care avea tret copii si atit de sarac era ca nu se 
temea de tilhari ca-i vor smulge averile. De aceea el se purta ca omul : 
eel ce n-are nici haina, 
nici la inima vreo taina ! 
Intr-o zi, simti c5-i vine sfirsitul, i?i aduna copiii pe linga vatra si-ncepu 
a le da povete, doar-doar, ii va invata cum sa scape de saracie. $i incepu bietul 
tata a le grai de la inima ca sa le mearga drept la minte: 

— Heeei, copiii mei, saracia cind s-a-ncuibat pe vatra, e ca o stana de 
piatri ! §i eu as vrea saracia, lucia, s5 nu se tie de voi, precum o viata s-a tinut 
de mine, ca scaiul de oaie ! Nu vreau sa va aud intrebind-o miine, poimiine : 

— Saracie, ce-ai cu mine? 

— M-am avut cu tat-tau bine, 
Si nu ma-ndur nici de tine ! 

De aceea, plin de amirSciune, acum, la despartirea cea mare, ii blestama 
pe fiii sai, sa n-aiba parte de noroc si sanitate, daca vor mai aprinde focul 
pe vatra bordeiului, ci sa-si ia fiecare traista-n ba| si s-o urneasca in lumea 
albS s5-si caute norocul si binele fiecare, dupl priceperea lui. 

Tatil isi didu sufletul impacat in miinile lui Dumnezeu, iar ei pustiira 
casa, lasind-o numai cu un cotoi pe vatra §i astfel plecar5-n lumea alba. 

TrecurS peste munti si vai, riuri si pustiuri, cautind demincare si pome- 
turi, ca sa nu piara de foame, cici era o mare foaraete. Cind se oprira intr-un 
munte se vorbirS sa facS focul §i-l minarS pe fratele eel mic dupa lemne si 
surcele prin pSdure. Fratele eel mare si mijlocasul se inteleser5 ca nemaiputind 
rabda de foame, cum s-o atita focul sa puie mina pe eel mic, sa-1 taie si sa-1 
frig5-n frigare la foe si apoi sS-1 manince. 

96 



Cel mic, nici nu visa ce soarta-1 paste ! Insa adunind surcele prin padure, 
vazu in zare o casa mare, cu feresti in soare. Si se gindi el ca la o casa asa 
mare si frumoasa, trebuie sa fie si ceva mincare, caci tare flaminzi erau. 
Se-ntoarsendarat la fratii lui si le spuse noutatea cu casa cea alba-n zare. Fratii cei 
mari cum auzira ca pot gasi de-ale gurii, lasara cupltele-n teaca si nu-1 mai 
taiara, grabindu-se la casa cea parSsita din padure, poate vor da peste ceva de 
mincare. Cind ajunsera la poarta, bat in zadar ! Casa era pustie. Nimeni nu 
raspundea ! Intrara inauntru, aci tipenie de om ! O masa lunga la mijlocul 
casii goala. Ce sa se faca ei osteniti si flaminzi ? Sa se aseze la masa de oste- 
neala. Dar cum se asezara pe sandalii si cu coatele pe masa, deodata, masa se 
umplu cu bunatati. Numai purcei fripti, prajituri, cafele si supe. 

Cei mari, cum vazura atita belsug se crucira si se mirara ca ce sa fie asta ?: 
Dar de mincat se temeau. Cel mic insa ii imbie: 

— Fratilor, ce stati, hai sa mincam, ca de-o fi sa murim n-o fi mare 
paguba. Din pustiul asta nici dracul nu ne scapa ! Si se asezara pe mincare si 
pe bere pina ce se saturara bine gata sa le crape burtile. Cind vrura sa piece, 
in mijlocul casei veni un mos cu barba alba pina-n pamint zicindu-le: 

— Uite, copii, mincarati si baurati, dar bani nu platirSti ! Asa o sa stati 
aici un an de zile. La sfirsitul anului bani n-o sa va cer, ca §tiu ca nu-i aveti, 
dar o sa va pun sa raspundeti la trei intrebari. Daca veti raspunde ; bine va fi, 
daca nu veti raspunde, o sa va tai, o sa va omor si o sa va maninc fripti. 

Cind auzira copiii ce-i asteapta li se facu parul maciuca-n cap si-ncepura 
sa tremure de frica. Cel mai mic si mai istet la minte se gindi, zicindu-le: 

— Fratii mei, ia sa stam noi sa mincam si sa bem, ca mare e anul si pina 
la anul, ori moare magarul, ori piere samarul, dar una tot se-ntimpla. Fratii 
se-nvoira si cazura pe ginduri ce-ntrebari ar putea sa fie alea si ei sa nu le 
nimereasca. Asa stau, se gindeau, mincau, beau si se plimbau. Dar zilele tre- 
ceau §i anul se-mplinea. Intr-o zi veni mosul zicindu-le: 

— Copii, un an ati sezut la mine. Un an v-am aranit, si v-am omenit ! 
Acum a sosit vremea sa-mi broditi vorbele miine si bine sa va gindi^i ! Daca 
o sa-mi raspundeti bine inca un an am sa va mai tin sa va aranesc ca pe copiii mei. 

Fratele cel mic cind vazu ca mai este o zi pina se-mplineste sorocul, zise : 

— Mai fratilor, hai sa fugim, ca mo§u asta ne prapadeste. Fratii cei mari 
se temura si nu fugira. Ramasera noaptea-n casa sa-si vada norocul la ziua. 
Cel mic, temindu-se peste noapte sa nu-1 manince mosul, pleca pe furi? $i se 
culci sub un stejar mare stolos. Noaptea zburara si se lasara pe copac trei 
pasari maiestre. Fiecare incepu sa se laude cu ispravile ftcute. Una din ele zise : 

— Eu am puiat boala intr-o fiica de-mparat si acum imi am cuibul in 
trupul ei. Sed degeaba si maninc din ea, iar de lecuit top vracii din lumea 
nu fac nici o isprava. O alta pasare maiastra nerSbdatoare o intreba: 

— Bine, soro, dar tu nu spui unde-i leacul ascuns ? 

— Leacul, leacul este de negasit si de nebanuit, chiar subt spinzura- 
toarea imparatului. Acolo este o pata de singe de om. Din singele ala creste o 
floare galbena. Floricica-nflore^te la mijlocul noptii. Daca ar sti zavracioaicile, 
doftoroaicele s-o pazeasca noaptea si s-o culeaga inainte de a se face ziua 
cind se-nchide floarea, ar scalda-o si vindeca fata !. Dar asa, sapa si lopata ! 
Copilul era numai ochi si urechi, toate auzea si pricepea. O alta pasare maiastra 
incepu sa se laude astfel: 

— Eu am adunat toate izvoarele din cutare imparatie $i le-am incuiat 
bine, bine, sa moara de sete §i foame oamenii. Imparatul a cazut la pat de 

97 



necaz. A chemat mesteri si ingineri sa sfredeleasca maruntaiele pammtului ca 
sa izvorasca apa. Dar in zadar s-au straduit ca la toti le-a taiat capetele si a 
zidit o cula mare din capete de ingineri sa ramiie de pomenire, daca va pieri 
omenirea din lipsa de apa. Acuma nimeni nu mai cuteaza sa caute izvoarele de 
apa ascunse. Stau toti si pier cu zilele de sete, oameni, vite, pasari, iarba, paduri, 
tot se usuca si numai vintul suiera a pustiu. Una dintre pasari, dornica de a 
afla care este cheia slobozirii izvoarelor, o-ntreba: 

— Spune, soro, cum se poate gasi cheia de slobozirea izvoarelor, daca 
te lauzi ca stii atitea? 

— Subt vatra imparatului sta ascunsa de mine cheia cu care se deschid 
izvoarele. Dar cum imparatul nici nu viseaza ca sub vatra este leaganul izvoa- 
relor, o sa-i dea popa cu cadelnita la cap, ca n-are-ncotro. 

Cea de-a treia pasare maiastra auzindu-le laudindu-se, porni §i ea sa-si 
arate scofala: 

— Voi ati facut, ce ati facut, insa eu v-am intrecut. Am prins de un an 
trei insi, trei copii. I-am aranit degeaba de un an §i miine ori scapa, ori pier. 
Am sa-i intreb trei intrebari, trei vorbulite, daca le-o zgodi bine va fi, de 
nu, am sa-i maninc de vii. 

— Ce ai de gind sa-i intrebi ? zise una. 

— Ascultati ce o sa-i intreb : 

Din ce ati mincat un an de zile? Daca vor raspunde din scafirlia lui 
tata, e bine. Pe urma: 

— Din ce ati beut vin si apa un an de zile ? De vor raspunde din pot- 
coava de cal, iar e bine. Si mai la urma urmelor o sa-i intreb: 

— Cu ce ati mincat bucatele si mincarurile un an de zile pe de-a boda- 
proste? De vor raspunde cu destili lui tata, au scapat. Iar daca n-o brodi-o 
sarmanii, avem sa-i mincam si sa ne veselim. Pasarile maiestre, mai zburara 
prin copaci, isi pigulira aripile si se pieptanara, pe urma-si luara zborul si se 
dusera. Copilul sta jos pitulat, cu inima cit un purice de frica sa nu-1 simta 
maiestrele si sa-1 omoare. Acum rasufla usurat si se-ntoarse la fratii sai. Cind 
ajunse la ei, astia mai mult morti decit vii. Se gindeau la ziua de miine cind 
nu vor putea raspunde si-i va minca mosul. Cum ajunse eel mai mic le grai: 

— Stati, mai, ce va perpehti asa, ascultati la mine, eu am sa raspund 
si pentru voi. Am aflat taina ! Daca n-ascultati de mine sintem pierduti. 
Ati auzit? 

— Am auzit ! ii raspunse fratii ca niste glasuri mai mult stinse. Cum 
s-a crapat de ziua, mosul a intrat pe usa gata s5-i intrebe, a?a precum le-a 
fost intelegerea. 

— Mai copii, v-am aranit pina acuma, v-am dat de toate ielea, toate 
bunatatile, dar voi din ce ati mincat, cind ati mincat ? ! Copiii incremenira 
si tacura ca niste muti. 

— Din scafirlia capului tatalui nostru, raspunse indata eel mai mic si 
eel mai istet ! 

— Taci, mai baiete, nu te grabi, unde ai vazut tu scafirlia lui tata-tu, 
mort si-ngropat cine stie unde . . . 

— Ba din ea am mincat sa stii. Ziceti si voi mai fratilor ca mine. 

— A§a, e mosule, din scaf irlie am mincat. 

— Bineee, sa nu va para rau ! Insa cum si fratii intarira ca asa e, mosui 
innegri intr-o parte, de sus pina jos. Dupa asta mosul iarasi ii intreba: 

98 



— Eu v-am dat de ati beut din pahare mindre, iar voi sa-mi raspundeti, 
cu adevarat din ele ati beut? 

— Am beut din potcoava de cal, ii raspunse eel mic cu hotarire. 

— Unde ati vazut voi potcoava de cal ? Luati aminte, ca de nu chibzuiti 
bine, de vii o sa fiti mincati. 

— Ba asa este, raspunsera si ceilalti doi natantoci. 

Cum graira fratii, mosneagul, de necaz, innegri si pe cealaltS parte de 
sus pina jos si uidi cu totul negru ca smoala. 

— Heeei, copii, mai ramase unaaa ! V-am dat de ati mincat cu furculita 
si cu linguri, voi spuneti-mi cu ce ati mincat? Fratele eel istet, in graba-i 
raspunse : 

— Am mincat cu destili lui tata. 

— Mai, ce prosti ! Unde ati vazut voi destili lui tatal vostru mort de 
atit ani si putrezit? Voi amindoi nu dati crezare la narodu asta, nu-1 vedeti 
ca este smintit? 

— Ba este adevarat, cu destili lui tata am mincat, mai intarira si ceilalti 
doi frati, tremurind de frica. 

Mosul cum auzi si pe-al treilea raspuns, incepu de se umfla, se umfla, 
mult, mult si deodata plesni atit de tare ca rasunara muntii si se misca pamin- 
tul din furca lui. Din mos se facu praf, pulbere si tarina neagra, iar casa lui 
se risipi in cele patru vinturi. Copiii se pomenira azvirliti tocmai in munte, 
risipiti prin copaci cu cite un stei de piatra in mina. Cind se desmeticira ca 
dupa un vis urit, se vazura intre munti pustii si steiuri de piatra, pe care 
misunau serpi si balauri. 

Se-nchinara lui Dumnezeu c-au scapat cu viata si au coborit de pe 
virful muntelui in vale. 

Colindind ei si umblind prin munte dupa pometuri, fratele eel mic, 
iar se pierdu de cei mari. 

Rataci fara rost zile si nopti fara sa-si gaseasca fratii. Intr-o zi se slobozi 
intr-o joaca mai in jos, auzind o larma mare, cu batai si injuraturi. Ce-o mai 
fi aici? Se intreba bietul copil si cobori sa vada. Cind in japca, vede trei 
cocosi rosii mari si dolofani, cu crestele aplecate, cu pintenii-nodate. Cum ii 
zari ramase-ncremenit. Asa ceva nici in vis n-ar fi putut sa vada. Cocosii erau 
mari cit oamenii, sareau unul pe altul cu cioacurile cit teglicele, cu picioarele 
cit crecanele, cu penele aurite, cu capete zdrobite. Copilul isi lua inima-n dinti 
puse mina pe o moaca si sari sa desparta cocosii. 

— Stati, mai fratilor, ce va certati, ce va mincati, seama v-o luati si va 
impacati? Unul dintre ei plin de singe cu penele zdrentuite ii raspunse: 

— Noi sintem trei frati, in japca blestemati, sa traim, sa ne batem si sa 
murim. De trei ani ne batem, de trei ani ne certam si nici cind pace n-avem, 
pe trei lucruri fennecate, de tata la moarte lasate. 

— Ce lucruri nene, v-au ramas, de va ciocniti si singerap parca ati fi 
niste turbati, far' de minte scapatati ! Atunci un alt cocos, tantos cu pinteni 
de aur la picioare-i zise: 

— Baiete, logofete, trei lucruri ne-au ramas, pe vrajba am pornit, rau 
ne-am razboit ! 

— Spuneti odata ce lucruri va-nvrajbira, ce lucruri capul vi-1 ciocanira? 

— Asta-i una sabie, cu a doua o chesa si niste foale invechite, de la 
tata-s mostenite. 

99 



— Nu vad ce scumpete zace in dananaile astia, vechi si impupte, de nu 
fac doua parale ? ! 

— Ba fac ! zise un alt cocos. Cind vei lua sabia-n mina toate ostirile din 
lume |i se aduna-n fata gata sa porneasca la lupta, si ce gindesti, aia faci cu 
ostirile. Calci in picioare orice imparatie, orice avutie o iei cu sila si nici un 
imparat nu cuteaza sa zica impotriva o vorba. Ba te mai si lauda ca trecind 
prin foe §i sabie omenirea, ai eliberat-o de la tiranii, ce nu sint si nici n-au fost. 

Iar chesaua fata bani. Cum o scuturi si te ginde§ti sa se umple de poli 
de aur, ea indata face bani, asa ca, niciodata nu sta goala, cum nu sta omul 
fara griji. 

— Da foalele, ce e cu foalele, nene? intreba nedumerit copilul. 

— He ! cu foalele nu este un lucru prea mare. Cum vei vedea ca esti 
la strimtoare, te sui calare pe foale si zbori ca vintul si ca gindul la capul 
pamintului, in slava cerului, ori la talpa iadului. Unde gindesti, acolo ajungi. 
Daca vazura cocosii ce vazura, il rugara pe copil sa le-mparta el, ca un om 
cinstit lucrurile pe direptate. Copilul lua lucrurile si chibzui ca bine i-ar 
prinde ele la nevoie. 

— Hai sa scoborim mai in jos in Valea Plingerii, linga acel riu minu- 
nat, bun de adapat dar si de scaldat. 

— Hai ! Si cum iesira din japca cobori copilul cu cocosii in Valea Plin- 
gerii. Ei ramasera pe tarmul riului iar el se aseza pe foale in mijlocul riului. 
Dup3 asta le grai: 

— Voi sa va grSbiji, iute sa-nainta;i lucrurile sa le luau. Cine ajunge 
intii sabia o ia, cine ajunge al doilea, cheseaua de bani, iar al mai din urma 
foale ciuruite, foalele invechite. 

El le facu semn sa porneasca cocosii, falosii, o pornira, dar cum se repe- 
zira ?i s-apropiara, el ridica sabia si gindi pe rind ca fiecare sa se prefaca intr-un 
stei de piatra ;i sa ramiie pe vecie la fundul apei. Asa gindi, asa se si facu. 

Asti trei cocosi se vedeau a fi cocosi, dar ei erau trei zmei care se 
certau pe lucrurile ce le lasase tatal lor. 

Cum ramase singur, pusa mina pe sabie, baga cheseaua-n sin, se aseza 
pe foale si se gindi unde sint frapi lui pierduti. Dar cum porni intr-acolo, 
in Valea Plingerii, navalira zmeii, balaurii, napircile, pasari cu cioc de otel, 
gata-gata sa-1 piarda si s3-l inghita de viu. El cum se vazu la strimtoare, se 
aseza pe foale, ridica sabia si cum dete o data si gindi toate fiarele astea sa 
se prefaca-n steiuri de piatra negre, toate incremenira pe vecie, asa cum 
copilul eel iste| gindise. Acum pleca sa-i caute pe fratii pierduti. Cum se 
gindi si ajunse la fratiorii lui flaminzi si rupri ca vai de ei. Mai intii le spuse 
tot, cum e rindul, mai pe urma le zise sa se suie pe foale, sa se tina bine 
c5 o sa zboare in slava cerului. 

Dar cum zburara peste Valea Plingerii, alti zmei, alp balauri cu falcile-n 
cer $i altele-n pamint, ii fugarea scofind foe si para, gata sS-i inghita. Copilul 
eel mic cum ridica sabia le taia capetele, din zori si pina-n inserare, pina ce 
pe Valea Plingerii curgea acum un riu de singe de zmei si de balauri, iar dea- 
lurile si cimpiile erau pline numai de carne de ale spurcate. Nu se mai auzira 
vaiete si urlete fi toate alele silbatice isi gasira pieirea in Valea Plingerii. Valea 
Plingerii rasufla lini§tita si de aci incolo pe luncile cu florile, sosira ciobanifele 
sa-§i pasca oijele. Se bucurara cei trei frap, dar deodata tresarira amintindu-si 
eel mic, de cele auzite de la pasarile maiestre despre printesa cea de pe patul 
de mcarte. Se suira cilari toti trei pe foale si cit se gindi al mic, atit tinu 

100 



. 



calatoria ! Deodata mai iute ca vintul zburara si se pomenira la palatul de 
clestar stralucitor ca soarele, unde tragea fiica-mparatului sa moara. 
Cum pusa piciorul pe pamint, batu la poarta palatuliii. 

— Cine esti, tu mai pustiule ! il intreba rSstit un ostas inarmat din 
talpi pina-n dinti. 

— Eu sint un doctor si viu s-o lecuiesc pe fiica-mparatului. 

— Du-te, mai baiete, pe pustie, ca te-aude-mparatul si-ti pune si tie 
capul uite colo-n cula aia-nalta zidita numai din capete de doftori si doftoroaie. 

— Eu te rog s3 ma lasi pe mine sa intru la-mparatu, ca stiu eu ce spun. 

— Bineee ! sa nu-ti para rau daca ti-oi pierde capul. 
Veni ofitarimea si-1 dusera la-mparatul: 

— Imparate-luminate, faca-ti domnul multa parte, de noroc, de sana- 
tate, eu ma prind asa cum ma vezi mic pipernicit sa-ti scol fata de pe boala 
si sa nu-ti cer nici o para chioara. Imparatul si curtenii sai, socotira c5 ast 
copil glumeste sau e-ntr-o ureche. Insa copilul nu se lasa si-i da-nainte ca daca 
n-o va putea vindeca, sa pofteasca imparatul sa-i ia si lui capul si sa-1 aline 
pe virful cetatii zidita numai din capete de oameni doftoriti. Imparatul se-nvoi 
si-i dete trei zile, sa faca dovada stiintei sale. Cum veni seara merse de culese 
floarea ce inflorea o data pe noapte din singe sub spinzuratoarea imparatului, 
o pusa-n sin si merse s-o scalde pe printesa cu ea. Cum o scalda o data fata 
capata roseata-n obraji si chip de om inviat din morji. A doua seara de sub 
alta spinzuratoare pindi pina-nfiori floarea, o culese si iar o scalda pe prin- 
tesa. Printesa capata viafa si glas sa graiasca. A treia noapte mai culese o 
floare si inca o data o mai scalda si fata se-nzdraveni de-a binelea, de parca 
n-ar fi fost bolnava niciodata. 

Imparatul se bucura foarte de isprava istetului copil §i-i zise: 

— Mai baiete, baie^ele, pentru faptele mari ale tale, iti dau fiica de 
mireasa, sa-ti fie sotie-aleasa, iar in marele palat, sa fii chiar imparat ! 

— Imparate si-naltate, prea esti bun si-mi dai de toate ! Eu sint fiul 
eel mai mic, nu ma pricep la nimic ! Mai am doi fratiori mai mari si s-or minia 
si m-or blastama, c-am luat-o-nainte si nu ne-am insurat pe rind, precum ne-am 
facut pe rind. S-ar cuveni sa-|i mariti fiica dupa fratele meu mai mare si nu dupa 
mine eel mai mic ! Strajele mersera in oras pe la dughene de-1 chemara pe 
fratele sau mai mare sa fie mire. §i se facu o nunta mare si frumoasa ca-n 
povesti, precum numai la crai si-mparati se poate face. Fratele eel mic si 
mijlociu n-au timp de pierdut. Se pusera pe foale si zburara ca gindul in 
tara insetata unde erau incuiate izvoarele. Cum gindira se pomenira in acea 
imparatie arsa de dogoarea soarelui, vitele §i oamenii lingeau roua ce le-o mai 
da Dumnezeu dimineata. Intrebara lumea din cetate daca de multi ani nu mai 
au apa si spre mirarea lor, aflara ca de peste un veac izvoarele au secat, iar 
viata se stinge cu fiecare zi ce trece. Palate si orase mari ramin pustii. 

A doua zi, copilul eel iste; nu mai putea rabda nici el de sete si drept la poarta 
imparatului se opri si ceru sa-i vorbeasca. Imparatul il primi, iar b3ieta§ul ii grai : 

— Slavite-mparate, mare-luminate. Vad ca imparatia ta este topiti de 
ar^ita soarelui. Pier vite, pier oameni, piere viafa ! Eu ma leg, ca un inginer de 
izvoare ce sint, s5 v5 slobod izvoarele si iar sa aveti apa si viata ca odinioara. 

— Mai baiete, vezi tu cetatea aceea-nalta, e ficutS numai din capete 
de ingineri de paie ca de-ai de tine. Mai bine vezi-ti de cale sa n-am pacate 
si cu un fecior necopt ca tine. 

101 



— Imparate-luminate, eu nu ma tem de moarte ! Eu am venit hotarit 
sa scap lumea de la sete, sa-i dau apa cu izvoare si sa creasca florile iara. §i 
se-nvoi imparatul sa-1 lase sa descuie izvoarele incuiate. Porni baiatul prin 
palat, priveste-n deal, priveste-n vale, da-i si prin oborul imparatului, se face 
ca-ncearca, cauta si nu gaseste capatiiul. 

Imparatul dupa el, gindeste ca asta e mic, dar e inginer istet. Nici prin 
gind nu-i trecea ca" el este un bondoc de om, ce nimic nu stia ! Mai la urma 
se opri linga duvar la vatra focului asa cum auzise de la zinele maiestre. 
Ridica pliocii de piatra si sapa in vatra focului adinc. Oamenii sapara si pornira 
sa curga izvoarele. 

— Vezi, marite imparate, aici sint legate, innodate si-ncuiate izvoarele 
din imparatia ta. De-acum inainte vor porni izvoarele s3 curga in toata tara. 
Ca prin farmec, toate fintinile, toate lacurile, riurile cu izvoarele, se umplura 
cu apa si incepura sa curga la vale spre marea bucurie a imparatului. Atunci 
imparatul, plin de drag si de bucurie ii zise: 

— Asculta, mai baiete, fiindca este treaba asa, ca descuiasi izvoarele, 
se umplura marile, inverzira cimpurile, innorira florile si viata-mi luminasi 
da si-mparatia-mi luasi ! $i de-acum pina-n vecie s-o stapinesti tu cu fiica 
mea, care o sa-ti fie mireasa si-mparateasa ! 

— Ba, marite imparate, ca am un frate, m-o batea si m-o certa, ca el 
e mai mare si nu se-nsoara, iar eu ma leg la cap cind nu ma doare. Noi 
trebuie sa ne-nsuram pe rind precum ne-am nascut. Sa-1 chemati pe el si 
lui sa-i faceti nunta. 

Cum il gasira gura-casca prin oras, il chemara la palat si-i spusera ca e 
ginere si va fi-mparat. Mijlocariu casca ochii, credea ca viseaza, dar nunta 
si veseha-ncepu si tinu luni si ani, iar el tot nu-ntelegea prin ce minune 
i-a pus tocmai lui Dumnezeu mina-n cap. 

Fratele eel mic n-are rabdare sa petreaca si sa veseleasca. Isi incinse 
sabia, ascunse chesaua fermecata-n sin se urea pe foale si zbura peste cimpii 
si-imparatii pina ce se scobori tumite la capul pamintului la niste palate mindre 
imparatesti de marmora si de clestar. 

N-are de lucru si trage la o crisma sa ia ceva de-ale gurii. Cind la crisma 
fiica-mparatului juca carti cu un curtean inzorzonat, imbracat numai in toale 
de aur si de argint. Mai si se mira copilul de printesa ca se joaca la carti prin 
birturi. Ce-ar fi sa intre-n vorba cu ea si sa se joace cu ea. Tocmai ofiterul 
dc la curte golise portofelul si plecase suparat. Ia s-o-ntreb eu nu joaca cu mine ? 

— Vad ca va place jocul de carti si mie-mi place dar daca n-am cu cine 
juca, stau si rabd. 

— Ai bani ? 

— Am. 

— Hai sa jucam, zise printesa. Si se pusera pe joe frate sa-i faca de petre- 
canie paralelor. Pina dimineata fiica-mparatului pierdu toti banii. Dar ea lua 
seama ca punga baiatului fata bani, indata ce nu mai avea. Cum sS faca ea 
s5-i fure chesaua cea fermecata care fata bani ! Pune la cale cu crismariu sa-i 
dea vin sa bea sa-1 imbete pina si-o pierde de tot mintile. Si crismarul se puse 
pe el cu vin vechi de noua ani si baiatul de bucurie ca i-a luat toti banii craitei, 
hai cu ea la bautura: 

Bea cu oala 
Sa fuga boala, 

102 



§i cu ploschija 
Sa-si ude gurita ! 

$i asa beu cu sete pina-§i ineaca pipota, de cazu lat la pamint. Fiica-mpa- 
ratului atit astepta. Cum il vazu, baga mina-n sinul baiatului si-i fura che- 
saua cu bani. Vru sa piece, dar necuratul n-are de lucru de-si viri coada si 
o-ndemna sa-i ia sabia cu care infrunti ostirile lumii si foalele cu care zbori 
ca vintul si ca gindul. Ca sa nu simta ca 1-a-nselat i-a pus la loc alta chesa, 
alta sabie si foale, asemanatoare ca picaturile de apa. Baietasul dormi un somn 
bun si se scula aminat, cind printesa hehe, de mult se dusese la palat. 

Cum se scula vru sa-ncerce sabia. O ridica-n sus si gindi sa se adune ostire 
cita frunza si iarba, dar ostire ioc. !i furase sabia si alta la fel ii pusese la loc. 
Cind vazu una ca asta, simti cum il lasa picioarele. Hai sa-ncerc si chesaua 
daca mai fata bani ! Da de unde, in zadar o scutura ca parale nu mai fata ! 
Tiii ! zise el in gindul sau, §i pe asta mi-a luat-o ! Sa crape de ciuda, nu 
alta ! Ce-i mai rami nea de f acut ? Sa se urce pe foale si sa zboare la palat 
sa se plinga. Dar cum se sui pe ele, foalele nu mai au nici o putere sa 
zboare ca odinioara. De-acum se vazu pierdut si se gindi la vorbele lui 
taica-su, ca mintea de-ar creste pe toate cararile, ar paste-o magarii. Plingea 
de necaz si-si da cu pumnii-n cap fara rost. 

De-acum sarac si gol pusca isi lua lumea-n cap si pleca la voia-ntimplarii 
unde o da sorocul si norocul. Umbla din sat in sat, din catun in catun, cersind 
de mincare. Toalele, i se rupsesera de se facusera ferfenija pe el. Ii era rusine 
sa mai treaca-n halul asta prin lume. Dar e mai bine sa mearga-n munte si sa-si 
caute de-ale gurii ca jiganiile salbatice prin paduri. 

Urcind si scoborind pe potecile neumblate ale muntilor, deodata gasi 
un mar cu mere neobisnuit de mari si frumoase. Hiii ! i§i zise el, bine ca 
eel putin am ce minca, sa nu mor de foame ! Dar cum musca dintr-un mar, 
sa vezi dracia dracului, ii crescura coarne ca la tap. Cind vazu una ca asta incre- 
meni de frica. Colac peste pupaza, asta-mi mai lipsea isi zise-n gind baiatul. 
Ce sa faca acum sa scape de coarne ? Se suci, se-nvirti, dar coarnele-i atirna-n 
cap, ca la un |ap. N-are ce sa faca, trebuie sa rabde si sa le poarte daca asa 
1-a pedepsit Dumnezeu ca n-a avut minte sa-si pastreze lucrurile ca ochii 
din cap. Acum sa sufere ! Ridica mina de coarne §i merse prin padure speriind 
ca o aratare cerbii si caprioarele ce se adunau la izvoare sa-?i stimpere setea. 
Mergind dupa izvoare cu apa curata de munte, in cale dete de un par, incarcat 
de pere. De sete lua o para, o minca §i-i cazura coarnele jos, parca le-ar fi 
luat cineva cu mina. Heeei, dar fiindca la minte era iste|, lua seama ca din 
mere ies coarne, din pere pica coarnele, ca si cind n-au fost. Stai, frate-meu, 
daca-i a§a ca-i vin eu de hac printesei, s-o usture la ficap, daca a cutezat sa-mi 
fure lucrusoarele mele ! Se-ntoarse la mar, umplu sacuiul de mere, iar sinul 
de pere. De aci pleca drept la curtea-mparatului. Se plimba prin fa^a palatului 
si striga ca negustorii, doar, doar, o veni si fiica-mparatului sa cumpere si sa-i 
vie de hac. $i cum mergea si se-nvirtea striga: 

Hai la mere, 
Hai la pere, 
Hai la mindre floricele ! 

Fiica-mparatului, n-are iar treaba. Ridica capul peste gard sa vada ce 
vinde baiatul. El cum o zareste o recunoaste §i mai tare striga sa-i iese sufletul 
din bosogi. Prinjesa cind vazu merele mari §i frumoase nu-i paru rau de bani, 
patru galbeni numara si umplu sortul. Ii dete lui ta-su si ma-si si toti se mirara 

103 



de asa mere frumoase mari si aurii. Fiecare in palat §edea-n ogeacul lui cu slu- 
gile lui. Printesa cum musca din mar ii crescura coarnele ca la tap. Degeaba 
tipa, in zadar se zvircolea, ca de coarne nu scapa. De rusine se ascunse sub 
pat; sta acolo pitulata zi si noapte sa n-o vada imparatul si sfatuitorii acestuia. 
Mare rusine cazuse pe capul ei. Imparateasa veni in odaia lui fie-sa s-o vada, 
dar n-o gasi. Lua si ea dintr-un mar si-ntr-o doara musca din el. Cum musca 
ii crescura coarnele. De rusine fuge si ea sub pat sa n-o vada imparatul. Cind 
pe sub pat se gasi cu fiica-sa si ea ca naiba-ncornorata. Stateau aci ca slutele 
si ca mutele. Le cauta slugile, da nu le gasesc. Zarva mare ! A fost furata 
imparateasa si fiica de niscaiva zmei isi dau cu parerile doftoroaiele si vraji- 
toarele. Porni imparatul sa le cate. Cind in odaia lor vede marul pe masa si 
musca de sete si inima rea din mar. Cum musca, indat-i crescura coarnele ca 
la tap. Incepu sa traga de ele sa le rupa dar in zadar. De rusine sa nu-1 vada 
generalii si maresalii in halul asta, tisti si el sub pat ! Cind acolo, sotia si fiica, 
amindoua cu coarne. Incepura toti sa se vaite si sa-1 blesteme pe acel copil 
afurisit care i-a pacalit. 

Daca vazu imparatul ca n-are ce se face, ca la deal e greu, iar la vale-i 
rau, isi dojeni muierea si fata sa iese de sub pat, ca doar n-o fi cu banat sa stea 
tot pitulati cu coarnele-n cap: 

— Hai, bre, iesiti, zise-mparatul, ca n-avem ce ne face ! De-acum ne-am 
facut de pomina si Dumnezeu de niscaiva pacate ne-a pus mina-n cap. Iesira 
si femeile ascunzindu-si de rusine fa$a. 

Ce era sa mai faca sarmanul imparat? Dete veste prin lume ca se cauta 
doftoroi si vrajitori care sa le taie coarnele. Se ivira o multime. Caci la mama- 
liga mare, vin multe haimanale. Dar cum le taiau ?i mai mari cresteau. La 
citava vreme, destul de aminat veni §i copilul eel iste|, dar de data asta nu 
mai era imbracat in haine ponosite si zdrenturoase. Se imbracase frumos, parca 
era pui de vraci. Isi puse-n poznare doftoriile si veni la-mparatu sa-i doboare 
coarnele. 

Mai intii, si-ntii, imparatul il pofti in palat il cinsti §i-l omeni ca pe un 
doftor priceput, cum se parea. Dupa aceea, baietasul zise: 

— Marite-mparate si prea luminate, toti avem pacate ! Eu nu voi putea 
sa va dobor coarnele daca mai intii n-o sa va spovedesc. Daca nu o sa ascundeti 
nimic si o sa va marturisiti pacatele, atunci eu o sa pot lucra si coarnele or cadea. 
Altfel nu facem nimic ! 

Trecu intr-o alta odaie si-n taina se puse sa-1 ispiteasca pe imparat ce pacate 
a facut. Imparatul, ca orice imparat este fara de pacat ! N-o sa-si recunoasca 
el ca are si pacate. Si asa se vedea pe fata ca este un mincinos. Veni rindul la 
imparateasa. Si asta la fel de mincinoasa, ca oprea apele-n loc si soarele, cu 
prefacatoriile si minciunile. O scoase afara sa intre fata cea cu pricina. Se 
uita la ea si-o-ntreb5, parcS ar fi fost calugare nu copil. 

— Spune-mi frumusel; ai vreun pacatel, pe eel sufletel? 

— Vai de mine, Doamne, sint curata b§iete, ca roua dimineafa, ca stea- 
ua-n cer, ca strugurile din vie, ca Maica Stamarie. El o vazu si pe asta ca e 
dintre alea ce dac3 spune adevarul se-mbolnaveste. O scoase afara zicindu-i 
ca e mincinoasa si prin|esa stiindu-se cu musca pe caciula iesi. 

Pe urma iar le grai la top trei: 

— Fac cea din urma-ncercare, cinstite fete-mparatesti, de nu-mi spunep 
adevarul gol-golut, in loc de coarne pe cap o sa-mi purtati coarne ca necuratul 
din balta si sa luati aminte bine ca: 

104 



Minciuna a umblat, 
cit a umblat 

si-acum i s-a-nfundat ! 

$i ca sa le arate ca toti sint mincinosi, le dete la fiecare cite o lingurita 
din zama de mere si cum beura coarnele le crescura mari ca la cerb. Cind 
se vazura ei in halul asta, de voie de nevoie, intrar5 pe rind in odaia latural- 
nica sa se spovedeasca in faja bSietasului. 

Imparatul din fir in par spuse cum 1-a omorit pe frati-su ca sS-i ia locul, 
cum a spinzurat oameni sau pe altii i-a-nchis si lasat sa moara de foame intre 
ziduri. Pe urma a spus cu cine s-a tinut si tot ce god a mai pacStuit. Dupa asta 
1-a poftit afara si-a venit imparateasa. 

Imparateasa marturisi ca din pricina ei a murit cutare general, cutare 
om invatat si mai la urma spuse si cu cine din palat s-a tinut fara sS afle-mpa- 
ratul. Vazind ca si ea a spus dirept o pofti afara sa intre la spovedit si 
frumoasa printesa. 

Craita-i zise ca ea este fara de pacat ca florile cimpului, ca Maica Pre- 
cista. Mai la urma-i marturisi ca are totusi pe suflet un mare pacat. $i-i povesti 
din fir-in par cum 1-a-mbatat pe un copil sarac, i-a luat chesaua care fata bani, 
i-a luat o sabie si niste foale. Atunci baiatul a mai intrebat-o: 

— Asculta, fata, mai |ii tu lucrurile alea? 

— Le ;in, cum sa nu ! 

— $tii tu la ce sint bune? 

— $tiu ca doar chesaua puiaza parale din senin dar de alelante 
n-am habar. 

— Uite ce-|i zic eu. Daca vrei sa-ti fie bine si sa ai noroc in viata sa nu-1 
inseli nici pe-al sarac, nici pe-al bogat si cind vreodata copilul ala, iti va cere 
lucrurile sa i le dai, ca sint ale lui. Asa sa faci ! 

— Asa voi face ! Iesira-apoi afara-ntr-o odaie mare luminoasa, numai 
cu pietre scumpe-mpodobita. 

Lua sticlufa cu zama de pere si la fiecare-i dadu o lingurita. Cum inghi- 
pra coarnele picara. Cind vazura minunea, sarira-n sus de bucurie, iar impa- 
ratul incepu sa joace strigind: 

Hopa, hopa, 
joaca popa, 
niniu 
si cu dascalu ! 

Dupa ce se desmetici, zise catre baietas: 

— Mai baiete, logofete, de-acum sa-mi fii ginere, dau fata mea sa-{i 
fie mireasa si-apoi imparateasa ! Ca o armata de doftori mari nu ne-au doborit 
coarnele, iar tu cu zama dintr-o sticluta, facu§i minuni ! Esti baiat istet, om 
de mare pret ! 

— Slavite-mparate si iar luminate, ca sa le faci bine, fa si pentru mine, 
la nunta sa-mi vie, din dalba-mparatie, cei doi fra|i, ce-mi sint imparati, la 
margine de pamint, unde n-ap fost nicicind. Imparatul trimise ostire si corabii 
in cele doua-mparapi sa vie §i fra;ii lui sS se veseleasca la cea nuntS-mpara- 
teasca ce n-o mai fi pe lume alt5. Pina sa se pregSteasca de nunta, el fuge 
din palat si cumpara niste pale ponosite si zdrentuite, ca s-o-ncerce pe mireasa 
daca e om, ori e pore de cine. 

Trecu pe la poarta palatului, descult si zdren;uros, cerind strajerului 
s-o cheme pe fata-mparatului ca are s5-i spuie ceva. Abia au chemat-o la ast 

105 



coate-goale pe craita. Dar pina la urma tot au adus-o. Cind a vazut-o a si-n- 
trebat-o : 

— Maria-ta, ma mai cunosti ? 

— Ba, te cunosc. 

— De unde ma cunosti? 

— Din sara aceea cind am jucat carti impreuna. 

— Frumos din partea unei imparatese sa ma-mbete si sa-n§ele un copil 
sarac, ca sa-i fure lucrurile? Spune, asa e? 

— A§a e ! Te-am imbatat §i te-am in§elat, dar sa ma ierp. 

— Te iert, daca-mi intorci lucrurile mele. 

— Ti le-ntorc. Si fata se tinu de cuvint. 1 1 lua in palat si-i dete sabia, 
chesaua si foalele. El ii multami. Lua sabia-n mina si se gindi sa se umple 
curple §i tirgurile de ostire ca sa petreaca de nunta lui si se umplura. Pe urma 
trecu prin fata ostasilor ?i scutura chesaua, ca sa adune ostirea parale sa se pro- 
copseasca si ostasul ca destul e de amarit saracul. Dupa aia se sui pe foale, ii 
arata printesei inelul primit de la ea de logodna si-i zise: 

— lata eu sint ala pe care m-ai inselat si tot eu sint ala care ji-am pus 
coarne-n cap, ca sa te-nvat minte sa nu mai inseli. Daca ma mai vrei sa-ti 
fiu so^, spune-mi ca sa zbor sa-mi aduc fratii la nunta. 

Ea il privi cu uimire si-i grai: 

— Vai iubitul meu mire, cum sa nu te vreau, vorba mea e sf inta si este 
legamint inaintea lui Dumnezeu pentru mine ! Du-te §i sa vii repede ca ard 
de nerabdare sa te vad pe veci linga mine, stapinul acestei mari imparatii. 

Baiatul se sui iar pe foale si cum se gindi zbura ca gindul si ca vintul 
la fratii lui imparati si tot ca gindul se-ntoarse la nunta cu ei tot calari pe foalele 
fermecate inainte de a se-ntoarce ostirile si corabiile trimise de tata-su. Si 
de aci inainte unde se porni o nunta frumoasa ca-n povesti, la care sosira si 
jucara si fratii lui ajunsi si ei imparati prin istetimea lui, precum si tot norodul 
si toti craii si-mparatii lumii. De cum se punea luna noua, jucau nuntasii 
si se veseleau, pina raminea alinata pe cer ca o andrea. Si da-i nainte cu : 

Hopa, tupa ! 

cit tine nunta ! 
chiote si trai ! 

patruzeci de ai ! 
Si poate ca tinerii-mparati, se vor veseli si nuntasii chiui, si astazi ! 



PIPILCUTA 

A fost odata 
ca niciodata . . . 
ca de n-ar fi ! 

nu s-ar povesti. 
A fost undeva departe un om lucrator care toata viaja a fost argat mun- 
cind pe la unu, pe la altul, fara sa agoniseasca vreo avere. In maidanu lui avea 
doua-trei gaini si un cocos frumos, tantos ?i voinic de-ti era mai mare dragul 
sa te uiti la el, cutcurezind. 

Omul traia ca pe vrenrnri in saracie, dar se-ntelegea bine cu muierea si, 
in scurt timp, avura o fetita frumoasa cu parul stralucitor ca soarele. Fetita 

106 



crestea, iar lumea se mira de frumusetea ei. Pe fata au botezat-o Pipilcuta. 
Pipilcuta nu numai ca era frumoasa, dar era si vrednica. Toata ziua lucra si 
mai putin se juca. De mica invata sa gateasca, sa tese si sa toarca, lumea o lauda 
iar danacii cum scoasera capul, pusera ochii pe ea, gata s-o ceara. 

Unele dintre varuicele ei se mindreau ca sint prietene cu ea, iar altele 
o urau pentru cinstea si cumintenia ei. 

Cum era obiceiul pe atunci, fetele se adunau seara la clad; cindlauna, 
cind la alta pina torceau lina si ciltii. Fetelor le placea sa fie impreuna, fiindca 
la claca povesteau, cintau, se jucau si veneau dupa ele s§ le mai stringa danacii. 
Pipilcuta nu se ingrijea de baieti, avea ea grija casei si a furcii. 

S-a intimplat sa fie claca la o varuica. Fetele cele rele o pismuiau pentru 
vrednicia si cumintenia ei si se vorbira in taina, sa-i poarte simbetele. Facura 
legamint ca pina la miezul noptii sa furseasca toate caierele de lina, iar cine va 
ramine pe urma, aceleia sa-i moara muma si sa i se prefaca vaca neagra. Pipil- 
cuta stiindu-se vrednica torcea, neluind in seama nebuniile celorlalte. 

Fetele se intreceau care mai de care sa-si termine caierele de lina si de 
mite mai indata. Dar nici Pipilcuta nu se lasa, mai ales cind stia ca este pus 
pret pe capul mumei. Da zor si nu prididea cu lucrul fara a lua in seama ca 
celelalte fete arunca lina din caiere dupa use, pe subt pat si o pitula unde pot. 

Pe cind tragea de zor cu gura din caier iar fusul i se invirtea ca un titirez, 
deodata varuicele ei aruncara fusele, furcile goale, iar Pipilcuja ramase incre- 
menita vazindu-se cea de pe urma. Isi lua fusul si furca si pleca plingind acasa. 
Cind ajunsa in pragul casei striga: 

— MumS, deschide ! 

— Muu ! . . . muu ! . . . Muu ! . . . ii raspunse un glas din casa. Era un glas 
ca de vaca. Fata se spaminta si nu-i veni sa creada, cind auzi cum bate cu 
coarnele-n usa. Dupa ce se deschise usa, iesi din casa o namila de vaca neagra 
care mugea infuriata, darimind si spargind tot ce-i iesea in cale, pina se duse 
la iesle in grajdul vitelor. 

Tata-su nu se temea de vaca, ci dimpotriva o tesela cu grije, ii aster nea 
paie in cosere, ii da apa si o arinea cu multa bagare de seama. Dar Pipilcuta 
ramase trista si abatuta; plingea stiind ca a ramas fara muma pentru ca si- a 
fursit cea din urma lucrul. Nu-si putea ierta acest mare pacat care o chinuia 
facind-o sa verse multe lacrimi. 

Tatal ei nu stia cine a facut sa vie moartea s-o ia pe sotioara lui si s-o 
prefaca in vaca neagra. Pipilcuta stia dar nu cuteza sa-i spuie nimic. 

Cu timpul, Pipilcuta se impreieteni cu vaca ! Incepu sa stea de vorba 
cu ea sa se infeleaga si afla ca nu este vinovata de moartea mumei. 

Ar fi trait ea si asa cu muma-sa pref acuta in vaca neagra, cu coarne mari 
ascutite, daca tata-su intr-o zi, nu se insura cu o alta muiere. §i nici asta n-ar fi 
fost prea mare lucru daca muma ei vitrega nu-i facea doua surori pe care ea 
a trebuit sa le legene, sa le dea lapte de capra, sa le spele, sa le cirpeasca si 
cite altele, pina crescura mari impreuna. 

Odata vaca neagra a vrut sa le ia pe surorile Pipilcutii-n coarne sa le 
omoare, dar tata-su le-o scapat. De atunci muierea ii da zor lui tata-su sa taie 
vaca, sa faca din ea pastrama si din piele foale. Tatal Pipilcutii tot amina si 
nu vrea s-o taie. Muierea daca vazu se prefacu intr-o zi ca pleaca cu fetele. 
Necajit bietul om ii fagadui ca are s-o taie. 

Auzind Pipilcuta toate pregatirile de moarte, merse la muma-sa si-i 
spuse, tot ce avea de spus. Vaca cea neagra auzind ii zise: fata mea, tu nu 

107 



trebuie sa maninci din carnea mea ! Sa adui toate oasele, sa le ingropi la tirla 
din deal sub radacina de buturugi gaunoase iar coarnele sa le lasi putin iesite 
afara din pamint. Cind cineva te va ceita, te va bate, ori te va chinui, tu sa vii 
la mine, sa dai cu nuiaua de trei ori in coarnele mele si eu am sa-ti vin in aju- 
tor. Ai inteles ! 

— Inteles, muma si iar plinse. 

Dupa ce taiara vaca, Pipilcuta aduna cu grija oasele si coarnele, le ingropa 
sub buturuga cea mare. 

Da muma vitrega o punea la munci grele, n-o lasa sa se hodineasca si 
lucra pina la miezul noptii. O batea si la hora niciodata n-o lasa. Muncea 
sarmana ca o roaba si tot n-o multumea. 

Intr-o duminica, cu naravul dracului in ea, isi lua fetele si pleca la hora 
sa se veseleasca. Inainte de a pleca, varsa in vatra focului in cenusa o banita 
de fasui si-i spusa sa-1 aleaga, sa aduca apa si sa faca de mincare pina se intoarce 
cu fetele de la hora. Pipilcuta n-adasta mult si-alerga la muma-sa. Dete 
de trei ori cu nuiaua in coarne si muma-sa-i trimeasa o multime de fete 
mari, baieti si neveste si pe-a fuga aduna tot fasuiul din cenuse, ii facu 
de cina si-i adusa apa. 

Apoi se intoarsa din nou la muma-sa, ii dadu iar in coarne cu bitu si 
lumea care o ajutase intra din nou in scorbura. Muma-sa ii scoasa apoi niste 
toale frumoase de matase si dupa ce o premeni, Pipilcuta capata arpii si zbura 
pina aproape de hora. Pe cap purta basma de borangic stralucitoare, camasa 
alba cu flori alese si dantela, cu pistelci negre cusute cu trandafiri de aur, 
papuci albi, iar la git cu margele si salbe. Ochii danacilor erau indreptati numai 
la Pipilcuta. Vinise in ziua aia la hora feciorul imparatului. Se prinsa in hora 
linga feciorul imparatului. Dupa hora, zbura la trunchiul gaunos, lasa toalele 
scumpe intorcindu-se acasa rupta si zdrenturoasa asa cum se purta. 

Cind sosira acasa, surorile vitrege incepura s-o batjocoreasca aruncind 
cu cenusa spre dinsa. Ii povestira ca au vazut pe fiul imparatului jucind cu o 
zina, privea la ele si ridea. 

— Tu ai de lucru si bineinteles ca n-ai cind sa mergi la hora, ii zise 
muma vitrega. Pipilcuja la toate astea asculta cu nepasare. 

In duminica urmatoare, muma vitrega pleca iar la hora cu fetele, inainte 
avu grija sa-i dea lui Pipilcuta noua caiere de Una pline cu bondreci sa le 
treaca prin darac, sa le toarciS pina ce se-ntoarce, sa mai faca pe deasupra 
mincare, sa aduca apa, sa araneasca toate oarali din curte si abia dupa aia, 
sa mature prin casa. 

Pipilcuta indata alerga la muma-sa, dadu de trei ori in corn cu nuiaua 
si numaidecit mumasa ii trimisa in ajutor fete mari, muieri, neveste care 
murisera de curind, si pe-a fuga ii toarsera caierele de lina, ii adusera apa in 
galeti, dadura la oratanii si venira de sa bagara iarasi in scorbura de unde 
iesisera. Dupa aceea, murM-sa ii scoase din nou alte toale si mai mindre de 
mStasa. Papuci frumosi cu fir de aur, fusta ca o gradina de flori, iar camasa 
stralucitoare ca cerul instelat. 

Fiul imparatului veni iar prinzindu-se in hora linga Pipilcuta. Toti ochii 
erau atintiti asupra lor. Parul ei sclipea ca hrele de aur, stralucea ca soarele, 
iar zimbetul ei de o buna tare fara pereche. Pipilcuta juca frumos si nu vorbea 
ci numai ridea. 

Cum tacura lautarii, Pipilcufa isi lua zborul lasindu-i mumei vestmintele. 
Pleca acasa facindu-se ca dichiseste prin tinda. 

108 



Muma vitrega ramase mirata de vrednicia Pipilcutei, isi lua fetele la 
bataie ca ele nu tore un caier de lina intr-o stamina in timp ce Pipilcuta toarce 
noua caiere intr-o sar5. 

A venit o mare sarbatoare si se facu iar hora-n sat. Venira fete din multe 
sate, din alte tari, care mai de care mai frumoase, fiindca stiau ca vin fii 
de imparati sa-si caute mirese. 

Surorile i se gatira frumos in rochii noi, in papuci de lac, iar muma 
vitrega ii dadu porunca Pipilcutii sa adune un sac de porumb si altul de linte, 
rasturnati de inat in cenusa, sa toarca zece caiere, sa vinture porumbul, sa spele 
lintea si s-o usuce, sa aduca apa, sa adape vitele sa dea la gaini, sa faca de mincare 
si rinduiala pin casa. Dusmanele plecara la hora, soarele se lasase spre 
asfintit; mai are cit o roata de car pina apune; atunci Pipilcuta alearga la 
muma-sa plingind: 

— Muma, au plecat la hora si mi-au dat de lucru ca sa nu fursesc o 
luna de zile. 

— Nu te teme, fata mea, ii zise muma-sa, indata, toate vor fi gata. 

Din scorbura iesira fete, baieti, muieri nenumarate, care alergara ca 
gindul la treaba. Unele incepura sa gateasca, allele sa adune boabele de porumb 
si linte, unele vinturara si spalara, altele adapara vitele si toarsera, apoi plecara 
la iufeala de se bagara in scorbura la muma-sa. 

Pipilcuta dadu din nou cu nuielusa in cornul mumii si vaca neagra ii 
dadu alte primenele si mai frumoase cu papuci din fir de aur, fusta din fire 
de aur si de argint, camasa de matasa impodobita cu flori. De aci isi lua zborul 
si ajunse inaintea surorilor vitrege in sat la hora. 

Fii de imparati jucara tot timpul linga ea. O priveau si se minunau de 
frumuse|ea ei. Dupa ce se termina cu hora, vru sa zboare la scorbura mumei 
sa-i duca hainele indarat ca sa i le puie-n lacra, dar tocmai cind sa se ridice, 
fiu unui imparat vru s-o prinda si abia-i putu scoate din picior un papuc. 
Pipilcuta ramase cu un singur papuc si zbura la scorbura. Muma-sa n-o certa 
cind ii aseza pe coarne toalele ale scumpe. 

— Am pierdut un papuc, muma, zise. 

— Lasa, fata mea, ala ti-aduce naroc. 

Da fiul imparatului a si pornit din bordei, in bordei, din casa in casa, 
prin imparafie sa incerce papucul ca sa-i fie sotie acea fata pe al carei picior 
se va potrivi papucul. 

Sa opri o trasura de aur trasa de patru telegari toti cu arpii mari. Tele- 
garii sforaiau si faceau praf pamintul de sub picioare; din nari le iesea foe, 
iar din ochi scintei. 

Pipilcufa matura pin cas5, cind muma vitrega o lua cu de-a sila, o urea 
in pod, indesind-o ca pe un capatii cu pene intr-un uloi plin cu cenusa. Biata 
fata nu schinci. Tacu si ramase-n pod nestiind nimic din cele ce se 
petrec afar a. 

Nebuna crezu c3 imparatul a venit sa-i ceara in casatorie pe una din fete. 

— Fiji bineveniti in casa noastra, marite imparate. Fetili mele va 
asteaptd, sint frumoase ca soarele, vrenice si curate nevoie mare. Imparatul le 
privi si vazindu-le despletite, mucoase si somnoroase, urite ca muma padurii, 
scoate dintr-o straitl de argint un papuc alb cu fire de aur si zise: 

— Am venit sa incerc papucul asta. Asara la hora am jucat cu o fata 
frumoasa; fata a zbura t iar eu abia i-am luat papucul. 

109 



— E papucul fetei mele, Slei mari, zau ce samana cu papucul ei nevoie 
mare, slavite imparate ! la sa-ncercati sa vedep ! 

— Sa-ncercam, raspunse-mparatul. 

Fata cea mare s-apropie, isi sterse cu podul palmii nasul si-ntinse piciorul 
sting, gros si noduros ca un butuc. Piciorul botocanos nu intra in papuc nici 
cu virful, da-mi-te cu tocul. 

— Hai incercafi, maria-ta, ca ieri i-a intrat, acum o mai fi crescut fetita I 

— Nu vezi, femeie, ca nici vorba, nu-i intra nici labele, vrei sa stric o 
frumusete de papuc? 

In timpul asta fata cea mica sa primenisa in rochie alba de mireasa, cu 
margele si grimna la mina, insa tot mucoasa si urita ramase. 

— La mica se potriveste fiindca papucii astia i-a purtat mai mult ea 
decit soru-sa ! 

— Lasa-ne-n pace, femeie, ca stim noi ce vrem, nu ne inveti dumneata I 
lata ca si piciorul asteia e prea mare ! 

— Ba mai incercaji, bunule imparate, ca papucul a fost de la fata mea, 
zau, mai incercati o data ! 

Curtenii bufnira-n ris, fetele se rusinara si se ascunsera dupa usa, iar 
naroada ii da cu cleanta inainte ca papucul a cazut de la fata ei numai ca impa- 
ratul e rau si nu vrea sa faca direptate. 

— Ai inca vreo fata ? 

— Nu mai am nici o fata, maria-ta ! 

— Atunci sa mergem dar, curteni ! $i cind imparatul sa se suie in trasura 
si caii erau gata sa piece pe poarta, zbura un cocos cu pene rosii, galbene si 
verzi, cu o creasta rosie ca singele si cu o coada mai mare decit o secere, batu 
de trei ori din arpii cintind : 

Cucuriguuu, magu, 

Pipilcuta este-n pod, 

Ascunsa dupa obod; 

In butoiu cu cenusa, 

Plinge Pipilcu{a, plinge ! 
Cocosul sari jos, se dadu de trei ori peste cap si dupa aia isi lua zborul 
si intra sus in deal in scorbura copacului. Fusese muma Pipilcutii, care se 
ingrijea ca un inger pazitor, de soarta ei. 

Imparatul auzind glasul cocosului se mira cum de stie sa vorbeasca o 
pasare asa de frumos. Baba incepu sa tremure de fricS, o apucasera frigurile 
mortii. Isi smulgea de ciuda cu dintii unghrile de la miini si singele cura. 

— De ce-ti dirdiie dintii-n gura, muiere, hai ne arata ce ai ascuns in pod ? 

— Iarta-ma ca de frica nu v-am aratat-o ! Pipilcuta este o fat5 urita, 
murdara, plina de bube, paduchioasa si lenesi. De aia a si fugit in pod ca sa 
n-o vedep si pedepsip pentru necuratenia in care-si face veacul, pentru rochiile 
ei ce curg zdrenje din ele, pentru ca sa nu-i vedeti picioarele botocanoase, 
mari si urite in care nu ar intra cizma barbateasca da-mi-te un papuc. 

Acuma, muma Pipilcutii ii trimisese pe sus cu o intreaga oaste, alalt 
papuc din fire de aur, o rochie alba cu razele soarelui, fesuta de paienjenii 
pamintului si-mpodobita cu stele de aur; care eria atit de frumoasa, inch prin 
acoperisul casei strabiteau razele de lumina, ca si cind din podul casei ar fi 
rasaVit soarele ! Pe cap suratele pamintului care muriserS nemaritate, ii asezara 
o coroana din diamante si rubine ce varsau raze incit se lumina podul casei. 

110 



Imparatul ii ceru muierii sa se urce-n pod s-o scoboare jos. Rautacioasa 
se preface ca se urea in pod dar se intoarce zicindu-i: 

— Nu vrea, marite imparate, se fereste ticaloasa ! V-am spus eu ? Doar 
va vreau binele, maria-ta ! 

— Bine, daca nu vrei, ma urc eu ! 

Cind incepu imparatul sa se suie, scara se lumina, iar cind ajunse la 
gura podului de stralucire nu putea privi in sus. Dupa ce se freca bine la ochi, 
linga cosul casei vazu o fata subtirica parca ar fi fost trasa pintr-un inel, cu 
parul cazut pe spate in valuri de aur, cu ochii blinzi albastri ca cerul, cu o rochie 
alba mai subtire decit o pinza de paianjen, impodobita cu funigei de aur care-ti 
luau ochii, incit la soare te puteai uita dar la Pipilcuta ba. Fata ramase 
nemiscata ! In timp ce imparatul sta incremenit locului si tulburat. Imbatat 
de infatisarea ei minunata uita pentru ce s-a urcat in pod si deodata hotarit, 
se-ndrepta spre Pipilcuta, mai frumoasa decit o zina din povesti. Cind vru 
s-o imbratiseze de bucurie, ca a gasit o sotie pe plac, abia atunci vazu ca 
tine in mina un papuc alb pe care ar trebui sa-1 incerce. Cum insa ii placuse 
atit de mult de Pipilcuta se gindi ca s-ar putea ca papucul sa nu se potriveasca 
si atunci ar insemna sa paraseasca o fata asa de frumoasa ce nu vazuse de-a 
lungul si de-a latul imparatiei sale. Pipilcuta ii vazu papucul pe care el il viri 
in buzunar si-i zise cu un glas ca de inger: 

— Pentru ce nu-1 incercati ? Datoria mariei voastre este sa incercati 
papucul si la fetele bogate si la cele sarace si la cele urite ca mine si la cele 
frumoase ca ale mumii mele vitrege ! Dati-mi-1 sa-1 incerc, asa cum 1-ati dat 
la toate fetele din imparatie ! 

— Ma tern ca nu se va potrivi, iar eu ma multumesc sa te iau sotie pe 
tine asa cum esti ! 

— Nu te teme, maria-ta, incearca-1 si abia atunci ai dreptul sa ma cer 
sa-ti flu sotie. 

Imparatul tremura de teama, scoase papucul si cu sufletul la gura il 
incerca. Papucul nu numai ca se potrivea de minune dar si se semana cu celalalt. 
Atunci imparatul fu atit de fericit, incit zvicni bucuria in el asa de tare ca isi 
lua mireasa de mijloc si o saruta. 

Incepu sa sara in sus de fericire, sa joace cu Pipilcuta, nebagind de 
seama ca se afla in pod incit isi umplu capul de cucuie, din loviturile in capriorii 
si birnele podului. Podul de jocul lor mai, mai era sa cada-n capul rautacioasei 
si al curtenilor sai. Unii fugisera pe-afara de teama sa nu li se darime podu-n cap. 

Atunci, imparatul isi lua mireasa de mini si incepu sa scoboare. El sco- 
bora, iar Pipilcuta pe urma. Cind Pipilcuta fu in gura podului, casa se lumina 
ca de un soare, iar muma vitrega fu apucata de friguri si, speriindu-se, se im- 
piedica de caldarea cu laturi fierbinti pentru porci, cazu in caldare de se opari. 

Imparatul isi lua mireasa, o sui in trasura de aur si se pregati de plecare. 

Muma vitrega vazindu-se plina de rani si oparita, dindu-si seama ca e 
cu sufletul gata sa-i iasa, dadu foe casei de ciuda ca i s-au dat peste cap 
socotelile. 

Pipilcu|a ajunse la palatul de clestar, de la marginea marii albastre, 
unde imparatul facu o nunta mare si frumoasa, care tinu trei luni si trei sapta- 
mini, numai in cintece, chef si voie buna. 

$i iata cum se rasplati fata lucratoare si intaleapta si cum se prapidi 
in flacari lacomia si nedreptatea. 

Ill 



VACA NEAGRA 

A fost odata un om si c-o muiere care traiau fericiti iubind-o nespus pe 
fiica lor cu parul de aur. 

La un rind de vreme, se abatu ciuma prin satul lor si-i lua viafa mamei 
frumoasei fecioare. Dar cum mama o iubea mult pe fiica ei, ruga pe stapinul 
cerului sa nu-i duca sufletul laolalta cu cei morp ci sa-i ingaduie a se intrupa 
intr-o vifica ce se nascu la moartea acesteia. Stapinul cerului si al pamintului 
chibzui ca e dreapta cererea sarmanei si-i indeplini dorinta. 

Vitica era neagra, dar frumoasa ?i zburdalnica ca un copil. Fetija cu 
parul de aur o pastea pe plaiuri cu flori mirositoare si izvoare, jucindu-se 
impreuna, ca doi copii. 

Fetita lua capul vrfelusei intre miini imbratisind-o si sarutindu-i ochii 
si gura ii povestea cum a venit ciuma si i-a rapit ce a avut ea mai scump pe 
lume, mama. 

La rindul ei vitelu§a plingea si lacrimile i se prelingeau de-i ardeau 
obrajii. Fetifa crestea si se facea tot mai mare si frumoasa iar vitelusa 
ajunse vaca. 

Tatal fetii ramas fara muiere, se insura cu o femeie vaduva, care avea o 
fata de seama frumoasei cu parul de aur. 

Mama vitrega insa o ura pe sarmana orfana vazind-o cit e de frumoasa 
sj de cuminte, fa$a de fiica ei care pe linga ca era urita ca muma padurii, mai 
era neascultatoare si lenesa. 

Ce se gindi vipera-ntr-o zi? S-o puie la munci istovitoare si s-o omoare. 

$i-i dadu sa toarca intii zece caiere de lina intr-o noapte. Tata-su, muma 
vitrega ?i sora vitrega mincara si se culcara, iar frumoasa cu parul de aur ajunsa 
de-acum o zdrenturoasa, merse la vaca neagra ii lua capul in brata si-ncepu 
sa plinga. 

Mare-i fu mirarea, cind vaca ii vorbi cu grai omenesc zicindu-i : 

— Nu plinge scumpa mea, ca eu sint mama ta, ip vad suferin^a ?i de 
aceea m-am prefacut in vaca neagra ca sa te ajut ! Adu-mi tu lina ca eu ti-o 
tore ! Frumoasa cu parul de aur auzind ca vaca neagra este mama ei si mai 
rau o podidira lacrimile. 

Apoi, ii aduse caierele de lina si la ziua i le §i arata toarse scorpiei de 
mama vitrega. Femeia asta cind le vazu, parcS turba de ciudii. Intr-o alta seara 
ii dadu sa toarca un caiere de lina, de zece chile de lina. Si de data asta vaca 
neagra ii toarse lina si la ziua mama cea vitrega ramasa impietrita vazind ca 
fata este atit de indeminatica si nu i se impotrive§te poruncilor. 

Isi puse in gind sa-i dea sa toarca un car de mita intr-o alta noapte. 
$i frumoasa cu parul de aur ii aduse ghemele de lina mirindu-se foarte de 
minunea asta zgrip^uroaica de mama vitrega. 

Stai, isi zise rautacioasa ! voi afla eu cine o ajuta pe zdrenturoasa asta 
de fata ! 

Si intr-o alta zi, ii porunci sa toarca un car de fuior de cinepa, pindind-o 
toata noaptea cum lucreaza. 

La mijlocul noptii fata lua fuioarele de cinepa si le duse la muma ei, 
vaca neagra care le toarse cu coarnele la iufeala. 

Vicleana de muma vitrega vazind-o ca toarce in grajd cu vaca neagra, 
merse la barbat zicindu-i: 

112 



— Omule, daca tii la mine, am sa te rog sa-mi faci voia mea si sa tai 
vaca neagra? 

— Da de ce, mai muiere, ca lapte berechct da, frumoasa este, grasa este 
si nici un r5u nu face ! 

— Rau nu face, da are de gind sa faca, ma prostule ! Tu nu te uiti ce 
privire are cind se uita la fata mea si la mine? Asa ca ori tai vaca, or eu plec 
din casa ta. Din doua una. Azi vreau sa mi se aleaga, ori e laie ori balaie, ca 
n-o mai pot suferi-n ochi. 

Auzind frumoasa cu parul de aur ca-i va taia-o pe mama-sa, merse plin- 
gind si-i povesti vestea cea trista. Vaca neagra, auzind, ii grai : 

— Maica, daca ma va taia, tu sa furi parul din coada mea si sa-1 ascunzi 
in salteaua ta, iar coarnele sa mi le-ngropi in grajd sub iesle. Oasale sa Ie aduni 
si sa le-ngropi pe lunca cu flori, aproape de izvorul unde ne jucam impreuna 
ca doi copii, iar din came sa nu maninci ! 

I se fScu pe plac rautacioasei femei si taiara vaca neagra. Fata nu uita 
sa duca la buna indeplinire dorinta mamei sale, vaca neagra. Ascunsa coada 
in saltea, coarnele le-ngropa sub iesle oasele pe masura ce se aruncara, le aduna 
si ingropa unde-i placuse la vaca neagra sa pasca. Apoi iar incepe cu noi chinuri 
si osinde muma vitrega. Si dadu alte caiere de lina sa i le toarca. 

Frumoasa zdrenturoasa lua caierele de lina, mergea la iesle si cum plin- 
gea, mama ei, vaca neagra, venea, o mingiia si luindu-i caierele i le torcea si 
astfel scapa de cearta acrei mame vitrege. 

Odata, s-a intimplat ca mama cea vitrega sa dea peste coada de vaca 
ascunsa in saltea si rastit o intreba pe zdrenturoasa : 

— De ce ai ascuns coada vacii in saltea, prapadito ? 

— Mi-e dor de mama mea si de aceea am ascnns-o, raspunsa fata. 

— Las' ca o sa-ti arat eu ! Si iar incepea cu chinurile fara de sfirsit. 
Cind cu torsul linei, ori mitelor si cu ciltii. Dupa ce le termina pe toate astea, 
incepea cu altele. Ii da orez amestecat cu volbura si neghina sa-1 curete apoi 
mei cu neghina si cenusa sa-1 aleaga si cite altele ! Ea sta linga gramada de 
orez sau de mei si plingea gindindu-se la vaca neagra. 

Atunci vaca neagra venea, o mingiia si-i spunea: 

— Taci, fata mamii, ca pina la ziua toate poruncile vor fi implinite si vei 
scapa de pedeapsa ! Merse ea la imparatul furnicilor, aduna toate furnicile 
pamintului si la iuteala orezul cit si meiul se afla curajat. 

Cind vedea muma-sa vitrega atita indeminare, o apucau boalele si furia, 
ca n-avea cum s-o mai chinuiasca ! $i cadea la pat de zacea de amaraciune ca 
nu se poate razbuna asa cum ii da puterea si dorinta, caci, vorba aceea, mai 
indata poti tamadui pe un nebun, decit pe un indaratnic de inversunare. 

$i orice incerca ea impotriva blindei si inteleptei fetite nu putea duce 
la buna indeplinire. 

S-a intimplat odata, ca o fata imparateasca, un print Fat-Frumos, sa 
•dea o serbare, la care putea veni si bogat si sarac. S-a dus la joe mama cea 
vitrega cu fiica-sa imbracata in rochii frumoase si stralucitoare, nadajduind 
ca frumosul print va pune ochii pe fiica ei. 

Ce sS faca acum frumoasa zdrenturoasa ? S-a intolit cu o rochie mai veche 
si scapatata si a alergat si ea la joe cum fac toate fetele in astfel de-ntimplan. 

Frumosul prim;, indata ce o vazu ii placu si o chema la joe. Dupa aceea 
teminda-se de mama ei vitrega c5 o va certa, spunindu-i vorbe grele de ocara, 

113 



fugi acasa. Printul o urmari, iar ea in graba isi pierdu papucul din 
piciorul drept. 

In seara a doua nemaiavind papucul ramase acasa plingind. 

Mama vitrega cu fiica ei mersera din nou la joe si mai frumos imbricate, 
insa printul nici nu le baga-n seama. 

Dadu el veste in toiul jocului ca pe acea fata o va alege sa-i fie mireasa, 
care si-a pierdut papucul pe care-1 arata multimii. Atunci fetele se-mbulzira 
fiecare a-si incerca norocul cu pantoful, dar spre dezamagirea lor la nici una 
nu se potrivi. 

Se scremu si fiica mamei vitrege, dar fiindu-i piciorul mai mare ramase 
fara noroc, trista. 

Printul necunoscut, trimeasa vorba in toate partile imparatiei ca va 
porni din sat in sat, in cautarea celei rinduite de soarta. Auzind vicleana de 
muma vitrega, una ca asta, merse la niscaiva vrajitori §1-1 taie din piciorul 
eel drept fiicei sale, carnea pina la os, doar se va potrivi pantofiorul pierdut. 

Mare-i fu si ei dezamagirea atunci cind ajunse printul la casa lor si 
incerca pantoful. Pentru nimic in lume nu intra. In zadar o apucara sudorile 
pe rautacioasa mama vitrega incercind, ca totul fu cu neputinta. De necaz 
isi dau cu pumnii-n cap. Atunci printul intreba ca daca mai are in casa si 
alte fete, la care se-ntelege ca ele raspunsera ca sint singure, nemaifiind si 
altele. Apoi, frumosul print isi vazu de cale, iar ele ramasera tinguindu-se. 

Intr-o zi, se nemeri frumoasa zdrenturoasa cu galetile la apa si chiar pe 
aci trecea suita imparateasca. Printul merse la fata sa-ncerce pantofiorul, iar 
aceasta lasa galetile fugind speriata. Dupa ce fu prinsa i se vorbi care este rostul 
pantofului si ea nu avu incotro incit printul incerca pantofiorul, care se potrivi . 
de minune pe piciorul zdrenturoasei. 

Printul se bucura ca aleasa inimei sale este atit de gingasa si frumoasa 
cu parul de aur, incit de indata merse la parintii acesteia spre a o cere de mireasa. 
La care muma cea vitrega ii raspunse: 

— Marite-mparate, n-avem fata de maritat, iaca asta e fata de marital, 
nu prapadita aia zdrenturoasa. 

— O fi si dinsa de maritat, insa eu o aleg pe aceasta, fiind mai zdrentu- 
roasa, dar pe pofta inimii mele si nu pe brezaia dumitale. 

Fat-Frumos o lua atunci de mireasa pe frumoasa cu parul de aur si 
facu o nunta imparateasca de se dusa vestea peste noua tari si noua mari; 
iar mama cea vitrega ramasa plingindu-se si zvircolindu-se de ciuda, ca o gaina 
jumulita de vie. 

§i asa rautacioasa se prapadi si se topi, ca ceara de para focului, iar fru- 
moasa cu parul de aur, cu rabdarea trecu marea, ajungind imparateasa. 



PIELEA DE MAGAR 



A fost un crai si o craita care aveau o fetita cuminte si frumoasa. 

Intr-o zi, se imbolnavi regina si-si dadu sufletul. Inainte de a muri, 
lasa cu limba de moarte o dorinta catre sotul ei. Sa se insoare dupa moartea ei, 
cu^acea fata frumoasa la care i se va potrivi condurul ei din piciorul drept. 

114 



Imparatul ramase trist si fetita asemenea. Trecu o vreme si mai marii 
tarii se pun pe capul imparatului sa se insoare si gata. Da craiul n-are incotro. 
Iau ei condurul craitei si pornesc sa-i cate potrivire prin tari si mari, dar 
nu gasira. 

Craiul, care numai la casatorie nu se gindea, se bucura. Catara pe rind 
fetele de boieri, de plugari si mai la urma roabele si ninic. Se lasa o tristete 
peste dregatori si o bucurie peste imparat. 

Intr-o zi, fetita lui se joaca prin palat, da de condur si-1 vira in picior. 
Condurul se potriveste de minune. 

Cind vazura dregatorii minunea, se bucurara si zisera ca sint scapati. 
Sa se insoare imparatul cu fiica-sa ca asa i-a fost scris. 

Imparatul nu vrea si nu vrea, iar fiica lui cind a vazut, a cazut bolnava 
de nu s-a mai pomenit din plins. 

A vazut-o ingrijitoarea ei cum se topeste ca turta de ceara si a invatat-o 
sa porunceasca trei rochii. Una de argint, alta de aur si alta numai din pietre 
nestemate. 

Zis si facut ! Si s-a apropiat vremea de nunta. 

Cind toate au fost gata sluga a imbracat-o in piele de magar, i-a pus 
rochiile frumoase intr-o traista si a dus-o pina a trecut granita in alta imparatie 
de i s-a pierdut urma. 

A mers ea singura plingind si suspinind prin paduri si printre salbaticiuni 
pina ce a vazut intr-o noapte un palat mare si frumos. A batut la poarta si i-a 
raspuns o muiere: 

— Ce cauti noaptea, fetijo, la portile imparatului ? 

— Caut de lucru, maicuta, sa ma aranesc. Sint fata saraca ! Ia-ma si pe 
mine argata ! 

A luat-o bucatareasa imparatului de mila si intr-o sara de sarbatoare 
si-a cerut voie sa iasa si ea in oras pentru scurt timp. A lasat rochia din piele 
de magar, s-a imbracat in rochia de argint si s-a dus la joe acolo undevenea 
si imparatul. 

Imparatul, cum a vazut-o i-a placut de ea si a jucat cu ea de bucurie. 
Apoi cind i-a placut mai mult imparatului, ea s-a furisat prin multime si a 
fugit imbracindu-se iar in piele de magar. 

Alta data iar s-a cerut de la bucatareasa sa se duel in oras. Lasa pielea 
de magar si se imbraca in rochia de aur. Cind o vazu imparatul, numai cu ea 
juca, numai cu ea glumea si numai la ea privea. 

Cum o scapa din priviri putin imparatul, ea fugi facindu-se nevazuta. 
Se imbraca din nou in rochia de magar si nimeni nu banuia ca ea ar putea fi 
atit de frumoasa ! 

A treia oara, imparatul isi puse in gind sa dea o serbare mare sa vie tot 
poporul doar, doar, va veni si ea. 

S-a imbracat de data asta in rochia de pietre nestemate, ca era atit de 
frumoasa, incit la soare te puteai uita, dar la ea ba. 

Cind a vazut-o imparatul, a chemat-o la masa lui si i-a pus in desti un 
inel de logodna, luindu-i inelul ei in schimb. Acum craiul si-a pus in gind sa 
nu-i mai dea drumul, ci s-o duc5 drept la palat ca sa faca nunta cu ea. 

Fata insa nici ea nu se lasa usor. Gaseste timpul potrivit si-i scapa ca printre 
deste imparatului. Se duce la odaia ei, se imbraca in piele de magar ca nimeni 
sa nu stie cine este. Cind s-a vazut imparatul singur si fara inel, a cazut bolnav 
la pat. A trimis dregatorii de la domnie sa incerce inelul, poate vor da peste 

115 



fata cea frumoasa. Si au luat-o din sat in sat, din oras in oras si n-au gasit cui i 
se potriveste inelul ! 

Au plecat prin alte |ari si imparatii, dar fara de rost ca n-au gasit nici 
acolo fata. Mai la urma cineva n-are de lucru si zice sa se incerce inelul la 
roabe si la argatele palatului. Asa au si facut, insa n-au gasit nimic. Mai la 
urma, pe cind imparatul tragea sa moara, bucatareasa imparatului zise c5 are 
si ea o fatS urita imbrScata in piele de magar. 

Cum o v5d mai marii imparatiei, incearca inelul si ca prin minune i se 
potrivi ! O dusara in fata imparatului, dar imparatul cind o vazu in piele de 
magar rise ca nu este ea si iar c3zu bolnav la palat. 

Mama imparatului lua fata cu binisoru, o pusa sa se spele si sa se imbrace 
in rochia cu pietre pretioase, apoi o dusa la palatul imparatului. 

Imparatul cind o vazu, sari in picioare ca vindecat de privirea fru- 
moasei fete. 

— Ea este, zise el, o imbrafisS de bucurie si se facu o nunta mare, care 
tinu o luna si o saptimina, de cind se punea luna si se uidea ca secera. 



GlSCARIJA 



A fost odata ca niciodatS, un imparat vestit, care traia fericit cu impa- 
rateasa si fiica lui frumoasa ca o zina picata din cer. Printesa semana cu mama-sa, 
cum seamana doua picaturi de apa. 

La o vreme se-mbolnavi rau imparateasa si simtind ca-i va iesi sufletul, 
chema la iertaciune pe-mparat si pe fiica, graindu-le: 

— Eu simt ca sfirsitul imi este aproape. Tu, imparate, ranui vaduv. 
As avea dupa moartea mea, daca te mai insori inca o data sa cauti o femeie 
care sa-mi semene mie. Daca nu vei gSsi, nici sa nu te-nsori. $i cum vorbi, 
sufletu-i iesi, iar imparatul si fiica ramasera tristi si indurera|i cu intreg norodul 
din marea lor imparatie. 

Nu trecu mult si-mparatului ii veni de-nsuratoare. Trimise in intreaga 
imparatie sS-i caute mireasa, sa-i semene la fosta imparateasa. PlecarS soliile 
prin cetap, orase si-n sate, colindara imparatia in lung si-n curmezis, insa fara 
nici un folos. Mireasa asa cum dorea imparatul nu se gasea. 

Pe imparat, ca un om stat si bine mincat il apucara frigurile dupa nevasta 
si zor-nevoie si trimita sute si mii de solii cu potretul imparatesii ca sa-i gSseasca 
una asemenea, colindind pe alte imparapli si alte mosii. 

Se imbracari soliile imparatesti numai in aur si argint si colindarS lumea, 
insa mireasa la fel de frumoasS, asemenea imparatesii nu gisira. Se intrista 
imparatul si se imbolnavi, cSci negasind mireasa asemenea fostei imparitese, 
o si ramiie vaduv toata viata si fara muiere. Si cum sta el in jeltul imparatesc 
cazut pe ginduri, isi zise in sine: vai de boierul ce se roaga mojicului, mai 
bine-mi ciutam eu mireasa §i mi-o gaseam. Pleca si el in lume de cauta in zadar; 
caci el cauta una si da peste alta. Istovit si amarit se culca in pat sa moara de 
ciudS nu alta. Cind mai luS o data-n mink potretul imparatesii bagi de seama 
ca numai fie-sa-i seamanS. Sari-n sus de bucurie si o chemS indata spunindu-i 
ce a poftit pe patul de moarte mumS-sa: 

116 



— Iaca, n-am gSsit in lume imparateasa asemenea ei in afara de tine. 
O n asta vreun semn dumnezeiesc, te iau de muiere. 

— Doamne, inaljate-mparate, deie-p Domnul multS parte, de mertic, 
de sanatate; unde s-a vazut §i s-a pomenit, si ia tatil pe fiica si fiica pe tat§, 
Ca va fi pacat, il lucru blastamat si mai bine moarti, decit maritata ! Incepu 
biata printesa sS plinga si sa tinjeasca, cum tinjesc florile batute de bruma 
toamna. Intr-o zi, o vrajitoare o vazu cum se ofileste, ii ceru trei parale sa-i 
ghiceasca norocul. Ii ghici, dar prinjesa n-o crezu. Si o ruga sa-i dea o povata 
ca sa scape din ghearele-mparatului. Atunci vrajitoarea-i zise: 

— Du-te la-mparatul si cere-i daca vrea sa-i fii mireasa sa-ti faca rochie 
si papuci din pele de puree — inele, margele si brafara din aur si vei vedea ca 
n-are sa poata si ai sa scapi. 

Ii multumi prinfesa si pleca cerindu-i imparatului sa-i duca la 
indeplinire dorinpi. 

Imparatul porunci curtenilor §i generalilor, ostasilor, croitorilor si ciz- 
marilor, sa plece-n lume, prin oboare, prin birloage, prin bordeie si argelesa 
adune pureci, sa argaseasca si s5 croiasca pentru printesa rochie si papuci 
pentru nunta cum n-au mai fost pe pamint si pe subt pamint. Se facu o vilva 
mare §i-ntreg poporul pleca la claca sa-i caute pureci, pina ce-i indeplini 
dorinfa prinfesei. 

Cind vazu printesa rochia si papucii, ramase uimita si se mira cum de 
este cu putinta asa ceva ! Dar incepu sa ofteze si sa se tinguiasci rugind-o pe 
vr5jitoare s-o scape de napasta. 

— SS-i spui imparatului sa-ti faca rochie din pinza de aur si ai sa vezi 
ca ai sa scapi. 

Se-ntoarse la-mparatul si-i spuse dorinta crezind ca nu o sa i-o poata 
duce la indeplinire. 

Imparatul aduna pe loc marimile, le porunci si-ntr-o zi rochia si papucii 
erau gata. Cind vSzu prinfesa ca si astia sint gata §i mai rau se-ntrista si mai rau 
se puse pe plins §i pe jelit, de parca avea mortul pe mas5, gata de dus la groapa. 

Vrajitoarei i se facu mill de ea si cu ghicitul, cu cersitul isi facucale 
iar pina la poarta-mparatului, sfatuind-o de asta data sa-i ceara sS-i aduca rochie 
din raza de soare si papuci din raze de luna. Asa ceva e cu neputinja sa-i faca 
si se vedea scapata ! Dar imparatul dete vestea-n JarS, c§ jumState din imparSpe 
ii va da aceluia care-i va aduce rochie pentru nunta prinfesei facuta din raze 
de soare si papuci din raze de lunS. Plecara voinicii, pe cai inaripati, in51pn- 
du-se-n vazduhuri, alfii minati de aripa vintului eel mare, spre casa zinelor 
si spre casa zmeilor din cer, cautind sa le fure asemenea rochiti si asemenea 
papuci. Dupa multa a;teptare i se aduse imparatului tocmai ce ceruse. De data 
asta printesa nu mai avea ce sa mai porunceasca sa-i faca si se vedea pierduta. 
Vr5jitoarea iar isi facu drum si-n tainS mare-i sopti prinjesei sa-si lege intr-o 
pinza toate rochiile si papucii de nunta si noaptea sa fugl, ca lucrurile ce i le-a 
facut imparatul, au sa-i aduca noroc. Prinfesa nici gind sa se pregSteascS de 
nunta. Intr-o noapte-si lua bocceaua cu lucrurile cele minunate, se imbraca 
intocmai ca o fata saraca, prinse de un toiag sa se apere de rai, se minji pe fafa 
cu funingine si dadu birul cu fugitii. A mers, a mers, pina ce a trecut in alta 
imparJrie. Acolo s-a sucit, s-a-nvirtit, tot pe lingi palatele-mparatesti pini ce 
intr-o zi un curt can o tocmi giscarijS, la gistele imparatului. Toata ziulica se 
plictisea printesa cu gistele pe cimpie si se chinuia sa le scoata din halt a. Ea isi 
pnea lucrurile scumpe pitulate intr-o sura de paie si cu gistele umbla zdren- 

117 



turoasa si murdara ca vai de ea. Intr-o mare sarbatoare, imparatul, care era un 
flacau chipes, frumos si voinicj gata de casatorie, porunci sa se faca la curte un 
mare bal si sa fie chemati si imparatii din lume cu nice si rudenii sa-si aleaga o 
sotie sa-i fie pe plac. 

Giscarita, auzind de bal, ca orice fata o ardeau talpile sa se duca si ea la 
joe. Ca sa piece noaptea trebuia sa-si ceara voie de la bucatareasa. Isi lua inima-n 
dinti si-i ceru voie: 

— Maicuta, fii buna, da-mi si mie voie sa merg la balul imparatului. 

— Cum, giscarito, ai innebunit de tot, sa te duci la un bal tocmai tu o 
fata-n zdrente si murdara ca scroafa din cotet, sa ne faci de rusine ? ! Ea pleca 
plingind in odaia ei gindindu-se ce-i mai ramine sa fac5. 

Celelalte slugi dupa ea s-o ademeneasca sa mearga la bal cu ei: 

— Giscarito, mergi cu mine sa te joe la noapte, ii zice un fecior apoi 
altul si altul. La rugile lor ea se facea ca e proasta si le raspundea: 

— Nu stiu, n-am vazut, nu stiu, n-am vazut. $i cine a auzit, n-a crezut ! 
Daca o auzeau graind asa flacaii de la grajdurile imparatesti rideau de ea zicind 
in batjocura: 

— Las-o, ba, ca-i nebuna din rastoaca, 

tot ea cinta, 

tot ea joaca ! 
Vazind ea ca bucatareasa n-o ia-n seama ba o mai si infrunta, isi ia inima-n 
dinti si intra la imparatul: 

— Inaltate, imparate, 

Faca-ti Domnul multa parte, 

De noroc, de sanatate ! 

Am venit sa te rog sa-mi dai si mie ca la o fata saraca si proasta voie sa 
merg diseara la bal ! Imparatul cind o auzi si o vazu in halul acela murdara si 
ciufulita ii trase o palma si-i porunci sa vada de giste ca n-a tocmit-o sa joace-n 
hora. Fata pleca mihnita, dar nu-si pierdu nadejdea. Cind afara, bucatareasa 
incepu s-o ia la trei pSzeste pentru cutezanta ei sa intre la-mparatul de capul ei 
fara voia mai marilor curteni: 

— Ai, fa, ce ai innebunit, sa ma faci de pomina fata de imparat ca n-am 
grija de slugi, cind tu nu trebuie nici prin fata sa-i treci maritului imparat. 
Daca se lasa noaptea si nimeni n-o mai baga-n seama, pe sub ascuns merse la 
sira de paie, scoase incet din bocceaua ei, rochia si papucii din piele de pureci, 
isi puse cercei cu pietre scumpe stralucitoare, inele si bratari, se spala si se 
facu frumoasa ca o zina. 

Pe cind era jocul in toi, iar la bal sosisera fiice si craiese imparatesti, care 
mai de care mai frumoase, doar-doar, pe ele va pune ochii imparatul, iata ca 
deschise usa giscarita si pasi incet in multimea ce se veselea si chiotea de bucurie. 

Numai imparatul sta trist pe un scaun de aur la o masa, nefiindu-i nici 
una dintre craiese pe placul inimii. Dar cindo zari pe giscarita in prag, deodata 
i se insenina fata si fara sa vrea alerga la ea dindu-i mina sa coboare scarile. 
Mulpmea casca ochii la frumoasa necunoscuta mirindu-se de rochia si papucii 
minunati, dar si de pietrele pretioase de la cercei, inele si margele. Tot timpul 
imparatul a dansat cu giscarita si de frumoasa ce era o sorbea din ochi, neputind 
sa-si mai azvirle ochii si la alte fete frumoase venite de la mari departan pentru 
a-si gasi aici norocul. Ea stia sa se poarte frumos si-i vorbea numai frumos 
si cu tile de-1 facea pe-mparat s-o pretuiasca si mai mult. 

118 



La un timp o-ntreba: 

— Frumoaso, de unde esti ? 

— De la Palmis ! 

— Las'cS te caut eu miine la Palmis. Vom veni calari in satul tau si nadaj- 
duiesc c5 parintii tai te vor da sa fii mireasa imparatului. Ce zici? 

— Poate ca da, poate ca nu ! Doar stip inaltimea voastra cum sint parintii, 
care vreau sa-si marite fetele pe aproape ! 

— O sa-i aduc si pe ei la palat si tot n-am s5 te las. 

Cam pe la cintatul cocosilor cind balul era-n toi, giscarita fuge fara ca 
imparatul sau slugile sale sa bage de seama. La sira de paie isi aseza hainele 
si podoabele si din nou se imbraca in toale rupte si zdrentuite de nu-ti venea 
sa arunci nici mucii pe ea. Imparatul cind se vazu singur, r5mas cu buzele 
umflate isi puse in gind, ca va rascoli pamintul, il va da cu fundu-n sus si cu 
susu-n fund si tot va gasi-o el pe fata cea frumoasa de la Palmis. A doua zi 
cauta pe harta satul Palmis, care lipseste. Trimise atunci ostirea s-o caute pe 
fata si din iad de-o fi sus pe pamint s-o scoata si sa i-o aduca. Plecara ostirile 
in lungis si-n curmezis, de rascolira fata lumii in zadar. Cind soseau acasa, 
curtenii si ostenii cu vesti proaste, toti erau tristi ca le taie-mparatul leafa si 
nici capetele nu indrazneau de rusine sa le ridice in fa|a imparatului. $i rapor- 
tau: ca-i laie, ca-i balaie, ba ca-i una, ba ca-i alta, fara una nu e asta ! Numai 
giscarita sta de mature curtea imparateasca si-i ridea inima de ispravace-o 
fScea. Imparatul cazu la pat de trist si de necaz. Un sfatuitor mai injelept 
il scoase din incurcatura, povatuindu-1 sa faca un alt bal si sa cheme pe toti 
imparatii si pe toate craiesele lumii ca intre ele trebuie sa dea de frumoasa fata 
necunoscuta, cu rocbia din piele de pureci. 

Baietii de la curte iar incepura sa dea tircoale pe linga giscarita, ca lupul 
pe linga tirla, indemnind-o si ademenind-o sa mearga cu ei la balul imparatului. 
Dar ei ziceau, ei auzeau. Mai la urma-n batjocura-i graiau: 

— Baba-i surda 

ca a mincat urda ! 
Giscarita din nou merge la stapina slugilor, la bucatareasa, rugind-o 
frumos s-o Iase sa mearga la balul imparatului. 

— Fugi, fa, nu vezi ca taci ca o muta si te porti ca o sluta, tu esti de nasu- 
mparatului sa te duci la un bal ca de-al de asta ? ! Aid vin fete-mparatesti si 
imparatese, nu mucoase ca tine ? Dar cum vad, caprei ii pica coada de riie si ea 
tot in sus o pne. Fugi fa si sterge-pl mucii ca nu esti tu pentru bal. $i o impinsa 
afara ca pe o naroada aflata-n cerseala. 

Dupa atita dascaleala, ea ramase ca mai inainte. Pe-o ureche-i intra, pe 
alta-i iesea. Pindi pina ce strajerul pleca de la usa imparatului si buzna in palat 
la maritul imparat: 

— Inaltimea voastra, dati-mi voie si mie la balul de deseara, ca am aflat 
ca vin baiepl frumosi? Imparatul tocmai isi tragea cizmele. Lu5 cizma si 
azvirli-n giscarita de suparat ce era. 

— Sa te duci unde-a dus mutu iapa si sa nu te mai vad in fata ochilor, 
ca pun slugile sa te tundS, auzi? Fata ISsa capu-n pamint si nu scoase o vorba. 
Pleca rusinata, dar facea tot ce-o taia capul. Se spala, se scalda si se imbraca' de 
asta data si mai frumos in rocbia si papucii din pinza de aur. La git puse alte 
margele, alte br5tari si inele, alte podoabe stralucitoare-n parul ei balai. $i 
pleca asa tiptil tiptil, fara s-o simtS nimeni la balul imparatului. 

119 



Imparatul sta trist, de parca era lovit de prastie si nu stia cine 1-a lovit. 
Sta posomorit si-?i facea planul, ca tiganul cum sa nu-i mai scape din miini 
frumoasa necunoscuta. Dar in zadar astepta ca fata asteptata, nu mai venea. 
Pe cind isi pierduse orice nadejde, iaca intra si necunoscuta. Tot palatul se 
lumina de stralucirea si podoabele ei care luminau ca lumina soarelui. Toti 
imparatii, imparatesele si craiesele ramasera cu gurile cascate la ea. Giscarita 
era cea mai frumoasa si cea mai aleasa. Imparatul cind o zari isi zise in gind: 
asta-i si mai frumoasa decit aia de la Palmis. §i se jura ca n-o sa-i scape. O pofti, 
la masa lui si toata vremea dansa cu dinsa povestindu-i cite-n luna si-n stele, 
iar ea citeodata-i rSspundea: 

— Asa e, imparate, zise necunoscuta : 
Pasarile se momesc cu graunte, 
Fetitele cu vorbuli|e ! 

$i tot natu cade-n lat, 

Cind cere minte de la-ailanti ! 

Ascultindu-i cuvintele-ntelepte, imparatul si mai mult o iubea, de i se 
scurgeau ochii dupa ea. Aseza pinde ca sa o urmareasca ce face. Imparatul se 
simjea alaturi de frumoasa fecioara venita din popor, de parca ar fi in al noualea 
cer. Incepu s-o coase si s-o descoase, ca sa vada din ce neam este si din ce loc ? 

— Sint din neam 

Ce trage-n ham ! 

§i din spita 

far' de vita ! 

Din Cizmisi 

Unde-1 izbisi ! 

— Ahaa ! va sa zica esti din Cizmis ? Acolo am sa mi te caut si sa mi te 
cer parintilor sa-mi fii mireasa, sa-mi fii craiasa, peste lume mai aleasa. 

— Inaljate imparate, fac3-fi Domnul multa parte, de noroc de sanitate 
si de muiere barbata, ca ea-n lume nu-i alta. Mi te vad infumurat, parca te-ai fi 
imbatat. Mai bine masoara de multe ori si croieste o data sa nu ni se intimple ca 
celui din poveste, cind un imparat 1-a-ntrebat: 

— Mai chiorule, vezi tu acu-n virful surii ? 

— Acu-1 vad, maria-ta, dar sura ba ! 

Imparatul, ca-mparatul, era dus cu gindurile-n alta parte si ce-ntelegeau 
peretii si tobele, in{elegea si el. $i-n mi j loc de noapte, cind se-ntimpla toate, 
frumoasa fata din Cizmis, se strecura prin multime si ca o naluca se fScu neva- 
zutS ! Imparatul cind vazu, porunci generalilor, ofiterimii, ostirii, sa i se caute 
frumoasa fata in satul Cizmis si sa i se aduca nevatamata la palat. In zadar 
se ostenira, degeaba se-nvirtira, ca de fata nu dadura. 

De data asta imparatul cazu bolnav la pat si se topea ca un muc de lumi- 
nare, de dorul frumoasei fete necunoscute din Cizmis. Acuma isi da cu pumnii 
in cap ca n-a pus mina pe ea cind a putut, dar fara folos. Dorul il usca si la 
fa|a se pirlea vazind cu ochii. Ce erau sa faca sfetnicii? Toti dadeau din col| 
in colt si nu gSseau leac. Pornira dupa ichimi, babe si vrajitoare si vorba aceea : 
« mai putin leac, dar babii un colac ». Asa isi irosea el cu mai marii imparafiei 
dup5 leacuri. Imparatului nu-i iesea din minte. 

Alta scapare de la boala nu era, decit si faca un nou bal, poate va veni 
din nou frumoasa necunoscuta si de data asta jura ca nu-i va mai scapa, cum 
nu-i scapa socitele din gheare motanului. 

120 



Si dupa obiceiul imparaplor, da-i frate cu alt bal, alte cheltuieli, alp 
imparap, imparatese si prinjese, venite de pe intreaga fata a pamintului. 

Baiepi de la grajdurile imparatesti, herghelii, pScurarii si porcarii, mer- 
sera la giscarifa rugind-o pe rind si fiecare sa mearga cu ei la bal. GiscSri;a 
facea pe pr casta. 

Flacaii vazind-o intr-o ureche, o credeau zurlie de tot si cu toata frumu- 
setea ei o lasau in pace sa ramiie acasa cu gistele ei gilcevitoare. Pe partea ailalta, 
nici ea nu se da batuta. Mai intii cerea voie sa mearga la bal, de la bucStareasa. 
Bucitareasa o lua la goana cu linguroiul eel mare plin de zeama. Ea nu se lasa. 
Facea ce facea si drept la usa la imparatul. 

— Marite-mparate, deie-p Domnul sanatate si noroc la imbatate, lasa-ma 
si pe mine la bal. 

— Sa-ti pui lacat la gura si fiare la picioare si-n palat sa nu mai calci, cu 
toale din gainap, tuni in case de-mparap, n-ai putin obraz pe aici sa nu mai 
calci? Apoi suparat lua un bit si o lovi cu el in spate. Fata mihnita, fugi 
afara supSrata. 

Imparatul pleca mai devreme s-o astepte pe frumoasa necunoscuta. 
Sta la intrare, isi holba ochii si-si fringea gitul inzadar. Necunoscuta nu venea. 
De necajit ce era, parca-i tuna si fulgera, iar ghineralii si mai marii curtii tre- 
murau de frica temindu-se sa nu faca imparatul vreo pozna nefiind in toate 
apele lui. Top imparapi, imparatesele cu craitele jucau si se veseleau, numai 
tinarul imparat tinjea si se-ntuneca de inima rea. Deodata, in prag cine rasare 
pe neasteptate ? Tocmai giscarifa ! Palatul se umplu de stralucire cind necunos- 
cuta fata pasi pragul. Rochia si papucii ei din raze de soare luminau ca soarele 
in miez de vara. 

Intreaga surlare o sorbea din priviri de mindra ce era. Unii o asemanau 
cu luceafarul, alpi cu stelele, iar imparatul de bucurie isi pierdu minple. li 
iesi inainte, ii saruta mina si o pofti la bal. N-au lasat un joe sa le treaca si 
sa nu-1 danseze impreuna. Iar la cintatul cocosilor a pus straji s-o pazeasca 
sa nu-i mai scape. Intrebata de e fiica de-mparat, ea a raspuns ca nu e fiica 
de-mparat si nici de vita boiereasca. Este o fata saraca, far' de mama, far' 
de tata, crescuta din piatra ! 

Imparatul a mai intrebat-o din ce sat este ca sS stie unde s-o caute daca-i 
va mai scapa. Giscarita i-a raspuns ca este de la: 

Bitis, 

Bitis, 

Pirporis, 
Imparate, Optsaris ! 

Imparatul nu-i lua in seama glumele, cautind a-i face toate voile iar 
ca sa fie mai sigur de ea schimbara inelele. De acum ridea si se veselea impa- 
ratul ca si cind era sigur ca frumoasa fata este a lui. Dar la cintatul cocosilor 
giscarita pacali pe imparat si garzile, iesind pe o fereastra din palat fara ca sa 
fie vazuta. Asa pieri pentru a treia oara, iar imparatul ramase adinc indurerat. 
De data asta cazu bolnav si era asa de trist si abatut ca numai ce nu-i iesea 
sufletul. Venira doftori si doftoroaie de la capatul lumii dar leacul nu-1 gSseau. 
Se duse vestea-n impar5pe ca trage-mparatul sa moar5. Se catara toate fetele 
din BiPs si din imparape care aveau inele, doar pe cele din palat le uitara 
si de urma fetii nu dadura. Giscaripi auzi si ca si parca-i picri pofta sa se joace 
cu soarta imparatului si sa-si zicS in gind: lasa-1, lasSl-1, pe-mparat, 

121 



. 



sa fie si suparat, cind crede in ai bogafi, nu se uita 1-ai saraci ! Dar de-acum 
socotea ca destul 1-a chinuit si cauta sa afle imparatul adevarul. Intr-o zi, cind 
i se pregati cafeaua, intra la bucatareasa giscarifa pe nesimtite si lasa sa-i cada 
inelul dat de iirparat in cafea. Bucatareasa lua cafeaua si merse sS i-o dea 
imparatului. Imparatul sta betejit slab si ghebejit gata-gata sa dea ortul popii. 
Se zbatea bietul om ca pestele pe uscat si traia fara nadejde ca dracu-n apa 
mica. Cind sorbi cafeaua, zari la fund inelul lui. 

— Cum a rasarit inelul in cafeaua mea ? o intreba imparatul mirat. 

— Nu stiu, Maria-ta ! 

— Cum nu stii? 

— Iaca nu stiu, in bucatarie nimeni n-a intrat ? 

— Daca nu afli cine a pus in cafea inelul, sluga necredincioasa, miine 
vei merge la spinzuratoare in mijlocul tirgului. Bucatareasa vazind ca n-are- 
ncotro recunoscu ca numai giscarita a intrat putin in bucatarie. Mai marii 
palatului o adusera pe giscarita, desculfa, rupta si murdara. Cind o vazu impa- 
ratul o intreba: 

— Tu ai pus inelul in cafeaua mea? 
Atunci giscarita raspunse: 

— La o asa intrebare se cuvine si un raspuns bun. Da-mi ragaz Maria-ta, 
sa ma gindesc un ceas, ca sa-ti dau raspunsul potrivit. Giscarita pleca la sira 
de paie, scoase rochia din pinza de raze de soare si papucii din pinza de raze 
de luna, se spala frumos, se dichisi si intra in palat. Cind o vazu imparatul, 
mai frumoasa ca o floare de primavara, ii venira puterile, sari la ea de-o 
imbrStisa cu dragoste si sete. Dupa asta se facu nunta mare imparateasca, 
iar giscarita, spre mirarea tuturor ajunse craiasa si va fi traind si acuma feri- 
cita cu imparatul ei; iar eu incalecai pe-o sea, de va spusei povestea asa. 



CERBUL DE LA BALTA 



A fost odata doi frati imparati. Unul avea copii, dar celalalt nu avea. 
Cel fara de copii era trist si ingrijorat gindindu-se cui ii va ramine imparatia 
dupa moartea sa ! Si se gindi sa-i ceara un copii de suflet de la frate-su. Fara 
zabava merse deci si-i ceru: 

— Frafioare, da-mi si mie un copii sa-mi mosteneasca imparatia ! 

— Bine, frate, vad ca n-ai avut rod si ca sa nu ni se piarda neamul, 
din cei trei copii ti-1 dau pe eel mare ca sa-ti fie de folos tie si imparatiei. 

Pleci fratele multumit asteptind sa-i trimita pe fiul eel mai mare. Astepta 
el o zi, o saptamina, o luna, un an si craisorul nu venea ! De ce nu venea ? 
Iaca intrase pe ginduri bietul imparat si nu-si putea da cu socotelile ce se 
intimplase. 

Fratele eel cu trei copii, il lua pe al mare, il imbraca in haine str51uci- 
toare numai din aur si argint, il arma din dinti pina-n picioare il sui pe un 
cal alb si-i arSta calea spre noua imparape. 

Tmparatul incaleca si el pe alt roib si pe drum ocolit ajunse inaintea 
fiului sau la podul de arama. Cind acolo se prefacea ca este o ala mare cu 
dintii rinjiti si sabia ridicata gata sa-i ia zilele aluia care va cuteza sa treaca 

122 



peste podul eel mare. Copilul eel mare cind il vazu se-nfricosa foarte, incepu 
sa tremure, intoarse calul indarat si se duse dirdiind de frica la tata-su, care 
pe alta cale ajunse si mai indata la palat. 

Il asculta pe fiul eel mare povestindu-si patania si-si dete seama ca nu 
e bun sa fie imparat. De aceea il rosti pe eel mijlocari si-i dete drumul inainte. 
Pe alta parte si el i-o lua iar inainte si iesea iar la podul de arama. Iar se 
imbraca in toale de ale fioroase si iar se spaiminta si feciorul mijlociu fugind 
acasa. Imparatul pe alta cale, i-o lua inainte si-1 astepta ingrijorat la palatele 
de aur. Copilul ii povestea taina cu fiara de la podul de arama si groaza ce 
1-a apucat, iar imparatul trist a dat din cap, vazind cS nici acest copil nu pretu- 
ieste o ceapa degerata. S-a lasat pSgubas ?i de asta si cizu bolnav pe patul 
de moarte, vazind ce copii fricosi poate sa aiba. 

Cel mai mic insa nu se lasa mai prejos si vru si el sa-si incerce norocul. 

— Tata, da-mi un cal si palos si eu omor fiara de la podul de arama ! 
Numai lasa-ma sa-mi incerc si eu norocul. 

— Taicutule, te las, numai cumpaneste bine ce greutati te ajteapta. 
Mai intii sa nu uiti ca e vai de capul incoronat, ca treburile imparatiei de 
capul lui se lovesc, iar tu esti un nemintos, care crezi ca tot ce zboara se 
maninca ! 

— Tata, eu ma due cu credinja-n Dumnezeu §i am sa birui ! 

Atunci imparatul mi-1 rosti frumos ca de plecare pentru cale lunga sa-i 
ajunga. Pe de alta parte el ii iesi inainte la podul de arama, fara ca sa simta 
ceva feciorul sau. Din nou se-mbraca intr-o piele de fiara salbatica ce urla ca 
turbata la sosirea micutului craisor. Crai^orul isi lua vint si cu roibul sari peste 
fiara gata-gata sa-i ia capul de la trup. Atunci imparatul arunca blana si striga 
la feciorul sau sa se-ntoarca: 

— Heiii Petreeee ! intoarce-te o tira-ndarat, ca tata vrea sa-ti dea citeva 
povete sa-p prinda bine la drumul greu 51 lung. Copilul intoarsa capu §i se 
opri din cale mirindu-se ca in loc de fiara salbatica vede pe tata-su ! 

Imparatul il imbrapsa de bucurie §i-l sfatui cit o fi si or trai sa se 
fereasca de omul rosu, sa n-aiba-ncredere-n el si sa nu descalece calul. Pe 
deasupra-i mai dadu fi pielea cu care i-a spaimintat la podul de arama: 

— Na-ti-o §i cind pl-o fi vreodata mai greu sa nu uipl sa te arunci pe 
ea si asa o sa scapi de napasta. De-acum mergi cu Dumnezau si sa auzim 
de bine. 

— Iti multamesc, tata, si-ti voi dovedi ca sint vita de imparat viteaz 
si neinfricat ! $i pleca de-aici inainte singur pe locuri prapastioase cu ale, 
salbaticiuni si oameni rai, iar el singur ! Merse el, merse si chiar la calea 
jumatate, il apuca o sete pe inima, ca nu mai putu rabda s,i scobori de pe cal 
sa bea apa dintr-un bunar ! Mai intii lega el calul de stinghia bunariilui fi 
cobori in jos pe o scara, de beu apa. Dupa ce beu apa se-ntoarse-n sus. Cind 
privi vazu in capul scarii pe omul ro§u rizind ca un smintit ca 1-a pacalit. I-a 
luat scara si 1-a lasat sa moara-n fundul fintinii, la-ntuneric ! 

Incepu el sa ofteze ce-o sa se faca? De ce nu 1-a ascultat pe tata-su? 
Dar in zadar, omul rosu il avea la mina ! Puteau sa-i putrezeasca oasele jos la 
racoare, dar daca-i devenea sluga putea vedea ?i lumina zilei ! De aceea, 
omul rosu ii grai: 

— Baiete, eu iti vreau binele. Nu sint un mincinos ca alti oameni. Iti 
pun scara sa iesi la lume, daca-mi dai calul cu armile tale si toalele tale. Iar 

123 



de-acum inainte tu esti sluga mea, iar eu sint Patru, fiul eel mic de imparat. 
Daca te invoiesti, graieste ! 

— Ma-nvoiesc ! Omul rosu ii pusa scara, ii lua mai intii armele, hainele 
scumpe si se sui pe calul imparatesc. De aci inainte Patru mergea pe picioare 
descult, iar omul rosu calare ca un mare craisor de la rasarit. Dupa ani de 
calatorie pe jos, iata-i ajunsi la cetatea mare imparateasca stralucind de 
marefie ca soarele cerului. Statura locului si se minunau de cele ce vedeau. 
Imp&ratul le deschisa portile de aur si-1 siruta pe omul rosu crezindu-1 ca 
este nepotul sau din vi^a" imparateasca. Pe sluga insa nici n-o baga-n seama. 

Ca sa nu-1 omoare omul rosu, Patru il asculta ca o sluga credincioasa, 
fara sa cuteze a-i trece nici pe dinainte, necum sa-i intoarca vorba. Treceau 
anii si el il asculta cum asculta cinele pe stapin. 

Pe la un timp s-auzi ca la o balta mare s-a abatut un cerb cu coarnele 
numai pietre scumpe si ca face multe rele. Omoara-n cale tot ce este vietate : 
oameni, boi, bivoli, cai, oi, catiri si cite altele ! 

A trimis imparatul ostasi si calareti, cu arcuri, suliji si toghii sa omoare 
cerbul de la balta, dar tofi cum s-au dus acolo s-au prapSdit. Omul rosu, ca 
sa scape de sluga, il ruga pe imparat sa-1 trimeata pe Patru sa omoare cerbul 
de la balta. 

Patru fund silit n-are ce se face si se duce. Pleca el oftind ?i lacramind, 
gindindu-se ca nu mai are aici nici o scapare. Pe drum o muiere batrina il 
vede lScramind si-i iese inainte intrebindu-1 : 

— De ce plingi mai b§iete? Pleca el sa-i spuna tot necazul. Atunci 
muierea auzind cum sta taina ii grai: 

— Petre, e drept, cerbul multa floare omeneasca a bagat in pamint. Tu 
sa ma asculti daca vrei sa scapi. Sa sari gardul la mine-n ograda, sa rupi o 
floare de pe stratul de viorele si daca vei scapa de dinele meu, scapat vei fi 
si de cerbul de la balta. 

Sari el gardul in ograda, rupsa o floare si cind sa sara gardul indarat, 
un ciine mare negru se repezi sa-1 rupa-n bucati. Arunca pielea ce i-a dat-o 
ta-su, ciinele se-mpiedica-n pielea fermecata, iar el scap5 teafar. Incepu de aici 
incolo sa capete curaj si nadejde ca are sa omoare cerbul. 

Muierea-i dete pielea cea fermecata si-1 mai invafa sa sape o groapa 
adinca linga balta. In groapa sa faca un om. Pe om sa puie pielea cea vrajita. 
Sa ia gida, in virf sa-i puie un ac. Cerbu va veni sa se scalde si sa-1 ocheasca 
atunci cind se va intoarce cu capul catre groapa drept la capul pieptului, 
unde zace casa sufletului. 

Cerbul era fiara mare cu coarnele ajungind prin virfurile copacilor si 
cu o gura mare cit o sura. Se cutremura pamintul cind trecea spre balta sa 
bea apa, s5 se scalde. Dupa ce se scalda se-ntorcea cu fafa spre voinicul din 
groap3. Patru trasa cu gida si-1 lovi la partea stinga, chiar Ia casa sufletului. 
Cum il lovi fugi spre un deal mare cu pielea fermecata intr-o mina. Cerbul sorbi 
apa din balta si o azvirli dupa Patru ca sa-1 doboare. Dar el se prinsa de tul- 
pinile copacilor si apa sa-ntoarsa cu pietre mari si copaci la vale, fara sa-1 
sminteasca din loc. Cerbul insa cu gida infiptl in cap nu-1 lasa. Cind fu gata- 
gata sS-1 ajunga ii arunca in fata pielea cea fermecata, cerbul se-mpiedica 
de un ciutac, cazu §i muri. El ii tSie capul si-1 duse imparatului. Se mira impa- 
ratul de curajul slugii ginerelui sau, iar omul eel rosu se bucura ca de-acum 
inainte cerbul de la balta n-are sa-i mai omoare ostea lui Verde-mparat ?i el 
va putea face nunta cu frumoasa craiasi a acestuia. 

124 



Dar pina la Verde-mparat, era cale lunga sa-ti ajunga. Cine s-a dus 
acolo, viu nu s-a mai intors. Pe cine sa-1 trimita atunci impetit ? Doar n-o sa-si 
puie viata la cercare omul rosu ! Sa-1 trimita pe argatul sau. 

Pleca el posomorit dar cu credinta-n Dumnezeu. Mergind el zile si nopti 
ajunse la o tarina mare unde arau plugurile brazde man si adinci, iar un om 
le inghitea si tot se v&ita ca moare de foame. Patru sta-n loc si se crucea 
de cele ce vedea. 

— Te miri de mine ? Mira-te mai bine de ala care a omorit cerbul de 
la balta! 

— Cerbul di la balta eu 1-am omorit ! 

— Atunci sa stii ca eu sint Flaminjosul ! Ia-ma cu tine ca-ti voi fi de 
folos. Si-1 lua cu el. Mersera ei ce mersera, cind colo, detera de un om voinic 
cit un mai. Noua piraie-i curau in gura si el sta si se vaita ca nu mai poate 
de sete. 

Patru cind zari minunea se-nchina de cele ce vazu, iar omul setos ii zise: 

— Ce te miri, ba, de mine. Mira-te mai bine de 31a care a omorit cerbul 
de la balta? 

— Eu sint acela care am amorit cerbul de la balta ! 

— Si eu sint ala ce ma numesc Setosu. Ia-ma cu tine ca-ti voi fi de folos, 
ma voi adapa pe unde voi da de riuri si izvoare. 

Plecara de-acum trei insi pe cale, pe carare, far'de pic de demincare. 
Cind in cale un om imbracat in noua cojoace, sta de se zgribulea si dirdiia 
de frig inconjurat de toate paxtile de foe si tot striga cit il pnea gura ca nu mai 
poate de ger si mai cerea alte cojoace. Patru ramase locului mirindu-se: 

— Doamne, Doamne, ce sa mai fie si asta, se vaita de ger, in mijlocul 
focului imbracat in noua cojoace? 

— Ce te miri, ce te-nduri ! Mai bine te-ai mira de voinicul 51a care a 
omorit cerbul de le balta. 

— Eu am omorit cerbul de la balta. 

— Atunci eu sint Frigurosu si merg cu tine, poate-ti voi fi cindva de folos. 
De-aci inainte pleca impreuna cu: Flaminjosu, Setosu si Frigurosu, 

la un noroc ! 

Nu mersera mult ca vazu pe o cimpie un galigan de om cu niste picioare 
lungi cit prajinile, iar minili cit rischitoarili. Alerga dupa un iepure speriat 
de pe cirtog si-1 batea cu palma peste fund sa fuga mai repede. Se oprirS-n 
loc toti mirindu-se: 

— Doamne, ce o mai fi si asta ? Lunganul il auzi, se opri din fuga si-i grai : 

— Baiete, nu casca gura, nu te mira de mine, mirS-te de ala care a omorit 
cerbul de la balta? 

— Eu sint ala care am omorit cerbul de la balta. 

— Atunci, sa stii ca eu sint Fugila, ia-ma cu tine ca poate-ji voi fi vreo- 
data de vreun folos. 

L-a luat si pe asta si au pornit-o tot inainte. Cind la un timp se opresc 
mirindu-se de un om care prindea musca, ii da drumul si iar&si o prindea. 
Omul Ssta il vazu ca se mira ca un copil, graindu-i: 

— Ce te miri, baiete ! Mai bine te-ai mira de ala care a omorit cerbul 
de la balta. 

— Eu sint ala care am omorit cerbul de la balta, ii raspunsa Patru. 

— Daca tu esti ala, eu sint Muschila-Ochila, ia-ma cu tine ca-ti voi fi 
odata de folos. 

125 



$i de aici inainte pleca baiatul cu: Flaminjosu, Setosu, Frigurosu, Fugila 
si Muschila zis Ochila, drept la Verdes-imparat. 

— Cum ajunsera li se deschisera portile cele mari imparatesti, iar Verdes- 
imparat din tinda de sus le grai: 

— Sa stiti ca eu fata nu voi da-o deck daca la o masa imi veti minca 
noua cuptoare de piine, noua berbeci fripti si pe deasupra inca un bou mare 
in frigare. Iar de nu veti minca, capetele vi le voi taia, de s-or duce pomina. 

Cind auzi Patru, deodata se-ntrista si-ncepu sa plinga ca stia bine ce-i 
poruncea imparatul nici in ruptul capului nu are ce sa faca ? Mincaciosu insa 
cum il vedea oftind se strica rizind stiind ca n-o sa-i ajunga bunatatile nici 
pentru o masea. 

Imparatul porunci de li se adusera cele noua cuptoare de piine, cei noua 
berbeci fripti si un bou alinat in frigare. Mincaciosu cind se arunca pe cuptoa- 
rele de piine le facu praf dintr-o imbucatura, iar pe berbeci si pe bou ii inghiti 
parca ar fi mincat o pipota de gaina. Dupa asta-i veni foame si incepind sa 
strige ca lesina de foame de-nghiti niste depozite de munitii de la strajerii 
imparatiei. De nu-1 oprea imparatul era gata sa-i inghita ostirea toata ! 

Se mira imparatul ca asemenea mincacios nu mai vazuse si nici auzise. 
Insa tot nu se dadu batut si porunci sa scoata din pivniti noua ardoave de vin 
vechi si de nu le vor bea, capul le va taia. Setosu puse gura la cep si le beu 
dintr-o sorbitura pe toate; apoi incepu sa se vaite ca moare de sete. Alerga 
in vale la un riu si-I sorbi dintr-o-nghititura. Toti curtenii ramasera cu gurile 
cascate si cu ochii holbati la namila, temindu-se sa nu le sece toate riurile 
si toate marile. Setosu de necaz ca n-are ce sa mai bea se puse pe doagele si 
cercurile de la ardoave si pe toate le minca parca ar fi mincat o coaje de piine. 

Imparatul speriat il opri; 

— Stai, ba, ca te pomeni ca vrei sa bei izvoarele apelor si marilor sa lasi 
omenirea sa piara de sete? Ogoieste-te ca ridic toate armatele s5 lupte cu tine 
si nu ne lasam batuti. Daca vazu el ce vazu se aseza locului, dar cind arunca 
o gura de apa peste un regiment de ostati fu cit pe-aci gata-gata sa-i inece. 

Imparatul cind vazu cu cine are de-a face, s-apuca cu miinile de par 
si-si smulse barba. Suparat, porunci sa-i insele la noapte si sa-i culce intr-o 
soba mare de tuci. Noaptea soldatii de jur imprejur aprinsera noua cara de 
lemne ca sa-i arda de vii. Pina la ziua mai adusera inca noua cara cu lemne 
groase sa faca cenusa nu friptura. 

Cind noaptea, focurile ardeau de duduia pamintul, Gerosu sufla ca moare 
de ger. Dimineata se scoala imparatul cu noaptea-n cap sa-si vada isprava. 
Cind deschisera usa mare-i fu mirarea vazindu-i pe toti suflind in palme si 
batind pintenii de frig. 

Imparatul Verde§ se facea ca nu e suparat, insa nu stia la ce greutati 
sa-i puie, doar-doar le-o taia capetele. Iaca ce-i mai trasni prin minte : 

— Unul dintre voi sa se-ntreaca cu imparateasa mea la fuga pina la Mun- 
tele al Mare. Ea sa alerge pe o iapa nazdravana, iar eel ce se incumeta, sa fuga 
pe jos. Dintre ei iesi afara Fugila. 

Imparatul dete semnalul de incepere a intrecerii. Imparateasa zbura-n 
vint ca o naluca, iar Fugila cu doua ulcioare goale-n mini pasea leganat fara 
graba. Aiai la urma lungeste pasul, ajunge el mai intii la fintina, umple ulcioa- 
rele, se-ntoarce la iapa, o bate cu mina peste fund pe iapa si-i zice sa grabeasca ; 
apoi se-ntoarce voios la-mparatul sa-i dea apa de izvor din munte sa bea. 
Imparateasa se-ntoarse tirziu, cu iapa frinta de oboseala. 

126 



Imparatul daca vedea si minunea asta, mai-mai sa nu-i crape fierea-n el 
de usturimea de la ficati. Pina acum toate poruncile le dusera la indeplinire 
si trebuia sa le dea fata sa-i fie mireasa omului rosu, ce se da drept om de vn;a 
imparateasca ! Insa Verdes-imparat tot nu vroia s-o dea decit cu de-a sila. 
Dorea intradins sa-i pedepseasca pe asti natarai veniji impetit sa le ramina 
doar oasele-nsirate pe garduri. Si iar ii mai veni un gind negru. Noaptea sa se 
cuke fiica imparatului sub un mar de aur aproape de Patru §i daca in zori 
va pieri din acel loc, le va atirna capetele-n pari sa sperie ciorile din vie. Mai, 
ce-o mai fi si asta se gindira ei tremurind de spaima ! Peste noapte fiica-mp5- 
ratului se prefacu-n zina §i pe o aripa de vint zbura-n cer. Muschila-si lungi 
miinile pina sus aproape de bolta cereasca, trase zina pe pamint si o culca linga 
Patru Fat-Frumos, care-n lume n-a mai fost. 

In varsatul zorilor sosi imparatul zimbind pe sub mustafa, ca de data 
asta, nici tartorele de la talpa iadului nu-i mai scapa. Cind colo, zina dormea 
linga Patruta Fat-Frumos ! 

Nu-i venea sa creada ochilor imparatului ce vedea ? I se parea ca viseaza, 
dar nu era din pacate vis. $i turbat de minie nu mai putu pune friu gurii si 
da-i inainte cu sudalme si vorbe urite fata de tinara prinfesa si Patruta 
Fat-Frumos. 

— Bine, craifa, asa te-am invatat eu, asa te-am crescut eu, asa m-asculti 
tu de-mi mincasi zilele la batrineata ! Fu am crezut ca imparatul are armasar, 
dar vad ca a ie§it din el magar ! Ce rusine ! Te-ai pus linga un terchea-berchea, 
trei lei perechea ! 

In zadar prin|esa se vaicarea si-i arata ca ea a zburat in slava cerului, 
dar ca omul eel cu miinile lungi a prins-o, ca el stia una si buna, ca fata lui 
e nebuna ! 

Dupa ce toate poruncile fura indeplinite iar imparatul nu mai stie ce s5 
mai nascoceasca ca sa nu le dea fata, Patruta Fat-Frumos, se scula, facu pleca- 
ciune in fata marelui Verde§-imparat, zicindu-i: 

— lata, inaltate imparate, ca tot ce ne-ai poruncit p~am indeplinit. 
Ce mai vrei sa-ti mai facem ca sintem gata. 

— Nu mai vreau nimic, baiete ! Voi pe toate le-ati izbindit macar ca n-am 
crezut. Acum ce sa mai fac ? O sa ramin fara de odrasla mea, singur, singurel 
cu motanul in vatra focului. 

— Atunci da-ne fata s-o ducem precum am primit porunca de la Ro§u- 
imparat ! 

— Mai baiete, nici in ruptul capului, nu dau fata dupa Rosu-imparat, 
care-i pui de drac, far' de par pe cap, cu trei fire-n barba, nu e om de treaba. 
£1 te-a inselat, calul |i-a luat, tu 1-ai ascultat, c-asa i-ai jurat ! Fu toate-am 
ghicit de la inceput ! Acum du-te sa vie unchiul tau imparatul cu omul rosu 
ca eu ma pregatesc de nunta, ce n-a mai vazut lumea de cind este lume, iar 
pe fata, o s-o dau eu dupa eel ce se cuvine s-o dau ! 

Se-ntoarsa Patruta Fat-Frumos cu ortacii sai si-i spusa unchiului toate 
cele intimplate din fir in par, numai una n-o spunea, aceea ca el este nepotul 
sau, craisor de vita imparateasca si nu omul rosu, hain si rau la suflet, bun 
numai pentru inselat. 

Se rostira top curtenii dupa obrocul imparatesc, imbracati in staie albe 
de aur si argint, numai sluga omului rosu in toale ca de argat. 

Cind ajunsera la Verdes-imparat se lumina ciurtea de atita stralucire 
§i bogatie. Numai cintece, joe si veselie, la palatele de clestar ale imparatului. 

127 



Prinjesa se imbracase asa de frumos, ca la soare te puteai uita, dar la ea 
ba. Insa mulpmea de crai si imparap chemati la nunta nu vazusera o mireasa 
mai frumoasa. Era mai mindra dedt o zina picata din cer. Omul rosu se umfla-n 
pene ca un curcan §i zimbea pe sub mustafa ce n-o avea, de spin ceera, 
ca prin viclesuguri ajunse-mparat ba si la-nsurat. §i in gindul lui isi zicea: 

— Leleee, vulpe batrina mai sint ! Nimeni nu ma-ntrece pe lume. 
Tori ma cred cineva ! Asta e tactica nu jucarie ! Toate imi merg ca pe roate, se 
mingiia el cu asemenea ginduri. 

Deodata, sunara trimbiple de aur si nuntasii pornira la mana'stirea cu 
noua turle, cu noua clopote si cu nouazeci si noua de popi, sa se incoroneze 
?i sa se cunune tinara craiasa, pe lume aleasa, cu omul rosu. 

Pe cind gemea biserica de sunare omeneasca, numai curteni, crai si 
imparap, Verdes-imparat se ridica de pe scaunul de aur si grai: 

— Voi nouazeci si noua de-mparap, cu capete-ncoronap si neincoronati. 
Numai unul dintre voi este hot ! 

— Care, cine, cum ? isi dadura cu coatele imparapi suparati la auzul 
acestor cuvinte. 

— Stati, fra|ilor si nu va mirati ! Top sinteti imparati ! numai unul de 
aid se da ca e de vita imparat, cind pe altul 1-a-nselat ! Nid nu e viteaz, numai 
face pe viteazul. O vulpe vicleana impopotonata in straie-mparatesti, care 
1-ar vinde si pe tata-su ! El se stie acum. Privip fata lui galbena ca ceara. Pri- 
viti-1 cum tremura de frica. $tie ca-1 asteapta afara o tapa in care sa stea infipt 
pina i-o ciuguli corbii carnea ca sa-§i mintuie sufletul eel rau si fara de legile 
sale. Mai privip-1 pe acest viclean imparat ca nu-1 mai vedeti ! 

Nuntasii top, parca era un facut, top cu ochii pe omul ro$u-galben si 
tremurind ca piftiile iarna-n furculi^a. Cind se vazu ca inselatorul era omul 
eel rosu si nu mai incapea nici o indoiala, impSratul mai intreba o dat5 : 

— Patruta Fat-Frumos, tu esti eel inselat, tu esti nepotul imparatului ! 
Tu sa spui cum sa piara eel ce te-a osindit sa-1 slujesti prin viclenie fara mila 
si fara sS simta ce e pacatul. 

— Inaltate imparate, daca e pe direptate, sa nu-1 chinuip prea mult, 
patru armasari salbatici sa-i sfirtice trupul in patru colpu-i ale pamintului, 
ca sa piara neamul omului ro?u §i eel viclean. 

Ostirea prinse pe omul rosu, il despuie de p^alele imparatesti, il batura 
si-1 hulira, ca pe lupul schiop care a mincat turma de oi, apoi 1-au legat de 
patru cai salbatici si trupul lui rupt s-a dus in patru parp ale lumii, sa-i piara 
urma, sa-i piara vipj. 

Patrupl Fat-Frumos s-a imbracat in straie imparatesti, iar unchiul sau 
a plins de bucurie cS Verdes-imparat prin inpJepciunea sa a aflat adevarul 
§i i-a scapat nepotul din robia acelui om viclean. 

Dupa ce nuntasii au rasuflat u;urap ca dupa o dreapta judecata, s-a 
facut cununia lui Patruta Fat-Frumos cu frumoasa prinp:sa si s-au incoronat 
amindoi ca imparati a intregei lumi. 

$i s-a pornit o nunta cu chiote si veselie, de cind se punea luna §i pina 
uidea ca secera. S-a chefuit si petrecut numai in cintece si jocuri, o zi si-o sip- 
taminS, o luna si ani de zile, c-am fost si eu la nunta lor, pe cind eram copil 
micsor. 



128 



COPILUL $1 DRACUL 



Departe, departe, unde soare rasare, traia un om cu o muiere care aveau 
un copil. Mnierea eria rea ca o scorpie. Toata ziulica se certa cu barbatul ei. 
Bietul om tot ce facea nu eria bun. Vazind ca nu se poate-ntelege cu muierea 
isi lua lumea-n cap si pleca la-ntimplare-n lume. Merse el cit merse, trecu 
piste mari si tari si mai urma dete de-o fara unde traia o imparateasa vaduva. 

El merse drept la-mparateasa si sa plinsa spunindu-i necazurile lui. 
Pina la urma omul se baga-n casa la imparateasa. 

De chin si inima rea omul isi lasa la muierea lui cea cu suflet de napirca 
si copilul, care era cuminte si tare ascultator. Cind ajunsa copilul mare de 
merse la scoala, toti copiii-1 batjocoreau ca este fara tata si sSrac. 

Toate batjocurile astea nu-1 smintira Insa pe copil de la-nv5tatura. El 
invata bine si dascalii de la scoala il laudau pentru cumintenie si vrednicia lui. 
Dupa namneaz, mergea cu oile, cu porcii, ajuta la munca cimpului lui muma-sa 
si facea tot felul de treburi, pe care le facea un om mare. 

Vazind el ca-n satul lui nu este loc de nici o procopseala, ca dealurile 
erau sterpe si pamintul numai pietris de nu dadeau nici un rod, vazind ca a 
ajuns la virsta cind se va putea singur descurca-ntre straini, ceru di la muma-sa 
voie sa plece-n lume sa-1 cate pe tata-su. 

Muma-sa se-mpotrivi, ama in cele din urma ii dete-nvoirea ceruta spu- 
nindu-i sa se fereasca sa mearga insa pe drum cu un om cu toale verzi si mus- 
tata, ca acel om este dracu. 

$i pleca copilu-n lume si merse, pina ce-i iesi dracu-n drum. Dracul 
era imbricate in toale verzi si cu mustata. 

— Unde mergi, baiete ? il intreba dracu. 

— Caut de lucru si nu gasesc, raspunse copilul. 

— Iaca ca-ti gasesc eu ! 

— Nu e nevoie de ajutorul dumitale, ma descurc eu si singur. 

Dracul ramasa-n urma si-1 ajunsa iar din urma. El vazind cum e-mbracat 
ii dete-n gind ca nu e om curat, ci e drac si iar il infrunta pe drac nevoind a 
calatori-mpreuna. Da baiatul trebui sa mearga luni si ani, catindu-1 pe ta-su 
si dracul din nou il ajunsa din urma si-i spusS : 

— De-acum inainte tot de oameni ca mine vei da, asa ca degeaba te 
fere§ti. 

— Eu sint copil sarac si dorul de tata ma trimite-n lume si-1 cat, te-as 
ruga sa nu-mi faci rau ! 

— N-am f acut rau la nima, da-mi-te tie, un calator atit de necajit. 

$i baiatu sa-mprieteni cu diavolul si merse impreuna cale-ndelungata. 
Mincau impreuna, beau impreuna si sa hodineau impreuna. 

La o vreme mergind ei asa printr-o pustietate fara de apsl si subt o dogoare 
a soarelui de sa putea coace oul in nisip, ajunsara sleiti de vlaga la o ciutura. 
Dracu baga-n ciuturi gSleata si scoasa ap5 de beu si sa sStura; cind veni vre- 
mea baiatului si bea si el, nu mai ramase apa si galeata se desfacu de sangi 
si cazu-n fintina ! 

— Dac5 vrei sa bei apa trebuie sa scobori in ciutura, iar eu te voi ajuta. 

— Nadajduiesc ca ai mila de un om care de zile-ntregi n-a sorbit un 
strop de apa. 

129 



— Ai incredere-n mine ca-n fratele tau; scoboara numai, zise dracul. 
Baiatul scobori din piatra-n piatra pina ajunsa jos in fundul ciuturii si 

beu apa cu pofta. Dracu il privi si-i zise : 

— Baiete, eu sint cu adevarat diavolul si trebuie sa-mi fac si eu datoria 
asa cum am porinca de la dracii mei cei mari. Tu nu stii, copile, ca noi sta- 
pinim lumea si nu este lucru pe lume pe care sa nu-1 putem face ? Daca vrei 
sa mai pop iesi la lumina, fagaduieste-mi ca nu-i vei spune lui tata-tu ca esti 
cu adevarat fiul lui atunci cind il vom gasi. Mai jurii-mi ca-mi vei da inelul 
de la tatal tau cind te vei sui sus din ciutura. Mai esti dator sa faci tot ce-ti 
voi porunci eu, fiindu-mi toata viata argat. Insa pop sa afli ca-ti dau dezlegarea 
sa-i spui tatalui tau ca esti cu adevarat fiul sau numai daca s-ar intimpla sa mori 
si dupa aia sa-nviezi. Ai auzit? 

— Auzit si primesc, ca n-am incotro. 

Sarmanul baiat de-acum era drac, iar diavolul era fiul ce-si cauta tatal 
pierdut. Iesi afara din ciutura, scoase inelul primit de la muma-sa si i-1 dete 
diavolului, apoi pornira din nou in lume. Dupa scurt timp ajunsera la palatul 
de marmora albastra al imparatului ce se afia tumite la marginea-mparatiei 
si aci aflara ca imparat eria bas tatal baiatului. 

Cum ajunsera la-mparat, el i se-nfapsa aratindu-i inelul ce-1 schimbase 
la logodna cu intiia sa sope. Se bucura nespus de mult imparatul de sosirea 
fiului sau si cum nu avea alp fii sa grabi sa-i spuna ca el va fi mostenitorul 
scaunului imparapei. Cind auzi asta diavolul sa bucura, iar adevaratul fiu 
sa-ntrista abia stapinindu-sa sa nu plinga. Diavolul capata ca fiu de-mparat 
toale-mparStesti si-ncepu sa dea argaplor porunci, care de care mai grele si 
mai nastrusnice. Cine nu indeplinea poruncile era condamnat la moarte. 

Imparatul ii spusa-ntr-o zi fiului sau, adica diavolului, ca este timpul 
sa-1 insoare si ca cea mai potrivita mireasa ar fi fiica unui imparat dintr-o pu~a 
mare si bogata, unde nu este iarna si este tot timpul numai primavara si vara. 

Fiul imparatului chema pe baiatul devenit diavol si-1 trimisa sa pep^sca 
fata-mparatului de la miazazi si sa fie cu bagare de seama ca altfel unde-i stau 
picioarele ii va sta si capul. 

Baiatul diavol incepu sa faca pregatiri de plecare-n pept. Insa intii el 
pleca la vinatoare. Lua arcul de aur al imparatului, vru sa vineze iepuri. Pe 
urma a luat luntrea si a plecat pe Timoc sa pescuiasca. Cind colo, sub o riidinea 
prinsa un peste cu solz de aurel ! Festele se zbatea si plingea, iar din gura 
cuvinta : 

— Voinice, nu ma omora, ca sint fiul imparatului pestilor si de vei lua 
un solz de aur, mult te va ajuta cind vei fi la nevoie. Voinicul lua un solz si lasa 
pestele de aur in apa. 

Dupa aceea, mergind pe cimp la vinatoare de pasari, vru sa ia din zbor 
un vultur mare, ama pasarea-1 vazu si spuse: 

— Nu ma omori, ca-p dau o pana din aripa mea si de la mare necaz 
are sa te scoata cind o vei aprinde. 

Pasarea nazdravana rupse cu ciocul o pana si i-o arunca. Baiatul o lua, 
o pusa-n chesa si merse mai departe la vinatoare, dar nu vina nimic. 

Si asa tot mergind el la vinatoare se-mprieteni cu pasari si animalele 
pamintului si incepu sa le invep; limbile si sa vorbeasca cu ele de tot ce se petre- 
cea in toata lumea. 

130 



Merse baiatul ce merse in fruntea armatei si ajunsa pe o cale pe care 
taman atuncea trecea o armata de furnigi ce sa aflau si ele in razboi cu 
alte furnigi ce le calcasa-mparapa lor. Imparatul furnigilor, veni si sa 
plinsa voinicului si-1 ruga sa treaca pe alta parte ca sa nu-1 striveascS cu ar- 
mata cu tot. 

— Dac5-mi cruti armata, de la mare nevoie te voi scapa, spusa in cele 
din urma imparatul furnigilor, care s-afla in capul unui lant lung de furnigi 
ce mergeau rinduite ca niste soldati. Ii dete-n semn o furniga care sa-i fie 
la nevoie de ajutor. 

Baiatului ii fu mila s§ striveasca armata de furnigi si dadu porunca sa 
fie ocolite, si puse sa se pastreze bine furniga luata in dar. 

Dupa citeva luni de mers, ajunsa la fata-mparatului careia-i spusa gin- 
durile fiului de-mparat, adica gindurile dracului. Fata-mparatului sa cam minie 
de cererea asta fhndca nu-i ardea de maritat. Ca sa chinuie armata ginerelui, 
il supuse la porunci ce nu sa puteau niciodata-ndeplini aratindu-i ca daca nu 
va izbindi toate porincile va plati indrazneala si el si armata [lui, cu capul. 

ImparSteasa-i dete intiia porunci: sa aleaga griul de neghina, marioara 
si sacara, din noua ambara intr-o singura noapte. 

Cind a auzit voinicul porinca a ramas incremenit cum de e cu putinta 
sa izbindesti intr-o noapte o munca de ani si ani de zile. 

Nu statu mult pe ginduri si scoasa chesaua de-i spusa furnigii sa alerge 
la-mparatul furnigilor cl altfel moartea-1 asteapta. Furniga-si lua zborul si 
ajunsa la-mparatul furnigilor bas cind fursira batalia de luasera-n robie cim- 
puri intregi de armata de furnigi. Imparatul furnigilor d£du indata porunca 
si furnigile toate-1 urmara pe drumul ce ducea la voinicul eel necajit si oropsit 
de soarta. Cum drumul eria destul de departe, abia la mijlocul noptii ajunsera 
furnigile si-ncepura alesul la cele noua ambare pline cu griu. 

Furnigile muncira cu atita iu|eala ca la revarsatul zorilor armata voini- 
cului sculindu-se din somn gata pregatita de moarte, ramasS-nmarmurita 
vazind in hambare griul curat si gramezi mari cit dealurile de neghina, marioara 
si sacara. 

f mparatesii ii fu ciuda cum de are voinicul asta atita putere sa izbindeasca 
porincile ei si nSscoci treburi tot mai grele. Il chema cu intreaga armata, merse 
la Dunare pe un pod de marmora, isi scoasa din mini inelul, apoi il arunca 
in valuri spunindu-i sa-1 cate si sa i-1 aduca la palat si abia atunci se va marita 
cu stapinul sau. Dupa ce imparateasa pleca, statu si sa gindi cum ar putea 
gasi inelul de aui ! Scoasa chesaua si aprinsa solzul de aurel din pestele pe care-1 
arunca in Dunare. Top pestii Dunarii s-apropiara de pod si asteptara porunca 
voinicului. Voinicul care-nvatase toate limbile lighioanelor de pe pamintle 
spuse sa cate inelul de aur si sa-1 scoata fiindca viata lui sij a armatei sale 
este legata de acest inel aruncat de-mparateasa. 

Pestii jjunaru pornira-n cautare. Sa bagara pe subt pietre, pe sub scoici, 
pe subt case de cai sau de oameni si nu gasira nimic !. Imparatul pestilor sa 
ridica deasupra apei si ii spuse voinicului ca nu-1 giseste ! Voinicul il ruga sa 
mai cate o data. Pestii din nou pornira in lungul si latul Dunarii rascolindu-i 
fundul insa in zadar ca nu gasira nimic ! 

A treia oarS ce-i trecu prin minte voinicului sa-i spuie imparatului pestilor 
sa cate inelul sub vrun peste batrin aflat pe moarte, pe undeva. Imparatul 
pestilor porni cu armata de pesti de rascoli toata Dunarea si cind colo, subt 

131 



un somn batrin de vro mie de ani, gasi inelul de aur pe care-1 dete voini- 
cului ! 

lar s-a minunat fiica-mparatului de puterile nevazute cu care lucreaza 
voinicul si a treia oara 1-a pus la incercari ce tree peste firea omeneasca. L-a 
trimes in lume sa cate si sa-i aduca apa mortii si apa vietii. 

Voinicul-argat scoase atunci din chesa pana de vultur, o aprinse si vul- 
turul veni in ajutor. Vulturul il trimeasa ca cate noua topuri de pinza la dugaie, 
sa o taie si sa faca pinza pentru a se lega armata la ochi cind va zbura pe arpiile 
vulturilor in mijlocul marii. Voinicul pregati pinza pentru toti si imparatul 
vulturilor scobori din ceri cu toti vulturii pe pamint. Voinicul se lega la ochi, 
iar la dreapta lega o troaca goala si la stinga alta troaca goala; isi lega la ochi 
bine pe toti soldaui si se urcara in spinarea vulturilor. Vulturii zburara zile 
de-a rindul peste intinsul marilor si iata ca deodata se lasara la pamint. Vul- 
turii si armata ramasera sa se hodineasca, iar voinicul fi-mparatul vulturilor 
au plecat in cautarea izvorului mortii si al vietii. Vulturul a luat troaca din mina 
stinga s-a lasat intr-o fintina si a umplut-o cu apa mortii apoi a astupat-o si i-a 
dat-o voinicului. Apoi i-a cerut sa-i dea si troaca de pe soldul drept; a luat-o 
si a zburat departe gasind o alta fintina s-a lasat incet in jos, a umplut-o cu 
apa vietii, apoi a astupat-o bine, a zburat de i-a dat-o voinicului. Voinicul 
a legat-o bine la soldul drept, s-a suit pe spatele vulturului, a inchis ochii §i a 
zburat la armata sa. De aci soldaui si voinicul s-au legat ■ bine de spatele vul- 
turilor, au inchis ochii si-n citeva zile au ajuns la uscat aproape de palatul 
frumoasei nice de-mparat. 

Vulturii s-au lasat jos si voinicul a mers la palatul imparatesii dindu-i 
apa mortii si apa vietii. Imparateasa l-a stropit pe voinic cu apa mortii si voi- 
nicul a murk. In zadar asteptau soldatii sa vie ca el nu mai iesea din palat. 
In diminea{a urmatoere fiica-mparatului dadu porunca sa se pregateasca curtenii 
de drum ca ea merge la fiul imparatului de departe sa se casatoreasca. Mai- 
danul imparatului gemea de nuntasi suiti in trasuri de aur gata sa piece. Cind 
vru sa piece vazu ca voinicul eel viteaz care-i indeplinise toate poruncile 
z3cea mort intr-un scaun de argint. Merse la el, il uda cu apa vietii si voinicul 
se scutura cerindu-i iertare ca de ostaneala a adormit in scaun, apoi pleca si el 
la armata lui §i se pregati de inters la palatul imparatului tatalui sau. 

Diavolul care se daduse drept fiu al imparatului credea ca o sa se-ntoarca 
voinicul la mosii verzi ai lui sfintu-afteapta. 

La-ntoarcere, nuntasii mersera mai incet, trecuta ape mari si adinci, 
muntii inalti si mari intinse. Dupa luni de zile de calatorie, intra fiica de-m- 
parat pe portile de aur ale palatului. Mare-i fu bucuria imparatului v3zindu-si 
nora cea frumoasa ca o zina din povesti intrind in curtea palatelor sale scli- 
pitoare cu razele soarelui. In intimpinarea miresii iesi si ginerele, fiul impara- 
tului, care in adevar era dracul pref acut in om. Intinse mina miresii si o pofti s3 
urce scarilepalatului in sala tronului. Ajunsa aci s-aseza pe scaunul imparatesc si 
spuse imparatului ca ea nu vrea sa se casatoreasca cu fiul sau, ci cu sluga sa 
care a dat dovada de vitejie si mare pricepere, aducindu-i la indeplinire porinci 
ce nu le pot indeplini decit oameni cu puteri nevazute. Imparatul in zadar o 
ruga sa-nteleaga ca nu este frumos si nici bine sa se marite cu o sluga a fiului 
sau. 

Atunci, fiul de-mparat, vazind ca din pricina slugei i se stricS nunta, 
trase sabia si in sala tronului ii taie capul sarmanului voinic. 

132 



Frumoasa mireasa si ostirea intreaga varsa lacrimi multe pentru soarta 
cruda a viteazului voinic, pe care 1-au dus in marginea unei ripe linga o apa 
sa-1 manince ciorile. La palat incepura pregatirile de nunta. Mireasa plingea, 
da si nuntasii plingeau de mila ei si a sarmanului voinic. Ama-n fata mortii 
puterea omeneasca amuteste. SeJasa seara si-n amurg mireasa-i spuse ginerelui: 

— La noi la nunta, la apusul soarelui este obiceiul ca mireasa insotita 
de o varuica, sa mearga-n marginea satului sa ia apa. Vreau sa-mi indepli- 
niti dorinta, spuse tinara-mparateasa. Ginerile, neavind incotro trebui sa 
lase-mparateasa sa tie adetul. imparateasa mireasa a luat troaca cu apa vie si 
apa mortii si a plecat cu galetile si ulcioarele dupa apa. 

Cind ajunsa la ripa cea alba unde fusese aruncat voinicul de catre diavolul 
ajuns imparat, cobori incet la el tinindu-se de ierburi si radacini de copaci, 
ii lua capul, spala cu apa cea vie locul taiat, la fel cu apa cea vie si lipi capul 
de trup, apoi stropi trupul cu apa vietii si voinicul deschise ochii. 

— Ce caut in vagauna asta, maria-ta, oare m-am imbatat de-am adormit 
pe-aici ca un om necajit pe soarta lui? 

— N-ai adormit, dragul meu, fiul imparatului ti-a taiat capul si ai fost 
mort, dar eu te-am inviat cu apa vietii adusa de tine. Pentru a doua oara te-nviez 

— Tii ! si eu n-am stiut ca puteam sa-i spun lui tata adevarul cum am 
sosit cu nuntasii. De acum nu-mi mai este frica de dracul. Legamintul din 
ciutura este dezlegat, nindca am inviat din morti. Sa stii, frumoasa mireasa, 
ca eu sint adevaratul fiu de-mparat, iar el nu este decit un diavol, care m-a- 
nselat de i-am devenit sluga cind am scoborit sa iau apa din ciutura. 

— Pot fi fericita atunci cu un sot viteaz si priceput ca tine. 

— Poti, iubita mea mireasa. 

Fiul imparatului isi imbratisa mireasa cu foe, mersera de luara apa si cind 
s-apropiara de palat, nuntasii asteptau impreuna cu ginerele si-mparatul. 

Mergind ei cu vasele pline de apa luminau drumurile si potecile de 
stralucirea hainelor lor impodobite cu aur si diamante, caci imparateasa avusese 
grija sa ia si haine pentru sojul ei, dar pe care le pitulase la varuica-sa. 

Ginerile si-mparatul turbara de minie vazind-o pe imparateasa alaturi 
de sluga si imparatul porunci sa-1 ucida din nou. Ama, cind s-apropie mireasa 
arunca pe ginerile diavol din apa mortii si acesta cazu la pamint fara suflet. 
Diavolul iesind din gura lui fugi uiduit de nuntasi de s-ascunsa in adincul 
nepatruns al noptii. Imparatul si nuntasii privira cuprinsi de groaza intimplarea, 
in timp ce mireasa s-apropie de-mparat, cu adevaratul ginere care-i spuse: 

— Eu sint cu adevarat fiul tau, iata inelul din mina diavolului, 1-am luat 
din mina mumii mele. Intr-o fintina el m-a mintit si de-atunci i-am devenit 
sluga si daca n-as fi inviat n-as fi putut sa devin cu adevarat om si in veac as 
fi ramas diavol, spuse fiul imparatului. 

Imparatul cu lacrimi in ochi de bucurie strinse la pieptul sau, pe ade- 
varatul sau copil, dete foe la toalele si trupul din care iesise dracul si porni o 
nunta-mparateasca de tinu: 

O luna si-o saptamina 

De cind sa punea luna 

Si uidea ca secera, 

De-o petrece si-acuma. 

Povestirea rumaneasca 

Dea Domnu sa pomeneasca 

Oameni buni ca dumneavoastra. 

133 



TREI CIOBANI 



A fost undeva o colibi la poalele muntelui si in coliba traiau trei frap, 
tustrei ciobani la oi. Intr-o dimineaja auziri un ppit groaznic de se cutremura 
pidurea. Cei mari nu luara in seami tipatul, insi eel mic isi lua inima-n dinp 
si se duse si vadS ce poate si fie. Cind colo, un balaur la umbra brazilor se 
ciznea si inghita un cerb mare si frumos. Cerbul, cum vazu voinicul, se ruga, 
zicindu-i : 

— Biiete, taie balaurul, ca de ma scapi de la moarte, de mare folos tti 
voi fi in via|i. 

Balaurul, cum auzi, se ruga si el: 

— Ba mai bine taie coarnele cerbului, ca eu si mai mare bine ip voi 
face. Voinicul ramase pe ginduri si de frici, taie coarnele cerbului si balaurul 
inghiti cerbul. Multumit de isprava baiatului, ii grai: 

— Uite, baiete, vezi poteca aceea care suie pe culmea dealului ? Si urci 
pe acolo si si intrebi calatorii, care este poteca ce duce la imparatia serpilor. 
El cum auzi porni pe acea poteca si in cale intilni un porcar cu o dreadi de 
grisuni, zicindu-i: 

— Mai porcarule, te vad om umblat si chinuit, spune-mi drept incotro 
este drumul care duce in imparatia balaurului ? 

— Spune-mi mai intii si-ntii, ce vinturi te mini pe tine pe asemenea 
cai pline de greutati? 

— Am facut un mare bine fiului sau si merg si-mi primesc risplata. 

— Daci-i asa, ai sa mergi drept inainte si ai si dai de un copac f ara 
crengi, gros cit casa. Deschizi usa copacului si cobori in jos in imparatia bala- 
urilor unde pamintul este pirjoUt si fierbe de focul ce iese din limbile balau- 
rilor. Acolo ai sa dai si de imparatul balaurilor. A trecut multa vreme de cdla- 
torie si peripepi, pina mai la urma ajunse la un palat de clestar in care misunau 
balaurii. Cum 1-a vizut imparatul .balaurilor, 1-a recunoscut si i-a multamit 
pentru marea bunatate. Ca sl-1 rasplateasca a inceput s§-i dea aur, pietre pre- 
poase si altele, insa el pe toate le refuza si cerea sa-i dea lada ascunsa dupS 
usa, asa cum il invipise porcarul. 

— Ce faci tu cu lada de dupa us2 ? zise eel mai mare balaur. 

— Daca nu-mi dai I5dite asta, altceva nici nu-mi trebuie. 

Cind au vazut ei si nu iese cu el la capatii, i-au dat ladipi si ciobanul 
a plecat spre casa. Bucuros de ispravi se gribeste si ajuns acasi deschide 
ladifa. N-are rabdare si deschide. Cum o deschide, da iniuntru de un pui 
de balaur. Se mira Petre pastorul si se-ntristi. Fiind bun la suflet, s-a gindit 
si-i dea lapte si si-1 araneasca, si creasci mare, poate-i va fi cindva de 
vreun folos. 

Intr-o seara iesi balaurul din lacra aceea, se rostogoli de trei ori, isi 
lepada camasile si in mijlocul odiii rasari o zina frumoasi ca o floare. 

Acasi era sarac si o si-si ia lidipi si se duca-n lume. Si intre argat la 
vreo mosie. Asa si facu. Acolo noaptea zina iesea din ladipi si cobora la Petre 
de se jucau de-a prinselea. Boierul auzea tropaiali, dar nu-si da seama ce si 
fie cu argatul lui. Il socotea ca este intr-o ureche, asa ca-1 lisa-n pace. Intr-o 
zi se imbolnaveste el. Ce si faci acum? Cine si se duci la lucru in farina boie- 
rului. Zina zise ca se duce ea la lucru. 

134 



Boierul cum a zSrit-o asa de frumoasa 1-au apucat tremur5turile, asa 
ca i-a pus gind rau argatului. Sa faca pe necuratu-n patru si s5 scape de el. 
Cum il vazu incepu cu poruncile: 

— Vezi stogurile alea de gnu? la noapte sa le treieri fara sa le strici. 
Sa fad doua parti griu si o parte faina. Faina s-o dospesti si s-o coci in cinci 
cuptoare de piine calda. Daca n-ai sa aduci intocmai la indeplinire porunca 
mea, ip tai capul. A inceput el sa plinga si sa se vaicareasca far5 rost, pe cind 
zina a dat de el. Cind I-a vazut trist si posomorit i-a spus s5-si pe firea ca are 
ea grija de toate. A luat un bici din cui, s-a invirtit de trei ori si toata soricimea 
si guzganimea de pe pamint si de sub pamint, aci a fost. N-au avut ce s5 lucreze 
pina la cumpana noppi. A chemat niste babe din iad de au framintat piinea 
si pina la ziua toate erau la locul lor, precum poruncise stSpinul eel lacom. 

— lata, boierule, pe toate le-am ispravit, asa cum a fost porunca. Bo- 
ierul drept multamire, i-a tras o palma si 1-a imbrincit jos de pe scarS. 

In sara urmatoare 1-a pus sa scoata o padure din radacina, sa puie 
tulpinile de o parte, frunzele de alta, crengile intr-o gramada, iar radacinile 
intr-alta. Apoi sS-i semene o vie si pina-n revarsatul zorilor sa se coac& stru- 
gurii. Dimineafa, argapi, sa-i aduca stapinului cosurile pline cu struguri. 

Suparat de atitea greutafi, Petre iese in margine de sat si-1 striga 
pe tata-su socru. li povesti cum sta tarasenia cu boierul si ce trebuie sa faca. 
Balauml eel mare, indata ce-1 auzi ppa o data tare de se cutremura tot pamintul. 
Atunci s-adunara zmeii si se puseri pe lucru. Asezara de o parte trunchiurile, 
crengile, radacinile, frunzele. Pe locul padurii altii sapara de vie, sadira vi|a 
de vie, o sapara, altoira, cirnira si stropira. Apoi alt rind de balauri se asezara 
pe suflat peste vie sa se coaca strugurii pina in crapatul de ziua. Sisuflara, 
suflara, pina le iesira ochii, dar si razachia din vie pina dimineata se coapse. Cind 
i-a dus tirnele cu strognri boierului, in loc s5 se bucure i-a trintit trei palme. 

— Acum sa te duci sa-mi aduci coroana lui tata, mort de o suta de ani. 
Pleca de aci plingind si oftind, pe cind zina il vede in suparare si-1 chema 
pe tatal sau, sa-1 scape de la necaz. Mai marele balaurilor cum il zari suparat 
ii spuse: 

— Na-ti o pusca si sa impusti boierul si slugile lui. El incarca pusca 
si se duse tantos la boier. 

— Mi-ai adus coroana din mormintul tatalui meu ? 

— Poftim coroana, boierule ! $i tac, trage cocosul si sloboade plumbii 
in boier. Boierul cade, {ipind ca din gura de sarpe: 

— Puneti mina pe el, flacai ! 

Slugile sar unele pe el, dar pe toate le impusca. Se bucura norodul si 
se f acu o nunta mare, de se duse vestea peste noua mari si noua 'tari si astazi 
inc§ argatii satului isi mai rup opincile la nunta zinei. 

Si-ncllecai pe-o matraguna de va spusei o mare minciuna. 



GALBINU NAZDRAVAN 

A fost odatS ca niciodata, ca daca n-ar fi, nu s-ar povesti; cind se pot- 
covea puricele in locul calului si sarea cit nouazeci si noui de sate. Se poves- 
teste c§ era odata un cioban cu numele de Ion, care ciobanea in munte de 

135 



mic copil. El mi sua decit oile si alta nimic. Odata el trece oile printr-un hogas. 
Cind vrea sa treaca si el dup5 oi, se vede in fundul hogasului ceva sclipind. 
Se intreaba el ce sa fie acolo? Sa cobor, ori nu? 

Cind coboara, vede un balaur mare cu un cerb pe care-1 inghitea si 
se oprise la coarne ca nu-1 mai putea inghiti. 

Ce zice cerbul? 

— Ioane ! Omoara balaurul si cit vei trai pe pamint ipl voi face leagan 
de matase intre coarnele mele si te voi purta ca pe un imparat. 

Balaurul zise si el: 

— Ioane ! Da §i fringe coarnele cerbului ca-ti voi face cit bine vei dori tu ! 

El se gindeste ce sa faca? Sa omoare balaurul? Sa fringa coarnele cer- 
bului? Da si fringe coarnele cerbului. Balaurul inghite cerbul si dupa ce-1 
inghite, ii spune lui Ion: 

— Acum gate§te-te ca a venit timpul sa te maninc pe tine. 

Ion a inceput sa se vaiete, sa se roage ca i-a facut bine si acum vrea 
sa-1 manince. 

Balaurul ii spuse: 

— Nu te teme, ca nu te maninc, ci te voi rasplati cum ti-am spus cu 
cit bine vei dori tu. Vezi, vii la trei zile dupa mine, pe brazda pe care o fac eu. 

Ion si-a lasat oile in stirea lui Dumnezeu si a plecat pe brazda pe care 
o lasa balaurul pe unde trecea. Merge Ion cit merge si in cale intilneste o 
turma de oi, atit de mare, cit vedea cu ochii, cu un mos care le pazea. D5 buna 
ziua, cind ajunge, il intreaba pe mos: 

— Oare ! sfintu ma-si, ale cui sa fie oile astea ? 
Mosu ii spuse: 

— Ale cui sint, ale cui nu sint, ale tale sint ca fi le-a daruit balaurul 
pentru binele ce i 1-ai facut. Ion da buna ziua si pleca mai departe pe brazda 
llsata de balaur pe unde trecea. In cale tot mergind el intilneste ?i o cireada 
de boi cit vede cu ochii de mare, cu un mos care le pazea. Da buna ziua, cind 
ajunge, si-i intreaba: 

— Oare ! sfintu ma-si, a cui e cireada de boi ? 
Mo§ul il spuse: 

— Ale cui sint, ale cui nu sint, ale tale sint ca ti le-a daruit balaurul pentru 
binele ce i 1-ai facut. 

Il lasa pe mosu cu cireada de boi si merge mai departe pe brazda llsata 
de balaur pe unde trecea. In cale tot mergind da peste un cimp cit vedea cu 
ochii plin cu uleiuri de albine si un mos care le pazea. Da buna ziua cind ajunge 
si-1 intreaba: 

— Oare ! sfintu ma-si ale cui sint uleiurile astea de albine ? 
Mosu ii spuse: 

— Ale cui sint, ale cui nu sint, ale tale sint ca ti le-a daruit balaurul 
pentru binele ce i 1-ai facut. 

Acum Ion s-a luat in vorba cu pindariul, $i-i spuse ce bine i-a facut 
balaurului, cum a vrut sa-1 inghita si pe el si cum i-a spus ca-i face cit bine 
vrea el si sa mearga pe brazda lasata de el pe unde trecea. Si nu stie pina unde-1 
duce balaurul. 

Alosul ii spuse: 

— Sa nu-|i fie teama de nimic unde mergi, ca balaurul te duce la el 
acasa si acolo parintii lui are sa te duca numai pe sus in palatul lor de aur 
ca sa te rasplateasca pentru binele ce i 1-ai facut pentru fiul lor. Sa nu pretinzi 

136 



nimic deck pe Galbenu din nouazeci si nou5 de grajduri ca este un cal 
nfzdravan. 

Ion isi lua buna ziua de la mos si pleca mai departe. Merse el ce merse 
si ajunse la niste palate care straluceau la soare de-ti luau ochii nu altceva. 
Cind ajunge acolo i se intimpla cum ii spusese mosul. I-au iesit in cale parintii 
balaurului, 1-au luat pe sus ?i 1-au purtat prin tot palatul de i-au aratat toate 
minunatiile ce nu erau pe pamint. 

Acolo 1-au intrebat ! Ce pretinde ca 1-au scapat pe balaur, fiul lor de 
la moarte. El a spus ca nu pretinde decit pe Galbenu din nouazeci si noua 
de grajduri. 

Uitai sa va spun ca parintii balaurului era imparatul si imparateasa 
balaurilor, iar Galbenu era calul imparatului. 

Cind auzi imparatul, era mai-mai sa lesine de spaima si incepu s-o su- 
ceasca incoa, s-o suceasca incolo, ba ca-i da turme de oi cit vede cu ochii, ba 
ca-i da cirezi de vite, ba ca-i da herghelii de cai, aur cit vrea. Ion, nu si nu. 
El cere binele cit vrea. Sa-i dea pe Galbenu din nouazeci §i noua de grajduri. 

Vazind imparatul cS nu poate sa se scape de el, a trebuit sa se tina de 
vorbi. Se duce, ia pe Galbenu din cele nouazeci si noua de grajduri si i-1 da. 

la el pe Galbenu, il incaleca si pleaca la drum spre casa. Mergind el 
pe drum, la o fintina vede o floare cum nu se mai vazuse de frumoasa ce era 
cazuta jos. Opreste calul linga ea si-1 intreaba: 

— Sa iau floarea asta, sau nu? 
Calul ii spuse: • 

— Rau de-i lua-o, rau de n-ai lua-o. 

Ion se gindeste in sinea lui ! Asa si asa ! Se da jos §i o ia. Incaleca iar 
pe cal si porneste la drum ! 

Merge el ce merge, de parca drumul ce merge se lungeste si nu alta 
da 1-a apucat noaptea intr-o margine de sat. 

Ce sa gindeste el sa gazduiasca acu si bate la poarta. Iasa un om, da buna 
sara, si-i spune ca vrea sa gazduiasca sara acolo daca se poate. Intra inauntru 
cu calul lui si ii pune masa sa manince, iar calul il duce in grajd. 

Stind el la masi, a pus palaria lingS el cu floarea infipta la palarie. Cind 
gazda vede floarea, il intreaba: 

— De unde ai luat asa floare frumoasa? 
El ii spune: 

— Am gasit-o venind pe drum. 
Omul atunci ii zise: 

— Daca nu-mi dai mie floarea asta, iti va sta capul unde-p stau picioarele. 
Omul care-1 gazduise era tocmai imparatul balaurilor prefacut in om, ca in 
calea lui sa-si poata lua calul nazdravan inapoi. 

Auzind aceasta, iese afara, se duce in grajd la cal si incepe sa se plinga 
de ce este pe capul lui. 
Calul ii raspunde: 

— Ti-am spus ca rau e de o vei lua, rau e de n-o vei lua. Lasa insa c5 nu-i 
nimic, nici asta, zise calul. Spune-i ca mergem sa-i aducem si lui o floare ca 
asta. Pina la urma gazda zise ca nu-i mai pretinde sa-i aduca o floare ca asta, 
ci sa-i aduca ale noua iepe cu armasarul lor, care era si el un nazdravan, fiindca 
era fratele sau. 

137 



Se plinse iar calului ca omul ii cere acum sa-i aduca cele noua iepe cu 
armasarul lor, iar daca nu unde-i stau picioarele ii va sta capul. 
Calul ii spuse: 

— Nici asta nu-i nimic. Sui pe mine si sa mergem. 

Incaleca pe cal si plecara mai departe intr-o pustie si acolo sapara o 
groapa mare cit sa incapa calul si el. 
Acum calul ii spuse stapinului: 

— Stai in groapa, caci eu am sa nechez o data asa de tare incit o sa ma 
auda armasarul celor noul iepe si o sa vina cu o falca in cer si cu una in pamint 
de o se cutremure pamintul, si atunci am sa ma ascund si eu in groapa. 

Vine armasarul de se cutremura pamintul, se uita in dreapta, se uita 
in stinga, in jos, in sus, nu vede nimic. Isi face treaba mica si a plecat. Atunci 
zice calul catre stSpin: 

— Iesi afara din groapa si te uita cum ii este {acuta lipsa mica. Omul 
iese afara, se uita si-i spune: 

-Alb! 

— Acum sari inapoi in groapa. Ca eu iar am sa ies si am sa mai nechez 
inca o data de s3 rasune tot vazduhul. Iese calul si necheaza inci o data si 
sare inapoi in groapa. Vine iar armasarul, se uita iar in dreapta se uita in stinga, 
in sus, in jos, nu vede nimic. Isi face iar lipsa mica si pleaca. Calul spune sta- 
pinului : 

— Iesi afara din groapa si te uita cum ii este facuta lipsa mica 
si-mi spui. 

— Rosu, cum e singele ! 

— E bine ! spune Galbenu stapinului. Acum sai din nou in groapa ca 
eu am sa ies si voi necheza de se va cutremura pamintul. Iese Galbenu afara 
si necheaza asa de tare de se cutremura pamintul. Vine iar armasarul celor 
noua iepe, cu o falca in cer si cu una in pamint tremurind de minie ca-1 are 
pe frate-sau de rival la iepele lui. Galbenu nu mai sare in groapa si se iau ei 
la bataie de se bat de dimineata pina sara, pina ce armasarul celor noua iepe 
pica jos, si se da batut si supus. 

Atunci Galbenu zice stapinului: 

— Sui pe mine, stapine si hai si luam si iepele. Iau ei iepele si pe armasar 
si merg cale intoarsa si due armasarul si cele noua iepe la gazda. Ajunsi acolo 
si vazind ca Ion Ciobanul nu s-a putut pierde ii spune: — Sa mulgi cele noua 
iepe si sa pui lap tele in cazan. Mulge Ion iepele si varsa laptele intr-un cazan 
mare pe care il dete gazda. In timpul asta Ion se duce in grajd si sta de vorba 
cu calul, care-i spune ci ce are sa fac5 omul. Galbenu ii spune lui Ion sa-1 
lege cu o batista alba la urechea dreapta si pleca de acolo. Omul her be laptele 
in timpul asta si-1 chema pe Ion si-i spuse: 

— Si te scalzi in laptele Ssta, ca unde-ti stau picioarele iti va sta si capul. 
Ion se dezbraca si cind sare in cazan, vine si Galbenu si cind sufla o 

data in cazan ingheata tot laptele de iesi Ion cu gheata pe cap. 

Vazind omul ca Ion nu a avut nimic, a pus cazan ul iarasi la foe, sa se 
scalde si el si sa sufle calul. Cind a sarit gazda in cazan, calul a sufiat numai 
foe peste cazan, de au ramas din gazda numai oasele. A r£mas atunci Ion stS- 
pin peste toata averea imparatului, peste toate grajdurile imparatiei si a tr5it 
in pace si liniste, daca n-o fi traind si azi. 

138 



VULPEA LU ROGOJEL 

Intr-un sat traia un baiat sarac lipit pamintului. De sarac ce era n-avea 
nici camasa pe el, incit se imbraca intr-o rogojina atunci cind iesea prin lume. 
Bani nici nu vazuse-n zilele lui si se bxanea cu uiumul ce i-1 da o moara cu o 
roati si un cos, asezata de parintii lui pe un piriu repede de munte. Se bxanea 
cu mamaliga si juvetii pe care-i prindea in iazul morii cu o tirna din curpen. 
De sarac si rusinos ce era la hora ii era sfiala sa mearga ca sa nu-1 vadi fetele 
si sa rida de el. Si traia el mai mult singur, in moara cea micuta care-i aducea 
cind si cind cite o lopetica de malai. 

Odata a venit o vulpe si i-a furat f aina ce-o agonisise cu mare chin. Nu 
stia cine-i fur5 din avere? Intr-o zi se puse la pinda, cu un par in mina 
prinse vulpea mincindu-i malaiul. 

— Asa, hoato, stai ci platesti tu cu blana, bucatele mele ! Si ridica parul 
sa izbeasca biata vulpe-n cap si s-o omoare. Dar vulpea se aduna cocolos intr-un 
colt si plingind se ruga de flaciul sarac: 

— Rogojele, Rogojele, ii zise ea pe nume, nu ma omori, ca eu am sa 
te fac putted de bogat. 

Se mira flacaul de unde-i stie numele si ca este sarac; i sa facu mill si 
o facu iesita. 

Vulpea ii mai aducea lui Rogojel cite o gaina, ori cocos de-si ospata 
si ea cum se cade baiatul. 

Ana ea de gunoiul farului si zgurma in el ca o gaina pina ce gasi un taler 
de aur pe care-1 dadu lui Rogojel. 

Merse a doua oara, de gasi alt taler si pe urma si pe al treilea. De acum 
Rogojel avea trei taleri de aur ca nimeni altul in imprejurimi. 

Mai cata vulpea prin curtea imparatului si gasi o parilutS de aur. O 
lua si pe aceea dindu-i-o baiatului lui Rogojel s-o pastreze. 

Pe urma se duse la imparat, rugindu-1 sa-i imprumute pentru stapinul 
sau o bani^a ca are trei odai pline cu aur si vrea sa le masoare. 

Imparatul, vazind-o cit de mult staruie, ii zise: 

— Bine, cumatra, ce nu va cirpip voi cum puteti, cum o sa va dau eu 
bunatate de banita la un necunoscut? 

— Imparate, nu uita un lucru, ca omul nu iese cu dosul la oameni, ci 
cu obrazul ! N-o sa ne minjim noi fa|a pentru o banit3? $i asa imparatul ii 
dadu banita. 

Dupa citeva zile veni vulpea indarit intorcindu-i banita si dindu-i un 
taler drept chirie pentru ca masurase citeva car5 de aur cu banicioara. Impa- 
ratul se mira de darnicia si bogafia necunoscutului si o-ntreba pe vulpe: 

— Asculta, cumatra, bag de seama c5 ai un stapin cumsecade si darnic, 
pare a fi tare bogat ! 

— Marite-mparate, stapinul meu e Rogojel, tinar si frumos, iar de bogat 
intrece pe toti impSra;ii. Pai cum credeti ca si-ar |ine el palatele si slugile 
far5 bani? Ehe, imparate, nu stip ca ruda omului este punga cu banii? P3i 
un obraz subtire cum are stapinul meu, numai cu multa cheltuiala se |ine ! 

A doua oara veni iar vulpea, rugindu-1 sS-i dea o banita mai mare, ca 
are o odaie si mai mare de galbeni de masurat. Imparatul ii dete banifa mirin- 
du-se de bogatiile cumetrei vulpi. Cind ii aduse banita ii dadu chirie un alt 
taler ceva mai mare. Imparatul ii multami pentru chirie si cSzu pe ginduri, 

139 



cine o fi acest bogatas care-si masoara baneful cu banita, cind el imparat isi 
numara banii si tot nu-i ajung ! 

A treia oara, ceru o banita si mai mare ca mai are o incapere cu citeva 
cara cu taleri de aur si vrea sa o masoare cit mai degraba, ca are de gind sa 
se-nsoare si vrea sa stie ce bogatii are ? Lua banita cea mare o ascunsa intr-un 
tuns si peste citeva zile ca si in celelalte dati, se intoarse cu banita pe care li- 
pise un banut de aur inadins pe fundul ei si mai dadu si un taler mare de aur, 
drept chirie ! 

Imparatul luind banita si zarind lipit un ban de aur zise catre vulpe: 

— Cumatra, stai nu pleca, uite ca vi s-a lipit un ban de aur pe fundul 
banitii, tine-1 si-1 da stapinului, destul a fost china ce ati platit. 

— Lasa, imparate, unde-i bogatie mare, un banut sama nu are ! raspunse 
vulpea. Apoi incepu sa plinga ea cu hohote, de se-nduiosa insusi imparatul 
si o-ntreba: 

— Ce e, cumatra, ce s-a-ntimplat de lacramezi, doar nu.< ti-o plinge 
copiii de foame ? 

— Da-l-as lui Satana, 
Flocon de pomana; 
De asa stapin, 
Parca e pagin ! 

— Da ce s-a-ntimplat? De te-ai tulburat, o-ntreba iar imparatul. 

— Cica vrea sa sa-nsoare, 
C-o zina picata din soare ! 

Eu ii zic cu fiica mata, imparate, 
Ca sinteti mult mai aproape ! 

— Bine, cumatra, ia mai incearci poate ne facem cuscri si vei avea o 
cinste precum ti-e osteneala ! 

— Imparate, eu am sa mai incerc s-o ia de mireasa pe fiica mariei-tale, 
dar tare ma tern de naravul stapinului meu, caci el: 

Cite zboara pe sus inca, 
Toate-i par ca se maninca ! 
Vulpea isi arunca coada pe spinare si o porni pina la cringul de alSturi 
de minca dintr-o mortaciune uitata, apoi a treia zi se ivi la pa la tele cele strS- 
iucitoare ale imparatului zicindu-i: 

— Imparate luminate, faca-ji domnul multa parte, de noroc, de sana- 
tate, iaca eu cu greutate il hotarii pe stapin sa-ti ia fata. 

— Ia poftim in palat sa te ospatezi oleaca si sa cadem la tocmeala, zise el. 
Se ospata bine vulpea, se-ntelese cu imparateasa, imparatul si mireasa 

sa faca nunta ! Ba imparateasa stiind ce ginere bogat are, ii zise la plecare : 

— Cuscra, cuscri, casca ochii la tocmeala si nu dupa ce te inseala ! 
Fata mea mai mult de jumatate de-mparatie zestre n-are. Bagati bine de seama 
sa nu ne-auzim vorbe ! 

— Lasa, cuscrulita, lasa, ca-ti vin cu ginerele-n brata ! 

In timp ce printesa vesela se pregatea de nunta, vulpea ajunsa la moara 
lui Rogojel, povestindu-i din fir in par intimplarile precum au fost cu masu- 
rarea aurului cu banicioarele si apoi inselaciunea cu galbenii gasiti in gunca- 
iele-mparatului si mai la urm5 nunta cu fiica sa. 

Rogojel auzind toate aceste lucruri, i se paru ca-s viclenii de-ale vulpii 
si rise cu pofta. Dar vulpea ii adeveri inca o data si el o crezu. Atunci vulpea 
ingrijorata ii zise : 

140 



— Rogojele, ie§i din moara si hai pin sate sa dam veste ca te-nsori cu 
fata-mparatului si si-i chemam sa ne fie nuntasi ! 

— Hai, hai, dar cu ce si ma imbrac, zise Rogojel? 

— In rogojina ce o ai ! Gribeste-te, nu mai sta ! Si pleca si-si adune 
nuntasi, insa lumea-i alungi cu pietre huiduindu-i. 

Vulpea nu se ingrijora de asta si merse prin gradinile oamenilor adu- 
nind ca la un car de troci pe care le cara cu Rogojel sub un pod in apropierea 
palatului imparatesc. 

Apoi mai merse si furi dintr-o cireadi de capre un tap si o porni cu el 
de zgarda si-1 insoare pe stapin. 

La pod il invata pe Rogojel sa sara-n riu cu tap cu tot si pe api sa arunce 
trocile, iar podul il stricara. 

Vulpea fugi cu coada-ntre picioare dind veste-mparatului ca nu 
se mai poate face nunta, ca niste tilhari inarmati 1-au dezbracat, oastea i-a 
ucis-o si inecata-o, iar Rogojel abia a scapat cu calul in josul riului. 

Imparatul cind auzi, incaleca si cu roibul se repezi la fata locului va- 
zindu-si ginerele luptindu-se pe riu cu valurile si alituri calul si capetele os- 
tirii. Vizindu-i calul, zise citre generalii sai: 

— Se vede cS am ginere de neam dupa urechile calului ! 

— Da, asa este-mparate, nu vedeti ce urechi mari are, dovada ca e cal 
de rasa. 

— Ei frate, cum e calul si stipinu, da ce ne facem acum? 

— Ce sa ne facem, zise vulpea, sa spargem nunta, nu vezi ca e lasat 
in pielea goali de tilhari? 

— Cum sa spargem nunta, cuscra, vrei si mi se prapideasca fata ! Ce 
vorbi e asta? Pii craita de va auzi, se omoara pe loc ! Pai tot mereu de cind 
a auzit de printul Rogojel imi zice: 

— Tati, da-mi barbat ca plec, de ma due si mi-nec ! 

— Sa nu spui vorba asta, cuscra si mai bine sa facem nunta. TrimeasS 
curtenii de-i adusa foale din fir de aur si sabie impiriteasca, ii dadura si un 
cal si toate se linistira ca si cind nu s-ar fi intimplat nimic la acel pod fara de 
noroc, cum zicea cumatra vulpe ! 

Mersera de aci la palat si juci imparatul pina-i crapara cizmele de bucurie 
ca si-a maritat fata dupa un om asa de bogat. 

Dupa nunta Rogojel isi lua mireasa, vulpea si cu oastea imparateasca 
plecara la intimplare pe un drum spunind impiratului cS merg la palatele 
prinpilui Rogojel. 

Vulpea-i da tircoale pe drum lui Rogojel care-i zise-ngrijorat: 

— Ei, cumatra, acuma ce ne facem, ci n-avem acoperis nici pentru 
caii-mparatesti? 

— Fii pe pace, lesne ne descurcam noi si cu asta ! zise vulpea si fugi 
inainte. Cind colo, vazu-n zare niste palate mari strilucitoare si fugi acolo 
batind la poarti. 

Palatele erau ale unui prin; bogat. Cind iesi prinpil vulpea se apropie 
soptindu-i in taina: 

— Maria-ta, vezi c-am venit si-|i fac un mare bine, imparatul cela vecin 
vine cu oaste sa te omoare si sa-|i ia toate bogifiile. Tu bagi-te-n pivni|a pala- 
tului ascunzindu-te, ca am eu griji si nu te afle. 

— Bine, numai astupi usa cu niscaiva pari si maricini, zise prinpil 
si vizind cum se apropie ostirea isi lui copiii, nevasta si servitorii si se ascunsi 

141 



acolo. Vulpea astupa usa cu paie si coceni si cind intra Rogojel cu prinfesa 
se bucurara de palatele cele mindre si stralucitoare. 

Pe urma vulpea lu5 ostasii cu sape si lopep si astupara usa pivnifei pentru 
vecie, incit Rogojel ramase aci stapin ! 

Vulpea drept multamire ii dadu la fiecare ostas cite un pumn de galbeni 
din lada gasita plina, ca sa vada la inapoiere imparatul cit de bogat este gine- 
rele sau. 

Si cu totii traiau aci fericip si multumiti. Intr-o zi, cumatra vrea sa-1 
incerce pe Rogojel, cita recunostinp3-i poarta. Se prefacu intr-o dimineata 
moarta la usa lui. 

Prinpil Rogojel, vazind-o moarta si cumiros urit, o lua de coada arun- 
cind-o intr-un gunoi. Vulpea simplndu-se azvirlita ca o nemernica, top in 
picioare si zise amenintator lui Rogojel: 

— Bine, ma nespalatule, eu te facui om si tu asa-ti tinusi legamintul 
cind voi muri sa-mi faci mormint din marmora si sa ma-ngropi cu doua sute 
de popi si cinci sute de calugari si cind colo, atita-ti fu recunostinta ta? Sa 
m-arunci in gunoi sS ma manince ciinii, ori sa ma faca careva burduf ? Sa vezi 
ca eu m-am prefacut, ca inca n-am murit, sa-ti fie pe plac. Nu ti-e rusine la 
obraz, ma Rogojele ! Cu asa recunostin^ te porpi cu mine ? 

Ca albina-n cioc cu miere, si-n coada cu ac si fiere ? 

— la stai, cumatra vulpe, nu te supara far' de socoteala, ca eu am strut 
ca te prefaci §i te-am aruncat facind o gluma, doar ma stii sugubat din fire ! 

— Asa da, numai sa nu fie vreo prefacatorie. Stii bine ca eu nu pot 
suferi vicleniile si prefacatoriile oamenilor ! Rogojele, am imbatrinit, dar tu 
ai sa-fi faci pacate cu mine, de nu te vei pne de vorba. Nu uita ca pe unde 
iese cuvintul, iese fi sufietul ! 

Vulpea ramasa cu fiica-mparatului §i Rogojel, traind pina la adinci ba- 
trine{e si tragind nadejde la omenia stapinului, ca stapinul la barba. Apoi 
cumatra vulpe se-mbolnavi greu si cazu la pat. 

Cind isi dadu vulpea sfirsitul Rogojel o lua de coada, aruncind-o-ntr-un 
ogas unde-o napadira cinii de-i sfisiara blana la iufeala. 

Si asa se sfirsi viata cea minunata a vulpei, iar Rogojel, eel sarac si golan, 
ajunsa stapin peste jumatate de-mparape ! 



MlRTANUL NAZDRAVAN 

A fost un mos care avea un mirtan nazdravan. Mosul era sarac lipit pS- 
mintului, casa se pnea in propte §i era acoperita cu paie si acelea putrezite 
de vreme. 

Mosneagul mai avea un baiat in^elept, vrenic §i bun de insurat. 

Intr-o zi, mirtanul se dete la mos cu vorbe de infruntare. 

— Se poate, mosule, sa pi bunatate de baiat frumos, neinsurat ? 

— Se poate, taica, cum sa nu sa poata ! Cine naiba vine dupa un coate 
goale ca asta. N-auzi cum se cearta mafele de foame in burta lui? La nor£ 
ii trebuie mincare si dichis, nu e o floare la ureche cum crezi mataluta. 

— Lasa, nu te supara, mosule, ca daca nu vrei, eu ma due in pe^it chiar 
la imparat. 

142 



— Esti nebun, mai baiete, vezi-p de treaba ! Pentru o asa indrazneala 
ne-ar putea pe top atirna in vreo spinzuratoare. 

— Ba eu nu ma las, orice ar fi si ai sa vezi. 

Mirtanul isi pieptana mustaple, isi linsa blana, infuleca un soricel proaspat 
sa aibe de cale lunga si o porni spre cetate intr-un oras mare de aur, unde era 
cea mai frumoasa fata din imparape, printesa printeselor, zina zinelor ! 

Pe drum niste zmei se bateau in slavile cerului pe o zina furata dintr-o 
tara de la capatul lumii. Zina de frica sa nu-i rupa rochia din fir subpre de aur 
o lasa de pe arpia de nor in jos, mirtanul o vazu, o facu mototol si pleca inainte. 

Dupa multe greutap, fiindca pin sate si orase se legau de el fel de fel de 
mirtani jigariti $i prosti, vazindu-1 pe el dolofan si frumos, ajunse la poarta 
palatului. 

Nu mai statu pe ginduri si cum puse piciorul in prag batu cu laba in 
use. Niste ostasi cum il vazura il azvirlira de pe scara ghiomotoc joe, ca 
pe-un ghem. 

Mirtanul se scula, ii privi pe ostasi drept in ochi pnta $i incepu sa-i mustre : 

— Ce, neciopliplor, credep ca v5 batep joe de mine? Vin de la impa- 
ratul Barba Albastra sa-i dau fiicei impararului vostru aceasta rochie de aur 
furata de mine de la zinele din cer, §i voi asa va purtap cu un steam? Ru$ine 
sa va fie ! 

Ostasii pusera capul in pimint si-i dadura drumul la imparat. Cind pasi 
inaunteu sa-i ia ochii oglinzile, aural si argintul. Toate erau imbracate in aur 
si in pietre scumpe. Mirtanul nazdravan se opreste in fa|a imparatului, da o 
plecaciune cu laba, apoi incet, cu bagare de sama sare pe o masa lunga, desface 
rochia zinei ?i graieste: 

— Marite imparate, sint sluga la imparatul Barba AlbastrS, m-a trimis 
s5-i dau aceasta rochie frumoasei nice a mariei voastre. Imparatul i?i neteze?te 
barba, priveste si zice: 

— De cind mama m-a f acut, asa rochie n-am vazut ! E cea mai frumoasa 
rochie de pe fapi pamintului. 

— $i este cu adevarat, maria-ta, stapinul meu s-a luptat cu zmeii pe sla- 
vile cerului si a furat-o de la o zina pentru fiica mariei voastre, ca zice el, vrea 
sa o pe|esc ca s-o ia de nevasta. 

— Daca s-a luptat cu zmeii si i-a invins, apoi si merita s-o ia. Eu m-am 
luptat cu zmeii si n-am fost bun de o ceapa degerata ! Asa ginere mai zic si 
eu, sa-mi traiasca ! Sa intre ginerele, sa-1 vad. Trebuie sa fie frumos $i viteaz, 
asa cum vreau eu, adevarat stilp al imparapei. 

— Chiar a;a este, maria-ta, insa el ne asteapta in marginea padurii cu 
ostasii lui calari, pina noi mergem acolo cu mireasa sa i-o ducem. 

A pornit imparatul cu mireasa §i carale pline cu podoabe, cergi, matasuri, 
aur ?i cite alte bunatap si bogapi. Bandele cintau §i nuntasii chiuiau |i se veseleau. 

Mirtanul eel nazdravan mergea in fruntea nunpi, legat si el cu daruri la 
git. Facea zgoande fi miaune de bucurie. 

Cind ajunge la marginea padurii, n-are curaj sa tune in ea. Aude baiatul 
plingind. 

— Ce e, stapine, ce s-a intimplat ? Da el se face ca stie tot ce s-a intimplat. 
Alearga, vaitindu-se la imparat §i-i spune: 

— Marite imparate, este mare nenorocire. Imparatul, stapinul meu a 
fost jefuit de tilhari. E gol §i pe top ostasii sai i-a omorit si i-a aruncat in riu 
de i-a inecat. Si iata acum stapinul meu e in zdrenje sj vai de el fara avere. 

143 



— Lasa, mai bSiete, nu mieuna degeaba, tine-ti firea ca avem noi toale 
sa-1 imbracam ! 

Imparatul porunci sa-1 imbrace pe ginere in haine de purpura si de aur si 
sa mearga nuntasii inainte. 

— Maria-ta, zise mirtanul, ba eu zic bine ca a scapat numai cu atita, 
putea sa-1 omoare si pe stapin, ce crezi? 

— Asa e, asa e, misuna lumea de tilhari, in toate Jarile si nu le putem da 
de capatiiul lor. 

Mirtanul ii ceru voie imparatului sa mearga inainte sa spuie argaplor de 
la palatele stapinului sa aiba grija, in timp ce stapinul lui se ana in trasura 
linga frumoasa mireasa. 

Mirtanul eel nazdravan o lua de goanS inainte si ajunsa in palatele de 
clestar ale zmeilor. 

— Mai fraplor, fugiti care pe unde putep, ca vine imparatul cu ostirea 
si praf va face ! 

— Vai de mine, ce ne facem cu copiii — ai mici ? 

— Zburati prin nori cu ei, degraba si pitulap-va prin nori pina ce nu 
va ajung. 

Zmeii cum auzira luara zinele furate in brafe si copiii si dusi au fost in 
slavile cerului. Iar palatele lor au ramas goale, stralucind in bataia soarelui. 

Cind s-a apropiat imparatul cu nuntasu si din departare au zarit palatele 
de clestar poleite cu aur, s-au bucurat cu topi §i insusi ginerele nu stia ce este 
cu aceste minuni. 

Atunci mirtanul s-a inapoiat la ginere si mireasi, s-a inchinat in fata 
imparatului si i-a pupat mina zicindu-i: 

— Prea inalfate imparate, iata, astea sint palatele mirelui ! Bucurap-va 
si va veselip, insa nu s-ar face sa nu-1 aducem si pe tatal imparatului meu la 
nunta feciorului sau. Tilharii am auzit ca 1-au dus si 1-au legat intr-o coliba, 
furindu-i tot ce avea in palate. 

— Bine, mai nazdravane, pne un cal, urca-te pe coama lui si du-te drept 
la cuscru siracu ! Imbracap-1 si aducep-1 teafar la nunta. 

Mirtanul nazdravan sari pe coama unui armasar si s-a facut nevazut. 
Cind a ajuns la casuta saracacioasa a mosneagului 1-a gasit numarind 
boabele de flsui sa le bage-n oala. 

— Hai, mosule, lasa la naiba f asuiu, ca a dat procopseala si bogapa pe capul 
vostru. Avem nunti mare la casele zmeilor, se-nsoara baiepisul t5u cu 
fiica imparatului. 

— Aoleu, mirtane n5zdrSvane, mS faci sa dau in vreo belea cu imparatul. 

— Suie-te pe cal, mosule si taci, ca mirtanul nazdravan stie ce face. 
Mo$ul s-a imbracat in |oale impirStesti, a pus si el o sabie la sold si-a pus 
mirtanul pe umar si au plecat ! 

Apoi s-a pornit o numta mare, cu beutura' si purcei fripp si nunta cu cit 
se infierbinta cu atit se prelungea, ca nuntasii s-au invapit pe trai bun si petre- 
cere si cuscrii la fel, asa di au ajuns de pominii. Tot beau, mincau si jucau cu 
danpi inainte chiuind de bucurie. §i eu unul am apucat de am purtat o horS 
inainte si toate printesele isi dSdeau coate. Iar mirtanul nazdravan a purtat si 
horele inainte si cu inpilepciunea lui i-a procopsit pe stapinii sSi si i-a purtat 
de grije imparapei, ca stSpinii sSi erau niste natlflep. Vorba batrineasca: mintea 
domneste, mintea imparateste ! 

144 



LUPUL 



A fost un om care avea trei baieti si el mai avea un mar crescut in balegar 
care facea mere de aur. Ziua marul Jnflorea si lega, da noaptea sa cocea si nu 
stiu cine le fura. Si acuma feciorul eel mare i-a spus lui tata-su ca el se duce 
la noapte sa vada cine le fura merele. S-a dus si a stat pina la miezul noptii, 
i-a venit somn si a adormit, da a venit cineva si i-a furat merele. 

A doua zi, s-a dus eel mijlociu. Pi la 12 noaptea a venit cineva, i-a furat 
merele si marul i-a ramas gol. A treia sara s-a dus si copilul eel mic. El e mai 
smecher, a pus pe linga el maracini si cind a cucait. a dat de maracini, s-a intapat 
si s-a trezit. Cind la mijlocul noptii, vine o pasare de aur si culege merele de 
aur. El binisor s-o prinda, a apucat-o de-o pana si pasarea a zburat. Dimineata 
s-a dus la tata-sau si i-a povestit. 

— Ai sa mergi dupa ea s-o prinzi. Au luat toti cite trei cai, da in lungimea 
satului era o tabla cu trei drumuri pe care scria : cine da pe drumul asta moare 
de foame, cine da pe alalalt moare de sete, cine da pe drumul al treilea ii maninca 
lupul calul. 

Cei mari au dat pe drumul pe care se moare de foame, altul pe drumul 
unde se moare de sete, da el pe drumul pe unde-i maninca lupul calul. 

Cei doi se intilnira si venira indarat, cei mai mari, da el eel mic, mersa 
mai departe pe drum si-i iesi lupu-n cale. 

— Baiatule, n-ai cetit tabla ? Da-te jos sa-ti maninc calul, ca n-ai ascultat. 
S-a dat jos si i-a mincat calul. Da lupul i-a zis: 

— Eu stiu unde te duci ; te duci dupa pasarea de aur. Te due eu finca 
pina la tine n-a indraznit nima sa vie, da tu mi-ai adus calul de m-am saturat 
si eu odata ca tare jigarisem. 

A incalecat el pe lup si au ajuns la un rege, da pasarea la rege in colivie ! 
I-a spus sa ia numai pasarea fara colivie. Cind colo, vede el colivia de aur. 
Zice el : ia sa ia el si colivia de aur. Da colivia avea sunatoare si-1 prinde acolo 
imparatul. 

— Ce faci, ma ? 

— Pai mi-a mincat merele de aur. 

— fi -0 dau, dar sa-mi aduci calul lui Verdes-imparat. 
Vine la lup si sa plinge: 

— Ce e, ma? 

— Luai colivia si ma prinsa si m-a trimis dupa calul lui Verdes-imparat. 
Da lupul il duce la imparatul cu calul, cind a ajuns acolo i-a zis sa ia numai 
calul fara capestre. Da el cind a vazut capestre cu nestemate a luat si capes- 
trele. A sunat din corn si a venit imparatul. 

— Ce faci, bre ? 

— Iau calul ca sa-1 dau imparatului sa-mi dea pisarica care mi-a mincat 
merele de aur. 

— "pi-I dau, daca-mi aduci fata lui Rosu-imparat. 
Merge el trist la lup. 

— Ce, ma, iar te prinsa ? Ji-am spus eu sa nu iai capastrul ? 

Atunci a plecat el la fata lui Ros-imparat. Acolo lupu i-a zis ca nu-1 mai 
lasa si s-a dus lupul, s-a pitulat sub trandahri si cind trece fata imparatului 
cu fetele pinga ea, el o arunca pe spate si fuge cu ea si fuge la imparatul Verdes 
sa-i dea fata, ca sa-i dea in schimb calul. 

145 



Da lupul vede ca ei se iubeau si zice: 

— la stap voi aici, ca ma due eu singur si-i iau calul imparatului fara 
sa-i iau cSpastrul. Pe urma a adus tot lupul singur de a furat si pasarica si de 
acum si lupul si ei doi si pasarica erau in mina fetii, ton calari pe un singur cal. 

Mersara si ajunsara unde mincasa lupul calul; lupu le zisa: 

— Acum dati-va top jos de pe cal, le-a zis; sapa-mi aici o groapa mare, 
ca de cip ani stau aici, nima n-a trecut ca sa-i maninc calul si eu am rabdat de 
foame si de acuma nima n-are sa mai treaca in afara de tine si sapa-mi groapa 
ca sa mor in groapa. 

I-a sapat baiatul groapa si i-a dat brinci in groapa ca sa moara lupul, 
i-a dat brinci si a tras pamint piste ele. 
Iar ei au plecat la ta-su cu pasarea. 



PASAREA ZAMBILA 

Cica odata de demult, de cind cu lupii ai albi, ar fi trait un imparat mare, 
intr-o imparape mare, care-si pusese-n gind sa ridice-n lume cea mai mare si 
vesuta biserica. A adunat de pe fata pamintului nouS mii de mesteri man, 
calfe* si zidari, au facut semnele crucii pe vatra manastirii si i-au pus cu mina 
lui pietrele din temelii. Dupa aceea au pornit sa lucreze mesterii si calfele. 

Ce ridicau ziua, noaptea se darima. li dau inainte cu lucrarea dar in zadar, 
ce se zidea ziua noaptea se farima, cazind la pamint. Cazu pe ginduri si impa- 
ratul. Ce sa fie ? Cine-i darima lui noaptea zidurile manastirii ? Dete sfoara-n 
tara, se batura tobele, strigara birovii de pe culmile dealurilor, sa auda lumea 
si tara ca niscai dusmani neispravip, darima lucrarea imparatului. Ba mai spuse 
ca da un corn din imparape aluia care va prinde pe raufacatori. Zis si facut ! 
Multa lume capata curaj crezind ca o sa se procopseasca cu vreo palma de pamint 
din imparape stind noaptea la pinda, dar degeaba, top adormeau si nu vedeau 
nimic. Dimineapi doar gaseau zidurile pravalite la pamint. Un om sarac isi 
ia si el inima-n dinp, merge la-mparat, graindu-i: 

— Prea inalute imparate, lasa-ma sa incerc si eu sa pazesc si sa aflu ce 
duhuri necurate fac asa de mare paguba si necaz imparapei tale. 

— Bine, omule, incearca ! Esti slobod sa incerci, numai ca toate se in- 
cearca fara rost. N-au izburit ei viteji si voinici tineri buni de vina, dar uite, 
dumneata un slabanog zdrenpiit. 

— SS-ncerc, maria-ta, ca buturuga mica rastoarna carul mare. 

— Incearca, dar eu n-am nici o nadejde. 

Omul eel sarac isi lua arcul, incinsa sabia lui si la cele patru cornuri de 
temelii puse musuroaie de furnici. Apoi el s-aseza intre alte musuroaie de furnici. 

La miezul noppi il apuca un somn ca din senin. Isi da seama ca nu este 
de-a buna, ca ceva este necurat la mijloc. Se cbinui cit se chinui si un miros 
frumos simp si adormi. Se cobori din cer o zina si incepu sa darime zidurile. 
Furnicile se izidira care incotro, asa ca multe se suira pe omul acesta. Cum simp 
muscaturile de furnici se destepta din somn si o lua pitis-pitis, pina aproape 
de zinl. 

Zina era frumoasa, cu parul lung auriu, ca lumina soarelui. El s-apropie 
de ea si o prinde de codite. 

146 



— Stai ca te-am prins ! De la mine nu mai scapi ! 

— Lasa-ma, omule, ca-ti jur ca de-aci incolo n-am sa mai stric nimic 
imparatului. 

— Nici moarta nu te las ! Asta sa stii ! 

— Te rog, om sarac, ai inima si da-mi viafa, nu ma omori, ca-ti spun care 
este taina tainelor, necazul necazurilor. S3-i spui imparatului ca atunci cind 
o sa se slobozeasca biserica, zidurile au sa se surupe pe omenire si toti vor 
muri cu imparat cu tot. Numai ca sa scape cu bine, sa caute Pasarea Zambila 
s-o puie pe aia sa cinte mai intii in biserica si dupa aceea sa intre lumea la 
rugaciune. Omul eel sarac se-ncrede-n zina si-i da drumul fara sa-i faca ceva. 

Dimineata ii povesteste de-a rindul Imparatului cele intimplate. Cind 
auzi imparatul ca i-a fost zina la mina si i-a dai drumul a fost din putin sa nu-i 
ia capul, atit de turbat in minie era. De aci incolo zidurile se suiau mindre catre 
cer si nu se mai surpau. Mai era putin pina la slobozirea bisericii si nu se da 
de Pasarea Zambila. Imparatul avea trei fii mindri, frumosi si curajosi. Ii 
spusera imparatului ca ei se due s-o aduca pe Pasarea Zambila. Tata-su le dadu 
bani si-n desagi de-ale gurii, incalecara armasarii si dusi au fost. Au mers ei, 
au mers pina ce au ajuns intr-o tara mare pustie. S-au asezat sele-n sele, au 
pus miinile la ocbi si s-au invirtit de trei ori si in ce loc s-au oprit intr-acolo 
drept au pornit fiecare voinic. Merse fiecare inainte. Acolo in tara asta, toate 
erau impietrite, moarte, si fara grai. Copacii, florile, oamenii, vitele, serpii, 
ursii, leii, tigrii, pasarile si izvoarele toate erau oprite de o zina rea pe loc si 
f acute stei de piatra. Se mirara ei, dar fiecare se grabea inainte sa dea de Pasarea 
Zambila. 

Fratele eel mic, mai istet din fire, merse si mai mult si ajunse la un copac 
mare. De copac era legata o zina cu coadele ei lungi, ca de matase si plingea. 
Pe de laturi o pazeau trei iepuri urecheafi si fricosi. Al patrulea iepure ii da 
apa si hrana. Fata adasta pina ce adormira iepurii si-i povesti ce este in impa- 
ratia asta. 

— Tu esti trimis de Dumnezeu, ca sa scapi omenirea asta de la rau. 
O baba rautacioasa, cu un dinte-n gura si un corn in frunte umbla in tara asta 
cu magbii. A facut farmece si a impietrit tot ce-a fost frumos si a avut viata. 
Sa nu te indepartezi ca te impietreste si pe tine. Dar sa astepti pe-aproape, 
ca de mila mea vine aici Pasarea Zambila si-i vine rindul ca sa cinte. Atunci 
va invia padurea, oamenii, fiarele, cimpia si roadele pamintului. 

Adasta el trei zile si aude pe-o aripa de nor un cintec frumos care s-apropia 
de pamint. Era Pasarea Zambila. Cum incepu ea sa cinte, el ii zimbi si z>se: 
— Cinta-ti zina, cintecul, 
Ca mi-i drag ca sufletul ! 

Pasarea Zambila cinta peste tot si tot ce era impietrit invie ca prin minune. 
Oamenii prefacu|i in pietre se sculara si pornira la lucru, fiarele incepura sa 
se mini nee intre ele de fcame, iarba inverzi, florile capatara boboc si miros. 
Dar un wdtur cu cioc de fier n-o Iasa in pace, se arunca asupra pasarii s-o 
piarda ca sa nu mai cinte. Cum o prinse, iar se impietri toata omenirea. Zina 
care era pazita de cei trei iepuri ii spuse sa mai astepte, ca peste trei ani iar va 
veni sa cinte o data, si va invia lumea din morti si iar o va fura vulturul eel negru 
din cer. Ce era sa faca ? Trebuia sa astepte trei ani pina la SiriZiieni. lata ca vine 
Pasarea Zambila, iar, cintind cu un glas frumos de inger picat din cer si toti 
mortii ies din pamint, toate pietrele se prefac in oameni, codrii capata frunze, 
pasarile prind aripi, cinta si zboara, izvoarele se dezleaga si curg, iar Pasarea 

147 



Zambila cinta. Vine vulturul din cer, scoborind ca o sageata ca uitase de ziua 
asta, gata s-o prinda iar pe Pasarea Zambila. Baiatul trage cu arcul drept la 
casa sufletului si vulturul cade si se face loman. 

Ea, Pasarea Zambila, dezleaga zina legata cu coditele de copac, omoara 
iepurii care o pazeau sa nu fuga si cu amindoua se duce sa se intilneasca cu 
fratii sai, la locu! de unde se despartisera. 

Calatoresc ei vreme lunga sa le-ajunga pina ce se intilnesc cu cei doi 
frati. Astia cind 1-au vazut pe eel mic ca este mai curajos, ci aduce o zina si 
Pasarea Zambila, ii pun gind rau si intr-o noapte il omoara. Ei spun la Pasarea 
Zambila si Zinei ca pe amindoua le vor omori daca vor spune imparatului ca 
ei 1-au ucis pe fratele eel mic si ca ei sint cei mai viteji din imparatie, care le-au 
scos din ghearele zmeilor si le-au adus la curtea imparateasca. Pasarea Zambila 
se intrista, zina la fel, si amindoua ramasera tacute si triste gindindu-se ce rau- 
tate poate sa fie intre oameni ! Ajunsi la imparat se laudara cu isprava lor si 
povestira nascocind fel de fel de minciuni. Imparatul se bucura vazind Pasarea 
Zambila, dar se intrista auzind ca fiul eel mic a fost aruncat de niscaiva tilhari 
intr-o fintina fara fund si acolo s-a prapadit. Veni timpul sa slobozeasca bise- 
rica cu noua turle, inalta pina la cer si poleita cu aur. Suira Pasarea Zambila 
pe manastire sa cinte mai intii, ca sa nu se darime biserica. Cind colo, pasarea 
plinge si tace. Cei doi frati incep cearta, care sa se insoare cu zina cea frumoasa. 
Amindoi o voiau si nici unul nu se lasa in voia celuilalt. Pina la urma ajunsera 
la cearta si bataie. Mai inainte de nunta se batura si mijlocasul il omori pe fratele 
eel mare. 

Fratele eel mic a fost aruncat aproape mort de catre frapli sai intr-o fin- 
tina adinca. Apa nefiind adinca el s-a trezit de raceala si a strigat ajutor. Un 
ciine ciobanesc a auzit si nu s-a lasat pina ce nu i-a dus pe pastori pina acolo 
sa vada ce este. Ciinele a luat-o inainte iar ei dupa ciine. Cind 1-au auzit in 
fundul fintinii vaitindu-se, i-au lasat in jos o fringhie si 1-au tras afarS la lumina. 
Atunci baiatul i-a luat cu turma de oi la casa imparatului, ca sa povesteasca 
si ei cele intimplate. La palat nu se tragea nici o nadejde ca prinpil eel mic o 
sa mai calce pragul casei. Printul eel mijlociu se puse cu zorul sa se insoare cu 
zina cea frumoasa. Au fost poftip imparati, regi si printi din toate imparapile 
asa cum este adetul la nunti. Zina insa plingea si nu voia sa se faca nici o nunta. 
Ea desi stia ca printul eel mic fusese omorit chiar de acest frate mijlocas, se 
temea sa spuie adevarul si tacea. Pasarea Zambila vazuse toate dar se temea si ea 
de razbunare. Imparatul in zadar o suia pe manastire sa cinte, ca in loc sa cinte, 
plingea si poporul cum o vedea plingind, plingea si el, facindu-si socoteala ca 
este vreun semn dat de Dumnezeu. Era chiar in ziua nuntii cind trebuiau cei 
doi tineri printul eel mijlocas si zina sa se cunune la o alta manastire. Tocmai 
atunci sosi la nunta si prinpal eel mic imbracat in sarica, opinci si haine cioba- 
nesti. El merse drept la imparat §i-i povesti cum 1-au lovit fra{ii si 1-au aruncat 
in fintina sa moara. Apoi in loc de nunta ceru mai intii sa se adune toata lumea 
din imparatie si sa se faca judecata fratelui sau ucigas. Lumea adunata credea 
ca se va face judecata pe sprinceana. In piata cea mare a cetatii, imparatul 
era judecatorul. El aduse zina si Pasarea Zambila, apoi in Joale imparatesti 
scsi si printul cei mic si voinic. Printul intreaba pe zina, ca sa auda toata lumea, 
chiar si frate-su si cu imparatul. 

— Cine te-a scos din miinile celor patru iepurasi care te robisera si erau 
zmei prefacuti in iepuri? 

— Tu singur, singurel cu sabia. 

148 



— Cine m-a lovit cu cuptele si m-a aruncat in put ? 

— Fratele tau, care vrea sa ma ia de sotie, iar eel mare te-a aruncat in 
put, de aceea nici nu i-a ajutat Dumnezeu. 

— Marite imparate, intrebap pe Pas5rea Zambila, cine a omorit vulturul 
cu ciocul de fier si a scapat-o din robie? 

Imparatul a intrebat-o si pasarea a raspuns ca el este voinicul eel viteaz 
care a scapat-o, dindu-i libertate si viapi. 

— Dar cine a mai vrut sa ma omoare ? 

— Fratele eel mijlociu te-a injunghiat cu cuptul si eel mare te-a aruncat 
in put. Atunci imparatul a intrebat cu glas tare poporul adunat s5-i spuna, 
ce pedeapsa i se cuvine unui fiu atit de ticSlos pe care nu-1 mai socoteste vrednic 
sa-i fie fecior si mostenitor. Lumea adunata a cerut sa-1 omoare si a sarit mini- 
oasa pe el. Atunci imparatul a poruncit sa-1 ia pe ginerele ticalos sa-i lege de 
patru cai salbatici si in fata mulpmii sa-1 spintece-n bucati. Iar bucatile din tru- 
pul lui si fie duse in padure si aruncate fiarelor. Asa si facura. 

Dupa asta, printul eel mic ruga Pasarea Zambila sa zboare pe biserica 
de aur si sa cinte. Pasarea Zambila si incepu sa cinte cu un glas frumos si duios, 
de picau frunzele pe jos. 

Se sfinp biserica si se cununa zina cu fiul eel cuminte si viteaz de se bucura 
intregul popor si bogat si sarac, pentru dreptatea ce s-a izbindit. 

Facu nunta imparateasca, 

La coconi sa pomeneasca; 

Si jucara toti prin tinda 

Cu picioarele prin grinda; 

Si jucara top pe loc 

Cu povestea din Timoc ! 



PESTELE DE AUR 



A fost un mos cu o baba, saraci lipid pamintului $i traiau la o margine 
de mare. Mosu mergea cu undipi si prindea cite un juvete. Baba ii frigea pe 
carbuni si asa i§i petreceau din greu bdtrinetele. 

Odata, arunca mosu undipi si prinde un pe$te de aur. Pestele cum s-a 
vazut in undipi a inceput sa se zbata si sa vorbeasca de parca avea glas de om: 

— Mosule, da-mi drumul, c5-p voi face si eu vrun bine. Mosu i-a dat 
drumu uitind sa ceara s5-i faca si pestele lui vreo bunState. Cind ajunge acasa 
n-are de lucru si-i povesteste din fir in par babii. Baba da-i pe el : sS fie afurisit 
si marturisit, cS n-are minte si cite si mai cite vorbe urite. 

— Du-te, mai omule, macar atita fa ?i tu, du-te si cere-i pestelui de aur 
sa-p dea o albie. Se duse mosneagul la mai, astepta, ce astepta si veni pestele 
in prundis, intrebindu-1 : 

— E, ce e, mosule ? Te vad trist ! 

— Sint trist ca baba m-a certat fiindca pentru fapta aia nu p-am cerut 
ceva sa ne imbogapm? 

— Si ce cere ? 

— Cere o albie, sa arem si noi in ce spala camasile de dip. 

149 



- 



— Bine, du-te acasa capse va implini dorinta. 

Cind ajunse acasa, pe dunga tinzii sta o albie de plop noua-nouta. Se 
bucura baba, se bucura si mosu. Baba insa, ca baba, sta si chibzuieste. De ce 
n-a cerut un lucru mare si scump. 

Se pune pe capul mosneagului iar: 

— Fugi indarat, mosule si cere-i sa ne faca pestele de aur o casa, ca destul 
ai facut pentru el. 

— Se duce mosneagul la marginea marii si asteapta pestele. Cum il 
vede, ii zice: 

— Pestisorule taica, sa am iertare, baba cum dai nu e multumita. Cica 
sa-i faci si ei o casa sa se sature de bogape. 

— Bine, unchesule, du-te acasa ca p se fac voile. 

Cind ajunge mosu aproape, in locul colibei proptite cu pari, vede o casa 
alba, mare cu ferestile in soare. 

Mare minune e si asta si tuna in casa bucuros. 

Baba cind il vazu, iar nemultumitS, incepe cu vorbe de ocara, ca nu se 
pricepe ca ea sa ceara, ca e un Pacala, ca e un Tindala. 

— S3 te duci tontolocule si sa-i ceri de data asta sa ne umple maidanul 
cu oi, vite mari si pasari sa n-aiba nima-n sat ca noi. 

Pleaca mosu iar suparat la marginea marii si asteapta sa vie pestisorul 
de aur. 

— Iar ai venit, mosule si tot suparat te vSd. la spune ce porunci p-a mai 
dat baba? 

— Cica sa-i faci vite cornute, oare multe si pasari multe, nima-n sat sa 
n-aibe ca ea. 

— Bine, mosule, mergi sanatos ca si asta oi face. 

Se duce mosu acasii si cind colo, maidanul plin de boi, vaci, oare, oi, 
giste, gaini, rap;, curcani, bibilici, golumbi si cu toate ielea. 

Se mira mosu si cazu pe ginduri ce-o sa se faca el cu atitea vite, cine o 
sa le pazeasca, cine o sa le araneasca? 

Baba cum il vede se repede la el cu o falca-n cer si alta in pamint de 
suparare. 

— Aia neispravitule, daca era altu stia ce s2 cearS. Trebuie sa te-nvat 
eu o muiere proasta cum sa te cSpatuiesti? 

— Fugi, ma prostule si cere-i si argati; nu unul, ci multi ci si averea e 
mare. Iar se-ntoarce la pestisor si nu stie cum sa-nceapa vorba de rusine. Pe§- 
tisorul il vede si-1 intreaba: 

— Unchesule, stiu de ce ai venit ! 

— De ce? 

— Sa-mi ceri sa-p" dau argati. 

— Bas asa ! Da de unde stii ? 

— Asta e o taina, mosule ! Du-te si ai sa ai si argati sa te slujeasca ca 
pe stapini. 

— Multumesc, pestisorule, ca m-ai scapat de la atitea, cS altfel cu baba 
asta n-o scot la capatii. 

Ajunge acasa si maidanul plin de slugi. Unii mulg vacile, altii fgsala, 
nnii aduc apa, altii taie lemne, se due la moara sa macine si cite si mai cite ! 

Sta mosu incremenit la toate minunile astea si isi zicea in gind c5 nu e 
de-a buna cu baba asta, care pini la urma are sS-i cearS si steaua de pe cer. 

Cum il vazu, baba pe el, da-i: 

150 



— Sa te duci indarat §i sa-i ceri sa-mi dea si mie argate a§a cum au boie- 
roaicele. 

— Babo, prea multe ceri si n-o fi bine ! 

— Du-te, tontolocule, venire-ai invirtindu-te si rasucindu-te si f5 
ce-ti spun. 

Cum il vede pestele stind pe mal si oftind ii zice : 

— Hai, unchesule, iar nu te lasa baba ? 

— Nu, pestisorule ! 

— Vrea argate, hai, vrea sa fie boieroaica, nu se multumeste cu ce are ! 
Du-te acasa ca si pofta asta i-o fac. 

Ajuns acasa vede baba cu argate in dreapta si-n stinga, iar ea da la porunci. 
Dar nici cu asta nu se multumi. 

— Sa te duci si sa te grabesti sa-i ceri palate-mparatesti, iar pe mine sa 
ma faca imparatifa si pe tine imparat. Ce bine o sa fie atunci ! O sa se mire 
lumea si tara de ce sint eu in stare sa fac ! 

Merse el plingind si asteptind sa iese pestisorul de sub val ca sa-i poves- 
teasca supararea. 

— Ce e, mo§ule ? Iar e ceva nemuljamire ! 

— Iar, pesti§orul taichii ! Auzi ce zice naroada, cica s-o faci pe ea impara- 
teasa si pe mine imparat. 

— Tu cum dore§ti, mosule? 

— Bre, taica, eu am fost crescut cu putin si am trait bine in bordeiul 
meu, cu porcul meu si giina mea. Eu zic, ia-ndarat tot ce i-ai dat s-o saturi. 

— Bine, module, daca asa ti-e dorinta, asa am sa fac. 

Se duce mo;ul acasa si cind colo, nimic din case, din palate, din vite, 
din argap si argate. Baba sta cu mita pe vatra si blestema pe al ce i-a mat averea 
si bogatia pe nedrept. 

Ond ajunse mosu la bordei, se puse pe el cu cearti si bataie, pina ce-si 
dadu sufletul de suparare zgripturoaica. 

Asa scapa mo;neagul de gura babii si baba de atitea bunatlti. 



POVESTE DE UN MOS CU O BUTUROAGA 



A fost un mos batrin care ramansese singur in casa : ii murisa toti copiii, 
nurori, nepoti si baba la mos, asa ca eria mosu singur in casa. Mosul, destul 
era batrin, da si rau sarac; nu avea care sa vada de iel, sa-i aduca lemne de iarna 
§i faina de mamaligi, asa traiau de rau. N-a avut nima in sat, ca mosu ce sa 
faci de cind iel a ramas singur in casa? Intotdeauna la culcare si sculare s-a 
rugat la Dumnezau sa-1 ierte si pe iel ca nu poate sa traiasca singur ! 

Mosu s-a nacajit sa traiasca asa greu, ama fara lemne n-a putut, asa ca 
mofu intr-o zi, iel loa de acasa o traista pe umere si un topor ;i pleca dupa 
buturoage de-ale mici, ceva sa sa sparga cu toporul. Mergind mosu pin padure, 
ciocanind prin buturogi ajunsa la o buturoaga mare si cam putreda. Mosu, 
cum o vazu, sa-nchina, 's facu o cruce cu mina a dreapta, si ruga lu Dumnezeu 
asa: «Doamne, cu puteria ta, ajuta-ma sa sparg cu toporu buturoaga asta, 
sa-mi umplu si ieu traista » ! 

151 



Dupa ruga mosului ridica toporu sus si dete o data in buturoaga, sparsa 
o archie buna ! Mult i-a fost drag la mos ca din buturcaga aia mare umple 
mosu traista. Mosu iar ridica toporu si-1 infige in buturoaga ; sparsa un nod 
bun, pana mosu sa bage nodu de buturoaga in traista, iaca iasa din buturoaga 
altu mos luminos ca soarli si luminosu de mos zice la alalant mos asa : « Bine, 
mosule, ce rau {i-am facut tie, de spargi cu toporu casa mea ». Mosul sarac 
porni sa povesteasca la alant mos cum e rindu, cum a ramas fara baba, fara copii, 
nepoti, asa : « ca mult ieu sint si sarac, n-are care sa vada de mine, bani n-am, 
sa cumpar lemne si nu pot sa due, ma doare picioareli si selili ma nacajesc cu 
o traista, ce pot sa aduc » ! 

Da mosu al luminos se roaga de saracul de mos sa nu-i sparga casa ca-i 
da ce cere saracul de mos. Saracul de mos spune : « da-mi ce vreai tu, lumi- 
nosule ! « Mosul al luminos stia ca-i trebuie la saracul de mos multe ama mai 
intii, ca sa nu mearga pe picioare ii da un magari. « Iote, saracule, sa nu mai 
vii la buturoaga-asta sa-mi spargi casa mea; iote magariu colo, dincolo de 
cringu-ala ieste o poiana cu iarba verde, acolo magariul paste si are la iel un 
streang tins dupa iel, du-te de ia-1 de streang, ia-ti traista cu aschii si incaleca-te 
pe iel, da sa stii, saracule, rindu la magari ie asa : noaptea rind doarme magariul 
si sa caca, sa iai sama in toata baliga ca ieste citi un galbin. Tu sa-1 iai cind 
aranesti coseria ». 

Saracul de mos cu mare drag si multa voie auzind unde ie magariul 
sa-nchina la Dumnezeu lui ca di-acuma inainte nu mai merge pe picioare. 

Pleca saracul de mos colo, [dincolo de cring si vazu [poiana verde de iarba, 
da si magariul pastea pe poiana cu streangu dupa iel. Mergind tiris mosul de 
dragu magariului, iara sa-nchina domnului si pusa mina pe streangu maga- 
riului si-1 trasa la iel cit putu; aproape pusa mina pe magar. Porni saracul, naca- 
jitul de mos, sa-1 pupe pe magari, da magariul porni sa-1 linga pe saracul de 
mos, stapin al magariului. Mosu pusa traista plina de bite uscate, aschii, pe 
magari, sa dusa acasa sara, insara. Mosu avu o satra batrina cutrupita cu paie 
si cu feriga, inchisa magariul in satra, dimineata in varsatul zorilor, mosul s-a 
sculat de noapte, sa dusa in satra sa vada ce face magariul? Sta in picioare si 
minca niste iarba ce i-a pus mosu intr-un colt la satra. Mo§u de dragu mSga- 
riului, iel porni sa-i arinjeasca satra cu o furca de lemn, da aranind baliga la 
magari, intr-o baliga mosu gasi trii galbini. Mosu incepu inchinindu-sa dom- 
nului §i il ruga de sanatate la mosu al luminos pentru ce 1-a podarit cu un ma- 
gari. Mosu lo galbinii, ii lega intr-o cirpa. Dimineata mosu minca o felie de 
mSmaliga cu niste zama de linte. Lo magariul de un curmei si pleca cu iel 
sa-1 pasca da si sa mai adune vrun lemn uscat de foe. Aduna mosu bite uscate, 
clece, ceva mai sparsa, si cu toporu, umplu traista. Mosu pusa traista pe magari 
si pleca acasi cu magariul, pascut de iarba, da si cu lemne. Si in dimineata a 
de doua, mosu aranind satra magariului, in doua baligi gasi doi bani, galbini, 
lo mosu banii, ii pusa iar in cirpa si asa porni mosu sa-si vina la socoteala ; avea 
mosu bani si cumpara porumb, griu, si platea la cara cu boi, ducea bucatele la 
moara, ficea faina, cumpara lemne si traia mosu bine mai decit altii in sat. 
Petrecu mosu asa bine cu magariu multi ani, facu mosu o gramada mare 
de bSlegar torit. Da intr-o zi, vine un bogatas pina la mos si-1 intreaba vrea 
sS-i vinda torul ? Mosu sa gindi mult si spusa : « vind ca n-am loc nici mosie 
unde sa toresc cu iel ». 

S3 ogodirS, buni bani pe tor, loa mosu pe toru magariului. Porni bog5- 
tasu sS care toru cu carul incarcindu-1 de bSligari, da a ramas citi un galbin pin 

152 



baligi, a?a ca bogatasul pricepu ca ie dar de la Dumnezeu sa se cace magariul 
bani. Mosul batrin n-a vazut bine aranind balegili la magar sa ia bani daruip 
de Dumnezeu. 

Fursi bogatasul torul de acarat, da mosul tot mai bine petrece, da boga- 
tasul nu-i sta inima la loc, ce sa fac5 sa p&zasca pe mos, sa vada de unde ia 
bani galbini in baliga magariului. Intr-o zi, pi la chindie, pina mosul pe cimp 
cu magariul, bogatasul sa baga in satra magariului si s5 baga in paie cam su 
feriga, sa pitula bine si-si lasa o gaurice cit sa vada ce face mosu. Cind araneste 
satra magariului, iaca vine mosu cu traista pe magari ajunsa la usa setrii, opri 
magariul, cobori traista de pe magari jos, bag5 magariul in satri, mi-1 lega 
de un par, inchisa usa si pleca. Mine in zi vine mosu sa araniasca satra de baligi; 
lo mosu o furcS de lemn, porni sa araniasca baligele magariului si desfacind 
cu furca lo din toata baliga citi un galbin. Da bogatasul sa uita de supt feriga 
unde sa pitulasa. Vazusa tot cum ie rindu mosului cu magariu ! Saracu de 
mos si-i pusa gindu sa-1 fure pe magari. 

Intr-o sard mult inourata de ploaie si era mare negura, bogatasul pazeste 
pe mos pina cineaza si se culca mosu, da porni si un vint cu ploaie mestecata. 
Mosul durmi greu, veni bogStasul, deschisa usa setrii, dezlega migariul di la 
par si iesi cu magariul afara. Inchisa usa cum a fost si pleca cu magariul de 
funie unde. Unde sa sa duca bogatasul ? Acas' la iel nu poate ca ie furat maga- 
riul, da sa gindi s5 nu fie judecat pentru furat; bogatasul sa dusa departe, intrS 
in niste paduri mari, ca sa zaboviasca acolo, barem vro cinspreze zile si sa sS 
intoarca iar acasa cu magariul, sa zica ca 1-a cumparat de la bilci. Care 1-o-ntreba, 
sezind bogatasul cu magariul in padure piste \to trii-patru zile intr-o noapte 
a venit un lup si a mincat magariul ! Cind sa pomeneste bogatasul din somn, 
ia sama la magari, vede ca magariu nu ie unde-1 legasa, cind s-apropie vazu 
mult singe, oasa si tavalirura de magari. Ramasa numai streangu legat 
de un tirsog. 

Bogatasul sa-ntrista, sa-ntoarsa acasa si vazu pe saracul de mos plingind 
de mila magariului. Asa ramasa mosu iar sarac cum eria dintii. Traia mosu iar 
din greu, n-are bani sa cumpere, ce n-are nu poate; cum sa aduca lemne cu 
spinaria, sa n5caja mosu citava vreme si vazu cS nu ie usor s§ arda clecisoare 
nu tine foe s& sa incilzasca bine. 

La mos i-a iesit din gind cum a fost dintii rind la traiul al bun. Intr-o 
zi, iara lo o traista rupta si un topor si pleca sa sparga ceva mai gros lemn, or 
fi vro buturoaga ! $i mergind mosu din stiap in stiap cu toporu si din butu- 
roaga in buturoaga, iar ajunge, ajunge la buturoaga mare si cam putredS. 
Mosu batrin cum o vazu sa-nchina, ca din asta buturoaga o sa umple traista 
de sparturi. Pus5 mosu mina pe topor, s5 inchinS lu Dumnezeu sa-i ajute, 
sa-i dea putere sa sparga buturoaga, ridica toporu sus si dete odata in butu- 
roagS, sparsa o aschie buna, mai ridica odata toporul iara sus si repezi iar in 
buturoaga, sparsa o margine din buturoaga. Cind s5 ia ce-a span vede linga 
buturoaga un mos luminos si vorbind la saracul de mos asa : « ce rau |-am facut 
de-mi spargi tu mie casa mea, ca ieu nu vin sa-ti sparg tie casa ta ». Saracul de 
mos mult sa spaiminta de mosul al luminos si porni si-i povestiascS cum tra- 
ieste greu si nimica n-are. Da n-are care s3 vadS de iel la vreme de bStrineafS, 
traiesc mult rSu. N-are bani sa plateasca, sa cumpere ce trebuie, de traiul 
omului, asa ca sS roagi ca a gresit, da nici n-a stiut cS e casa lui. Mosul al lu- 
minos intrebS pe saracul ce cere sS-i dea, ama s§ nu mai vina la casa lui s-o 
spargS cu toporul. 

153 



■W 



Mosu siracu sa gindi ce sa ceara si zice : « Doamne, cu voia ta da-mi ce 
vreai tu. » Atuncia luminatul de mos spusa asa: « sa-ti dau o gaina alba ca soarli 
s£-ti faca in toata ziua cite un ou, da cind 1-oi sparge sa-1 maninci, sa iai sama, 
in ou ieste un galbin, in toata ziua.. » « Bine, Doamne, da-mi ! » a zis. Mosu 
ai luminos ii zisa asa: « Du-te colo unde potocu a adus lomanuri cu blocuc, 
acolo ea ricaie si cata rime sa manince.» Saracu de mo; pleca la potoc, aci aproape 
si vazu lomanuri cu blocuc adusa de potoc ; da si gaina ricaia in blocuc la mosu. 

Cum o vazu, scoasa din sin o bucatura de mamaliga, facu mosu buca- 
tureli mici, arunca la gaina citea frimituri si mosu o striga : « pipi, pipi, pipi !» 
Gaina minca ce-i da mosu, aruncind tot aproape de iel bucaturile de mamaliga, 
gaina sa minta dupa frimituri aproape de mos, da mosu cum o vazu aproape 
de iel, intinsa repede mina si o prinsa pe gaina. Mosu porni sa o mingaie cu 
mina pe aripili iei. Lo mosu gaina, o pusa in traista deasupra de buturoage 
si pleca acasa. 

Mosu o lasa intr-o noapte cu iel in soba, dimineata cind sa scoala vazu 
gaina ca sede intr-un coif la soba si i-a facut un ou ! Mosu i-arunca firimituri 
de mamaliga, gaina maninca, porni mosu in maidan, facu o cocina" mica, o 
cutrupi cu niste blocuc de paie si acolo inchidea mosu in toata sara gaina. 
Mult era drag la mos de gaina, ca gaina in toata ziua facea cite un ou la mos. 
Asa ca mosu aduna citeva oua si mosu petrecea bine, minca mamaliga cu oua 
coapte. Cind spargea ou si loa sama la mijloc la ou vazu un ban galbin ! Mosul 
mult ii fu drag cind vazu bani in ou. Si iara porni mosu sa petreaca bine, iar 
ca dintii. Trecu multa vreme, asa mosu cu gaina, porni mosu s5 cumpere ce-i 
trebuie ca avea bani, ama intr-o zi iaca vine o baba cocofata si in douS ciumege 
la mos in soba. 

Sede baba pe scaun si mosu o roaga pe baba sa-i ajute sa faca ceva de- 
mincare, mosu ii dete babii vro patru-cinci oua si spusa babii: «gSteste, da§i 
fa mamaliga, da ieu o sa scobesc afarii intr-o piatra, sa pun la gaina apa sa bea». 

Porni baba sa sparga ouale, si vazu in tot oul cite un ban galbin. Il lo 
baba §i-l b5ga in chesoi la bete si tacu baba. Cind giti baba enema* pe mos 
de afara" sa manince, pusa baba masa si mi-1 lo si pe mos la vorbi lunga, povesti 
si glume pana mincara ouale din tigaie cu mamaliga calda. Dupa ce sa satu- 
rarl, baba s5 dus3 acasa incet cu doua ciumegele, cum ajunsa acasa baba des- 
f3cu betili de pingiS ia, baga mina in chesoiu betelor, scoasS galbinii ce loasa 
din oua si le pusasS in tigaie. Baba dete galbinii la ficioru ei in mina si povesti 
la ficior cum traieste saracu de mos cu o gain&, care n-a mai auzit sa facS in 
fiecare zi cite un ou si aia inuntru in ou, un galbin. Asa c5 babii i si lSsi la 
gaina la mos si-i pusi gindu la g3iaS sa nu mai o aibS mosu. Baba mai eria in stare 
mult deck mosu, avea baba copii, nurori, nepoti, stoaca si multe gaini §i cocosi, 
care pe toatS ziua si bStea coco^ii babii, nu putea s8-i desparta, deck pe ai 
mai rai, ii lega cu cite o nojija de picior cu un cap la nojita de pe alilant de 
cite un bit de lemn si le Visa pe maidan. 

Ama intr-o zi, baba striga la mos, comsia lui: * vezi ca nu e bine sa pi 
numai o gaini singura in maidanu tau, ie urit §i iei singuri. Iote am atitia 
cocosi si sa bat; ip dau unu sa ai si tu, sa sada cu gaina ta ». 

Saracu de mos sS insela aid si-1 lua, mi-1 pnu citeva zile legat cu un 
bit dupS iel pin maidan. Mosu gindi ca s-a invatat cu gaina mosului, desfacu 
nojita de la pkdorul cocosului si-1 lasa slobod pe maidan. Cocosul umbla cu 
gaina amindoi. Cind fu soarele pe la chindie, cocosu lo gaina dupS iel si pleca 
la cocina babii. Mosu n-a bagat de sama, sara inchide si iel cocina goala farS 

154 



de gaina, da si baba nu a bagat de sama, ca gaina cu cocosul mosului a venit 
in cocina babii. Copilu babii a incbis usa cocinii, da cind fu mine in zi, baba 
descbide usa cocinii si pleaca sa iese gainili babii. Cind fu vremea prinzului, 
baba minca cu copiii, cu nepo;iii, la masa, mai la urma, baba loa un codru 
de pine si-i da la cine; cinili loa piinea sa dusa in baligari s-o manince. Aci 
fu si gaina cu coco§u mosului; vazu gaina cum cinili mosului maninca pine; 
da multe nrimituri sa facu, gaina veni sa adune firimiturile de pine, da cinili 
dusman, mirai la gaina sa fuga ama gaina nu fuge, cinili sa rapezi la gaina 
implinta gura in ia o stoarsa mult asa ca gaina sa spaiminta de cine, de-a pas- 
travala, de-a pastravala si veni pina aproape de casa mosului, iaca veni si mosu 
cu traista de lemne si vede un bulban negru linga paretii casii, mosu ii dete 
cu picioru la bulbanul negru, sa intoarsa bulbanu, mosu vazu ca ie gaina lui 
moarta si rupta de cini, or altceva. 

Uidi mosu plingind de mila gainii §i sarac ca vai de ial, o plinsa mosu 
pe gaina multa vreme, da si mosu rau saracisa, n-avea ce sa mai manince, da 
nici ce sa mai cumpere, fursisa banii toti ce avea, isi ruga intotdeauna moartea, 
or ciuma sa-1 ia, ca nu mai poate sa traiasca, asa de sarac si rupturos uidisa, 
ca un cersitori. 

Daca vazu mosu ca nu ie iertare de la Dumnezeu si nu-1 ia, ca ie zilele 
lui lungi si are-inca nacazuri sa tragi, nacajitul de mos nu mai stia ce sa faca 
de neavere, iel iara sa duce cu traista si cu un topor pe deal §i sa ruga bunului 
Dumnezeu, or sa-si piarda zilili, or, niscai ale sarbatice sa-1 manince, numai 
sa nu mai traiasca asa de rau. Ocolind mosu turbat de ginduri, ciocanind 
pe ripi dupa lemne, multa vreme, iaca iel iar sa duce la buturoaga mare. Da mosu 
ofta odata tare, sezu jos, vorbia el singur: «buna srete m-a adus la a mare 
buturoaga, ama Domnu sa-mi ajute s-o sparg sa umplu si ieu traista indata ». 

Mosu sa scula de jos in picioare apropie trii deste la mina dreapta, sa- 
nchina Domnului cu toata voia sa-i ajute sa sparga buturoaga. Fursi incbina- 
ciunea, lo toporu in mina, ridica sus, dete repede in buturoaga, sparsa un 
parcelus bun. Mosu vede ca ie traista goala, nu sa lasa pana n-o umple, iar 
mosu ridica toporu sus si dete iara in buturoaga, sparsa o margine buna, lo 
mosu sa gabe spartaturili in traista, da pe buturog sede un mos frumos, Iuminos 
si porni cam rastit sa zbiere pe saracu de mo; asa: « Ce te-ai miniat pe mine, 
de te pusasi sa-mi spargi mie casa ca ieu ti-am facut (ie de multe ori bine 
da nu rau ! ». 

Saracului de mos nu-i da-n gind ce bine i-a facut, numai porni sa plinga 
si sa vaita ca i s-a urit traind si nacajind: « toti ma fura si ma-nsala, si nu ma 
baga nima in sama, n-am pe nima care sa vada de mine, n-am ce sa maninc, 
n-am ce sa imbrac, iote ma vezi cum sint. Opincili din plotoage, camasa din 
petece si cheba toata partaloasa asa ca de mine toata lumea fuge, nima nu-mi 
da nimic ! ». 

Da mosu Iuminos zisa: « Dumnezeu cu tine, daca lumea din sat nu ie 
buna, spune-mi mie ce ceri, ama sa nu mai imi spargi casa, ca tu te duci acasa 
la casa ta, ca ie intreaga, da a mia o vezi cum ie, ai facut-o cu toporu, aide 
cere sa-ti dau ce vrei ». 

Saracu de mos nu mai stia ce sa ceara, decit zisa: < Ce vra voi Doamne 
luminosu de mos ! » Sa gindi ce s-a intimplat cu magariul §i cu gaina asa ca 
acuma sa-i dea la saracu de mos o maciuca, o boata si ii spusS la saracul de 
mos asa : « Iote colo in virfu coasti unde-s fagii frinti de vijelie, sa te duci, 
ieste acolo o maciuca, s-o iai, sa te duci acasa, s-o pui pe polita si ce god iti 

155 



. 



trebuie, te duci la ia, pui mina pe ia si sa zici asa : « da-mi pine, or bani ! » 
Ce god t-o trebuia tie, ea-ti da pe loc, iti pune pe masa ». Cind auzi mosu, 
cum spusa mosu al luminos, lo traista, toporul si pleca colo in virfu coasti 
unde fura niste fagi frinti de vijelie, de vint si sa zauita bine pin crengile fagilor 
si vazu o maciuca asa de frumoasa si dreapta, o lo in mina si pleca acasa cu 
maciuca si cu traista de lemne. Ajunsa mosu acasa, linga vatra focului rasturna 
traista de clece, da maciuca o pusa pe polita sus. Mosu mult sa gindi unde 
s-a vazut o maciuca sa-ti dea ce-p trebuie, la o rugaciune dreapta ! Minca 
de cina ce avea si iel saracu in casa lui si intr-o zi ne mai putind rabdind de 
toate, sa resi sa-si cerce norocul, sa ceara de la maciuca barem o turta de pine 
calda si moale; sa dusa aproape de polita unde ieria si maciuca, mosu sa-nchina, 
pusa mina pe maciuca si zisa asa : « maciuca de fag, da-mi mie ce mi-e drag ; 
da-mi o turta de pine calda si moale sa manince mo§u ! » Cum fursi ruga, aude 
odata o zdupaiala in soba lui ! Cind s-a zauitat, vede o turta de pine pe masa 
lui. Cind mosu pusa mina pe turta, eria calda, iesea aburi din ea. Mosu o lo 
si o dete cu mina dreapta de-a bobdaproste la mina stinga si sezu sa manince 
o pine calda si moale cu ceapa pisata intr-un blid. Mincind mosu la masa 
mult sa mira si zisa iel : « mare ie Dumnezeu, cum mi-a ajutat si mie ». Asa 
mosu, aducind lemne cu o traista rupta in fiecare zi, iel ce i-a trebuit a cerut 
de la maciuca de fag. Porni mosu sa aiba si bani si ce god i-a trebuit. Petrecu 
mosu mult bine cu maciuca. Vazura lumea, sateni, ea mosu a lapadat toalili 
ale rupte si imbracasa {oale noi; da satenii, comsiili mult sa gindea: « de unde 
mosu are bani sa cumpere toale, da si mincare buna ! ». 

Intr-o zi, comsia de baba a mosului ce sa faca? Cheama baba trii fetita 
din mala la ea acasa si le spune la fetita asa : « pSziti cind vine mosu de la lemne 
si duce-ti-va la iel in soba, cereti trocbitale sa-i aduceti apa rece di la fintina, 
daca va da trocbitale, din voi trii fetita, doua care sinteti mai mici, duceti-va 
la apa rece, da a mai mare pitulata in balcon, sa auz si sa vezi ce face mosu, 
cum isi gateste demincare si sa vii sS-mi spui mie rindu mosului ». 

Fetitale asa si facura, sa juca fetele pe drum iaca, iote vine mosu cu 
traista incrosnata de lemne si oftind pe drum, tuna mosu in pravalie, tuna 
in casa, sa-curara pina la usa mosului si cerura de la mos trochitale sa aduca 
apa. Mosu nu mai putu de drag; da fetitali cind mosu le vazu, lo trochitale 
de dupa usa casii si le dete la cite trile cite-o troaca sa sa duca la apa. Fata 
a mai mare ce fkcu ? Dete trochita la a mijlocie si le porni la apa pe ale doua ; 
da ea sa trasa colo in colt la balcon, pusS inaintea ei niste partale si porni sa-1 
petreaca pe mos cu ochii ce face, da iel sa trasa linga polita unde eria maciuca 
de fag si pusa mina pe ea si sa ruga asa : « maciuca, maciuca de fag, da-mi 
mie ce mi-e drag, da-mi mie o cinie de peste si o mamaliga calda ». Mosu 
fursi rugarea, aide odata o zdupaiala in soba da cind sa zauita vede pe masa 
o mamaliga calda, cu o cinie de peste. Iaca vine fetele di la apa rece, da fata 
mare vazind tot cum ie rindu la mos isi lo trochita di la a mijlocie si sa bagara 
in soba mosului, vazura pe masa o mamaliga calda si o cinie de peste. Fetitali 
detera trochitale la mos si plecara iara la baba care le minase la mos. Tunara 
in soba la baba si fata care pazisa pe mos, porni sa povesteasca ce-a vazut 
pazind pe mos. Spusa babii : « iote ce facuram, ceruram di la mos trochitale 
sa-i aducem apS rece di la fintina. Mosu ne dete trii trochita si io sint mai 
mare, dedii trochifa mea la fata mijlocie, da io ma pitulai colo in balcon in 
colt; pusai inaintea mea niste partale rupte si pazii pe mos. Mosu veni aproape 
de polita, acolo vazu o maciuca ca de toba, pusa mina pe maciuca si porni 

156 



sa vorbeasca asa : « maciuca, maciuca de fag, iote mie ce mi-e drag : da-mi o 
mamaliga calda si o cinie de peste ». Cum fursi mo§u vorba, auzii odata tup, 
zdupaie, cind vad pe masa saracul de mo? veni la masa, sa-nchina sezu pe 
un scaun, iaca venira si ale doua fete di la apa. leu iesii din colpjl balconului 
si loai trochita mea di la fata mijlocie, tunai in soba mosului, dediram trochi- 
tale la mos si noi veniram iara la tine mama sa spunem ce vazuram ». 

Baba cind auzi asa vorbe, mult sa gindi ce sa faca batrina, ia rau nu 
sa-ncrede sa o fure. Baba porni sa povesteasca la copiii iei ce are mosu, copiii 
nu le voia sa o fure. Da intr-o zi baba sezu in marginea drumului sa spuna 
care vro trece pe drum si sa nimeri sa treaca bogatasul care-i cumparasa toru 
de magar. Porni baba sa spuna cum ie rindu la mos, pecum ce are mosu. Ciuda 
bogatasului ! Zisa iel : « treaba mea ? » Tuna bogatasul in ginduri, bogatasul 
sa resi sa fure maciuca ca pe magar; sa dusa sa pazasca pe mos pina pleaca 
dupa lemne or sa duce uneva. Si mosu pleca cu o cirjie in mina, inchisa usa, 
baga cheia sub niste partale in balcon. Bogatasul vazu cheia casii, o lo, deschis^ 
usa, tuna in soba, sa dusa la polita, vazu o frumoasa de maciuca. Pusa mina 
pe maciuca sa o ia, ama nu putu sa o ridice de pe polita. Nacaji, sa opinti, 
nici nu o misca din loc neam ! Ce sa faca bietul de bogatas el o sa ceara de 
la maciuca ceva ? Sa gindi cum i-a spus baba sa zica si iel asa : « maciuca, 
maciuca de fag, da-mi si mie ce-mi ie drag. Da-mi un sacui de galbini ! » Cum 
fursi vorba sare maciuca de pe polita dete odata tare in cap la bogatas si iar 
sezu maciuca pe polifa ! Bogatasul nici nu vazu cind mi-1 lovi maciuca. Aci 
bogatasul sa spaiminta si iesi din soba, inchisa usa, pusa cheia la locul iei. 

Iaca mo§u sa intoarsa de unde plecase, da nu pricepu nimic de casa, 
nici de maciuca, da la bogatasu i sa facu un cucui, in cap, mare ca nu rabda 
nici caciula in cap s-o tie. Si trecu multa vreme, mosu petrecea cu maciuca. 
Da veni intr-o zi birovu di la opstina sa ceara di la mo§ bani pentru niscai 
f intini sa sa faca-n sat. Mo§u spusa : « n-am bani, ca ieu sint batrin, nu pot 
sa lucru pe bani la bogatasi, da nici n-am ce sa vind de bani ! » Asa ca birovu 
sa dusa §i spusa la chinezu ca n-are mosu bani. 

Piste vro trii zile, chinezu facu un rind, mina trii pazitori sa pazasca 
pe mos ce face iel in soba. Pazitorii venira si bine sa pitulara, trii insi in 
trii parti, in maidanu mosului. 

Intr-o zi, ii trebuia la mos o tira bani. Mo§u ce facu? Sa dusa aproape 
de maciuca, pusa mina pe ia si zisa : « maciuca, maciuca de fag, iote mie ce-mi 
i-e drag : vro zece galbini ! » Cum fursi vorba auzi mosu tup, svrr ! Cind sa 
uita vazu mosu zece galbini, bani pe masa. Da pazitorii care-1 pazeau pe mos, 
unul din ei vazusa tot, ce facu mosu in soba sa dusa §i spusa la chinezu. 
Mult sa mira chinezu si sa ciudi, de unde al sarac de mos sa aiba asa ma- 
ciuca, sa-i dea mosului toate ielea, ce cere mo§u ! Lo chinezu patraungii cu 
iel si pleca la mos acasa si porni sa-1 ispiteasca pe mos de unde are maciuca 
pe polita, or oi fi fost toboseri la tinereata ? Mosu spusa : « toboseri, n-am fost 
da maciuca am gasit-o cind am fost dupa lemne ». « Pai nu o pui pe foe ca 
ie uscata ? » 

Mosu spusa ca iel a visat sa nu o puie pe foe, da s-o tie pe polita. 
Chinezu zice mosului : « mosule, tie nu-ti trebuie asta noduroasa noi o s-o 
lom ! ». « De ce vi sa lasa voua la saracia mia ? ». « Taci, module, sa nu fii 
judecat ! » 

Chinezu s-apropie de polita pusa mina pe maciuca sa o ia, ama nu 
putu s-o ridice de pe polita, sa nacaji, sa opinti, nici n-o misca din loc. 

157 



Atuncea omu care paza pe mos si vazusS tot cum ii cerusa mosu bani sa 
dete si iel cit putu aproape de polifS unde eria maciuca. Pusa mina s-o ia; 
iel sa nacajeste s-o ridice, da nu putu nici iel. Daca vazu ca eria mult grea 
porni sa vorbiascS, sS ceara de la maciuca, asa cum a cerut mosu: « maciuca, 
maciuca de fag, da-mi si mie ce mi-e drag, da-mi un sacui cu bani ! » Atuncia 
deodata sari maciuca mi-1 lovi pe om in cap odata tare si iara sa pusa pe 
politg. Nici n-a vazut nima asa lovitura de tare, toti care acolo a fost sa spaimin- 
tara si plecara, ramasa mosu fara nici o frica ca i-o ia cineva maciuca. 

Asa traia mosu mult bine cit a avut iel zile de la Dumnezeu. 

De-aci incolo mosu-i judeca « nu dupa graiul lor, ci dupa faptele lor », 
ca « pasarica vicleana da singura-n lat ! ». 



GHIUNEA GHIUZEL SAU GHINA CEA FRUMOASA 



A fost un baiat argat si era si el la un turc argat. A cerut si el simbria 
si turcu n-a vrut si 1-a aruncat intr-o camera; 1-a inchis acolo. Odaia era goala 
cu artii si vecbituri pe jos. El, dupa ce a stat din plins, a gasit un portofel 
vecbi si rupt. Cind colo in portofel un ban de aur, pe urma alt ban, il ia 
si pe ala, sa uita si vede alt ban. Cu cit sa zauita in portofel si lua bani, tot 
mai raminea cite un ban de aur. Tot umblind pe acolo, gSsaste o tuvarca 
si sufla in tuvarca, and colo iese din tuvarca un arap si-1 intreaba. 

— Ce vrei, stapine ? 

— Nimic si sa sperie. 

$i mai cata pe acolo si gasaste un fes si-1 pune in cap. Fara sa stie ca 
daca-1 pune in cap se face nevazut. Pe urma iar sufla in tuvarca, iar iese arapu 
si-1 intreaba. 

— Ce vrei, stapine? 

— Sa ma scoti de aici ca sint inchis ! 

Si el a fugit cu portofelul, tuvarca si fesul. S-a dus intr-un oras, s-a 
imbracat bine. Da a auzit si el ca cine vrea sa-i vada numai destiu trebuie 
sa-i dea cite o punga de aur. El a facut o punga si a pus destiu. Pe urma 
doua-trei pungi si a vazut mina toata. Pe urma mai multe pungi ca s-o vada 
toata. Si cind colo s-a luat de mirare. 

— Ma, de unde are asta atitia bani si I-a luat cu « susu-musu » si 1-a 
inselat. Si el a spus tot si a spus ca are portofelul. L-a cerut sa-1 vada si 
n-a mai vrut sa i-1 dea. Noaptea se culca cu ea si tuvarca o baga sub capatii 
si a vazut si i-a luat-o. Cind se scoala nu e tuvarca ! Da ea sufla in tuvarca. 
Se iveste arapu si zice: 

— Ce vrei, stapina ? 

— Sa-1 dai pe asta afara. 

Ce s5 faca el acuma far5 portofel, fara tuvarca, a pus fesu-n cap si 
a stat la usa nevazut. A pindit o zi, doua pina a intrat la ea, i-a luat de subt 
capStii tuvarca, a suflat in ea si a iesit arapu ! 

— Ce vrei, stapine ? 

— S-o faci pe asta magarita si pe slugile ei tot magarife. Si a iesit 
cu ele in oras, cara la lume piatrS, apa si altele. Da pe Ghina Giuzela punea 

158 



mai mult si mai greu pina a slabit de tot. Si atunci iar a suflat din tuvarca 
si a zis: 

— S5 le faci muiere la loc. 

Si atunci ea s-a rugat de el s-o ierte, de-acusa era slaba de tot. Atunci 
el a luat-o in casatorie si n-a mai chinuit-o. 



DOCTOR BUN 



Odata un om facea o plimbare pe marginea unui oras. Merge la o 
fintina sa bea apa. Tocmai atunci vine sa bea apa 51 un taure mare negru, 
brosciiindu-se si mugind de fioros ce era. Taurul vrea s5 suie un deal. Si 
omul nostru vrea sa urce dealul, dar nu putea. Se apuca de coada taurului. 
Taurele se infurie si fuge, fuge pina ce da de o pestera. Intra cu omul in pes- 
tera printr-o gaura si ajunge la lumea-cealalta. 

Acolo, o negura groaznica, asa cum este in mormint. Omul nu se lasa 
si se duce inainte. Iese la un luminis, cu pomi innoriti si iarbS verde ca 
matasa de moale. Taurele ajunge si , el si paste la iarba verde nebagat in 
seama. Dar nu se aude suflet de om, nici bataie de vint, ori o miscare de 
frunzS. Parca toate sint moarte si dorm. In cale, un copac si multi meri 
cu mere rosii si mere galbine. Minca mere rosii si simp cum ii cresc coarnele-n 
cap. Capu-i atirna ca un bolovan. Pune mina pe coarne, se chinuie sa le 
fringa, dar in zadar. Ce sa faca? Incepe sa plinga si sa ofteze. Cum o sa 
poata purta el pe umeri un cap greu ca plumbul. 

Ii veni foame, minca mere galbene si-i cazura coarnele. 

Acum isi dadu el seama ca mincind mere rosii cresc coarnele, iar min- 
cind mere galbene, cad coarnele. Isi facu planul, umplu sinul cu mere rosii 
si galbene si isi cauta o poteca de iesit la lume. Ajunse la o padure mare. 
Acolo, de frica fiarelor salbatice se sui intr-un copac. Cind aci un cuib de 
vultur cu puii golasi si un sarpe gata sa-i inghita. Trage cu arcul si omoara 
sarpele ! Apoi coboara si-1 taie-n bucati. Un pui de vultur ii zice: 

— Vino, voinicule, sa te ascund, ca tata cind o veni si te-o vedea te 
maninca de viu ! Se aud crengile cum cad si se aseaza vulturul pe ramuri. Jos 
vede o gramada de carne de sarpe. 

— Cine a omorit balaurul, intreba vulturul ? 

— Nu stim, raspunsera pititi puisorii. 
Vulturul se slobozi prin tufe si gasi voinicul. 

— De doisprezece ani puiez in acest ciongar bitrin si in fiecare an 
balaurul mi-a mincat copiii mei. De data asta tu mi-ai scapat puii de la 
moarte si eu vreau sa te rasplatesc. 

— Atunci scoate-ma la lume de aici. 

— Asta este cu neputinta. Ar trebui sa-mi dai sa maninc noua cuptoare 
de piine, noua bivoli grasi, ncua butoaie cu vin vecbi si abia atunci te-as 
putea scoate la lume. 

Pleca el de aci suparat, se aseza pe o piatra si se gindeste cum s-o 
scoata la capat ! Trece un mosneag cu parul alb ca zapada, cu barba maturind 
pamintul si-1 intreaba: 

— Ce stai, omule, singur si te gindesti ? 

159 



— Ma gindesc mosule la vultur ca e flamind si nu ma poate scoate 
din lumea asta la lumea mea cea alba. !mi cere noua cuptoare de piine, 
noua bivoli grasi si noua butii cu vin vechi. 

— Voinice, miine ai sa le ai pe toate pe locul asta sa vii cu vulturul. Asa 
si facu. Isi lua inima-n dinti si se duse cu vulturul sa se ospateze asa cum 
ii imbunase mosneagul. Si chiar asa a si fost. S-a saturat vulturul, si a luat 
citiva bivoli grasi in gheare, vin si piine, si a zburat cu voinicul spre lumea 
alba. Drumul e greu, dar si lung. Mai aveau putin pina sa treaca de buza 
gropii si-i veni foame vulturului. In acest timp vulturul ispravise de mincat 
si de baut. Ii ceru de mincare dar voinicul nu mai avea. Atunci el ii taie o 
bucata din pulpa piciorului si vulturul o minca. Cind pusera piciorul pe pamint, 
vulturul 1-a intrebat: 

— Ce came dulce mi-ai dat sa maninc ! 

— Era carne de om, din pulpa mea ! Vulturul auzindu-1 fu cit pe-aci 
sa-1 manince de tot, sa se sature. Dar scapa ca prin minune, caci ajunsera 
la o usa pe care iesira din lumea intunecata, in lumea alba si aci vulturul nu 
mai avu puterea sa-1 manince. 

De aci incolo se duse pina ce ajunse linga palatul poleit cu aur al impara- 
tului. Se face ca trece pe linga poarta si striga: 

— Mere dulci, mere frumoase ! Cumparati mere dulci ! 

Se ingramadira marimile de la curte sa cumpere mere. Mai la urma 
cumpara imparatul si fiica imparatului. Cum mincara merele le crescura niste 
coarne mari rasucite ca de tap. 

Cazu mare pacoste pe capul bietilor oameni. Ce sa se faca ei cu coarne ? 
Hai sa zicem boierii si imparatul, mai ieseau cumva la capatii, dar fiica impa- 
ratului, cea frumoasa si cu parul de aur, se tavalea zadarnic pe podele, plingea 
si se vaicarea, insa coarnele tot mai mult sa intareau si se ingrosau. Se dete 
veste in patru parti de tara, ca este gata sa-si marite fata dupa acel om care 
le va scoate coarnele din cap. 

Flacaul cum aude, se imbraca in niste haine rupte si ponosite, ia merele 
galbene in sin si tocmai la poarta imparatului striga: 

— Doctor bun, doctor bun ! pasind tantos pe linga strajile imparatului. 

— Ce doctor ma ? il intreba chiar imparatul, de la un ochi de geam de 
la nu stiu al citelea cat. 

— Doctor bun ! 

— Cine e doctor bun ? 

— Eu sint doctor bun. 

— Daca esti doctor bun scoate-i fiicei mele coarnele din cap, ca e gata 
lesinata si o sa-si dea sufletul saraca ! Dar daca vei fi vreun vintura lume cum 
te arata iaptura, i;i tai capul. Cum intra in palat, scoase o custura ruginita si 
incepu sa taie nodurile din coarne. Dadu fiicei imparatului si celorlalti cite un 
mar galben si cum il mincara le cazura la top coarnele. Fiica imparatului plinse 
de bucurie si-1 saruta pe doctorul bun. Imparatul ca sa nu se faca de ris, 
trebuia sa se tie de vorba. Il imbraca pe doctor bun in haine imparatesti 
si facu o nunta maritindu-si dupa el fata, de se duse pomina. 

A tinut nunta o luna si o saptamina ?i-au mincat si beut, si-ai saraci 
si-ai avuti laolalta. Si ^ atunci tot bat tobele si cinta lautarii, ca sa se marite 
fetele si sa nu se mai ispraveasca jocurile, chiotele si cheful. La nunta asta 
am jucat sj eu si mi-am rupt o pereche de papuci, de iapa moarta, cine nu 
crede, sa aiba aceeasi soarta. 

160 



CEI TREI FRAJI IMPARATI 



A fost o pereche de oameni saraci nevoie mare. Aveau trei baieti si o 
casuta mica razimata-n propte. Se araneau si ei cum puteau, cu poame, cu 
ciuperci si bureti. 

Barbatul se ducea la padure sa care lemne si surcele acasa cu crosna, ca 
sa nu inghete in iarna de ger cu copiii pe vatra. 

Intr-o zi, cotrobaind dupa surcele prin padure, a vazut o pasare speriata 
zburind dintr-o scorbura. S-a suit in copac, a bagat mina in scorbura si a 
gasit un ou. A luat oul si a plecat cu el acasa. Acolo 1-a aratat muierii bucuros 
de isprava. Baba-i zise ca e ou ce costa o avere, sa-1 vinda miine la piata ! 
Pleaca mosul la piata sa vinda oul si sa cumpere pe el sare. 

— Cit cei pe oul asta? il intreba omul tantos. 

— O punga de galbeni ! raspunse el in gluma. 

Omul a scos punga si i-a dat-o. Omul a luat bucuros punga si a plecat 
nevazut de nimeni. Pe drum, 1-a apucat o frica. Sa nu-1 prinda strajile impa- 
ratiei ca a pacalit omul, luind o punga de aur pe un ou de pasare. S-a dus 
la o dugheana, a cumparat un sac nou, piine alba, orez, peste si alte buna- 
tati. Acasa, nevasta il vede cu sacul plin si-i zise: 

— Cine mai te-a mai insaxanat asa cu sacul ala ? Al cui este ? 

— Al nostru ! raspunse el zimbind. 

— Mai omule, nu se poate ! Tu ai facut vreo hotie de ne bagi de vii 
la ocna ! El ii povesteste din fir in par intimplarea si descarca sacul. Ea, inge- 
nunche si se roaga pe la icoane. Cind se scoala-i zice: 

— Barbate, miine te duci la pasarea aia si mai de noapte. 

— Ma due, muiere, ma due, daca tu zici ! §i se duse. 

Cind la pomul cu pricina, pasarea iar zboara si el din nou mai gaseste 
un ou si pleaca la tirg cu el sa-1 vinda. Aseaza oul in palma si asteapta cumpa- 
ratorii. Vine unul si-1 intreaba: 

— Cit ceri pe oul asta ? 

— Doua pvingi cu galbeni ! E ou de mare pret, zise el. Omul iinumara 
doua pungi cu galbeni si lua oul. A treia oara merse si mai lua un ou. Il vindu 
si pe acela cu trei pungi de galbeni. Muierea lui vrea si mai mult aur si 
intr-o zi ii zise: 

— Omule, daca poti, prinde pasarica. 

El o pindi si o prinse. Era o pasare neagra, frumoasa. Ii facu o colivie 
si in fiecare zi pasarea ii facea cite un ou. El le vindea si se imbogatea. Isi 
facu case mari, palate sclipitoare ca soarele si mai la urma porni negustoria cu 
camilele, de unde bat cele patru vinturi. Nimeni insa nu visa ca sub aripa, 

5asarica are ceva scris ! Cei trei copii ai negustorului, tocmai mergeau la scoala. 
nvatatorul, om cu invatatura a simtit ca e ceva cu pasarea asta. Nici una, 
nici alta, s-apuca sa se tie cu muierea negustorului. Stia el ce face ! Intr-o 
zi ii cere muierii negustorului, daca-1 iubeste, sa taie pasarica. Ea, ca sa-i 
dovedeasca cit il iubeste, taie pasarea. Atunci dascalul, priveste sub aripa si 
vede ce este scris: cine va minca capa|ina, va fi imparat. Cine va minca 
pipota va sti tot ce este pe lume si in soare. Iar cine va minca inima, acela 
va fi istep Dascalul cum citi pe furis, dete pasarea s-o fiarba si tacu cum tace 
mormintul. 

161 



— Baga de seama, ii zise el, sa ai grija ca nu manince copiii nimic din 
pasare. Pusera pasarea in oala la foe, iar el pleca impreuna cu copiii la biserica 
sa se roage. Cind acolo, copiii nestatornici ! N-au rabdare si se furiseaza prin 
lume pina acasa. De flaminzi ce erau, cer cite o bucapca din pasare. 

— Nu se poate, ca ne omoara dascalul ! Ei tot miriie pe linga mama, 
si ea slaba de ingeri, n-are ce face si le da bucati marunte sa nu se vada ca 
este inceputa pasarea. Celui mare ii da capatina. La al mijlociu ii da pipota, 
si celui mic ii da inima. I-a impacat pe copii si au plecat la joaca. Vine dascalul 
ca o vijelie ca nu 1-au ascultat copiii. 

— Unde sint copiii ? o intreba el. 

— Se joaca ! 

— Ai fiert pasarica ? 

— Da, am fiert-o. 

— Unde e capul ? 

— L-a mincat al mare ! 

— Dar pipota ? 

— A mincat -o al mijlocas ! 

— Si inima ? 

— A mincat-o al mic ! 

— Sa stii ca m-ai mincat si pe mine fript ! Nu m-ai ascultat, pacatoaso ! 
Acum sa luam copiii si sa-i inchidem in hambar. Cind o veni sopal tau sa-i 
spui ca i-ai pedepsit fiindca au dat drumul la pasarica. Iar noi doi mincam 
ce a mai ramas. Au inchis copiii cu lacat, au mincat si au baut bine, iar copiii 
au ramas plingind in hambar. El le-a pus gind rau sa-i omoare noaptea. Cel 
mijlocas care mincase pipota, de acum stia tot. Cind veni noaptea le zise 
celorlalti : 

— Mai fratilor, sa stip" ca ne omoara la noapte invatatorul ! 

— Si ce sa facem ? il intreba al mic. 

— Scoatem o scindura si fugim in lume ! 

Scoasera o scindura si se facura nevazuti. Toata noaptea au fugit prin 
padure cu sufletul la gura. Dimineata ajunsera la o poiana mare, frumoasa 
cu flori mirositoare. Acolo lume multa adunata, cita-i frunza si iarba. 

Se furiseaza si ei prin multime si privesc. Acolo, multimea se adunase 
sa aleaga un nou imparat. Cum alegeau? Se impodobea un porumbel cu flori- 
cele, apoi i se da drumul. Pe al cui cap se punea acela era ales imparat. 

Se cintara cintece, se facura matanii, impodobira golumbul si-1 slobozira 
in lume. Golumbelul zbura peste mulpme, facu citeva rotocoale si se aseza 
taman pe capul celui mare, care mincase capatina pasaricii. 

Manmile adunate se mirara si nu vreau in ruptul capului sa fie acel 
copil ales imparat. Prind golumbelul si-i dau drumul a doua oara. Golumbul, 
zboara ce zboara si se lasS tot pe capul copilului. Mulpmea nu vrea si cirteste 
Cum o sa fie imparat un copil. Se gindesc ce sa faca si ca sa scape de copil il 
baga intr-un sac si-1 leaga fedeles, poate asa o scapa de el. Il legara bine si-1 
ascunsera-n mijlocul multunii. Porumbelul cum il lasa slobod, zbura cit zbura 
buimacit ca nu vedea copilul si pina la urma se lasa pe sac. Multimea n-are 
ce face si-1 alege pe copilul eel mare imparat. Copilul eel mare si cei doi frap 
ramin cu gurile cascate. Ce-o fi cu atita noroc? Se mirara ei. Imparatul asa 
mic cum era, nu stia nimic. Cel mijlocas il invata cum sa-si apere imparapa 
de oamenii ticalosi dinauntru imparapei si de dusmanii din afara. Cel mai 
mic, mai nastrusnic deci ceilalp n-are de lucru si pleaca in lume. Gaseste in 

162 



cale un portofel, din care oriciti bani ai lua, el tot se umplea, dar niciodata 
nu se golea. Ce sa faca acum, cind era putred de bogat ? Trece intr-un ostrov 
la o zina frumoasa ca s-o iubeasca. Zina cum il vede cit este de prostut, se 
joaca cu el, il inseala, ii ia portofelul fermecat si-i da cu piciorul. El se pierde 
prin ostrov flamind si ramine acolo plingind. Fratele eel mijlocas, care stia 
tot, se gindi si zise catre imparat: 

— Mai fratioare, cu fratiorul eel mic nu e bine ! L-a inselat zina si i-a 
luat portofelul. O sa-1 rnanince jiganiile salbatice ! Hai cu oastea dupa el sa-1 
scapam cit mai avem timp. A trecut oastea pe luntri si 1-au adus pe fratele 
lor la palat din ghearele zinei rautacioase. Abia atunci, tatal lor se intoarse 
acasa din negustorie. Cind aci, nu e pasarica, nu sint copiii ? ! Ce s-o fi intim- 
plat isi zicea el in gind ! Muierea il mintea si nu-i spunea adevarul. Lui 
toate-i picau cu banuiala, dar nu avea nici o dovada. Trecu gogea vreme si 
alia, cum se aria toate tainele de pe lume, ca dascalul si muierea sint vinovap. 
El nu se lasa si hai cu ei la judecata la imparat. Cind la palat, fiu-su il cunoaste, 
dar tace. Tac si ceilalti doi. Si zice atunci imparatul cum se judeca la ei. Ca 
sa se vada daca omul este vinovat sau este nevinovat, trebuie sa arunce un 
pietroi mare drept in sus si daca va cade pe capul impricinatului, acela vinovat 
este, iar de nu curat este ca lacrima si scapat de pedeapsa. Ii aseza imparatul 
pe to$i trei la rind, pe ta-su, mama-sa si pe invatator. La un semn aruncara 
pietrele in sus. Pe capul lui muma-sa si al dascalului cazura pietrele si-i omorira. 
Pe capul . lui tata-su nu cazu nimic. 

Atunci cei trei frati se repezira la tata-su sarutindu-i mina de bucurie 
ca a scapat teafar. Ii povestira toata intimplarea si ramasera la curtea impara- 
teasca, traind in pace si fericire. 

Numai pe cei lasi si ticalosi asa-i pedepsi Dumnezeu ! 

Incalecai pe o surcea, 
Va spusei povestea asa ! 

Incalecai pe o roata, 

$i va spusei povestea toata ! 



DOI FRAJI 



A fost o pareche de oameni saraci, aveau trii baieti si n-aveau decit o 
singura casa. Sa araneau cum puteau, sa ducea barbatul la padure sa adune 
lemne cu cro§na, de facea mincare sotia. 

Intr-o zi, el a vazut ca a zburat o pasare dintr-o gaura; s-a dus el, a bagat 
mina, a gasit un ou, a luat oul si a plecat acasa. I l-a aratat muierii. El credea 
ca e ou de pasare. Ea i-a zis: 

— Te duci mine la oras il vinzi si ei sare. Ajunsa el la pia^ cu oul. 

— Cit ceri pe oul asta ? 

— O punga de galbeni, a zis el in gluma. A scos punga si i-a dat-o ; negus- 
torul a luat oul si a plecat ! Da el de frica s-a ascuns prin lume sa nu-1 gasasca 
polipa ca a luat o punga de aur. 

S-a dus de a cumparat un sac nou, pine alba, orez, peste si altele si s-a 
dus acasa ! Nevasta-1 vede cu sacul plin si zice : 

— Cine ma te-a mai insaxanat si al cui e sacul? 

163 



— Al nostru. Pai de unde vii; a ingenuncheat ea 51 s-a rugat la icoana 

— Barbate, iar te duci mai de noapte la pasarea aia. 

— Ma due, fS ! 

Iar s-a dus si a luat sama ca e ou de mare pret. 
A doua oara un alt negustor ii da doua pungi de galbini, da a treia zi, 
cere trei pungi de galbini. 
Pe urma femeia-i zice: 

— Daca poti sa prinzi pasarea e bine. 

Era singura si el a prins-o si a adus-o casa. I-a facut colivie si ea oua cite 
un ou. El il vindea, facu case, se facu mare negustor si porni cu saniile piste 
Dunare. Da pasarica subt arpie avea ceva scris ce nu §tia nima. 

Cei trei copii invatau si la scoala, da invatatorul era si dascal la scoala, 
aude asta di la alti copii, trage cu urechea. 

— Ai ma, cum aveti voi o pasarica ? 

— Da, face oua si tata ia aur pe oua ! 

Merge dascalu in vizita odata, de doua ori, si se-mprieteneste cu nevasta 
omului. Cind omul ei era plecat, el cere daca-1 iubeste sa-i taie pasarica. Ea 
pentru a-i dovedi zice da. 

Da invatatorul a vazut ce e scris : cine va minca capul va fi imparat, cine 
va minca pipota va sti tot, iar cine va minca inima va fi istet. Dascalul a citit, 
a tacut si i-a zis: 

— S-o tai si la nima sa nu-i dai nimic si copiii sa vie la biserica sa nu le 
dai sa manince din pasarica. Copiii au stat cita la biserica si au plecat acasa. 
El nu i-a vazut. Cind acasa al mare a cerut sa manince. 

— Nu ca, din pasarica nu se poate, ei cer si ea ii da la al mare capatina, 
la al mijlocas ii da pipota si la al mic neavind ce sa-i dea, el a furat inima si au 
plecat la joaca. 

Vine invatatorul: 

— Ai taiat pasarica ? 

— Da. 

— Unde e capul ? 

— L-a mincat al mare. 

— Da pipota ? 

— A mincat-o al mijlocas. 

— Da inima? 

— A mincat-o al mic. 

— Unde sint copiii ? 

— Afara. 

— Sint copii rai, sa-i inchidem in hambari si sa-i ducem acuma sa-i 
inchidem. Cind o veni omul tau, sa-i spui ca ei au dat drumul la pasarica si 
de frica au fugit la padure ca sa nu-i bati. 

I-a luat pe copii si i-a inchis in hambar. El a luat cheia la el cu gindul 
ca noaptea sa-i omoare ! 

Cel ce mincase pipota stia tot si a zis: 

— Ma, la noapte ne omoara dascalul. 

— Ce s5 facem ? al mic zise. 

— Scoatem o scindura si fugim toata noaptea. 

La ziua ajunsera departe intr-o poiana, da acolo mult a lume. Da sa due 
si ei sa priveasca, cind acolo lumea avea sa aleaga pe imparat si cum il alegeau? 

164 



I mpodobeau un porumbel, golumb cu flori, 5'i-i dau drumul si pe-al cui cap se 
va pune ala era ales imparat ! 

Stind ei asa, se da drumul la golumb si golumbul se pune pe capul alui 
mare, care mincasa capatina. Lumea a zis: 

— Nu e adevarat ! Nu e adevarat ! a facut golumbul greseala. Atunci au 
prins golumbul si i-au pus iar coroana de flori si i-au dat drumul. 

Golumbul iar face un ocol si iar sa pune pe capul alui mare. Da lumea 
nu vrea sa-1 puie pe el imparat si altii mai sireti zic: 

— Sa-1 punem intr-un sac si sa-1 ascundem pe copil sa nu-1 vada golumbu. 
Detera ei drumul a treia oara la golumb, el ocoli, ocoli pina sa pusa pe 

sac. Atuncea lumea a ramas cu gura cascata si a zis: 

— Asta este ales de Dumnezeu ca imparat. 

Da el nu stia nimic si-1 invata al mijlocas; faceau susele, poduri, imbracau 
armata, instruia armata, si de aia li se zicea cei doi frati imparati ! Da imparapa 
mergea bine. 

Cel mai mic gasi un portofel din care or citi bani lua nu se termina. A 
auzit el ca este intr-un ostrov pe Dunare o zina care-i poate goli portofelul. 
S-a dus la zina si i-a zis: 

— Ma, de atita vreme, n-a venit nima la mine. A pus gheara pe el si i-a 
luat portofelul si i-a dat cu piciorul. El n-are bani nici sa iese indarat din ostrov 

— Ma, stii tu ce este cu fratile ? L-a inselat zina, mergem sa-1 luam la 
palat. L-au adus la palat iar. 

Tatal lor veni de pe unde era dus si vede : 

— Nu e pasarica, nu sint copiii ! 

Ea a mintit cum a fost invatata, da s-au gasit vecini care au spus de dascal 
ca a trecut si el pe la el. Si iaca sa-1 dea in judecata. Da unde sa-1 dea in 
judecata ? A crezut si el ca ai doi imparati judeca dirept. Trecu timp de atunci 
si se duce el cu dascal ul la judecata. Da el nu-i cunoaste pe copiii lui, da copiii 
il recunosc si-i judeca asa: 

— Fiecare sa ia o piatra mare si s-o arunce in sus si care e drept n-are sa 
cada piatra pe el. Toti au aruncat piatra si-a cazut pe dascal si pe muma-sa, 
asa a ramas numai tata. 

Pe urma ei au spus tot lui ta-su §i au ramas impreuna la palat, iar cei 
vicleni au fost pedepsiti de eel de sus. 



DREPTATEA SI STRlMBATATEA 



Departe spre soare-rasare, la coadele marilor, unde se impreuna cerul 
cu pamintul, traia un imparat batrin si girbovit de ani. Imparatul isi invata 
copiii de mici sa minuiasca arcul si sulita, sa calareasca, sa loveasca cu prastia 
din zbor vulturii semeti si sa se bata cu sabiile facute din paltini. Copiii cresteau 
sub privirea grijulie a batrinului imparat care-i invata sa fie drepti cu lumea si 
cinstiti. li invata imparatul pe fiecare si cite o meserie, fiindca zicea batrinul, 
soarta-1 poate face pe om imparat, da-1 poate face si cersetor si cine are o 
meserie, are bratara de aur. 

165 



Imparatul ajunse intr-o vreme ca-i lua Dumnezeu vederea. Mergea 
incovoiat in toiag si abia tinindu-se de fiul eel mic care fundu^i mila nu L I lasa 
sa se chinuie tinindu-se de pereti. 

Asa trecea vremea si imparatul imbatrinea si imbatrinea mereu de-i 
crescuse o barba alba pina la genunchi, iar trupul i s-a facut tot :: o rana de-i 
cadeau plotoaje de coptura pe jos si viermii misunau pe carnea lui. Degeaba 
incercara toti vracii sa-1 zviduie ca toti ramasera neputinciosi in fata boalei 
care-i macina zilele in chinuri. $i asa intr-un miez de noapte neagra ca si inima 
lui de atitea chinuri Sfintul Arhanghel scobori din cer pe o scara purtind in 
mina o sabie de foe si intra la imparat. Cind vru sa-i ridice viata cu sabia 
de foe, imparatul se-mbujora la fata si-i spuse: 

— Mai asteapta o clipS, Sfinte Arhanghele, ca n-as vrea sa tree in lumea 
celor drepti inainte de a da povete celor doi copii ai mei: 

— Grabeste-te, batrine, spuse Arhanghelul, eu sint in slujba si n-am timp 
sa astept pe fiecare muritor. Pina in zori trebuie sa colind pamintul in lung 
si in lat ca sa rup firul vietii la mii de mosi ca tine, la mii de fete, baieti si copii. 

Dupa ce Arhanghelul se aseza la capul imparatului, lasind jos sabia, 
imparatul isi chema fiii si stringindu-i la piept le spuse: 

— Copiii mei, si lacrimile il podidira curgindu-i siroaie pe cutele adinci 
ale obrajilor scorojifi de batrinete, eu plec din lumea asta. Ma due departe sus 
in lumea celor drepti linga mama voastra care ma asteapta. Voi ramineti singuri. 
Aveti grija de imparatie, s-o aparati de dusmani si sa v5 intelegeti ca fratii. 
Sa nu impartiti imparatia. S-o stapiniti cu schimbul, unul un an, celalalt un 
an, pina va vor mosteni copiii vo§tri. Iubiti-va neamul, fiti drepti fata de cei 
saraci ca si fata de cei bogati. Dreptatea sa fie izvorul din care sa va adapati 
voi si supusii vostri. Dupa asta, Sfintul Arhanghel ridica sabia de foe, trase 
si imparatul amuti pentru vecie. Copilul eel mic plinse amarnic moartea 
tatalui sau, iar eel mare abia asteapta sa-1 ingroape pe ta-su ca lua in miinile 
sale frinele imparatiei, alegindu-si ca sfetniei dintre oamenii mincinosi §i 
nedrepti, hoti si tradatori. Fratele eel mare si nedrept zise indata celui mic: 

— Aide de la mine, nu mai vreau sa traim impreuna, iti dau toata averea 
ta, trei sute de techini §i un cal, asta e toata partea ta din tot ce am mostenit 
de la tata, alta nimic n-ai. 

— Fac voia ta, frate, raspunse fratele eel mic si drept. El isi lua cei trei 
sute de techini, calul si pleca rostind: 

— Agrest, lauda lui Dumnezeu. lata cit mi se cuvine din toata imparatia. 
Fratele eel mic porni in lume fara nici un capat. Merse pe unde-1 ducea 

calul si gindul. Dormea pe cimp, se hranea cu pur din padure, cu alune 51 
struguri de vita salbatica. Mergind el asa in lung si-n curmezis de imparatie 
se intilneste cu frati-su imparatul. Fratele eel mic si drept striga celui nedrept: 

— Sa-ti ajute Dumnezeu, frate ! 

— Rau sa-ti dea Dumnezeu, frate, ca-ntotdeauna pomenesti pe Dumnezeu, 
cind e stiut ca e mai buna nedreptatea decit dreptatea, zise cu minie fratele, 
ajuns prin sila imparat. 

— Ai sa ne ramasim ca e mai buna dreptatea decit nedreptatea, adaugS 
eel mic. 

— Primesc ramasagul, raspunse cu ingimfare, fratele eel mare. Ei facuri 
ramasag pe o suta de techini. Drept judecatori, cazura la intelegere sa intrebe 
pe eel dintii om ce le va iesi in cale si sa hotarasca ce este mai buna, dreptatea 
sau nedreptatea. 

166 



Acuma, mergind ei asa vreme indelungata iata ca intr-o zi, in asfintit 
de soare se intilnesc cu un calugar calare pe un cal alb si frumos ca un golumb. 
Fratele eel mic fiind sigur ca e mai buna dreptatea si ca toata lumea iubeste 
si doreste dreptatea, vazind calugarul si imbujorindu-se la fata ca a dat peste 
un om cinstit il intreba: 

— Sfinte parinte, drumet esti ca si noi si sfint precum vesmintele te 
arata ; spune, ce este mai buna, dreptatea ori strimbatatea ? 

Calugarul ii privi pe amindoi si rizind ca un diavol raspunse: 

— De cind e lumea, lume si pamintul, pamint, strimbatatea e mai buna ! 
Fratele eel mic ramase trist locului, cum poate un calugar sa spuria ca e 

mai buna nedreptatea decit dreptatea. Scoase cei o suta de tectum si-i dete 
lui frate-su zicindu-i: 

— Na-i, si de aram sa-ti fie ! 

Dar in momentul asta calugarul se-ntoarse pe calul sau arapesc si bufni 
intr-un ris cu hohot. Cind baga bine de seama fratele eel mic vazu ca era dracul 
Atunci intelese ca sub haina de calugar, s-ascunsese un diavol. Fratii se des- 
partira, si eel mic cutreiera lumea plin de mihnire ca a fost inselat. Toata averea 
lui mai era un cal si doua sute de techini ce-i mai ramasesera dupa ramasag. 
Banii nu-i cheltuia, minca ce gasea prin paduri si pe cimp, prinzind cind si 
cind cite o vietate salbatica. La o rascruce de drumuri, linga un izvor, fratii 
se-ntilnira iara. Fratele eel mic ii dete bineje celui mare, iar acesta-i raspunse: 

— Rau sa-ti dea Dumnezeu, ca nu vezi ca strimbatatea pune stapinire 
pe lume? 

— Aide sa ne ramasim a doua oara, ci tot dreptatea e mai buna. 

— Bine, vreau, adauga eel mare, sa ne judece iar primul om care ne va 
intilni in cale. 

Fratii dupa ce-si adapara caii pornira pe un drum incovoiat si cu ripe la 
dreapta si la stinga. Fratele eel mic mergea cu teami. Deodata, in fata lor 
rasari ca din pamint un arap buzat negru ca o caldare de mamaliga. 

Fratele al mare il opri intrebindu-1 : 

— Ma frate arape, ce mergi prin imparatia mea cu buzduganul de aur, 
fie ca esti vita de-mparat, fie ca esti vita de sarac, spune-ne adevarul. Ce este 
mai buna, nedreptatea sau strimbatatea? ! 

— Nedreptatea, raspunse arapul, zbughind-o ca o naluca pe calul care 
scotea flacari pe nari. Dupa aia arapul isi intoarse calul si i se vazu coada 
si coarnele de drac. $i de data asta fiul imparatului eel mic fusese pacalit. 

Ii dadu fratelui eel mare pe cei o suta de techini si se despartira. Fratele 

eel mare pleca spre palatul sau iar eel mic pribeag in lume la voia intimplarii. 

Dupa vreo luna fratii se-ntilnira iar, si eel mare il intreba pe eel mic: 

— Frate draga, asa ca e mai buna nedreptatea? 

— Dreptatea e mai buna, macar de as ajunge rob si cersetor, adauga 
eel mic. 

— Vrei sa ne ramasim pe ultimii tai o suta de techini ca e mai buna 
nedreptatea? 

— Vreau ! 

— $i sa ne judece intiiul dilator intilnit in cale? 

— Fie voia ta, frate ! 

Fratii mersera o zi, mersera doua, si-n a treia zi se-ntilnira cu Dumnezeu 
in cale. joalele de pe el sclipeau si-mprejurul capului avea un cere stralu- 
citor ca soarele de pe cer. 

167 



— Calatorule, cine esti tu, intreba fratele eel mic. 

— Eu sint stapinul pamintului, Dvunnezeul cerului si al stelelor. 

— Daca esti tu cu adevarat Dumnezeu, fa-ne dreptate noua, celor doi 
frati aflati in vrajba si spune-ne, ce este mai buna, dreptatea sau strimbatatea ? 

— Strimbatatea, fii mei, este mai buna, toata omenirea e nedreapta ! 
Fratele eel mare bufni intr-un ris dracesc, iar eel mic neasteptindu-se 

ca pina si Dumnezeu sa fie de partea nedreptatii, ofta adinc si-i dadu ultima 
suta de techini. 

— Aduc lauda lui Dumnezeu, ca n-am nici o avere, sint om sarac si cinstit 
si n-am decit un cal, pe care ma ramasesc din nou ca dreptatea e mai buna. 

Fratele eel mare auzind ca vrea sa puie ramasag si pe cal ii spuse: 

— Aide sa pornim si eel dintii drumet intilnit sa hotarasca daca e mai 
buna dreptate sau nedreptatea ! 

Ei plecara in lungul si curmezisul imparatiei. In acest timp se intilnira 
cu un mosneag orb care abia se misca bodicaind cu ciumagul poteca pe care 
abia se misca. 

Fratele eel mic il privi cu neincredere zicindu-i: 

— Mosule cu barba pina-n genunchi, ai colindat lumea si ai vazut si 
bune si rele, acum cind Dumnezeu ti-a luat vederea te rugam fii drept si ne 
spune: ce este mai buna oamenilor, dreptatea ori nedreptatea? 

— Nedreptatea, taica ! si mosul pleca incet pe dram. 

Fratele eel mic ofta din nou, il podidira lacrimile in ochi si dete calul 
fratelui mare dar aruncindu-si privirea catre mosneag, vazu ca acesta ia bastonul 
si aruncindu-1 « de-a bou » de trei ori, acesta se prefacu intr-un magar. Mos- 
neagul cind se urea pe magar care si incepu sa sara in sus de partea dinapoi, 
aruncindu-1 pe mosneag la pamint care scotind un geamat lung si nabusit 
se prefacu in diavol cu coarne, se urea pe magar si merse mai departe. Fratele 
eel mic, ramase nauc si nu-i venea sa creada ochilor ca fusese iarasi pacalit. 
Ofta din nou si intorcindu-se spre fratele sau zise: 

— Aduc lauda lui Dumnezeu ca am ajuns de tot sarac, dar tot cred in 
dreptate, n-am decit ochii si ma ramasesc pe ei ca tot dreptatea este mai buna. 

— Nu-ti pare rau daca pentru dreptate ramii fara ochi, frate ? 

— Nu! 

Atunci fratele eel mare nu avu rabdare sa astepte vreun alt judecator 
si-si face singur dreptate. Se apropie de fratele sau eel mic cu un cutit si-i 
scoase ochii zicindu-i cu multamire, sa caute pe jos prin tarina, sa-si gaseasca 
ocbii si sa-i puna la loc. 

— Acuma iata, sa te ajute dreptatea, cind ai ajuns sarac si fara vedere. 

— Frate draga, eu am pierdut averea si ochii pentru dreptate, numai 
te rog acum sa-mi dai apa intr-un ciob sa-mi ud gura si sa-mi spal ranile. 
Apoi du-ma linga un izvor si lasa-ma acolo sub o pluta sa mor la adapost de 
vint satul de apa si de dreptate. Imparatul frate il duse sub o pluta linga un 
izvor ce se afla in apropiere si-n coaja unui fag ii aduse apa. Pluta era putin 
mai in sus de izvor. Orbul se aseza la tulpina plutei; ofta mereu caci nu mai 
avea nici lacrimi si nici ochi sa mai plinga. Ramase asa in negura asteptind sa 
fie sfisiat de fiarele salbatice sau sa moara de foame. Stind el aci isi facu un 
culcus din iarba la tulpina plutei si ca sa nu moara de foame ajunse sa pasca 
iarba ca vitele. Uneori se pierdea de izvor si pluta si le cauta zile intregi 
ascultind sa auda susurul apei de la izvor. Astepta moartea cu bucurie sa-1 
scape de chinuri, dar ea il ocolea. 

168 



Intr-un miez de noapte se trezi deodata la zgomotul unui fosnet de 
pasari. Auzi pe cineva scaldindu-se in izvorul de alaturi si un glas omenesc 
spusc: 

— $titi voi, zinelor, ca fata imparatului din miazanoapte este plina de 
rani si trage sa moara? Imparatul a chemat top vracii, toate babele si dofto- 
roaicele si doftorii si nima n-o mai poate vindeca. Daca baiatul asta care doarme 
alaturi ar sti sa ia apa de unde noi ne-am scaldat si sa i-o duca s-o scalde cu 
ea, intr-o zi si o noapte ar uidi sanatoasa, pe cind asa, daca nu moare ramine 
chioara, oarba, oloaga si beteaga toata via|a ei. 

Taman cind zina cea mai mica sf irsi vorba fara a se nadai ca baiatul o 
poate auzi, in departare, in adincuri de paduri nepatrunse de picior omenesc, 
cocosul salbatec scoase un puternic cucuriguuuu, cucuriguuuu. Zinele fuga 
se-mbracara in hainele lor de borangic albe si-si luara zborul spre casa zinelor 
departe ascunse dupa un nor in ceri. Saracul orb de linga pluta cum auzi 
zborul zinelor, s-apropie de izvorul tamaduitor, i§i spala cu bagare de seama 
ochii si mare-i fu mirarea cind vazu din nou apa, iarba, copaci, paduri si pasari. 
Numai la soare nu se indura sa priveasca. La asnntit vazu si soarele si luna 
cind rasari pe ceri dupa ce se innopta. 

Mare multamire aduse el zinelor, pentru care facu si un cintec minunat 
pe care-1 cinta la poalele codrului in miez de noapte. 

Greutatea cea mare era acum, ca nu avea in ce sa ia apa ca s-o duca la 
fata imparatului. In zadar incerca el sa sape intr-o piatra cu o bauta tare loc 
pentru a pune apa care vindeca oamenii de orice boala. 

Mihnit, bietul baiat trebui sa iasa la lume sa caute un vas neinceput. 
Asa mergind el ajunse la o gradina, vazu troci crescute pe un gard. Rupse cu 
bagare de seama o troaca mai coapta si un teglici mic, le scoase seminfele si 
porni inapoi la izvorul cu apa tamaduitoare. Aci astepta el pina ce luna se sui 
sus pe cer de ramase ca un caier de lina. Asezat din nou in culcusul sau astepta 
scaldatul zinelor si dupa ce cinta cocosul de-si luara zinele zborul spre stele, 
lua troaca §i tegliciul, le umplu cu apa tamaduitoare §i porni catre imparatia 
de miazanoapte. Lung era drumul pina la acel imparat. 

In timpul asta fata imparatului tragea sa moara. Varuicile ei ca si danacii 
care venisera din toata lumea cu fel de fel de leacuri sa-i scape viata nu-i puteau 
ajuta la nimic. Acum nici un leac n-a putut s-o vindece, fata imparatului abia 
isi tragea sufletul. Imparateasa isi smulgea parul din cap de durere, umbla 
nauca prin palat §i nu-§i mai gasea loc de durere ca-si pierde fata. Imparatul 
se gindea sa-si puna capat zilelor cu gida, daca fiica lui va muri pentru ca o 
avea numai pe ea. Acuma in timpul asta fratele eel sarac mergea iute spre 
scaunul imparatiei. El alerga ziua si noaptea, drumul era lung si cal nu avea. 
Ar fi putut sa fure vreun cal, insa se gindea ca ta-su 1-a-nvatat, nici la cea 
mai mare nevoie sa nu fure din lucrul altuia ca mare pedeapsa 1-ar putea astepta. 

El mergea pe cai lungi si ocolite tot asa cum il sfatuise ta-su ca cine 
merge pe drum ocolit ajunge mai iute decit eel ce vrea sa ajunga pe drum 
mai drept. Marea lui nenorocire a fost ca necuratul 1-a urmarit de pe urma. 
Cind s-a apropiat de zidurile marelui oras care se zareau in departare, diavolul 
ii ie§i inainte prefacut in porcar si cind trecu cu porcii pe linga el inadins dete 
cu o moaca si-i sparse troaca cu apa de la izvorul zinelor. 

— Ce-ji pare rau, de o troaca mai, de ma privesti asa? 

— Nu-mi pare rau, omule, ca stiu ca n-ai vrut, numai ma mir unde s-a 
pomenit porcar cu coada? ! 

169 



Diavolul atunci baga de seama ca uitase sa-si bage coada-n cioareci si 
pleca cu turma de porci, ru$inat la Scaraoschi sa ceara altc toale ca a fost 
recunoscut. Tartorele se facu foe de minie de-1 pali de citeva ori peste spinare 
cu o furca de fier de-i piriira oasele. li porunci sa se prefaca in cer§etoare ca 
sa-1 poata cata daca nu mai are si aite vase cu apa de la izvorul zinelor. 

In timpul asta fratele eel mic schimba poteca o lua sa ocoleasca cetatea. 
Diavolul prefacut in cer§etoare se lega de un baietandru care venea de undeva 
de la drum, §i crezind ca e fratele imparatului care ducea apa zinelor se pre- 
facu ca a fost batjocorita ca cersetoare incepu sa-1 loveasca cu ciomagelul tocmai 
pe unde zicea baba, caci ciomagelul era putere fermecata. Cind baba a gindit 
c-a spart toate vasele drumetului ce le-ar fi avut si-a vazut de drum lasindu-1 
pe acesta lesinat. 

In acest timp fratele eel sarac al imparatului din imparStia lui Soare 
Rasare, ascultind de sfaturile tatalui sau, ca daca vrea sa ajunga la tinta e mai 
bine sa foloseasca drumul ocolit, porni §i merse pe marginea ora§ului §i intra 
in cetate, tum-te pe la celalalt capat al orasului. Ajunse acolo taman inainte 
de. cintatul cocosilor. 

In palat toata lumea plingea si se vaicarea. Fata imparatului isi tragea 
cea de pe urma sunare. Cei de linga ea stateau incremeniti §i neputinciosi in 
fata mortii, care venise §i sta gata sa-i ia sufletul tinerei §i frumoasei nice de 
imparat din imparatia de miazanoapte. §i m deznadejdea asta cind toti o cre- 
deau pierduta si insa§i moartea era sigura ca inainte de cintatul cocosilor 
va zbura cu sufletul frumoasei fete spre cer, fratele eel mic §i sarac intra ca 
furtuna in palat nu ca un flacau chipe§, tinar ?i frumos, ci ca unul rupt, zdren- 
taros cu fata batut! arsa de soare §i vint, supt de foame ?i istovit de drumuri 
pe care mersese de trei luni de zile, zise cu indrazneala incepatorului insa cu 
un glas aproape stins de drumuiala: 

— Am venit cu apa tamaduitoare de la marginea lumii ca sa dau viata 
fiicei voastre. Lasati-ma o zi §i o noapte sa o ingrijesc eu si s-o spal cu apa 
de la izvorul zinelor. 

— Bine ai venit, fiule, fa ce stii sa-mi poti scapa fiica de la moarte si 
daca vei putea, imparatia va fi a ta. 

— Fac tot ce pot §i cred ci e bine si drept, a§a cum m-a invatat tatal 
meu. Fratele eel mic, puse intr-o albie de lemn citeva picaturi de apa din 
tegliciul pitulat sub bratul sting §i ii facu baie fiicei imparatului. Fata incepu 
sa se simta mai bine, se inveseli §i multami necunoscutului care-i adusese 
leacul din apa neinceputa a zinelor. Dupa o zi §i jumatate ea fu vindecata si 
ie§i pe portile palatului de aur ca s-o vada poporul din imparatie, care auzind 
de insanatosirea ei se strinsese la portile palatului sa se bucure. 

Dupa ce fata uidi curata si sanatoasa de rani, imparatul se bucura asa 
de mult ca scoase pe toti robii din inchisori si ierta de datorii pe toti oamenii 
saraci ai imparatiei. El se jura ca nu va mai face nic^odata razboaie si va cere 
la top imparatii sa traiasca in prietenie si in^elegere ! 

Se inveseleau soli de imparati veniti din toate partile lumii, se inve- 
selea poporul de insanatosirea fiicei imparatului. Imparatul de bucurie, imbraca 
pe bietul drumet in toale de matase stralucitoare de imparat cum i se cuvenea 
dupa dreptate, il lua ca ginere §i cheama la nunta fiicei sale pe toti imparatii 
din lume. 

La nunta veni si fratele sau eel mare din imparatia de la Soare Rasare. 
Linga scaunul imparatului sta acum inca un scaun de aur in care sta fratele 

170 



eel mic si sarac, eel cu direptatea. Fratele eel mare, imparatul (arii de la Soare 
Rasare, vazind pe fratele sau eel mic linga imparat sezind pe scaunul de aur, cu 
ochi in cap pe care el ii scosese, se infricosa, ingalbeni si ramase locului ca o 
stana de piatra. 

Drumetul, inainte de a se insura cu fata imparatului vru sa incerce pe 
imparat sa vada cit de drept este si-1 intreba: 

— Inalte imparat, ce credeti ca e mai buna, dreptatea sau nedreptatea? 

— Dreptatea e mai buna, taicule, ca ea iese la lumina din intuneric 
ca si soarele din noapte, ca si iarba si vietatile, primavara din negura pamintului. 

— Atunci vreau sa va fiu ginere. Eu pentru dreptate am pierdut imparatia 
tatalui meu, am ajuns sarac si cersetor si iata ca pentru dreptate soarta m-a 
ajutat sa inving nedreptatea. 

Imparatul auzind ca el a fost si fiu de imparat si a patimit pentru drep- 
tate si mai mult s-a bucurat si nunta a tinut o luna si-o saptamina, de cind 
se punea luna si uidea cit secera. 

La nunta lui el s-a purtat frumos cu fratele lui eel mare, spunindu-i: 

— Frate draga, tie sa-ti dea soarta asa bine, asa noroc, dupa bunatatea 
inimii tale ! 

Dupa nunta, frate-su imparatul pleca foarte mihnit ca imparatia sa s-ar 
putea clatina de acum inainte din pricina fratelui eel mic caruia ii scosese 
ochii si-i luase toata imparatia. Se temea acum de puterea fratelui sau care 
avea in mina dreptatea. La drept vorbind fratele eel mic ajuns imparat isi 
vedea de treburile imparatiei, de dreptate pentru popor si nici nu se gindea 
sa-i faca fratelui sau vreun rau. Era multamit ca putea sa imparta dreptatea 
intre oameni. Tinara imparateasa avu dupa un an de zile un fat frumos ca 
din povesti. Urma din nou veselie si petreceri si peste tot dreptate si multa- 
mire pentru popor. Fratele eel mare in schimb ajunsese foarte trist si nemul- 
tumit cu soarta sa. Incepuse sa se caiasca de faptele sale insa totusi lacomia 
nu-1 parasea. Aflase de izvorul zinelor si se gindea ce sa faca ca sa-1 poata 
intrece pe fratele sau. 

Tocmai atunci auzi ca intr-o imparatie din miazazi ar & pe patul de 
moarte fiica imparatului. Isi puse in gind ca n-ar fi rau daca si el se duce 
ca fratele sau sa fure din apa si apoi s-ar insura cu fiica imparatului. S-o 
vindece mai intii, e tocmai ceea ce dorea ca sa-1 intreaca pe fratele si sa-si 
mareasca si marginile imparatiei. Zis si facut ! 

Nu statu mult pe ginduri, lua un vas si porni la izvorul zinelor. Aci mai 
intii isi scoase ochii si se pregati sa astepte miezul noptii ca sa ia si el apa 
din izvorul eel tainic. El care credea si acum ca e mai buna nedreptatea s-ascunsa 
intre niste rachita si astepta cu luare aminte coborirea zinelor din cer la scaldat. 
Voia si el intii sa-si spele ochii ca sa vada, apoi sa ia apa intr-un ulcior si sa 
se duca la fata imparatului din miazazi. Dupa putin timp s-auzi fosnetul zinelor 
care veneau voioase la scaldat. Gnd ajunsera la izvor, cea mai mare spuse 
catre celelalte: 

— Suratelor, fetelor, voi stiti ca s-a vindecat fata imparatului de miaza- 
noapte cu apa din izvorul nostru? 

— Bag seama vreo fata omeneasca o fi ascultat vorbele noastre si i-o fi 
dus din apa tamaduitoare, spuse cea mica. 

— S-ar putea si acum cineva sa m-asculte. Ar fi bine sa cautam impreju- 
rimile inainte de a ne scalda. 

171 



Zinele incepura a cata. Nu catara prea mult ca detera peste fratele eel 
mare pitulat in desisul rachitelor. 

— Ce cauti aci, blestematule, in imparatia zinelor, nu stii ca cine vine 
sa ia apa pe furat din izvorul vietii, plateste prin moarte? 

Fratele care iubea nedreptatea si nu era multamit cu soarta ce o avea, 
fu apucat de zine de miini si de picioare care tragind fiecare de el in toate 
partile, il spintecara in bucati si-1 azvirlira linga un ciongar batrin ca sa-i 
manince carnea cea acra corbii si vulturii cerului. 

Fratele eel mare isi facu singur dreptate in cele din urma, caci sapase 
groapa altuia si cazu el intr-insa. 



MUSTACIOSUL 



Au fost trei fete la adunat fin pe livezi primavara. Cum adunau ele fin 
de pe livezi, le-a vazut ursul din pestera. S-a repezit la cea mai frumoasa, a 
luat-o in brata si a fugit cu ea in pestera. S-a culcat cu ea si-a luat-o de muiere ! 
Muierea a plecat greoaie si a facut copilul. Ursul n-a lasat-o nici sa vada 
soarele. 

I-a dat ea copilului tita si-i spune: 

— Pana cind ma tii asa, ia piatra din usa pesterii; am copii acusa, nu 
mai plec eu de la tine. Si iasa ea afara pe lume, mingaie copilul. Da intr-o 
zi, cind i-a venit ei a luat dunga si a fugit si s-a dus in lume, 1-a lasat pe 
urs. Dar copilul a ramas cu tata-su. Nu mai are tita si-1 intreaba ursul pe 
copil: 

— Ce-ai mincat pina acum ? 

— Lapte ! 

— Bine, o sa-ti aduc lapte de vulpe, lupoaica, ursoaica, de ce-ti place 
tie ! S-a-nvatat copilul pe lapte amestecat de la joavine. $i asa a crescut copi- 
lul 10 — 15 ani si se simte puternic. Si-a venit el in mintea lui si-i spune 
la urs: 

— Tata, ce stau eu cu tine ? Eu sint un om, ma due la lume. Trebuie 
sa ma-nsor sa iau famie ! 

— Ma taica, copile, vrei sa asculti de mine ? Sa nu iesi din pestera, 
nu fi prost sa iesi. Vad si eu ca trebuie sa te duci in lume. Vino-ncoa 
cu mine. 

Si si-au ales un fag mai gros. 

— Daca pleci de la mine, ia fagul asta, scoate-1 si pune-1 in pamint, cu 
coroana, cu crengile-n jos. Hai trage afara pe fag. 

Trage, dar n-are putere sa-1 scoata ! 

— Poti sa pleci numai ramii un om prost; dar daca mai stai un an de 
zile ai sa ajungi om mare, haiduc mare. S-a oprit copilul si a mai stat inca 
un an. Era mai puternic. Cind a venit anul a zis: 

— Hei, tata, a trecut anul, ma due. 

— Vino incoace, scoate fagul si pune-1 cu vinele-n sus. 
Il trage dar nu poate sa-1 intoarca. 

— Mai trebuie sa stai inca un an, daca vrei sa asculti de mine sa ies-i 
om mare. Al de al treilea an 1-a scos pe fag si 1-a pus cu radacinile-nsus. 

172 



— Hei, acuma poti sa te duci. 

A plecat baiatul in lume. Se duce pe o cimpie. Cind se uita acolo 
pluguri multe, ara cu boii. Numara el vreo 400 pluguri, ara until dupa altul. 
Le da bun lucru si se duce la plugari. 

— Bun lucru, plugarilor, aveti ceva demincare? 

— Bre, inca n-a venit prinzul; vine acusi mincarea, de 400 de oamini 
si 400 de pluguri. 

— Mai odin si eu aici pina vine prinzul. 

— Lasa ca prinzesti cu noi ! 

Pe la prinz, iata carale vin pline cu fiertura, oale, cazane. Au oprit plu- 
garii boii, s-aseaza sa manince. Zice baiatul : 

— Bre, eu n-am socoteala sa maninc cu voi, n-aveti nici voi. Eu nu ma 
satur singur. 

— Fugi de-aci ca nu poti s-o maniac i singur pe toata. 

— Hai la ramas, zice. Daca n-oi minca sa ma omoriti aici, dar daca 
oi minca tot, sa stiti ca va iau cele 400 de pluguri. 

Plugarii au cascat ochii si 1-au lasat sa manince. S-a pus pe mincare si 
ipraveste. 

— Paziti bine, ori imi luati capul, ori va iau plugurile ! El le minca 
mincarea toata. 

— Mai aveti? 

— Nu mai avem. 

— Dejugati boii. Au dejugat boii si au adunat plugurile. A lasat tinjelile, 
jugurile si plugurile cu rotile cu totul le-a luat in spinare si a plecat cu ele in 
oras si a intrebat cine este acolo fierar si 1-a indreptat lumea intr-acolo. 
Le-a dat jos. 

— Esti maistor bun, stii sa lucri? Poti din plugurile astea toate sa-mi 
faci un buzdugan? 

— Pot. 

— O sa-ti platesc bine. O sa-ti ajunga fierul? 

— O sa ajunga. 

Insa fierarul a facut socoteala ca asta este unul intr-o ureche si o sa-i 
faca un buzdugan mai mic si o sa scape. 

— In cutare vreme o sa vin sa-1 iau ii zisa. 

S-a apucat fierarul a topit fierul si a facut un buzdugan; alelante plu- 
guri i-au ramas lui. 

In ziua vorbita vine baiatul sa-si ia buzduganul si maistorul sa-si 
ia banii. 

— L-ai fursit? 

— L-am fursit. 

— Adu-1 incoa. 

Ia copilul buzduganul il invirteste de doua ori si da cu el in sus; cind cade 
jos se si fringe-n dona. 

— Zisesi ca-mi faci buzdugan? Scoate plugurile toate ! 
Le-a scos §i 1-a taiat pe maistor. 

Ia baiatul plugurile si buzduganul pe spinare, plead si se duce la alt 
maistor. 

— Poti sa-mi faci din plugurile astea un buzdugan? 

173 



— Pol 

— Daca poti, fa-1 ; cit ccri atit iti platesc. 
Maistorul auzise ce se intimplase cu celalant. 

— Lasa-1 ca-ti fac buzdugan. El lasa plugurile §i maistorul a topit tot, 
ba a mai cumparat 20 de pluguri si a bagat tot in buzdugan. 

Vine copilul sa ia buzduganul. Da cu el in sus si cind cade nu se 
mai fringe. I-a dat banii si a plecat. 

A iesit pe o cimpie unde munceste lumea. Merge pe drum, da-n 
oalda linga drum, sapa un om cu fata lui. 

— Bun lucru ! 

— Multamesc dumitale. 

— Aveti o tira de mincare ca tare mi-e foame. 

— N-avem, da vine muierea cu prinzul, sezi ca e vremea sa vina. 

— Da ce-ti este fata asta ? 

— Asta este fata mea ! 

Se vede si muierea cu prinzul. Oala imbaierata, malaiul pe traista. 
A pus jos masa, a pus fasuiul in strachina. El cum a pus mma pe lingura a 
inceput sa soarba; da omul, gazda holbeaza ochii mari. 

— Stai o tira, mai baiete, nu te grabi: ca la noi asa este obiceiul sa faci 
sfinta cruce si sa zici: « Doamne pazeste-ne de rau », si pe urma sa maninci. 

Facu baiatul cruce, iar lua lingura si incepu sa manince. Mincara toti 
si toti se lasara deodata. 

— Mai baiete, nu-ti fie rusine, ia de maninca. 

— Am mincat si m-am saturat. 

Se gindi el: dincolo maninci cit 400 si nu te saturi, dar aid ma saturai. 
Ce-o mai fi si asta? 

Dupa ce se saturara odinira cita si o luara la taina. 

— Vreti voi sa maritati fata asta dupa mine ? 

— Vrem, ama se tine de ea o hala. Vine la amiaz intotdeauna la ea. 

— Astazi vine ? 

— Vine. 

— Ce ala e aia ? 

— Mustaciosul ! 

— Unde sede ? 

— Care stie ? Mai stai cita sa-1 vezi. 

— Mai baiete dincotro vine el ? 

— Vine de la scapatat. 

— $i cum vine? 

— Vine cu o mustatii pe pamint de matura drumurile si ogasele, iar dea- 
lurile le doboara si face cimpii ; iar cu alalalta mustata sterge stelele pe cer, le 
tulbura, le mesteca, le rupe. Intr-o parte de mustati are 365 de cuiburi de 
arati, prefacatori, bufni|e, berze, golumbi, toate moadele de pasari. Si cind vine, 
vine ciripind, fringe padurile, facind larma mare, rupe docile, astupa ogasde, 
opreste apele. 

Sta baiatul si sa gindeste: asa ceva n-a mai auzit. 

— Bas o sa stau sa-1 vad la amiaz. 

— Sa stai numai pitulat, colo-n tufa, acolo fa-ti crovu si stai pitit, ca urla 
ca un cutremur. Sa pierde lumina de pe pamint. Cind porneste din slavile 
cerului e mare, dar cu dt s-apropie sa face mic ca un voinic. Sa da jos, sede cu 
ea cit vrea si iar pleaca-n sus. 

174 



— O sa stau sa vad ! 

Aude la amiaza vijaind cu cele 365 cuiburi prin mustatile lui, urla 
cimpul in mustatile lui, s-apleaca copacii, pina sa face mic si doboara la ea 
cit omul. Cind s-a doborit pune capul la fata-n poala ca e ostanit. El, 
adurmit. Acum baiatul vede si pleaca la ei cu buzduganul in mina sa vada ce 
face el cu ea. Vine pitis si-1 gaseste durmind. Invirteste buzduganul si 
da-n capul lui si-1 pomeneste. 

— la fata sama, ce ma gidila-n cap ? Fata n-ar vrea sa spuna. Iar include 
oichii, iar fata-1 cata putin in cap, da nu-i spune de baiatul cu buzdu- 
ganul. Baiatul mai da odata cu buzduganul si zice: 

— Ceva m-a ciupit in cap, ce, tu nu vezi ? zice Mustaciosul. 
Baiatul isi face planul sa dea din toate puterile, sa opinteste odata, 

da cit poate si sa pune pe fuga. El sare suparat. 

— Care ma pisca ma de nu ma lasa sa ma odinesc ? 

Fuge baiatul, da si Mustaciosul dupa el. Ajunge la o arie, unii vintura 
griu. Zice baiatul: 

— Ia-ma pe lopata si arunca-ma peste apa asta. L-a pus si 1-a aruncat 
peste apa. Ajunge Mustaciosul si-1 intreaba: 

— Unde e baiatul ? 

— Uite-1 dincolo de apa. 

Il vede Mustaciosul peste o aratura, acolo un semanator cu traista de git, 
da Mustaciosul aproape. Ajunge la semanator si zice: 

— Lasa-ma-n traista ca vine Mustaciosul piste mine si ma omoara ! 
L-a pitulat in griul din traista. Omul semanind cu mina griul i-a venit sa 
lapede in gura citeva boabe si l-a aruncat in gura pe baiat. Cind sa roada 
boabele, baiatul s-a ascuns intr-o masa gaunoasa. N-are ce-i face ! Omul a ros 
boabele si samana griul. Iaca ajunge si Mustaciosul. 

— Unde-i ala care fuge pe-aici ? 

— Nu stiu, n-am vazut pe nima, cata-1 ! 

— S-a uitat da el nicaeri. Da baiatul inca mai sta pitulat in masaua 
gaunoasa. S-a intors Mustaciosul mirat. A si uitat de el ! Omul a luat plugul 
si s-a dus aeasa. A grapat si a plecat la cina. Sara cind a ajuns acasa a facut 
muierea de cina, a sezut sa cineze; dar tocmai cind sa ia lingura ca s-o 
bage-n gura, baiatu-i sare din gura. 

— Hoooo ! tu erai ? zau ca uitasam de tine. 

— Sezi la masa sa cinim. 

Se aseazara si incepura sa cineze. 

— De ce ai dumneata o masea sparta-n gura, intreba baiatul. 

— Pai cica pe cind eram mai tinar, cica m-a trimis tata cu 20 cai sa 
cumpar sare si cu 40 saci goi la mere. Am umplut 40 saci, cite doi pe un 
cal si am plecat cu sarea si cu caii. Mergind pe cimp, vine un nor si sarea 
sa topeste. Eu cat incoa, incolo o coliba, iau sacii si-i bag in coliba. Acolo am 
stat la scuteala, iar caii afara legati. Cind ma pomenesc la ziua dormeam intv-o 
capatina de cal. Vin pindarii iau capatina de cal, o pun in prastie si dau cu 
ea peste cimpie. Atunci eu am cazut cu masaua intr-un par de vie si s-a facut 
gauncassi. 

S-au inchinat §i s-au s5turat dintr-un blid cu mincare si poate traiesc 
si azi fericiti, ca lumea e mare si prostime multa. 

175 



FATA DIN DAFIN 

A fost odata o fameie vaduva, saraca si fameia avea un copil din flori 
Intr-o zi, el tot o intreba pe muma-sa cine este tatal lui? Da ea nu vrea sa 
spuna. Atunci el intr-o zi s-a facut bolnav si i-a spus lui muma-sa: 

— Muma, eu am visat ca trebuie sa-mi dai tita pe sub pragul usii, 
ca atunci ma fac bine. Ea a bagat tita pe sub prag ca sa suga, da el eria baiat 
de peste 20 de ai. 

— Nu ridic pragul pina nu-mi spui cine este tatal meu ? 

— Muica, em am fost sluga la imparat si tu esti copilul lui. Sa te duci 
in gunoi unde arunci la vite baligaru si sa cati acolo ca o sa gasasti un friu 
de la calul lui tata-tu. 

Baiatul a ridicat pragu si mum-sa a plecat. S-a dus, a sapat in baligar 
si a gasit un capastru ruginit ca vai de el. A luat capastru, 1-a scuturat si 
a sclipit ca aurul, rugina a cazut toata. Si vine calul lui ta-su batrin si bubos 
prapadit de tot. Calul vorbi: 

— Ce ai cu mine, stapine ? 

— N-am nimic ! Eu te-am strigat. 

— Eu sint calul lui tata-tu. 
Si el i-a dat brinci calului. 

— Nu-mi da brinci, da fierbe ovas cu lapte si ai sa vezi ce am sa-ti fac ! 
El a facut as, a cum i-a cerut si 40 de zile i-a dat sa manince si s-a facut 

un cal frumos si i-a spus: 

— Stapine, eu stiu ca tu ai un gind de plecare undeva, da sa ma asculti 
pe mine. Da el avea gindul sa piece sa cate fata din dafin; il rodea dorul s-o 
cate. Si au plecat la fata din dafin, ca avea calu arpii, ca eria nazdravan. 

— Vezi, acuma ajungem la o livada cu flori frumoase ce n-ai mai 
vazut, tu sa nu te atingi de ele, ca daca rupi o floare, toate florile sa gra- 
madesc pe tine, ca florile sint vii si ataca oamenii voinici si calare si-i omoara. 
Ca multi voinici au plecat la fata din dafin si au murit. 

Au plecat si au ajuns la lunca de flori, catifelate si in mai multe 
culori, toate intoarse cu fata spre voinic si cal si el s-a oprit si nu s-a dat jos si 
nici n-a rupt nici o floare. Pe urma a trecut o prapastie si a mers si a ajuns 
la o padure. Aci calul i-a spus: 

— Priveste piste padure si vezi ce ne asteapta ! 

Piste padure doi balauri intoarsera capetele spre ei. Calul a spus: 

— Baga mina in ureichea mea si gasesti o gresie, dai cu ea piste padure 
cit poti. A luat gresia si a aruncat-o piste padure, iar ?erpii au aplecat 
capetele §i calul a zburat piste ei. Au ajuns ei la un zid, sa due pinga zid 
ca sa gasasca un loc de trecere. Zidul era inalt de la pamint pina la cer. 
Calul atunci iar i-a spus: 

— Baga mina in urechea mea, scoate o greasa si da-i cit poti in zid si 
s-a facut in zid o gaura cit sa treaca calul §i au trecut si pe a treia prapastie. 
Si-au plecat la fata din dafin. 

Cind au ajuns aproape, calul a zis: 

— Nu mergem la fata din dafin, mergem la un mos sa ne inveje el ce 
sa facem? S-au dus la mosu si mosu a intrebat: 

— Am venit sa ne sfatuiesti ce sa facem ? 

— Bine ca ap venit, ca mulji voinici au mai venit $i top s-a facut 
piatrS. Dar daca vrei s5 izbutesti sa te-nva{ sa seceri griul meu tot, sS-1 legi si 

176 



s3-I faci cirstiti. S-a dus el la cal si l-a spus tot ce i-a spus mosul. Calul i-a 
spus sa se duca sa secere. A secerat el singur 40 de zile, a legat si a fursit. Pe 
urma a venit iar la mosu si i-a spus: 

— Tu te duci acolo, da ea are putere ca pina nu va rasari soarele te-m- 
petreste. Da sa faci in asa fel sa te duci si sa o duci cu vorba pina va rasari 
soarele si dupa aia s-o iei in brata si s-o stringi. Si asa a facut baiatul. Fata 
iesea noaptea pina-n ziua din dafin, culegea flori §i iar intra in dafin, da cind 
sa varsau zorile, ea iar intra in dafin. Vitejii care veneau s-o sarute se prefaceau 
in piatra, se-mpietreau. Da baiatul s-a dus si ea iesi si culeasd flori. Ea il privi 
si astepta s-o ia in braje si sa-1 impietreasca. Ea ii da flori da el nu se apropia 
si tot ii vorbea. Dupa asta povestire se ivea soarele. Ea ii aducea flori, dar el 
ii spunea povesti si o amina, pina rasari bine soarele. Cind o vazu dupa rasa- 
ritul soarelui, o lua pe la spate in brate, o strinse si-i dete drumul. Fata se 
dusa cu chita de flori la dafin si cind ajunsa acolo, rosti cuvintele: 

— Deschide-te, dafine, 
Ca vine a ta fata, 

De soare nevazuta, 

De vint nebatuta, 

De voinic nesarutata. 
Daftnul se deschidea si ea cu bratul cu flori intra inauntru. 
Da acuma sa dusa cu bratul cu flori §i zise: 

— Deschide-te, dafin, 
Deschide-te, tata, 

Ca vine a ta fata, 
Cu bratul cu flori. 
Aid sa opri ca nu mai putu spune mai departe: 
De vint nebatuta, 
De soare nevazuta, 
De voinic nesarutata. 
Ca o vazuse soarele, vintul o batusa, voinicul o pupasa. Dafinul nu sa 
deschisa de suparare. Atunci ea sa-ntoarsa cu bratul cu flori $i sa 'dusa la 
voinic §i-i zisa: 

— Ia-ma cu tine, ca tata nu ma mai prime^te. Atunci voinicul a luat-o 
si-a plecat cu ea la mo$ul unde era calul; i-a multamit mosului, au incalecat 
aimindoi si au plecat. Da zmeoaica a aflat §i a venit in zbor, cu o falca-n cer 
si cu alta in pamint, a stropit vita, adica pe muma fetii ;i pe dafin, pe tatal 
fetii si ei au inviat pe loc si au plecat impreuna pe acelasi loc pe unde veni- 
sera. Da de acum numai era nici zidul pina-n cer, nici padurea cu balauri, si 
nici livada cu flori mincatoare de oameni. Au mers la palatele imparatesti 
unde au ramas sa stapineasca si sa triiasca in pace §i fericiti. 



OMUL CARE $TIE GRAIUL ANIMALELOR 

Un om cu o muiere sa ducea la sapa intr-o zi $i in drum aimindoi erau 
calari. El pe cal ?i ea pe iapa si in drumul lor un foe mare. §i-n mijlocul 
focului un serpe, care zbiera cit putea sa-1 scape omul. Omul a pus coada 
sapei §i sarpele s-a urcat pe sapa, pe urma i-a scuipat lui in gura. 



177 



— De-acum,; vei sti sa asculti si intalegi tot ce vorbcsc animalele si sa 
nu spui la nimeni, ca mori daca spuL Atunci pleca serpele si,plecara si ei sa 
sape la bostane. Pe drum un cue cinta. Da omul il injura pe cue, ca-1 intalesese. 
Cucul zicea: 

— Toata lumea sa moara, numai . cucu sa ramina. 

Il injura si pleca inainte; ajunsara la o cioara jigodita: 

— Ga, ga, ga ! 
Da el zice: 

— Asa fa, minca-ti-as limba, ninca cioara zicea: 

— Da-ne, Doamne berechet de porumb, sa aiba toata lumea si sa am 
si eu ! Da muierea zice : 

— Ce ma, cucul frumos il injurasi, da pe cioara spurcata o laudasi. Da 
rincheaza iapa, apoi intreba iapa. 

— Ti-e greu cu stapinul tau? 

— f mi e greu ! 

— Da tie ti-e greu? 

— Mi-e greu ca eu due si eu am minz in burta si stapinu are copilul 
iubitor. Da el a ris. 

— Ma, de ce rizi, tu stii ceva de la serpe ? 

— Nu bre, nu stiu • nimic ! 

Dar ea zor sa-i spuna ca nu mai vorbeste cu el ! 

— Bre, o sa-ti spun, da o t sa mor ! 

— Ce daca mori ? Uita, spune ma, ca mor eu ! 

A chemat omu sa-i faca cosciugu si rudele sa-i faca pomana, da cele 
ce-i faceau cosciugul ii zice: 

— Intinde-te putin, bre, sa-ji iau masura. Da cocosul cinta in prag 
iar cinele trist zice cocosului. 

— Bine ma, stapinul sa pregateste de moarte si tie-ti arde de cintat ? 

— Lasa-1 ma sa moara daca e prost ! Eu am patruzaci de gaini si pe toate 
le mint si tot eu inghit bobul al mare. Da el daca e prost sa sa lase dupa o 
muiere ! De ce nu ia el un pinnae si 'sa-i masoare selele, ca s-ar lasa ea de 
iscodiri. Se scoala el, ia un ciumag, unde eria lume adunata si da-i pe ea s-o 
omoare-n batai. 

— Ce e, ma, ce-ai cu mine ? 

— Iti spun bre vorba care-o cati ! $i fugi dupa ea. 

— Nu mai veni si nu mai spune, ma ! 

§i nu i-a mai spus si a scapat omul de la moarte. 
Da avea el doi boi si un magar, boii veneau sara obositi si gemind si 
magaru care sta toata ziua, ii intreba: 

— Ce gemeti asa, ma ? 

— Pai daca nu mai putem de lucru ? Pai ce sa facem ? 

— Faceti-va bolnavi; nu mincati sara, nu lingeti sare, nu beti apa, 
si n-o sa va mai duel la plug. 

Omul intalege tot, da sj boii asa au facut. Da omul a zis: 

— Ei, lasa, ca iau eu magarul si-1 injug in locul boilor. $i da-i pe magar, 
toata ziua ara si vine sara gifaind acasa. 

— Ei ce e, 1 cum a fost ? 

— Aa, stii ce e ? Toata ziulica am pascut pe linga potoc, doar o brazda 
am tras ?i am pascut pe linga pirau, pe lunca cu flori. 

— Alai, daca e asa, ai sa mergem la arat si le-a dat mincare si-au mincat. 

178 



;irs: , 

MUCEA CAClCEA 

■ 

Cica a fost vreodata un baiat prost de tot, care s-a bagat argat la vrcun 
Imparat bogat. 

Imparatul avea si el o fata mare si frumoasa, numai buna de maritat. 

Fata, cind 11 vedea scotind cirezile de vaci la pascut, de sus de la fereastra 
ii striga: 

— Mucea Cacicea ! Mucea Cacicea ! 

£1 lua pietre si da dupa ea, apoi o injura de mama. 

ll aude imparatul si-1 infrunta: 

— Mai baiete, sa nu-mi injuri fata de muma! Injur-o pe ea, dar ce 
ai tu cu muma-sa? 

— Bine, maria-ta, daca ea ma batjocoreste, eu ce sa fac, cu ce sa ma 
apar de ea ? Ce, eu sint Mucea Cacicea ? cum imi zice ea ? ! 

1 — Zi-i si : tu altceva, dar n-o injura de muma si de tata ! 

Zis si facut. Se gindeste el ca de acum inainte, altfel s-o injure daca-1 
mai batjocoreste ! 

Fata nu se lasa si cum il vede rupt si jerpelit cu muci la nas, incepe iar 
sa-1 porecleasca: 

— Mucea Cacicea 
Du-te la Temnicea; 
$i adu fasui, 
Sa-1 agati in cui ! 

El si mai rau se minie pe fata, da cu pietre si o injura chiar pe fata. In 
palat e zarva mare. Aude imparatul, insa el nu zice nimic, jocuri de copii ! 
Ce era sa zica? 

Mai trece, cit mai trece si fata se vaita ca e grea. Imparatul cind a auzit 
c-a ramas grea dintr-o injuratura a lui Mucea, s-a miniat foe ! Turba de minie, 
nu altceva. 

Ca sa-i pedepseasca, a poruncit sa se faca un butoi mare si sa le dea 
drumul pe o apa la amindoi. 

Pentru fiica imparatului, slugile au pus mincaruri bune toate si tot felul 
de bunatati. Pentru Mucea, nimeni n-a pus nimic. El a inceput sa plinga cind 
a auzit ca sa fie inchis in butoi si are sa moara de viu, dus de valuri peste 
mari ! si : tari ! 

$i-a facut si el citeva mamaligi si a pus sare intr-un sac, a luat apa si 
faina : de porumb si au plecat la marginea unei ape mari. 

Acolo, i-a inchis in butoi pe amindoi si le-a dat drumul pe firul apei. 
Apa era repede si i-a dus zile, saptamini si luni de zile departe. 

Fata la inceput minca bunatati, fripturi, dulciuri si bea vin. Mucea 
minca mamaligS cu ceapa si bea apa. Daca cerea de la fata ceva, ea ii da peste 
mina. La vreme fata isi minca toate bunatatile. 

Se trase de foame intr-un colt al butoiului spre Mucea. 

— Mucea, da-mi si mie o felie de mamaliga si o ceapa ! 

— Nu-ti dau, ca fetele de-mparati maninca cirnati si nu le place ceapa ! 
Fata incepu sa plinga de foame ! 

— X me » f at **> ^ ne cea pa ?i mamaliga de la Mucea ! Acum ip este bun 
Mucea, dar. la tine acas' te impiedicai de el. IatS ce iesi din glumele tale 
prostesti. 

179 



— 



Printesa minca ceapa si mamaliga plingind, apoi isi ceru iertare de la 
Mucea. Mucea, de felul lui bun la sufiet, o ierta, zicindu-i: 

— Trebuie sa te iert, nu pentxu alta, ci fiindca mi-a fost dat sa mor 
linga o fata frumoasa de-mparat. 

In timpul asta imparatul si-a venit in fire. A cazut bolnav la pat si de 
dorul fiicei era gata sa dea ortul popii. A poruncit sa piece toate vapoarele 
si sa cate butoiul cu fiica-sa si cu Mucea si pe amindoi teferi sS-i aduca indarat 
la palat. 

Vasele imparatului au inceput sa misune peste mari si tari, pina ce i-a 
gasit. Mai aveau putin din faina de malai si mureau de foame ! Cind i-au scos 
afara din butoi, amindoi erau galbeni ca turta de ceara. 

S-au pus cu mincarea, beutura si traiul bun pe ei si pina sa ajunga in 
imparatia lui tatine-su, si-au prins fata de om. Au inceput sa se zburde de 
bucurie. Mai la urma urmei au sosit si la palatele cutropite cu aur ale im- 
paratului. Imparatul era pe patul de moarte, gata-gata sa-si dea sufletul. Cind 
si-a vazut fata, i-a venit sufletul la loc si a poruncit sa se faca nunta cu Mucea. 

Mucea insa a inceput sa plinga zicind: 

— Ba, maria-ta, eu ma insor cu printesa numai daca inceteaza cu porecla 
asta de Mucea Cacicea ! 

— Sa nu-1 mai poreclesti si sa-i zici pe numele lui cu care 1-a botezat 
ma-sa, auzi ! $i ai sa te mariti cu el, ca el ti-a purtat noroc tie si tu lui. 

$i s-au casatorit, printesa a facut un dolofan de copil frumos ca un boboc, 
cu parul de aur si ochi albastri ca cerul, incit semana ca doua picaturi de apa 
cu tata-su, Mucea. 

Si incalecai pe o sea, 

De va spusei povestea asa ! 



UN SORICEL §1 UN PRICHINDEL 



A fost odata un mos si o baba care n-aveau copii. Ce s-au vorbit si ce 
s-au sfatuit, sa piece mosu in lume, sa cate un copil ca sa aiba si ei o vietate 
in casa. 

Baba i-a pregatit mosului mi near e de cu seara, i-a pus-o in desaga si 
dimineata mosu isi pune desaga in spate si pleaca in lume. 

Pe drum merge mosu ce merge, cale lunga ca sa ajunga, mosul a gasit 
un soricel, 1-a luat si 1-a pus in desaga si iar a plecat mai departe. Mergind 
el asa din loc in loc pe de-a baba oarba, a gasit in cale si un copil mic cit 
un degetar, pe care 1-a botezat Prichindel. Mosul, daca 1-a gasit pe Prichindel, 
1-a pus in desaga si s-a intors acasa. 

Cind a ajuns acasa, baba 1-a intrebat: 

— Ce ai facut, mosule ? 

Mosul a scos desaga si a golit-o in mijlocul casii, din care a iesit un 
soricel si un Prichindel. 

Baba s-a bucurat ca mosu i-a gasit doi copii si au si ei vietati in casa. 
Soarecele a inceput sa se zburde prin casa, iar prichindel a sarit drept in pat. 

180 



A doua zi mosul, cind s-a sculat, a injugat boii la caruta si a plecat la arat si 
a spus babei sa-i trimita cu copiii mincare la prinz. 

La prinz baba a trimis pe Prichindel cu mincare la mosu. Pe drum Pri- 
chindel a cazut intr-o urma de cal si n-a mai putut iesi afara. Tocmai trecea 
un om calare pe drum si aude pe cineva strigind: 

— Mai nene, scoate-ma si pe mine din groapa sa ma due la tata cu min- 
care. Omul se uita in stinga, se uita in dreapta, se uita in sus, in jos si nu vede 
pe nima. Dar din groapa tot striga: 

— Mai nene, scoate-ma si pe mine din groapa sa ma due cu mincare 
la tata. Omul zice: 

— Ptii, da cine strga, uciga-1 crucea ! 

Cind se mai uita odata, vede in urma de cal pe Prichindel si-1 intreba: 

— De unde Ei rasarit, mai baiete, bata-te norocu sa te bata ! 

— Hei ! m-a trimis mama cu mincare la tata si am cazut in groapa asta . 
L-a scos de acolo si Prichindel a plecat mai departe pina a ajuns la tata-su 

cu demincare. Aci l-a strigat si pe tata-su sa manince, iar el a cerut voie lui 
tata-su cit timp maninca sa are si el. 
Tata i-a spus : 

— Sa mai cresti, ca esti inca mic si nu poti tine de coarnele plugului: 
Prichindel s-a rugat mult pina tat-su i-a dat voie zicind: 

— Ei ! du-te, taica si ara, sa vedem ce poti ! 

Prichindel a luat biciul si numai ca se aseaza pe coarnele plugului si 
a inceput sa strige: 

— Hais ! cea! hais ! cea ! boii la brazda, facind o larma de se auzea cit 
colo. In acest timp a trecut un om pe drum si a auzit atita galagie strigind: 
hais ! cea ! si nevazind pe nima care sa mine boii dupa plug zise catre mosu: 

— Cine ara cu boii si face atita galagie ca nu vad pe nima dupa plug ! 
Mosu raspunse: 

— Am si eu un baiat pe care-1 cheama Prichindel si e pe coarnele plu- 
gului si ara ! 

Dupa ce mosu a mincat, Prichindel a luat cosul si a plecat acasa. Cind 
a ajuns acasa, baba s-a dus sa mulga vaca, a lasat in casa pe Soricel si Prichindel 
sa vada de pasat. 

Stind ei la foe, caldarea cu pasat a tor stropit pe Soricel, care se supara 
si zise: 

— Pasat, pasatel, nu sari tu pa mine, ca sar si eu in tine ! Pasatul iar 
il stropea, parca dinadins, iar $oricel si mai suparat ii zise: 

— Pasat, pasatel, nu sari pe mine ca sar si eu pe tine ! Pasatul iar il strop i 
si mai tare dar Soricel iar ii zise: 

— Pasat, pasatel, nu sari pe mine, ca sar si eu in tine ! 

Vazind ca pasatul nu-1 asculta, Soricelul sari si el in caldarea 
cu pasat de pe foe ! 

Cind veni baba de la vaca si vazu lipsa soricelului, il intreba pe Pri- 
chindel de fratele sau. 

Prichindel a spus ca a sarit in ceaunul cu pasat fiindca l-a stropit. 

Cind vazu baba aceasta nazdravana isprava a lui Soricel, il scoase din 
caldare fiert. Il plinsera mult si apoi il ingropara cu mare durere ! 

Baba si mosu vazind ca au ramas numai cu Prichindel, le fu frca sa nu-1 
piarda si pe el si se pusera sa aiba grija de el ca ochii din cap. 

181 






Baba dupa ce a muls iar vaca, a fiert laptele si i-a dat lui Prichindel sa 
manince "dintr-o strachina. Prichindel cind s-a aplecat sa manlnce a cazut 
in strachina si s-a inecat. Baba si mosul cind s-au intors de la vite 1-au gasit 
§i pe Prichindel inecat in strachina cu lapte. 

Raminind baba si mosul iar singuri dupa ce 1-au ingropat §i plins pe 
Prichindel, au murit si ei de inima rea ! 



DOI FETI LOGOFETI 

Traia odata, 

ca niciodata, 
ca de n-ar fi trait, 
nu s-ar fi povestit. 

Pe cind lupii se-mprieteneau cu mieii, pe cind soarele si luna cobora 
pe pamint si iar se suiau pe cer, traia undeva un imparat vestit in toata lumea. 
Imparatul era asa de mindru ca si soarele sta din drum sa-1 priveasca. Ama 
degeaba ca tinarul imparat nu-si putea gasi nevasta pe plac. Umblase de-a 
lungul si de-a latul pamintului si nu-si gasise muiere. Imparatul traia trist 
si abatut. Nu-i placea nimic pe lume si ce faceau supusii sai nimic nu era bun. 
Pedepsea bar bad si muieri; le da gloabe, ii spinzura si gemeau inchisorile cu 
lume nevinovata. 

Imparatu, la un timp, sa gindi sa dea porunci ca nima sa nu arda noaptea 
lampa.Treaba asta o facu ca lumea sa se culce odata cu gainile, si sa se scoale 
la cintatul cocosilor ca sa munceasca pe ogoare mai mult si imparatul sa bage 
mai mult aur in visteria lui. De aia si poporul nu-1 iubea, ama nici lui de asta 
nu-i pasa. 

Undeva departe la marginea imparatiei traiau trei surori nemaritate 
si frumoase. Traiau intr-un sat mic pierdut printre niste cleanturi de munfi 
inalti ce sa ridicau pina aproape de cer. 

Fetele gindeau ca pe aci imparatul nu trece noaptea si nu se temeau 
de el ca sa nu arda lampa noaptea. Imparatu trecu pe aci odata, trecu de doua 
ori si cind trecu si a treia oara cu mare durere in suflet vazu ca fetele astea 
sint singurele din imparatie care n-au teama de stapin. Miniat la culme s-apropie 
de fereastra fetelor si asculta. 

— Fata cea mai mare sta si zicea : 

— Ei, suricatelor, nu ma stie pe mine imparatul sa ma ia de sotie, ca 
i-as satura armata cu o piine. 

— Ba daca m-ar sti pe mine-mparatul, m-ar lua de sotie, fiindca eu 
i-as imbraca toata armata cu un fus, spuse cea mijlocare. 

Cea mai mica, auzind lauda surorilor, le spuse: 

— Daca m-ar sti pe mine imparatul, m-ar lua de sotie, pentru ca eu 
i-as face doi feti logofeti frumosi ca aurul si argintul, 

Imparatul, auzind pe sora cea mai mica ca-i va face doi copii frumosi 
ca aurul si argintul, nu mai avu rabdare si intra in casa saracacioasa a celor 
trei fete. 

Fetele se minunara vazind ca imparatul le calca pragul si ca in loc sa 
le taie capul ori sa le lege si trimeata la ocna, fiindca nu asculta de legile tarii, 
el le zimbeste si le intreaba de vorba. 

182 



Sora cea mare, mai isteata, il intreba pe imparat ce 1-a facut sir' vie la 
ele in casa. Imparatul, uitindu-se la cea mai mica, spuse pe sleau: vreau sa 
ma-nsor cu sora voastra cea mica cu parul de aur! 

Fata cea mica cu adevarat era frumoasa ca o floare si parul ei stralucea 
ca si razele soarelui, ama pacat ca fusta de pe era era rupta si cirpita, iar camasa 
ei facuta partale. 

Imparatul chema argatii si ghineralii, isi lua mireasa, o sui intr-o caruta 
cu roti de aur trasa de sasa telegari inaripati si mare jale a lasat micuta sora 
in casa dupa plecarea ei. 

La palatul imparatului, asezat la coadili marii, s-astrinsese imparati, 
regi si printi din tot cuprinsul pamintului. Palatele imparatului de aur si mar- 
mura erau imprejmuite cu meri infloriti, cu lamii si naramze, care intr-o 
zi infloreau si-n alta se coceau. 

La nunta toti nuntasii au petrecut mai bine de-o luna si-o saptamina 
si toata lumea s-a-nveselit cu virf si-ndesat, numai o roaba a imparatului, 
o tiganca din cale-afara de frumoasa, sta trista rezimata de zidul palatului 
si plingea. 

Dupa anu sora cea mica ramase grea si-ntr-o noapte nascu doi feti logo- 
feti, frumosi ca soarele de pe ceri. figanca fiindca o ura de moarte, ii lua pe 
cei doi feti logofeti si-i ingropa in balegarul cailor, iar imparatului i-a dus doi 
catei de curind fatati de o cajea ce paza cirezile de vite ale imparatului. 

Imparatul miniat peste fire veni la sotia sa si fu gata-gata sa-i infiga 
sabia in inima, ama sa razgindi si-i zisa : n-am sa-ti iau capul, am sa te-arunc 
in inchisoarea adinca, sa te chinui toata viata sa nu vezi soarele, luna si stelele, 
sa n-auzi glas de pasarele, sa nu vezi fir de iarba, sa n-ai parte sa-ti mai vezi 
nici surorile si nici picior de vietate omeneasca. Sa-ti putrezeasca oasali acolo, 
sa te suga serpii si napircile, sara sa te culci cu broastele si balaurii si s-ajungi 
sa te aranesti cu oua si pui de serpi, ca alta soarta mai buna nu ti se cnvine. 

In zadar tinara nevasta il ruga s-o creada ca ea a nascut doi copii frumosi 
ca doi feti logofeti, ca imparatul n-o credea. O azvirli la pamint ca pe o cata 
cind ea ingenunche si-i jura credinta. 

Doi turmasi o luara si o inchisera in fundul pamintului, in fluieratul 
serpilor si horcaitul broastelor. Aici pe o crapatura a inchisorii un calau ii 
da din codrul lui de malai si sarmanei printese. Isi facu un culcus subt un 
zid mai uscat si trai aici mai multi ani din mila turmasilor si a calaului care-i 
aruncau cind si cind cite o coaja de pine ori de malai. 

Frumoasei cu parul de aur ii crescusera unghiile cit furca si cu ele spin- 
teca broaste, serpi, napirci si balauri pe care-i minca cruzi. Ea se ruga sa 
vie o minune dumnezeiasca care s-o scoata la lumina facindu-i-se dreptate. 
Dar anii treceau, parul ei ajunsese pina-n pamint de-i servea drept acoperamint 
din lipsa de imbracaminte, iar ea nu mai stia cind e ziua, cind e noapte, cite 
luni sau citi ani au trecut de cind imparatul miniat de moarte a aruncat-o 
aci pentru a o chinui? Sa ruga insa sa poata scapa pentru ca unghiile ei sa 
le poata odata infige in beregata tigancii care s-a razbunat asa de crud pe dinsa. 

Imparatul in curind a uitat pe frumoasa printesa aruncata de el in turma. 
Ba mai mult, imparatul s-a-nsurat cu frumoasa si razbunatoarea rigancuse, 
iar din baligarul unde fusesera ingropati cei doi fe|i logofeti au rasarit doi meri 
ca aurul si argintul de mindri. 

figanca vazind ca cei doi meri au rasarit tumite in locul in care i-a 
ingropat pe fiii imparatesei, s-a pus pe ginduri. 

183 



Imparatul era falos ca in curtea palatului sau cresc niste meri ce nu 
s-au mai vazut pe fafa pamintului, tiganca insa banuitoare, il Jodupleca pe 
imparat sa-i taie. tmparatul, ca sa faca voia sotiei sale, trebui in cele de pe 
urma sa dea porinca sa-i taie. 'Tiganca sa-nveseli si ca nu cumva iar sa mai 
rasara ceva din cei doi meri, ceru imparatului sa faca din ei un pat. Imparatul 
i-a facut si patul cerut. Pe cind dormea imparatul cu tiganca, cei doi feti lo- 
gofeti nu puteau rabda pe ei trupul spurcat al tigancii. 

Noaptea, sora zise catre frate: 

— Frate, tie ti-e greu ? Mie imi este greu ca este pe mine serpoaica 
de tiganca. 

— Mie nu-mi este greu, ca pe mine doarme tata ! 

"Tiganca, care dormea iepureste, auzi ce vorbeau cei doi feti logofe|i 
si cum se revarsa de ziua, ruga pe imparat sa taie patul sa-1 faca tandari si 
sa-1 bage-n foe. Ama nici asta nu fu destul. Mai ceru imparatului ca argatii 
sa stea cu cergile sus la cos sa prindd-n cerga toate schinteiele. 

O sluga nu stiu cum drese, ci doua schintei iesira afara si cazura undeva 
in gradina. Pe locul caderii rSsarira doua stable de busuioc, mari si frumoase 
ca aurul si argintul. 

figanca vazind asa minunatie de busuioc, priceputa cum eria, lua ber- 
becul de-1 puse sa manince busuiocul. Ama proasta nu facu nici o treaba nici 
cu asta, pentru ca berbecul se fScu mare si frumos, lina de pe el era mindra 
ca de aur si la soare te puteai uita, iar la berbec ba. 

Vazind tiganca ca n-o brodeste nici asa, ceru imparatului sa taie neaparat 
berbecul de aur. In zadar il rugara curtenii, gheneralii si slugile sa nu taie 
o mindreata de berbec ca imparatul trebui sa faca voia muierii si de data asta. 
Argatii taiara berbecul si mare jale fu la palatul imparatului. Dupa ce-1 taiara, 
tiganca porunci slugilor sa mearga cu matele la izvor sa le spele, ama s§ aibe 
grije sa nu rupa pic din ele. 

O roaba bas sa-i faca la inat tigancii ajunsa imparateasa, rupsa doua 
capete din mafe si le dadu drumul pe ap5. Matele au fost purtate asa de apele 
izvorului pina au ajuns intr-un riu. Din riu matele au ajuns intr-o mare al- 
bastra si frumoasa, si de aci au fost purtate de valuri pina s-au oprit intr-un 
prund pe un ostrov. Din ele au rasarit doi feti logofeti care s-au prefacut in 
doi copii, frumosi ca aurul, ca soarele de pe ceri. Unul eria baiat, celalant 
fata. Copiii cresteau in ostrov, se araneau cu lamii, mere si naramze. Baiatul 
facu arc din parul lui soru-sa, vina vulturi, caprioare, cerbi si nici zmeii nu 
indrazneau sa se scoboare pe pamint s-o vada pe sora lui cea frumoasa. 

Soarele, care vede tot ce se misca pe lume, zarindu-i pe cei doi feti logofeti 
cit sint de frumosi, se opri-n loc o zi si jumatate mirindu-se de str§lucirea lor. 

In timpu asta muma soarelui s-a speriat de intirzierea soarelui. A tre- 
buit sa-i faca mincare cu mult mai multa fiindca bietul soare-nflaminzise 
uitindu-se la cei doi feti logofeti f ara seama de frumosi sub soare si sub stele. 

Cind s-a-ntors soarele acasa de pe ceri, era s-o manince si pe muma-sa 
de foame; muma-sa, dupa ce i-a pus masa si 1-a saturat ca pe orice drumet 
ostanit, 1-a certat spunindu-i: 

— Soare mindrule, ce dai ocol marilor, vezi ce e pe pamint in stele si 
sub pamint, cind ai stat pe ceri o zi si jumatate nu te-ai gindit ca lumea sta 
in cimp nemincata si nedormita o zi si jumatate, nu te-ai gindit ca vitele au 
ostanit pe brazda, iara alta lume st5 in negura mai mult decit este scris in 
legea cereasca? 

184 



= 



Soarele si-a dat seama c-a gresit, a ldsat capu-n jos si i-a spus mumii 
sale ce minune a vazut. 

— Muma, eu alerg sub stele, de cind tata m-a alinat pe ceri scotindu-ma 
din neguri, dar ce-am vazut ieri n-am vazut de cind calatoresc ! Intr-un ostrov 
stau doi fep logofep mai frumosi si stralucitori decit aurul, parul lor balai 
e din fire de purpura, ochii lor mai luminosi ca stelele, fata lor mai frumoasa 
ca razele mele cind vin dupa furtuna. I-am urmarit cum doboara cu arcul 
vulturii semef i ai cerului, cerbii padurilor si asa am uitat lucrul ce aveam de f acut, 
de aia lumea a stat mai mult la lucru, iar alpi au adastat mai mult sa cinte 
cocosii si sa se reverse zorile. 

Soarele, dupa ce tacu putin si baga pe ureche porincile lui muma-sa, zise : 

— Muma, eu sint domic sa stiu daca cei doi feti logofep sint amindoi 
baieti ori fete? 

— E, muica, asta e greu de aflat privindu-i de sus. Numai scoborindu-te 
jos la ei ai putea sa afli ce sint ? Eu ip zic sa faci o furchita, o botita si coborind 
in al ostrovel cu ele, daca vor fi fete amindoua vor alerga la furca de aur, dar 
daca vor fi amindoi baiep, atunci vor alerga s5 ia botifa de aur. 

Soarele, la repezeala, facu o furchita frumoasa de aur si o botita; in 
furca pusa un caier de lina tot de aur, iar la bita ii puse o para de aur in cres- 
tatura si ca sa nu mai zaboveasca pe drum pleca mai iute, se scobori putin 
si pe scara cerului lasa in jos mai intii botita. Baiatui a alergat si a ridicat-o. 
Atunci a in;eles ca asta este baiat. 

Pe urma a potrivit scara si a lasat in jos furca cu caierul de lina de aur. 
Fata, bucuroasa, a alergat, a luat furca si-a pus-o la briu, incepind sa toarca, 
ama neavind fus torcea pe un bat. Soarele, vazind ca a uitat sa-i faca fus mu- 
ma-sa s-a suparat iara vazindu-1 ca e uituc; cind s-a mai pomenit ca un soare 
sa se-ntoarca-ndarat de pe ceri pentru o fata ca sS-i faca fuse ! Degeaba-1 certa 
muma pe soare, ca el ii facu un fus mindru de aur, merse deasupra ostrovului 
si-1 lasa jos pe pamint pe scara ceriului. 

Muma soarelui baga de seama ca soarele si-a pierdut capu, ca nu mai 
este cum era inainte. Se scula la timp, pleca pe ceri la timp. Acum soarele 
cind ajungea pe ceri in dreptul ostrovului cu cei doi fep" logofep se oprea mai 
mult si privea-n ca jos ca mai sa-1 manince vircolacii de eria sa ramina lumea 
fara soare. De dragul fetii din ostrov si de care se-ndragise soarele, ostrovul 
fu luminat mai mult si marea la o vreme incepu sa scadS. Soarele intari razile 
de scazu marea iar ostrovul ramase pe uscat. Cei doi fep logofep au ie§it pe 
uscat pornind in lume ! 

Intr-o seara au venit bas la palatul imparatului. In curtea-mparatului eria 
daca. O mulp^ne de oameni, baiep si fete, curatau porumbul de foi §i umpleau 
ambarelecudrugideporumb. In|Slegerea la clacasi eria ca fiecare sa spuie cite o 
poveste si top s-au pnut de cuvint. Mai la urma a ajuns rindu §i la cei doi fep 
logofep. Ei n-au vrut, spunind ca nu stiu nici o poveste. Da fapl la claca era insusi 
imparatul, care asculta cu luare-aminte povestile, placindu-i minune mare. 

Privi §i el copiii, se mira de frumusep;a lor $i-i ruga sS-i spuie o poveste. 

— Noi nu stim nici o poveste. N-avem de unde sti povesti. Acum vedem 
intiiasi data oameni pe pamint, venim dintr-un ostrov, ajutap de soare, spuse 
baiatui. Daca va este la top pe plac, va putem povesti viapi noastra. Auzind 
claca^ii astfel de vorbe si imparatul ii rugara sa povesteasca. Numai pganca, 
banuitoare, spuse-mparatului sa piece. Imparatul nu o asculta §i-l ruga pe 
baiat din nou sa povesteasca cum stie el viafa lor. 

185 



Baiatul incepu povestea Ioe, aratind cum muma lor a fost gasita la mar- 
ginea-mparatiei de imparat, cum s-au casatorit, cum tiganca la nasterea lor 
i-a-ngropat in baligar, apoi au crescut merii, i-a taiat, s-au prefacut doua 
steble de busuioc, in berbece deaur si mai la urma din majele berbecului, 
ajunse-n prund, s-au nascut si crescut acolo sub grija razelor soarelui. 

Imparatul apoi ia-ntrebat de unde are bastoaul de aur si fata furca, 
caierul si fusul de aur! Ei au raspuns ca toate astea soarele le-a ksat pe scara 
cerului. La auzul acestor cuvinte clacasii si argatii-mpreuna cu-mparatul 
s-au minunat, iar tiganca s-a facut nevazuta. Imparatul acum intelese ca fusese 
inselat de tiganca si porunci ostirii s-o caute si sa i-o aduca vie si nevatamata ■ 

Soarele, care mergea pe ceri si vedea toate astea, si-a-ntarit din nou 
razele si a scos-o dintr-o claie de paie unde se pitulase. 

Imparatul a poruncit s-o lege de patru cai de mtini si de picioare si 
armasarii o rupsera in f isii, iar carnea fu aruncata pe cimp ca s-o mince 
corbii cerului. 

Imparatul plinse amarnic, insa in zadar, pentru ca sotioara lui cea cre- 
dincioasa putrezisa de mult in fundul pamintului. 

Imparatul, dupa ce-si lua copiii si le dete-ntreaga imparatie, isi aduna 
ostirea si poporul in piata cea mare a orasului, aratind lumii ca el facuse un 
mare pacat ce nu poate fi iertat, si-n fata norodului adunat aci isi infipse sabia 
in inima, cazind de pe scaunul lui de aur pe care se suira cei doi feti logofeti, 
bas in timpul in care soarele de dragul lor se oprise din mers ca sa-i priveasca, 
sa se bucure si el, ca ei au o soarta de azi inainte mai buna. 



TREI FETE MARI IN ClNEPA 



Cica au fost odata trei fete mari si toate treile s-au dus dis-de-dimineata 
cu ceata-n spinare, cu roua-n picioare, sa culeaga cinepa. Asa cum culegeau 
ele cinepa timpurie de vara, se intreceau cintind cintece frumoase de dragoste 
de rasuna valea. Tocmai atunci trecea pe acolo imparatul tinerel calare in 
fruntea ostirii si statu-n loc sa asculte cintecele celei mai mici, care faceau 
sa-i salte inima de bucurie si de drag. 

Imparatul ramase incremenit locului si intra in vorba cu cele trei surori, 
frumoase nevoie mare si vrednice. Atunci fata cea mai mare zise imparatului: 

— Imparate luminate, faca-ti Domnu multa parte, de mertic, de sani- 
tate, ia-ma pe mine de nevasta, ca-ti imbrac casa si ostirile numai dintr-un 
fus de tort. Auzind-o cea mijlocie, capata si ea curaj graindu-i: 

— Imparate luminate, esti voinic si sa ai parte, de noroc, de sanatate, 
de palate fermecate. Ia-ma pe mine sa-p fiu sotie si sa-ti hranesc casa si os- 
tirea dintr-o oala cu linte. Daca vazu ce vazu, sora cea mai mica si cea mai 
frumoasa, cu glas de prefacatoare, isi lua si ea inima-n din|i rugindu-1: 

— Marite imparate si prea luminate ! Ia-ma pe mine sa-ti fiu sotie, 
ca am sa-ti fac doi feti logofeti, numai aur si argint. Tinarul imparat auzind-o 
vorbind asa de frumos, sari jos de pe cal si se duse la fata in cinepa. O lua 
de umeri, osalta-n sus si o saruta zicindu-i; 

— Pe tine te aleg din intreaga imparatie sa-mi fii mireisi. sui pe cal 
al&turea si plecara inainte cu ostirile pina ce ajuase la cur tea imparateasca. 

186 



AqoIo i-a pus in picioare papuci de aur si rochie de purpura, poleite 
cu aur si s-a f acut o nuhta cu chiote si veselie de se duse pomina peste mari 
si peste, tari. Fata ramase grea si la anul e gata sa nasca. La nastere, cine s-o 
ajute? O figanca zgripturoaica argata la curte. 

Imparateasa nascu doi feti logofeti, numai aur si argint. "Tiganca dra- 
coaica, indata ce-i vazu, lua copiii si-n locul lor puse in leagan doi catelusi 
de la o catea, care tocmai atunci fatase. Pe copii ii lua si-i ingropa de o parte 
si de alta a scarilor. Baietasul la dreapta si fetita la stinga. Cind intreba im- 
parateasa unde-i sint copiii, tiganca i-a adus cateii. A inceput atunci sa plinga 
si sa se vaicareasca, insa cine era sa o creada nevinovata. Veni si imparatul 
bucuros sa-si vada odraslele si cind dadu buzna in odaie, ramase inmarmurit 
la vederea in leagan a cateilor. A fost atit de minios, incit a fost cit p-aci sa-si 
omoare sotia. Imparatul o lua de mini si o scoase afara din palat. 

— Luati-o, zise unui unchies de la curte si aruncati-o-n temnita sau 
pe apa. Faceti ce vreti cu ea ca nu vreau s-o mai vad in ochi ! Unchesul o 
iubea pe imparateasa si o duse la curtea pasarilor sa aiba grija de gaini. 

Mama tigancii era o vrSjitoare, incepu sa dea cu ciobul pe la pragul 
imparatului, doar-doar i-o cadea la inima fiica ei cea rautacioasa. Pina ce 
intr-o zi, imparatul o lua de nevasta, facind nunta si cu ea. Dar ce sa vezi, 
la intrarea in palat, de o parte si de alta a scarilor, rasarira doi brazi cu tulpina 
de aur si frunzele de argint, stralucind ca soarele. Se mira lumea si tara de 
o asa minune. In fiecare dimineata cind cobora imparatul pe scari, brazii se 
aplecau de parca aveau suflet. Cind venea imparatul indarat de la vinatoare 
iar se aplecau brazii de trei ori pina la pamint. Ii placeau imparatului si po- 
runci dregatorilor : 

— Sa aveti grija de acesti pomi ca ochii din cap, sa-i feriti de omizi, 
sa-i udati si sapati in fiecare zi de doua ori. 

figanca si vrajitoarea luara seama ca brazii nu se ploconesc si in fata 
lor si in asta vazura o piedica. Se puse garoaica pe capul imparatului zor-nevoie 
sa taie brazii ca nu-i poate suferi. 

Imparatul n-a vrut sa auda la inceput. Dar pina la urma de gura ei n-a 
mai scapat. Ca vorba aceea, si dracul de gura muierii s-a-necat in balta. Pina 
la urma n-a avut ce face si a poruncit sa taie brazii si sa fac5 din ei doua 
paturi. Unul pentru el si altul pentru garoaica. 

Noaptea cum adormea imparatul, paturile incepeau sa vorbeasca intre 
ele. Din bradul in care era sufletul baiatului s-a facut pat pentru imparat, 
iar din bradul in care era ascuns sufletul fetitei s-a facut pat pentru nelegiuita. 

Intreaba surioara pe frate in mijlocul noptii: 

— Fratioare, tie ti-e greu cind doarme cineva peste tine? 

— Nu-mi este greu, ca peste sufletul meu doarme tatal nostru ! Dar tie 
cum iti este? 

— Frate, frate, daca ai sti cum este sa tii pe suflet o garoaie, grea ca o 
piatra de moara. Dar ce sa fac ! Trebuie sa rabd, ca si muma noastra, daca ne-a 
ingropat de vii ! 

Garoaia in fiecare noapte asculta cum vorbeau copiii si crapa fierea-n 
ea de necaz. Se puse zor-nevoie pe capul imparatului pina ce nu-1 sminti de 
cap s5 taie paturile si s§ le puie pe foe 

— Daca nu tai paturile astea blestemate, eu nu mai maninc la masa cu 
tine dintr-o strachina. De cind dormim pe paturile astea am slabit ca o scoaba, 
m-am uritit si tremur de frica. Simt ca ceva necurat zace ascuns in ele. $i 1-a 

187 



barut la cap, cum bate fierarul ofelul pe nicovala pina ce imparatul n-a avut 
incotro si a trebuit sa-i intre in toate voile si cu nelcgiuirea asta. 

Asa cl pin5 la urma dete imparatul porunci de taie paturile si le 
pusa pe foe. 

Se mirara argatii si argatele ce porunci nesocotita o fi si asta, insa ce 
era sa faca imparatul cu garoaia cea incapatinata. Nu putea s-o potoleasca 
cu nici un chip caci mai repede inveti porcul sa bea apa din fedeles, decit sa 
inveti catirul sa numere. Astupara ogeacul si cosurile sa nu iese nici o schinteie 
la lumina si totul sa se prefaca-n cenusa, ca sa-i invete ea minte ! 

Dar o sluga facu ce facu, lasa o crapatura si doua" schintei zburara-n sus 
si scapara. Schinteile cazura dupa casa in gradina de flori si din ele rasarira 
doua steble de busuioc cu frunzele numai aur si argint. Garoaica vazu chitele 
de busuioc stralucitoare si iar ii dete in gind ca nu e ceva curat. 

$i se tinu iar de capul imparatului, ca scaiul de coada porcului, pina ce 
porunci imparatul sa arda busuiocul. 

Niste berbeci de-ai imparatului trecura pe-acolo si un berbec rupse o 
frunza. Cum inghiti busuiocul i se pref acu lina in aur si argint. Veneau imparap 
si bogatasi sa vada berbecul de aur. Il fericeau pe imparat ca are o asemenea 
podoaba in batatura, de nu-ti mai puteai ridica ochii de pe el. 

Cum vazu si minunea asta garoaica nu mai avu astimpar. $i da-i si da-i 
pe capul imparatului, sa taie berbecul ca-i da dureri de cap cind il vede. Ce sa 
faca imparatul, de muiere si de dracul nu poate scapa nici in gaura de sarpe. 
Porunci sa taie berbecul si nici matele sa nu le arunce. SS-1 aduca spjlat si 
tuns, numai bun de pus in oale. 

Mersera argatele la Timoc sa spele mafele si din nebagare de seama o 
cioara se repezi si rupse un caravei de ma; si zbura cu el in prundul riului. 
Veni o aha cioara pe creaca sa manince si ea si din cearta lor se rupse matul 
in doua si cazu jos in tufe ca nu le mai aflara de capatii. 

Apa de la ploi a dus bucatelele de ma{e in nisip si deodata au rasarit din 
ele doi copii, un baiat si o fetita, amindoi frumosi de parca erau picati din soare, 
cu parul inele de aur, ca la soare te mai puteai uita, dar la ei ba. Argatii vazura 
copiii, dar de frica dracoaicei nici nu cutezara sa spuie ceva ca infundau inchi- 
sorile. Un pescar tocmai arunca navodul in apropierea prundului si vazu intr-o 
dimineata pe cei doi copii, frumosi ca doi feti logofeti. Ii intreba pe copii ce 
este cu ei si copiii care stiau povestea lor o spusera si pescarului. Pescarul ca 
sa-i scape de la moarte, ii lua si-i duse ascunzindu-i acasa, c§ era om bun la 
suflet si cu frica de Dumnezeu. Se lumina bordeiul pescarului de stralucire si 
bunatate ca-i aduse acum la batrineje Dumnezeu doi copii de suflet atit de 
frumosi. Copiii cresteau la casuta pescarului sarac vazind cu ochii si lumea se 
minuna de asa frumuseje. Atunci Dumnezeu ii vazu de sus si vru si el sa se 
bucure de bucuria pescarului dindu-le cite un dar. Dar cum semanau ca doua 
picaturi de apa, o sa-ncerce sa vada care e baiat si care e fata? 

Si arunca din cer in batatura pescarului o furchija cu lina de aur si un 
fus de aur, iar pentru baietas o colinda de aur, cu care putea zbura oriunde 
pe lume. 

Fata lua furca si fusul, iar baiatul lua colinda. Incalecara pe colindi si 
se dusera in cetatea cea poleita cu aur si argint a imparatului. 

Acolo multime de fete si baieti la claca cinta, se veselesc si lucra toata 
noaptea. In fiecare seara venea rindul la cite unul sa spuie o poveste. Auzira 
cei doi fefi logofeti tarasenia cum sta si drept la claca se oprira. Aici de frumosi 

188 



ce erau top erau cu ochii pe ei si-i soarba de vii nu alta. Dar $i imparatul nu 
mai putea de dragul lor. 

Cind toata lumea a povestit si intr-o seara ramaseri fara povestitor. Se 
intristarS fetele sj baietii de la claca. Ce era s5 faca? Cine sa le povesteasca? 
Oamenii si-au luat dlnanaile ?i au vrut si piece. 

— Stati, zise imparatul, poate ca stiu sj copiii astia frumosi sa spuie o 
poveste ! Ce ziceti, stitj ? 

— $tim, maria-ta, cum sa nu stim ? Ce daca sintem mici ! Sa va spun 
povestea : « Despre cele trei fete mari in cinepa ». 

— Bine, povestiti copii ! zise imparatul. Si se intoarsera toti lucratorii 
iar la claca sa auda povestea povestilor. 

Garoaia simti despre ce este vorba si ca sa-1 impiedice ii zise: 

— Un taciune si-un carbune, taci copile, nu mai spune ! 
Imparatul daca-1 vazu pe copil asa de cuminte si istet la minte, impinse- 

ncolo imparateasa si-i zise: 

— Un taciune si-un carbune, spune, bSiete, spune ! 

Copilul incepu sa toarca firul povestirii asa precum se intimplase cu 
schimbarea lor cu cei doi catei, cu alungaea mumei lor sa ajunga gainareasa, 
cu brazii, paturile arse si mai la urma urmelor cu berbecul. Si cind se-ncheie 
povestea, copilul o lua pe sora lui in brate si zise: 

— Copiii aceia din prund sintem noi, iar muma noastra cea buna si 
chinuita este cea de la gainarie. Imparatul cind vazu ca cei doi feti logofeti 
sint copiii sai, ii lua in brate si-i sc51da in lacrimi de bucurie. 

Apoi pe garoaie porunci s-o lege de chingile cailor si s-o imparta in cele 
patru vinturi sa se aleaga de ea praful si pulberea, iar pe adevarata lui sotie, 
o aduse din nou in palat, cazind in genunchi in fata ei si cerindu-i iertare. 

— Vezi, maria-ta, ti-am spus la cules de cinepa cind treceai in fruntea 
ostirii, ia-ma de sotie pe mine, ca-ji fac « doi feti logofeti » si nu m-ai crezut ? ! 
lata ca acuma i-ai vazut §i ai crezut. Fericiti am fi fost, daca nu i-ai fi vazut 
si ai fi crezut ! De aceea, iertat sa fii de la mine si de la Dumnezeu, pentru ca 
ne-ai chinuit pe toti pentru o cobie pacatoasa. 

Imparatul lasa capul rusinat si iar ii grai: 

— Draga mea sotie, sint un pacatos si un nemernic ! Dar din asa aluat rau 
ne-a croit Dumnezeu, ca la vreme de furtuna mare sa cada copacii cei mari, 
iar buruienile sa ramiie pe loc si sa scape. De aceea, cit voi trai §i voi sta pe 
tronul acesta de aur, voi cauta ca la omul fara de suflet sa-i gasesc unul fara de 
lege, iar la unul fara de lege un altul fara de suflet, ca tot nasul sa-si aiba nasul 
si nici un tilhar si ticalos sa nu scape nepedepsit de mine si de Dumnezeu. 



COPILUL $1 FETIJA 

A fost odata un om sj o femeie, ca daca nu ar fi, nu s-ar povesti. Ei au 
avut doi copii, o fetita si un baiat. La un timp, dupa cifiva ani indelungati, 
femeia a murit si au ramas copiii saraci. Baiatul avea sase ani si fata avea opt 
ani. Si daca a murit femeia, omul s-a insurat cu alta femeie. Dupa un timp 
spune omul catre femeie: 

— Mai femeie, vreau sa ma due si eu la biserica ca top crestinii. Tu sa 
ai grija de casi, sa faci mincare, sa ai griji de copii §i de vaca ! 

189 



§i a pkcat omul la biserica. $i daca a plecat la biserica, chid a plecat, 
femeia in timpul asta a trimis pe fata cu vaca la pasune. Cind fata s-a intors 
cu vaca de la pSsune nu si-a mai gasit'fratiorul acasa ! Dar fata era tot neca- 
jita ca nu si-a gasit fratiorul. Dupa un timp ea a stiut ce a fScut mama ei cu 
Miami, fiindca aceasta il omorise. $i daca mama 1-a omorit, I-a facut mincare. 
Cind a venit tata-su de la biserica nu a stiut din ce efacuta mincarea? Fetita 
n-a mincat fiindca a stiut ca e fratele ei. Ea a strins oasele. §i daca a strins 
oasele, le-a pus intr-o buturuga de rSchita. 

In fiecare dimineata, cind fetita isi primea cana de lapte, o ducea in 
buturuga si o turna pe oasele alea uscate. Dupa opt saptamini, s-a facut din 
oasele alea un porumbel. Dupa ce s-a facut porumbel, a venit la casa lor sa 
cinte in fiecare dimineata in zori de zi asa: 

Hurlu! Hurlu! 
Mastioaie tataroaie. 
Fiertu-m-ai, friptu-m-ai, 
La tatuta datu-m-ai, 
Tatuta mincatu-m-a 
$i soruta strinsu-m-a 
In bortuta pusu-m-a 
Lapte duke adusu-mi-a ! 

Mastioaia si fetita stiau despre ce este vorba §i-i zise fetijei: 

— la du-te, fato, de alunga napasta aia de pe casa noastra. $tiu ca nu 
cinta a bine, cinta a moarte si careva din casa noastra trebuie sa moara. $i 
atunci fata s-a dus, dar cu inima indoita, si-i spuse: 

— Hu?i, de aci porumbelule, nu mai cinta ca mult ma doare inima, cind 
te aud. Mastioaia auzi ce spune fata si o inghimpa in inima. 

Atunci a iesit mama afara si a alungat porumbelul. $i porumbelul a 
plecat la a doua casa, dar dupa aceea iar s-a intors, cind mastioaia a intrat in 
casa si a inceput iar sa cinte: 

Hurlu ! Hurlu ! 

Mastioaie tataroaie. 

Fiertu-m-ai, friptu-m-ai, 

La tatuta datu-m-ai, 

Tatuta mincatu-m-a 

$i soruta strinsu-m-a, 

In bortuta pusu-m-a, i 

Lapte duke adusu-mi-a ! 

$i daca a cintat, tot la fel a iesit fata afara si cind a iesit afara, la fetita i-a 
aruncat porumbelul numai lucruri scumpe: imbracaminte, pantofi, toate numai 
din matase, aur si argint. Cind mama vitrega a vazut asa ceva, a iesit si ea sa-i 
arunce si ei lucruri frumoase si scumpe. §i daca a iesit afara, porumbelul i-a 
aruncat o piatra de moara in cap si a omorit-o. 

Atunci porumbelul a zburat jos de pe casa, s-a dat de trei ori peste cap 
si s-a prefacut iarasi un baiat mare si frumos. Dupa aia a povestit tatalui sau 
tot ce-a patit cu mama vitrega. 

Atunci tatal s-a hotarit ca nu se va mai insura niciodati si sa-si creasca 
copiii singur, cum va da Dumnezeu. Asa a si facut ! 

$i va spusei povestea asa, ca sa cascati gura la ea. 

190 



, fl , t> URA OM^EASCA ....... „ )( 

Au trait doi frati in doua sate. Unul era bogat, celalalt sarac. De sarac 
ce era, nici punga buna-n pozanari n-avea. 

Decit ata rnamaligii, 
Lipita de fundul pungii. 
§i cum sta de se gindea: n-avea haina, n-avea taina si nici de tilhari 
vreo teama, lua in mina o maciuca innodata si pleca la fratele eel bogat, care 
tinea praznicul. Cum ii calca prrgul, dadu si el binete ca toata lumea in seara 
de cinisoara: 

— Buna sara, fratioare, iti venii la cinisoara ! 

— Cum de te-ndurasi, pe drum nu crapasi, casa mi-o spurcasi; cu cioarecii 
rupti-n tur §i cu camasa imoasa, numai puzderii pe oasa. 

— Nu ma-nfrunta, frapoare: 

Saracut de maica rr.ea, 
iarna-i grea; 

muierea-i rea, 

vai de steulica mea ! 

— Pune parul mai pe ea, daca vrei sa ai ce bea $i ce bea si ce minca, ziua 
si dumineca. 

— Lasa-ma, fra|ioare, ca e mare sarbatoare §i ca orisice crestin, cinstes- 
te-ma cu pupn vin ! 

Bogatul umplu ulcioarele cu apa si-i dete sa bea: 

— "Ti 11 " 16 ^i nc ?i te-mbata, nu cata ca este apa ! 
Fratele eel sarac, cum beu, se-mbata si-ncepu sa cinte : 

— Saracie, Saracie ! 
Duce-te-ai tu pe pustie, 
Saracie, ce-ai cu mine? 
Te tii ca scaiul de cine ! 

— M-am avut cu tat-tu bine, 
Si nu ma-ndur nici de tine ! 

Cintind el leganat, ca un om adevarat beat, i se pare ca cineva il ingina; 
cineva cinta cu el. Atunci saracul, isi dete cu comanacul, ca ceva trebuie sa fie 
la mijloc. Facaturi, maghii,ceva este, ca lucru curat nu e ! Atunci zise el rastit: 

— Care e$ti tu ala ce cinti cu mine si ma-ngini ? 

— Eu sint nevoia, saracia si pe tine sint blestemata sa te-nsotesc ! 

— $i unde mergi acum, saracio? 

— Und' te duci tu, acolo ma due si eu ! 

— Cum, cu mine, vai de pacatele mele ! 

— Merg cu tine, neintrerupt cu tine: 

$i-am sa-ti stau pe vatrS, 
Ca stana de piatra ! 

— Aoleu, saracie, Iasa-ma-n saracia mea, singur nu ma chinuia, ca eu 
cum voi ajunge acasa, am sa ma eule ca sa mor. 

— ?i eu merg cu tine ! zise saracia. 

— Bfneee, dar sa nu-ti para rau ! 

— N-o sa-mi para ! 

191 



Cum sosi acasa la bordei, isi ficu o lada si striga : 

— Hei, saracio, culcate-n lada, ca nc-a venit vremea sa ne ducem pe 
lumea ailalta ! Saracia auzindu-1 se sperie si-i grai : 

— Culca-te tu baiete mai intii ! 

— Ba mai intii se culca partea femeiasca, zise saracul ! Si se culca saracia 
mai intii. £1 cum o vazu, puse capacul peste ea si-1 batu-n cuie. Saracia cum 
se vazu-nchisa, incepu sa se zvircoleasca, s8 dea din picioare si sa strige : ajutooor ! 
Dar pina una, alta, saracul insfaca lada pe spinare si fugi cu ea-n vale la mor- 
minti. O-ngropa, §i cum o-ngropa, incepu sa se-mbogateasca. Frate-su, eel 
bogat, cum auzi, si mai si il ura si-1 pizmuia, cum de i-a luat-o-nainte cu averea. 
N-avu rabdare si merse la casele lui intrebindu-1 : 

— Mai frate-meu, ce facusi, de te-mbogati§i ? 

— X" minte, cind am fost la tine ? De ma adapai si ma imbatai ? Cu apa 
curata si nefermecata ! Si cum eu mergeam acasa, ma duceam si cintam un 
cintecel, pe colnic, pe socacel, cineva ma-ngina, saracia-mi raspundea. Eu ma 
mirai si iar o-ntrebai: 

— Spune-mi cine esti, de ce ma-nsotesd? Iar ea-mi raspunde: 

— Eu sint cea ursata, ca sa-ti stau pe vatra, ca stana de piatra ! 

— §i unde-ai dus-o? 1-a-ntrebat bogatul. 

— Frumos mi-o-nselai si mi-o-nmormintai. 

Ea cimpul cu colalie, 
Unde pic de iarba nu e; 
Unde serpii-mi serpuieste 
Si napircile-mi vuieste ! 

Fratele eel bogat cum. aude, il apuca fiorile §i'pleaca drept la morminti 
sa dezgroape saracia. 

Cum o dezgroapa, rasufla de bucurie c5 serpii §i napircile nu-i mai cioc- 
neau la casa sufletului, gata sa-si dea duhul. Atunci bogatul ii zise: 

— Scoala-te si hai la fratele meu ca s-a-mbogatit, hai la el sa-1 saracesti ! 
Saracia s-a ridicat in virful picioarelor urita ca Muma Padurii si i-a grait: 

— Vai sarmana de mine, abia-mi trag sufletul, bine ca-mi venisi de ma 
izbavisi. Fiindca-mi esti milos, nu ca frati-tu pacatos, am sa merg la tine ca 
sa traim bine. Mult m-am chinuit, la frati-tu cit am trait. Dar la tine-o s-o 
due bine, ca ma dezgropasi pe mine. 

Bogatul cu saracia, trecu dealul 
Si uidi el cu amarul. 
Bogat i a i se duse pe apa, 
C-asa-i fu inima aspra ! 



BAlATUL FARA NOROC 



A fost odata un barbat si o femeie, care aveau un baiat frumos si bun 
de nu se gasea ca el altul in sat. Cind s-a facut destul de mare, parintii 1-au 
trimis sS lucreze prin toate partile, sa invete si de la altn. Cu cit lucra mai 
mult, cu atit nu avea spor la lucru si nici sa incropeasca doua intr-un tei. Bietul 
baiat se credea ca n-are noroc ! 

192 



Intr-o zi, spuse el parintilor sai, ca pleaca in lume sa-si caute norocul. 
Isi lua merinde in traista §i pleca ! Merse el ce merse zi de vara pina-n seara ; 
dormea pe unde putea, minca pe unde nemerea si ce gasea ! Merse asa multa 
vreme ! 

In cele din urma ajunse intr-o padure mare, plina de pasari cintatoare, 
cu poiene pline de flori, de-ti luau ochii si auzul de frumusete. Merse ce merse 
prin padure pina ce ajunse la un bordei care avea numai un ochi de geam 
dintr-un burduf. Mai la o parte un mos taia lemne. li da buna ziua; dar mosul 
nu-i raspunse nimic. Vazind el ca mosul taie intruna lemne, se puse sa-i ajute 
la taiat lemne. 

Au taiat ei asa, ce-au taiat, pina seara fara sa vorbeasca unul cu altul, 
dupa care au plecat de au intrat in bordei. 

Cind baiatul intra in bordei, vede ca nu-i nimic; nici pat, nici masa, 
nici mincare, nici haine, cu totul casa era goala. Fara sa manince nimic, farS 
sa scoata o vorba, obosifi de atita munca, s-au culcat pe pamintul gol. 

La mijlocul noptii bate cineva la fereastra: 

— Cioc ! cioc ! cioc ! 
Batrinul intreba: 

— Cine e. . . ? 

Un glas de afara ii raspunse: 

— Eu sint: Norocul ! 

— Ce vrei? raspunse mosul. 

— Am venit la tine sa-ti spun ca acum seara s-au nascut o mie si unu 
copii si o mie au murit. 

Atunci batrinul zise : 

— Cei care s-au nascut si n-au murit sa aiba tot ce am eu acum seara 
asta in bordeiul meu ! §i zicind asa, eel care batuse la fereastra se facu nevazut. 
Casa era goala si intunecata. 

A doua zi s-au sculat si fara sa manince nimic au plecat iarasi de au taiat 
lemne toata ziua, fara sa scoata o vorba. 

Seara s-au intors la bordei si-au intrat inauntru ca si in prima seara sa 
se culce. Dar mare le fu mirarea cind vazu ca bordeiul era plin cu de toate: 
fel de fel de bunatati: cu mese pline de mincare, de bautura, iar imbraca- 
mintea era din aur, argint si nestemate. Flacaul n-a indrazait sa intrebe nimic. 
Se asezara la masa unde mincara si baura pina ce se saturara, dupa care se cul- 
cara in paturi de aur si dormira pina dimineata. Pe la miezul noptii veni iarisi 
cineva la geam si batu: 

— Cioc ! cioc ! cioc ! 
Mosneagul zise: 

— Cine e? Un glas de afara ii raspunse: 

— Eu sint: Norocul ! 

— Ce vrei? raspunse mosul. 

— Am venit la tine sa-ti spun ca acum seara s-au nascut o mie si unu 
copii si-o mie au murit. 

Atunci batrinul zise : 

— Cei care s-au nascut si n-au murit, sa aiba tot ce am eu acum seara 
asta in bordeiul meu ! 

Si zicind asa, eel care batuse la fereastra se facu nevazut. De acum casa 
era plina cu de toate. 

193 



Dimineaja cind se sculara, mo§neagul il intreba pe baiat: 

— Ce vrei, baiete ! Ce cauti aici la mine-n casa ? 
Baiatul raspunse: 

— Am plecat in lume sa-mi caut Norocul ! 
Atunci batrinul ii zise: 

— Ai vazut in prima seara cind a venit la mine Norocul §i mi-a spus ca 
s-au nascut o mie si unu §i au murit o mie? $i ai vazut ce am avut eu atunci 
in bordei ? Nimic, gol, sarac ! Ei bine $i tu te-ai nascut intre aceia o mie si unu 
cind eu nu am avut nimic §i de aceea tu nu ai noroc. 

Daca vrei sa ai noroc trebuie sa te insori cu o nevasta care s-a nascut 
cu noroc si sa traiesti din norocul ei. S-o cauti asa ca pe ce pune mina ii merge 
din plin toate. Numai cu o asa nevasta vei trai bine. Si baiatul se intoarse 
atunci acasa. Le povesti parintilor toata intimplarea de se minunara de aceea 
ce auzira. Se pusera de-1 insurara pe baiat cu o fata care pe ce punea mina ii 
mergea din plin. Si trai el a§a din norocul femeii, daca n-or fi traind si acuma. 

Si incilicai pe o matraguna §i va spusei a mea minciuna. 



TREI FLACAl SARACI 



Traia odata intr-un sat trei frati saraci. De saraci ce erau curgeau zdren- 
tele de pe ei. Neavind ce face, in sat nu gaseau de lucru pentru ca toti oamenii 
satului erau saraci de n-aveau nici foe in vatra. 

Le venise vremea de insuratoare si n-ar fi avut cu ce sa-§i tina nevestele. 
Ce s-au gindit ei, sa piece in lume sa-§i cate norocul. §i-au pregatit desagii cu 
ceva merinde; ce merinde, niste radacini adunate de prin padure §i au plecat. 

Au mers ei ce-au mers, prin paduri §i cimpii cu volburi §i balarii pina 
cind au trecut printr-o cimpie cu lanuri de griu care se leganau la adierea vin- 
tului. Unde este griu, sint si pasari. Vad ei un cird de ciori §i eel mare zice : 

— Daca-a§ avea atitea oi, mi-as face in cimpul asta o stina §i oricine va 
trece pe aci, ii voi da sa manince pina se va satura de lapte, brinza si carne, 
fara plata. 

Nu mai departe decit linga ei venea un batrin care auzindu-i a zis in 
gindul lui : « Ciorile sa se faca oi ! » 

Cind se uita cei trei frati, vad in locul ciorilor oi ! Atunci eel mai mare 
dintre ei zice: 

— Eu ramin aici caci mi-am gasit norocul. 

Ceilalti doi frati au plecat mai departe sa-§i gaseasca §i ei norocul. Au 
mers ei ce-au mers pina au dat de o fintina cu doua turloaie din care curgea 
apa. Fiind obositi s-au asezat jos sa se hodineasca §i sa bea apa. Au stat ei acolo 
ce au stat si eel mijlociu zise: 

r- Daca din aceste doua turloaie ar curge din unul tuica ?i din altul vin , 
mi-a§ face aci un birt §i cine va trece pe aici am sa-i dau sa bea pina se satura . 
Din fata venea un batrin care auzindu-i, zise in gindul lui : « "Tuica si vin 
sa curga. » 

Cind vreau ei sa bea apa vad ca dintr-un turloi curge apa rosie si dupa 
ce au gustat au vazut ca este vin. Gusta si din celalalt turloi, vad ca este tuica . 

Vazind ca dorinta i s-a implinit, eel mijlociu zice catre fratele eel mai mie : 

194 



— Eu ramin aci si-mi cladesc birtul. Tu du-te mai departe si cata-ji 
norocul. 

Cel mai mic dintre frati pleca mai departe si mergind el se intilneste cu 
acelasi batrin, care-1 intreba vazindu-1 asa sarac, ca unde merge? 

— Am plecat in lume sa-mi gasesc o nevasta care sa-mi fie la inima si 
tot ce va zice el sa nu fie altfel. 

Batrinul ii zise: 

— Nevasta care sa-ti fie la inima are nunta miine intr-un sat nu departe 
de aci. Daca mergi cu mine am sa pot sa stric nunta si sa ti-o iei. 

Au plecat ei in sat si s-au dus la casa baiatului unde nunta era in toi, 
unde se pregate&u ca a doua zi duminica sa se duca la mireasa. 

Intra ei in casa si batrinul spune catre parintii mirelui, ca fata este la 
inima flacaului cu care a venit si sa strice nunta. Parintii mirelui se impotrivesc 
si vreau sa-i arvince afara din casa insa batrinul le spune ca el le va dovedi 
ca asa este. 

In curte era o vita neingropata caci era timp de toamna si le spuse ca 
vita pina miine dimineata are sa rodeasca si strugurii are sa fie copti. Numai- 
decit vita a inceput sa-i creasca frunzele si pina dimineaia cind ei s-au sculat 
a avut rod. Parintii mirelui au vazut ca batrinul trebuie sa fie Dumnezeu care 
umbla pe pamint. Atunci s-au dus impreuna la fata, fara mire, ci numai cu 
flacaul nostru care-si cauta o nevasta care sa-i fie la inima. Cind parintii fetei 
si ea au auzit despre ce este vorba si desi il vazura atit de zdrenturos au facut 
nunta cu flacaul nostru. Flacaul a fost imbracat in haine curate si dimineata 
a si- plecat la lucru pe cimp sa samene, sa secere, sa treiere caci era vrednic 
nevoie mare. Pe toate ce puneau mina le mergea din plin si aveau de toate. 
Ograda se umpluse cu pasari, vite, hambare cu griu, porumb, cu de toate. La 
anul nevasta ii nascu un baiat de toata frumusetea. 

Batrinul vru sa vada ce mai fac cei trei frati, cum le merg treburile si 
daca se pn de vorba pe care au spus-o ! 

Merge la eel mai mare dintre cei trei feciori unde isi avea stina, oile 
si-i ceru gazduire. Cere batrinul sa manince, si dimineata vrea sa piece, dar 
gazda ii cere sa-i plateasca. 

Batrinul spune ca a auzit ca la stina lui orice trecator poate minca cit 
ii trebuie fara sa plateasca. Flacaul ii spune ca daca ar da la toata lumea atunci 
el ce ar face, din ce ar trai ! Atunci batrinul spune : « Ciori au fost, ciori sa 
fie », si in momentul acela stolul de ciori isi lua zborul si batrinul pleca. 

Flacaul il striga sa vina ca-i da demincare cit vrea, insa batrinul raspunde 
ca e tirziu si nu se mai intcarce. Atunci a vazut ca batrinul era Dumnezeu ! 

Dupa ce pleca de la fratele eel mai mare se opri la hanul celui mijlociu 
si la fel ceru gazduire si mincare, pina dimineata. Cind vru sa piece, gazda ii 
ceru sa-i plateasca gazduirea. Strainul ii spune ca a auzit ca oricine vine, maninca 
si bea fara sa plateasca ! 

Tinarul ii raspunde ca el a avut cheltuieli cu hsnul si daca da pe gratis 
atunci el cu ce sa traiasca, desi avea de toate in ograda ! Atunci batrinul zise : 
« Apa a fost, apa sa fie » ! In 2cel moment a inceput sa curga din turloaie in 
loc de vin si tuica, nrmai spa. Omul vazicd ca a ramas sarac si ca batrinul a 
fost Dumnezeu, il striga inapoi, caci plecase; sa-i dea sa bea cit vrea. Batrinul 
era departe si-i spuse ca e prea tirziu si 1-a lasat vaicarindu-se. 

Ajunse acum Dumnezeu la eel mai mic. Aci erau de toate, toate le mergea 
din plin si tccmai atunci se uascuse primul baiat. Batrinul intra in casa plin 

195 



de bube pe fata si cap, zdrenparos si cere gazduire. Batrinul este primit si 
gazduit si seara la vorba il intreaba de ce este plin cu bubs pe fata si cap. El 
le spune ca are riie si cl toti vracii i-au spus ca se poate vindeca numai cu 
cenusa primului copil. Dar uade gaseste el asemenea oameni, care si-si ardS 
copilul si sa se unga el cu cenuja lui ! 

Auzind a^easta, barbatul sta pe ginduri si apai zice catre nevasta sa: 
« Sa-1 vindecam pe batrin cu cenusa copilului nostra*. Ea ii raspuade: 

— Noi avem primul copil si o sa mai primim si alti copii, asa ca sa-1 
vindecam noi. Sa facem jertfa copilul pentru acest batrin nenorosit ! 

Atunci barbatul isi trimite nevasta sa faca focul la cuptor pina el mai st3 
de vorba cu batrinul. Cind cuptorul a fost incins bine, batrinul zice: 

— Acum sa ma Iasati pe mine sa bag copilul in cuptor fitndca voi nu 
puteti vedea cum arde copilul vostru. 

El ia copilul si-1 pune pe lopata, dar inainte de a-1 viri in cuptor scuipS 
inauntru si cuptorul pe data s-a racit. Vira copilul in cuptor si pune capacul. 
Apoi top se culca si dimineata batrinul trimite femeia sa scoata cenusa din 
cuptor. Cind deschide capacul, copilul dormea ca si cind n-ar fi fost nimic, ba 
mai mult el crescuse intr-o noapte cit crescuse intr-un an. Se facuse un 
baiat frumos. 

Atunci au vazut ca batrinul nu era altul decit Dutnnezeu. El le-a urat 
sa aiba multa sanatate, sa traiasca pina la adinci batrinete ?i sa aiba multi copii, 
sa fie buni cu oameoii. 

Am fost si eu pe-acolo pe vremea aia, caci daca n-as fi fost n-as fi stiut 
sa va povestesc. Asa ca nu v-am mintit, caci as fi saracit si eu ca cei doi frati 
mai mari. 



POVESTEA LUI PATRU OJU 



A fost un om sarac si a facut un copil mic si a facut el o casi. Omul si-a 
cumparat tot matrialu de casa de la preduzece si a luat matrialu in veresie si 
cind a fursit casa, s-a dus sa plateasca matrialul la preduzece. Mergind pe drum 
pina la preduzece, la mijlocul drumului a fost o reel si ca sa treaca reca la 
mijlocul apii ii iasa un tap negru cu coarne in cap si sa punie inaintea omului 
si-1 spaminta sa nu poata trece. 

Omul se abate in dreapta, da si stinga, tot tapul ii iasa inainte si-1 spa- 
minta. Omul nu poate in nici un chip sa treaca. Atuncea tapul incepe sa spuna 
omului si-i zice: 

— Imi dai tu mie ce t-a mai drag tiie in casa ta? 

Omul a gindit ca din saracia lui a facut o casa si sa-i dea casa, da tapu-i 
spune: 

— Nu-mi trebuie mie casa ta, c5 eu am ca§i de sticla, da sa-mi dai tu 
mie copilu tau. 

Omul a zis tapului: 

— Eu am numai un copil si mult imi pare rau de iel. 
Dara tapu a zis: 

— Ca ce zici ca-ti pare rau de casa, ca tie mai mult iti pare rau de copil 
decit de casa. 

196 



Acuma {apul spune omului: 

— Obeceste-mi ca-mi dai, da ieu nu-1 iau. Acum i-1 iau cind o creste 
copilu de paispe ani. Si pe urma tapul a perit din drumul omului. Omul s-a 
dus pin apa pina-n partea lanta, s-a dus sa plateasea matrialu da casa. Dupa 
ce a plant matrialu, s-a intors acasa si incepe a povesti la muiere ce s-a intimplat 
pe drumul la mijlocul apii, cu un tap pe cum a cerut tapu copilu sa-1 dea si 
i-a spus ca cind o fi copilu de paispe ani si vreme dupa vreme. Omul a luat 
copilu si s-a dus cu copilu la biserica sa-i faca popa o apa de iertare si i-a spus 
omul lu popa. Ca ducindu-sa pe drum sa platiasca matrialu casii, ce i-a zis 
un tap, pe cum sa-i dea copilu la paispe ani. Atuncea popa i-a f acut o molivda 
si i-a pus-o intr-o trochifa mica, de la gura trochitii un busuioc. $i spune 
popa la tatal copilului sa poarte copilul trochija undeva vor s-o duca, copilul 
si pe trochi|a cu el. De vor lo va duce pe copil mare nacazuri, sa stropeasca 
cu apa de trochita, ca aia-i ajuta copilului. 

Cind a venit omul cu copilul acasa de la biserica, copilul s-a dus cu oili 
si boii la iarba. Pazind copilu intr-o zi boii, plecind copilu pe anul de paisprece, 
pe vremea aia Patru otu o auzit de tatal copilului ca i-a facut vo apa la copil 
si copilu o poarta la iel si acuma s-a dus Patru opi la copil si i-a zis : 

— De te-oi duce pe undeva, sa iai sama ce sudbina am eu la implinirea 
a paisprece ani. 

Copilu a pazit boii, dupa culesu de porumb, cicd s-a dus sa intoarca 
boii vede ca s-a slobozit un nor negru si vinturos si deodata 1-a ridicat pe copil 
sus. Drugarii, copiii lui, cind vazu ca pe drugaru lui 1-a loat noru al negru si 
al vinturos s-a dus cu el sus, atuncea alant drugar a loat boii sj a fugit cu ei 
acasa si i-a spus la tatal copilului ca 1-a loat vintu cu noru al negru s-a dus 
sus: « eu m-am spamintat si am venit fuga acasa si va spusai intimplarea lui 
drugariu meu ». Atuncea omu si-a adus aminte ca vremea a venit la paispe 
ani, sa ia tapu copilu. 

Dupa ridicarea norilor cu copilu, plecind cu el, ajunsa la casi de sticla pe 
mari. Atuncea tuma-1 dusa inuntru, pin sobe; nima nu eria decit trubaciu 
riilor dejurni la casi de sticla, da alant a fost la un vinat pin svet. 

Raul ce a dus copilu a zis la trubaci: 

— Ia de cinta sa s-adune to{ raii de la invinat. 

Dupa ce cinta trubaciu tot raii pornira sa vie ca pasarile la casa de sticla. 
Tot akrgara si ajunsara la vreme, da unu nu e din numar, bagindu de sama 
numarindu-1, nu e raul al schiop ! 

Dupa ce ajunsa §chiopu, s-a dunat tot roata pinga copil §i a pornit 
sa-si dea brinci unul spre altul, care sa omoare copilu, dara tar tor li al 
schiop a zis: 

— Stat, nu grabi; sa-1 omoriti, sa lom sama in cart cum ie copilu scris. 
Si scoasa cartea si cetira raii si vazura ce spune, rindu copilului, scrie in cartie 
de copil asa: « Copilu sa doarma su patu lu Patru opi». Dara raii au sprimit 
un pat de foe, da Patru otu sa doarma si el cind o veni. Dracul al schiop porni 
sa intrebe pe tot drugarii la rind, care ce a invinat; sa spuna tot la rind ce a 
invinat finca asta a adus copilu de-1 vedemnoi to|. Dracul al schiop intrebindu-1 
pe al dintii; « Ce ai facut? » El spusa: « Eu gasii o fameie scotind apa din fin- 
tina; pana ea scotind apa, eu indemnai copilu ei §i sa-neca, sari in :' intina ». 
Intrebindu-1 pe al doi, dracul spusa: « La un otar de loc gasi certindu-sa doi 
frat; eu ii indemnai de sa omorira. Da al de trii raul spune ca un cioban pazind 

197 



boii sa pasca iarba: « I-am dat un somn greu la cioban de a durmit si boii s-a 
dus in livade, a pascut, sa umflara si murira boii. » 

Dupa intimplarea ciobanului, altu raul a indemnat pe o muiere sa bage 
malaiul in foe, copilu muierii sa arsa in foe, da muierea n-a bagat de sama. 
Porni tartorli al schiop sa zica : Sa ia copilu sa-1 duca la patu lui Patru otu sa 
sada su pat. Atuncea copilu vazind multimea de rai mergind cu iel la patu lu 
Patru otu si zicindu-i copilului: 

— Iote aici su pat sa sezi. 

Copilu spamintat scoasa trochita din sin cu busuioc si porni stropindu-i 
pe toti dracii cu apa popii. Deodata sa aprinsa focul pe draci si pornira sa arda. 
Dracul al schiop cind vazu atita foe si moarte de draci, zbera fuga la-al cea 
adus copilu : « Rugati-va de copil sa nu va mai stropeasca ca voi ati prins pe 
Dumnezeu, de aia ardet cu totu si pristanit sa-1 duceti indarat de unde ati 
venit cu el». 

Si copilu sezind cu dracii acolo auzi ce sudbina are el, da si ce sudbina 
are Patru otu. 

Raul lo copilul si pleca sa-1 duca de unde 1-a loat si 1-a dus iara la locul 
unde a pazit oili. Din locul unde 1-a lasat raul pe copil, copilul pleca acasa la 
tata lui. Piste vo citava vreme aude Patru otu ca copilu a venit acasa ! Si vine 
si Patru otu sa-ntrebe ce sudbina are el si cum a facut copilu de 1-a intors raii 
ca sa faca si el. Copilu spune lu Patru otu sa-si faca apa la popa Patru otu 
sa dusa la popa in sat si spune lu popa : « Asa, parinte, fa-mi si mie apa ca la 
copil ca ieu am otit patruzaci de ani si sa-mi ierti pacatele si mie ». Si popa 
cind aude pe Patru otu, asa ii spune lu Patru opi, ca: «nu poate sa-i ierte 
pacatele ». 

Patru opi cind auzi ca popa nu poate sa-i ierte pacatele, scoasa cutitu 
si-1 taie pe popa ! Acuma Patru opi pleca in altu sat sa-ntrebe pe altu popa 
si cind a spus la al de doi popa sa-i ierte pacatele si ala popa a spus ca nu poate 
sa-i ierte pacatele. Atunci Patru otu, scoasa cutitu si-1 taie si pe al de doi popa. 
Patru otu pina la cinci popi omori. Din cauza ca nu-1 vrea sa-i ierte lui paca- 
tele. Dupa ce vazu Patru otu ca n-are popi unde sa-si ierte pacatele, iel aude 
ca-n vrun munte ieste vrun calugare la vo manastire batrin §i sa dusa la calu- 
gare si-i spusa asa: « Iou am fost patruzaci de ani ot si vreau sa-mi ierti paca- 
tele mele, sa nu mor cu iele ». Calugarul spusa ca poate. Atuncea calugarul sa 
sui in pod si lua un ciumag de mar uscat pastrat de cind a fost manastirea; 
ciumagu a avut optzaci de ani. Calugarul lo ciumagu de mar si-1 dete lu Patru 
otu si-i spusa asa: Vezi muntele al mare, acolo sa te duci sus in virfu lui, sa-1 
inngi ciumagu in pamint si tu sa iai otira apa cu gura sa-1 uzi pina s-o prinde 
de-o inverzi si sa creasca mare. 

Patru otu infipsa ciumagu in virful muntelui si porni sa-1 ude carind apa 
cu gura. A carat Patru otu 12 ani apa cu gura; vazu Patru otu ca ciumagu s-a 
prins si a crescut. Veni Patru opi la calugare si-i spusa: 

— Parinte iote ciumagu al de mar s-a prins si a crescut ! 

— Mai uda-1 doi ani inca pana face si mere si cind o face mere, sa vii 
sa-mi spui. 

Mai il uda Patru otu inca doi ani si facu paispe ani, marul a crescut mult 
mare si frumos, da n-are frunza in el cit flori; dupa ce lega mere marul, Patru 
otu pleca la cilugare si-i spusa: 

— Parinte n-are maru frunze in iel cit mere, aide parinte sa vezi. 
Calugarul spusa lu Patru otu asa: 

198 



— Adasta putin sa iau cartile sa mergem sa-ti iert pacatele su mar. 
Si cind ajunsa la mar ii zisa calugar'li lu Patru otu asa: 

— §ezi, Petre, su mar ! 

$ezu Patru su mar, scoasa calugar'li patrailu si i-1 pusa in cap lui Patru 
si porni sa-1 ispiteasca: 

— Ce pacate ai facut, spune pe rind! 

Porni Petru otu sa spuna pacatele, da din mar cade cite o mara jos la 
pamint. Tot spunind Patru otu toate pacatele pe rind, din mar cade cite un 
mar pe pamint. Calugarul uitindu-sa in mar, mai ramasa inca doua mere in 
mar. Calugarul zice lui Patru otu: 

— Petre, mai ai inca doua mere in mar, alea sint doua pacate, spune-le 
si pe alea ! 

Patru sa gindi si-si veni in minti, ca intii a omorit pe tata-su, pe muma-sa 
si pe urma a plecat ot in padure. Cind auzi calugarul pacatele mai de la urma, 
cazu si merele ale doua din mar. 

Atuncea calugarul spusa lu Patru: 

— Pacatele tale s-a iertat. 

Patru a murit pe loc si 1-a primit in rai ! Asa sint oamenii: nu sa judecS 
dupa graiul lor, ci dupa faptele lor. 



IMPARATUL TRAIAN CU URECHI DE JAP 

i 

Pe timpuri, pe aci a trait un mare imparat letinesc care se chema Traian. 
El avea palate multe si frumoase. Cel mai frumos era la Geanova, pe deal. 
De acolo el vedea peste Dunare in Romania si peste cetatea Decebalium de la 
Prahova zisa si — Deci. 

Imparatul era viteaz, frumos, ama ce pacat ca Dumnezeu ii daruise 
urechi de tap. Cum chema un barbier sa-1 rada il intreba : 

— Ce ai vazut, mai baiete la mine ? 

— Ca aveti urechi de tap, marite imparate, raspundeau pe rind barbierii. 
Atunci imparatul care nu da la nimeni seama, scotea sabia si le lua capul 

de la trup. La barbier i le era frica sa-1 mai rada si oricit s-ar face ei deviteji, 
toti se temeau si tremurau de frica imparatului. Mai la urma imparatia ramase 
fara barbieri. Toata lumea umbla cu barbi si insusi imparatul ajunse cu o 
barba pin' la briu. Barbatii incepura sa sopteasca in dreapta si-n stinga si 
purtau mare ura pe imparat ca le-a stricat obiceiurile. 

Ce sa faca bietul imparat, cum s-o scoata la capatii cu barbierii cu 
mincinosii? 

Aduna pe sfatuitorii imparatiei si le ceru ajutorul. 

Dupa asta se dete ordin mare ca fiecare oras si sat sa aiba un anumit numar 
de barbieri si sa li se plateasca pentru tuns un ducat si pentru barbierit alt 
ducat. Barbierii insa nu au voie sa vorbeasca si spuna minciuni in timpul lu- 
crului. Ei aveau datoria sa se uite drept in locul unde rad si daca sint prinsi 
de client ca privesc in alt loc, atunci munca s-o faca degeaba. Sa fi vazut in 
toata imparatia inghesuiala mare, care mai de care sa fie barbier. Imparatul 
Traian chema barbierii pe rind sa-1 dichiseasca, dar care cum venea era intrebat 
dupa ce termina cu lucru, ce a vazut? Barbierii nestiind taina, in loc sa minta 
cum le este adetul, spuneau adevarul ca au vazut ca inaltimea sa are urechi de 

199 



jap. Atunci imparatul tragea sabia si le taia capul. lata ca-i veni rindul intr-o 
zi unui barbier ovrei, fricos din cale afara. Il apucara frigurile si se culca de 
spaima in pat, iar la imparat trimise pe un baiat ce facea ucenicia la barbier, 
sa-i spuie imparatului sa treaca cu rindul peste maistrul sau nindca e bolnav 
de moarte si nu-1 poate barbieri. 

Ucenicul merse la imparat si povesti toata taina. Imparatul ii dete po- 
runca ca sa-1 barbier easca pe loc. Flacaul il barbieri numaidecit si imparatul 
ii darui doisprezece ducati. Apoi il intreba daca a vazut ceva la el. Barbierul 
se gindi la povestile lui ta-su care-i spusese: 

— Ce auzi sa te faci ca n-auzi si ce vezi sa te faci ca nu vezi, daca vrei 
sa-nveti meserie si sa ai noroc in viata. 

Atunci barbierul raspunse prefacut ca n-a vazut. 

— N-am vazut nimic, maria-ta ! 

Vazind imparatul ca flacaul este destul de curatel si cuminte, dete ordin 
ca el pe viitor sa vie sa-1 barbiereasca. Atunci ceilalti barbieri din imparatie 
rasunara linistiti si dupa un timp iara§i dadura drumul la cleanta. Cind ajunse 
la stapina-su, acesta ramase mirat cum de a scapat cu viata? Iar cind ii arata 
ca i-a dat si doisprezece ducati ramase si mai mirat si numaidecit se scula din 
pat si-i lua ucenicului ducatii, spunindu-i, ca o sluga ca el n-are ce face cu 
atitia bani. Asa nu se-nvata meserie, baiete ! Meseria se-nvata prin munca si 
bataie de la stapin ! Dar flacaul tacu si nu-i spuse stapinului ca a vazut la imparat 
urechi de tap. De aci inainte ovreiul aduna la ducati nindca de fiecare barbierit 
copilul ii aducea doisprezece ducati, iar pe ceilalti barbieri din imparatie nu-i 
mai durea capul. Tpate mergeau bine, insa de la un rind de vreme, incepu pe 
ucenic sa-1 chinuie gindul ca in el se ascunde o taina a§a de mare si n-are nici 
muma, nici tata si nici fraji, carora sa le spuna ce fel de urechi are imparatul 
Traian ! $i ziua si noaptea il chinuia gindul. In somn visa ca sta de vorba cu 
parinpi sai si le spune ce-a vazut. Atunci isi usura sufletul dar dupa ce se des- 
tepta din somn, abia atunci chinurile iar incepeau. Azi asa, miine asa si stapinul 
a bagat de seamS c5 baiatul e trist si ca are ceva pe suflet. 

— Ce ai, mai baiete, ca te vad tot ingindurat, parca nu ti-ar fi toti boii 
acasa, spune ce ai pe suflet ? 

— Maistore, am ceva pe suflet insa nu pot spune cuiva, ca numaidecit 
as muri. 

— Spune-mi, mai baiejas, doar vezi tu cita grija am de tine ca de copilul 
meu, m^car ca tu e§ti un calic. 

— Nu, nu pot, stapine, sint tinar si vreau §i eu sa traiesc, raspundea 
ucenicul, macar ca taina asta ii apasa sufletul ca o piatra de moara. 

— Daca nu vreai si nu vreai, atunci tot eu am sa te ajut; du-te si spove- 
deste-te la un sfint la vreo manastire ca acolo se tin ascunse tainele omenesti: 

— Nici acolo nu ma due ! 

— Du-te atunci si spune taina in ai pustii de munti unde picior de om 
nu calca. 

— Nici acolo n-am curajul. O sa ma auda fiarele salbatice, pasarile ceriului, 
codrii, si va fi vai de viata mea ! 

— Iti mai spun una, si daca nici pe asta n-o faci, atunci iti iai calabalicul 
si te duci in lumea alba de la mine. 

N-o sa te tin la mine intunecat ca o baba care-si cinta si-si descinta. Uite, 
du-te in pustiu, sapa acolo o groapa adinca, apoi dezleaga baierile inimii si 
spune de trei ori taina, apoi astupa groapa la loc si asa ai scapat. 

200 



— Asta am sa fac, raspunse ucenicul, dupa un timp de chibzuiaia. 

In varsat de zi isi lua o sapa si pleca undeva departe de oras in pustiu, 
facu o groapa, baga capul in ea §i striga de trei ori : 

— Pamintule, sa stii ca imparatul Traian are urechi de tap ! 

Dupa aceea astupa groapa la loc si pleca usurat fluierind de parca n-ar 
fi avut niciodata nimic pe inima. 

Au trecut citiva ani si in locul unde barbierul ucenic a spus taina pamin- 
tului a crescut un tei mare §i frumos. Pastorii care pasteau oile §i caprele pe 
acolo au taiat crengi si au facut fiuiere. InsS cum suflau in ele se auzea glasul 
ucenicului. 

— Pamintule, sa stii ca imparatul Traian are urechi de tap ? Si asta, 
de trei ori. 

Fluierile incepura sa se vinda ca piinea calda §i ajunsera pina in cetatea, 
unde sedea imparatul. Copiii mergeau pe uliti si suflau in fluiere iar din acestea 
se auzea taina spusa de barbier pamintului. 

Intr-o zi, pe cind insu§i imparatul se plimba cu imparateasa prin cetate 
auzi cum copiii fiuierau: 

— Pamintule, sa §tii ca imparatul Traian are urechi de tap. 

La auzul fluierilor, imparatul se facu foe si para de minie ?i fu gata sa-i 
taie pe toti barbierii din imparatie ca nu-si vad de meseria lor si numai de bir- 
feala se tin; insa imparateasa, miloasa din fire, il opri. Atunci dadu or din sa i 
se aduca la palat numaidecit ucenicul barbier. Baiatul fu adus in fata impa- 
ratului si acesta il intreba rastit: 

— Bine, mai, ce vesti ai dat tu in lume despre mine, de ma facusi de 
basme ? 

— Marite imparate, zau ca n-am spus la nici o fiintS omeneasca nimic, 
din taina pe care o stiu. 

— Care taina, mincinosule? 

— N-am spus ca aveti urechi de tap. 

Atunci imparatul scoase sabia §i cind vru sa-i reteze capul, imparateasa 
il opri. Dupa ce se linisti imparatul, ucenicul ii povesti din fir in par cum a 
ajuns sa se spovedeasca pamintului ca sa-§i linisteasca taina de pe suflet si 
cum din acel loc unde a strigat a crescut teiul cu pricina care 1-a dat de belea 
pe imparat. 

Imparatul lua pe barbier §i pleca la tei ca sa vada cu ochii lui minunea 
asta, daca este adevarata, sau este iar vreo minciuna de barbier. 

Cum ajunsera acolo, teiul era tot darapanat $i abia mai gasira o nuiclusa 
din care facura un fluier, imparatul auzi: 

— Pamintule, sa stii cS imparatul Traian are urechi de tap ! 

Se mira imparatul de asemenea minune si din ziua aceea isi dadu seama 
ca nu e om pe lume care sa poatS ascunde o taina si ca pe pamint nimic nu se 
poate tainui. Ii dete drumul la barbier, iertindu-1 §i de-aci-nainte se facu impa- 
ratul blind ca mielul ca veneau barbierii de-1 radeau pe rind si glumeau cu 
imparatul. 



"II?: n4TF'1 a ; tfelKi' - 



uio&Nixiu 



..Sib"|. 




II 

BASME NUVELISTICE 
§1 ALTE BASME 



PROSTU-MPARAT 



A fost odata o muiere si a avut trei feciori si uaul dintre ei era prost. 

O data, in vremea aceea, imparatul strigase in imparatie ca acel voinic 
ce va putea prinde pe fiica lui cu trei vorbe i-o va da lui de muiere si jum5- 
tate din imparatie. 

$i or pornit din toate colturile lumii printi s-o prinda pe fiica cea fru- 
moasa a astui imparat, cu cele trei vorbs. In zadar se incercara ei ca nici care 
nu putu dezlega cuvintele. 

§i cum invoiala era ca celui ce nu va ghici i se va taia capul, in fata pala- 
tului imparatesc se facu din ei o zidire rotunda ca sa-i ingrozeasca pe cei ce 
vor cuteza. Ce-i drept, printesa era mai frumDasa decit o zina, parca era rupti 
din soare. Dar feciorii muierii zor nevoie sa-si incerce si ei norocul. $i intr-o 
zi, cei doi frati cuminti si viteji, o rugara astfel pe muma-sa: 

— Muma, fa-ne merinde pentru drum lung ca noi amindoi mergem sa 
ne incercam narocul cu fiica imparatului. 

— Pruncii mei, nu va duceti, ca toti cei ce s-or dus si-or pierdut 
capu acolo. 

— Muma, noi nu sintem fii ds imparati, da avem mai multa minte decit 
ei, ca noi doar nu ne-om fi baut mintea ca imparatii, unul dintre noi tot o sS 
ajunga imparat. 

— Muma, da-mi si mie merinde, zise prostul, ca merg si io. Oi face si 
io oarece, ce n-au facut fiii de imparati. Da-mi un blid cu coleasa si ceapi c5 
mere padurete culeg eu. 

Dar cei doi frati, auzindu-1, riser! zicind: 

— Fugi, ma prostule, tu nu stii ce-ai mincat ieri si vrei sa cutezi si mergi 
la frumoasa lumii? 

Merem noi acolo, ca unde-i minte-i si noroc. 

— Oar& ce-i aia minte? zise prostul. 

— Lasa-te mai prostule de cojcarii ca doar n-ai crede ca mintea ti-a veni 
mergind la fata-mparatului? Mintea nu creste ba, pe toate cararile, c5 altfel 
ar paste-o magarii ! 

— Da sti-va fiica imparatului sa joace la nunta? zise prostu. 

— $tie, nu te teme, tontule, n-o s-o-nvefi tu? 

§i-ncepu el sa joace de bucurie si sa chiuie asa cum se pricepea; vorba 
aceea: « In vale,-n rastoaca, Singur cinta, singur joaca » ! 

El cinta si topaia, iar muma-sa plingea privindu-1 pe neaorocitul care 
cinta: Iaca-asa; hop asa, da-mi imparate fata. 

205 



Fratii insa se pregatira de cale lunga, ca nu era sa-si puie mintea cu el, 
ca de, prostul face ce vede si ce aude. 

Cei doi frati imbracati frumos si inarmati cu sabii, au pornit-o la cale 
lunga fara sa-i vada prostu pe care-1 lasara sub o pluta dormind. Da-1 muscara 
niscaiva muste. Prostul se scula si un iepure, tist ! de linga el din cirtog si fugi. 

— A, magarusule, tu nu ma lasai sa dorm, las' ca te prind eu ! Si o zbughi 
prostul dupa iepure. Si alergind el cit il tineau puterile, vazu doi oameni. Merse 
la ei si cind colo, erau frapi lui ! 

— fineti magaru ! jineti magaru ! striga el. Da nici un magar nu se 
vedea, in afara de un iepure care se pitula in niste tufisuri. 

— Asculta, frate, unde vezi tu magar, ca noi vedem un iepure? 

— Nu, fratilor, este un pui de magar, ca a sarit din cirtog, abia-1 fatasa 
magarita. 

— Ma prostule, ce te tii de noi ca scaiul de oaie, intoarna-te acasa ca te 
minca pe aici gadinile. 

— Le dau cu moaca-n cap, nu mi-e frica, raspunse prostu. 

Si mersera ei impreuna un darap de vreme, iar el ce gasea in cale, aduna 
si baga-n traista ! Gasi mai intii un cep de la o cada, il lua si viri-n traista. Mer- 
sera ei si-1 apuca foamea. Atunci le zise fratilor sai: 

— Eu am gasit ceva ! Daca-mi dap fiecare cite o placinta, va arat 
ce am gasit. 

— Arata-ne, ma, ce lucru mare ai gasit? Da prostu nu vrea. Crezind 
frapi ca va fi gasit vreun lucru de pret si ca le-ar face trebuinta, ii dadura fiecare 
cite o placinta. Prostul le minca placinta si apoi le arata: 

— Iaca, cepu ! 

— Tip^~l J os J tontule ! da el nu 1-a tipat si or mers inainte. 
In alta zi gasi el un cere de lemn si-1 viri §i pe acela in traista. 

— Eu am gasit oarece? 

— Ce mai gasi§i, prostule? 

— Nu spun decit daca-mi dati cite-un darap de brinza fiecare. 

— Mai, frate, tu nu stii vorba batrineasca: « prost sa fii, noroc sa ai». 
'ai sa-i dam macar ca raminem fara pic de merinde, cine stie ce va fi gasit si 
lucrul acela poate ne va fi de folos. $i-i dadura si brinza. Lua prostul brinza, 
o minca si zise: 

— Iaca cercu ! 

— Tiii ! si pentru un cere ne-nselasi, tu ma, de ne luasi brinza? 

— Ii bun si cercu ! raspunse prostu. 

Si flaminzi o pornira din nou la drum, catre ;ara imparatului. Prostul 
pe cale, vazu o cioara moarta. O lua si-o pusa-n traista. 

— Daca iar am gasit oarece ! 

— Ai gasit pe dracu ! zise unul din frati. Dar temindu-se ei ca nu cumva 
sa le-o ia-nainte fiind prost si cu noroc, se chibzuira, sa-i dea un blid gol numai 
sa vada ce minune or mai fi gasit. 

— Iaca, noi iti dam ast blid, fi-va-ti cindva de folos, arata-ne ce-ai gasit ? 

— Nu va arat ! Sa-mi dati si sabia §i atunci va arat. 

Ii dadura ei blidul si o sabie si prostu le scoasa cioara din traista si tinind-o 
de o aripa le-o arata. Cind o vazura ei plina de viermi si reversindu-se din ea 
o putoare de mortaciune, sa moara de ciuda ! Cit pe-aci sa pice lesinafi. 

— Mai frate-miu, asta daca se mai tine dupa noi, ne ia tot ! Cu toate 
ne-nsela ! 

206 



Mai bine sa-1 ducem la moara dracilor poate ca impielitatii ii vin de hac 
si a§a scapam de el ! §i dupa ce-si cumpanira gindurile, o pornira in vale la un 
riu unde era moara dracilor. Cum ajunsera ei acolo, cu lumina intrara in moara 
si se prefacura ca se culca. Prostul, ostenit frint cum era, adormi dus, iar fratii 
plecara lasindu-1 sa-1 manince tartorii iadului. Ziua dracii nu se adunau in 
moara, numai noaptea se inghesuiau acolo la sfat. Cum sa-nmurgi s-adunara 
in moara. Da-n moara intuneric bezna. 

Tartorele dracilor ppa cit il tinea gura : 

— Aghiuta, aduna-ti ostile si faceti focul ca in asta noapte avem ospat 
un voinic, care a cutezat sa ne calce pragul morii. Dracii adunara surcele, gata 
sa aprinda focul iar pe prost sa-1 ftiga de viu ! Cind colo, prin intuneric unul 
il calca pe burta desteptindu-1 din somn. Cind se uita prostu, vazu in jurul lui 
numai ochi scinteietori ca de licurici. Dar pe draci nu-i vedea. Scoase el sabia 
sa omoare licuricii care luminau si nu-1 lasau sa doarma-n tihna. 

Dracii stau cere in jurul lui fara a pricepe ce ginduri are. Da el luind 
sabia injepa fiecare ochi de-i lasa pe top dracii orbi, chiar si pe tartorele iadului. 
Toata noaptea n-a putut prostu sa doarma de ppetele necuraplor. Ba la un timp, 
unul mai mic dete peste prost, iar el crezind ca e vrun mit, il prinsa de git si-1 
baga-n disaga legind-o la gura, ca poate-i va fi vreodata de trebuinta sa-i prinda 
la hirti. 

Vru sa se culce, dar nu fu chip in moara dracilor erau numai vaiete, iar 
diavolii se mincau cu dintii unul pe altul, jupuindu-se si zdrelindu-se fara a 
pricepe ca prostul e linga ei. 

Intr-un tirziu dracii luptindu-se intre ei pierira. Unii zaceau prin cosuri, 
alpi striviti de pietre, altii agatati prin pod, iar unii cazuti la chirepul morii, 
zdrobiti de rotile cele mari. §i se facu odata o liniste ca de mormint. 

Niste garni si coco§i de pe moara si speriati, inca mai cotcodaceau dupa 
larma draceasca ce o auzisera toata noaptea. 

Ce-i veni in gind prostului care era flamind, ia sa prinda o gaina si s-o 
friga. $i prin intuneric prinse un cocosel. 

— Ei, pe tine nu te tai, lasa ca tu pop fi bun Ia fie ce ! Esti mic si usor 
de purtat si |isti cu el in ailalta desaga. Dar de lene, uita de mincare si iar adormi. 

Tartorele tartorilor iadului, mergind noaptea pe lume in lungis si-n curme- 
zis, simp miros de draci spurcap si cu oastea lui o porni fuga in aceea parte 
sa-si razbune copiii. $i cind sa paseasca peste pragul morii, cocoselul din desaga 
odata vesti ivirea zorilor. 

— Cucuriguuu ! 

De, se speriara dracii si care mai de care sarira in adincul apei sa-si piarda 
urma, ca nu cumva i-ar prinde ziua pe pamint si sa ramina fara de putere. 

Cind se facu ziua venira cei doi frap sa-i vada oscioarele insirate prin 
vatra morii. Dar mare le fu uimirea, gasindu-1 sforaind inca, cu capul pe un 
sac de uruiala. 

— Mai frate-meu, noi ridem de el, dar nu vezi tu ce a facut? 

— Adevar graiesti ! Are pe dracu-n el ! Nu vezi la ce incurcaturi ne-a 
pus nu numai pe noi, da pina si pe stapinii pamintului, pe diavoli ? ! 

— Scoala, ba prostule, tu nu vezi cu cine ne-am luptat noi asta-noapte? 
Cind se uita el prin prejur si vazu moara plina de draci morti, il prinsera 

frigurile si cazu lesinat. Frapi luara un blid cu apa, il udara de-si veni in fire. 
Apoi le grai: 

207 



— Fratiorilor mei, cum ati putut sa-i ucideti ? Toata noaptea v-ati luptat 
cu ei. Mare larma a fost. Bine ca i-ati imburdat. $i facura o colesa" si mincara 
bine, pentru cale lunga sa le-ajunga. Da ce le trasni prin minte fratilor. SS-i 
umple covejaua cu pasat si sa i-o puie-n cap sub caciula, ca si-1 faca s5 mearga 
drept inainte fara a mai culege de pe jos fiece lucru si a-i insela. §i subt caciula-i 
asezara blidul plin de pasat. 

§i-l purtara asa prin codri si pustii, cugetind dinsii ca s-or lasa el de ei. 

$i desi-1 ardea focu-n spinare de dogoare si greutate, prostu suferea cu rSbdare. 

La urma urmelor iata-i ajunsi la palatele imparatesti. $i se miri prostu: 

— Ei, ce casi incalecate, si cu aur suflate ! 

Ce i-ar fi trebuit atitea sobe, ca-i de ajuns una pentru el si nica-sa? Da 
iaca cheltuiala degeaba, zise prostul, cascind oichii mari catre fratii sai. 

Apoi, pe rind intrara la palat sa ghiceasca intrebarile ce le punea frumoasa 
lumii, fiica imparatului. 

Dupa putina vreme, calaul iesi aratindu-le celor doi frati capul frajio- 
rului, semn ca nu deslegase intrebarile imparatesii. Calaul imbracat in ves- 
minte rosii, aseza si capatina fratelui mai mare in virful gramezii. Mai lipseau 
doua capete, chiar atita citi cutezatori mai erau. 

Iar calaul trecind pe linga dinsii le sopti plin de mila: 

— Nu fiti prosti sa va-ncercaji norocul, ca cine-a venit aici to|i s-au dus 
pe apa simbetii. Prin^esa spune la ponturi pe care nimeni nu le brodeste. 

— Eu nu sint prost, frapi imi zic asa 1 

Intra mijlocasul si curind ie§i calSul si cu capul acestuia de-i aseza sca- 
firlia tocma-n virful gramezii. 

$i-ntorcindu-se, iar ii sopti prostului: 

— Iaca, nu m-a ascultat, cine-i prost si-si pune mintea cu printesa isi 
pierde capu ! 

— Omule, fratii mei saracii ziceau ca sint prost, da eu nu sint ! si intra 
si el sa-si incerce norocul, cu desagii pe umeri si cu blidu-n cap. 

Intr-o odaie lunga, de marmora sta pe tronul de aur imparatul, iar prin- 
tesa pe alt tron mai mic. Pe cap ea purta o coroana cu pietre scumpe, ca prostul 
abia o putea privi. Mai la o parte, stau sfatuitorii imparatului, inteleptii impara- 
jiei, care judecau daca s-au brodit ponturile. 

Da prostu sta cu gura cascata si asculta. 

Fiica-mparatului cind il vazu o podidi risul. 

— Pirlitul asta a cutezat sa-si incerce norocul cu mine? Ha ! Ha ! Ha ! 
O sa-ti stea scafirlia chiar in virful stivei de capatini ! 

— Incepe cu ponturile grai imparatul cu un glas poruncitor. Atunci 
prin;esa se incrunta si intreba: 

— Apropie-te, ma tontule ! 

— Buna ziua, imparateasS ! Ce cald e-n curte la dumneavoastrS ! 

— E mai cald in fund la mine ! zise printesa. 

— De, n-ai putea frige-o cioara? 

— A cura de-acolo ! si-i arata o butie. 

— A bate cepu ! raspunsa prostu. 

— A crepa ! zise-mparateasa. 

— A pune cercu ! o-ntoarsa prostul. 

— Da ai-le? 

— Le am, zise el. 

— Ai in cap pasat? 

.208 



— Am ! zise prostu si scotind caciula, cazu blidu la picioarele impara- 
tesii stropind-o cu pasat pe rochia de aur. Apoi, ridica desaga cu cocosu scoasa 
pe rind: cioara, cepu si cercul. 

Pe printesa o apucara sudorile, vazind ca un om de rind i-a brodit toate 
ponturile. 

Inteleptii palatului, ca niste drepti judecatori, dadur5 din cap, inchinindu- 
se catre imparat ca prostul a dezlegat cele trei ponturi si ca i se cuvine fiica 
imparatului pentru a-i fi mireasa precum si jumatate din imparatie ! Dar printesa 
rautacioasa nu vrea si zisa: 

— PinS nu va cinta cocosu in palatu asta nu-1 voi lua pe ast om de rind 
sa-mi fie barbat ! 

— Sa cinte cocosu meu zise prostu scotind cocoselul, care, cum se vazu 
slobod, fugi la o fereastra cintind, filfiind din aripi de trei ori si tantos, incepu 
sa cinte: 

— Cucuriguuu ! de se cutremura printesa gata sa innebuneasca de minie ! 
Din nou inteleptii aratara imparatului, ca tinarul zdrentaros a ghicit 

si al patrulea pont ! 

— Nu, nu vreau, pe toti va omor zise ea catre judecatori, doar nu iau 
un om de rind ? ! 

— Este om de jos, da nu-1 vezi cit este de intelept? Nu te uita la ce stra- 
luceste, ci la ce vorbeste ! Se cade sa ne tinem legamintul si sa-1 iei de barbat 
eu dindu-i si jumatate din imparatia mea. 

— Daca, slavite-mparate, vrei sa te pi de legamint si eu sa fac voia mariei- 
tale, sa-i mai dau un pont pentru dezlegare. 

— Vrei, ii intreba imparatul? 

— Vreau, de ce sa nu vreau? Ca n-o fi mai greu decit de dus sacu la 
moara? 

— Esti bogat? intreba printesa. 

— Bogat pe dracu, sarac ! 

— Dai pe dracu? $i tocmai atunci se misca puiul de drac in cealalta 
desaga. 

— Da ce dracu o fi miscind ? Si dezlegS desagii. Cind colo, ce sa vezi, 
o zbughi un pui de-mpelitat ! 

Mic ca acul, 
Iut'-ca dracul. 
Fugea, cit putea, da ochi n-avea. Cind 1-a vazut prostul, nu s-a mirat 
de loc, iar imparateasa cu inteleptii au lesinat, pe cind imparatul a crapat 
de frica ! 

Si asa a ajuns prostu imparat ! 



PROSTUL CU PASARICA 



Era un imparat mare, cu o imparatie mare si cu o fata mare, numai 
buna de maritat. 

Dete veste imparatul in lume ca are o fata frumoasa si bogata cu palate 
de clestar, cSrute de aur §i cai impodobiti si ca o marita dupa acela care va 
da rSspunsuri potrivite la intrebari. 

209 



Cind au auzit parin{ii si imparatii, cum era si de asteptat, au dat buluc, 
la fiica imparatului s-o peteasca. 

Fiica imparatului de felul ei era soada. Ii placea sa faca glume sarate 
si nesarate si sa-i batjocoreasca pe cei prosti. De aceea, se dusese vestea in 
fume ca este o fata inteleapta si frumoasa. Cine n-ar fi vrut sa aiba o sotie asa 
de cuminte ca ea? 

Insa toti imparatii, prin^ii si tinerii care i-au calcat pragul n-au izbutit 
sa-i raspunda la cele trei intrebari §i to{i au plecat in partile lor cu coada intre 
picioare, rusinati. Mai la urma de tot, intr-un sat aud trei frati saraci ca fiica 
imparatului se marita cu orice om de rind, care-i va raspunde potrivit la in- 
trebarile ei. 

Se imbraca eel mai mare in joale noi ca de sarbatoare, pune cufitul in 
teaca si merinde in desagi, incaleca iapa si pleaca in petit. 

Merse el luni §i saptamini si ajunse intr-o cetate mare cu palate scii- 
pitoare, cu turlele de aur ce se urcau semet in slavile cerului. 

Intreba pe un ostas din garda imparatului, unde este fiica imparatului? 

Ostasul ii arata poarta, el bate si printesa imbracata numai in aur si 
argint cu parul de matasa auriu, ii deschide usa. El intra inauntrul si o caldura 
inabusitoare cu o duhoare grea ii izbeste nasul, incit de mirare, uita sa-i 
sa-i zica: buna ziua. 

— Ce cald este la dumneavoastra si ce miros urit? ! La aceste fata ii 
raspunse: 

— La mine-n burta e si mai cald ! 

Baiatul la acestea ramase uimit si se uita prosteste si incremenit, incit 
uita si cum il cheama si iesi incurcat afara plecind suparat acasa. 

Acasa povesteste fratelui mijlociu intimplarea. Cel mic vrea si el sa 
afle dar il imping afara. El lipe§te urechea la usa si in;elege tot. 

Pleaca si eel mijlociu, bine imbracat si bine mincat §i cind intra inauntru 
incremeni vazind-o cit este de frumoasa si ce intrebare si raspuns cere. Se 
incurca asa cum se incurca cei mici in vrejurile de bostan si pleca rusinat acasa. 

Se plinse de patania lui si zise ca nu este om pe lume care sa-i potriveasca 
raspunsurile dupa placerea unei fete nebune de imparat. Cel mic tease cu 
urechea si zise: 

— Eu pot sa-i trag niste raspunsuri potrivite ! grai el celor doi frati 
mai mari. 

— Fugi, mai prostule, tu nu vezi ca n-am fost noi in stare de nimic, 
nu au fost in stare fete intelepte imparatesti sa raspunda cum se cuvine, dar 
o sa fii tu un papa lapte, un zdrenturos si prost de dai in gropi ! Il oprira sa 
se duca. Ii luara iapa, ascunsera opincile si toalele nerupte si-1 pindira 
sa nu piece. 

Cel mic insa nu se lasa. Pindeste noaptea cind toti dormeau si pleaca 
in lumea alba, doar doar va da de casa imparatului. 

Mergind prin padure, da de un hot care i§i numara banii furati. Hotul, 
cum il vazu, isi puse in gind sa-1 omoare. Pleca dupa baiat cu gindul necurat 
si intra in vorba sa-1 vada ce minte are. 

Din vorba-n vorba, hotului i se paru ca are mintea adunata de pe drum, 
la sa-§i bata joe de el, isi puse el in gind. Vazu in cale hotul un dop murdar 
de la butoiul cu vin. 

— Fac ramasag ca tu nu iei dopul ca e plin de murdarie, zise hotul. 

210 



— Eu, iaca il iau ! §i murdar cum era, jap cu el in sin, ca nici sacui n-avea. 
Se gindi hotul, ce prost trebuie sa fie baiatul asta, ia sa mai incerc o 

gluma sa fiu mai sigur. Mersera cit mersera si in cale cazuta dintr-un copac 
zacea o cioara moarta. 

— Mai baiete, fac ramasag cu tine ca ti-e frica sa pui in sin cioara asta ? 

— Mie sa-mi fie frica ? Ia te uita ca o pun in sin, macar ca pute ! Lua 
cioara si o puse in sin ! 

Hotul casca niste ochi mari, vazind prostia drumetului si zise ca e pacat 
sa omoare un asemenea prostanac, sa-si ude limba cutitului degeaba, si asa 
scapa el de la moarte sigura. 

Dupa ce se apropiara de cetatea imparateasca, vazu un cere de lemn 
intr-un gunoi. Se duse, lua si cercul jucindu-se cu el pe drum. 

— Bine, mai baiete, se cade un ginere care merge in petit la fiica impa- 
ratului sa duca-n sin un dop si o mortaciune, iar pe drum sa se joace cu 
un cere? 

Cind te-o vedea curtenii cit esti de smintit o sa te spinzure ca le batjo- 
coresti printesa ? Eu te sfatuiesc sa-ti vezi de treaba ! Nu esti tu de nasul unei 
fiice de-mparat ! 

— Care, mai nene ? Eu ! 

— Tu mai prostule ! Sint om batrin si nu mi-a dat ochilor un prost mai 
mare decit tine. 

— Bineee ! Ai sa vezi dumneata ca te-nseli ! 

La marginea orasului se desparpra care incotro. 

El ispiti lumea in dreapta si-n stinga si dete de poarta imparateasca. 
Era un palat inalt si stralucitor ca soarele. Se mira el de frumusete si batu 
la usa palatului. 

— Pe cine cati, baiete? il intreba un strajer imbracat numai in zale si 
cu o sulita ascutita inalta cit pcmul. 

— Pe fiica imparatului ! Merg s-o petesc ! 

— Fugi, mai pirlitule, de aci-ncolo, nu te vezi ca esti intr-o ureche? 

— Ba nu, eu nu ma las si trebuie s-o vad pe printesa ! 

Daca vazu ca nu poate sa scape de el, ii arata poarta la care trebuie sa 
bata, macar sa-si piarda capul ! 

Cum a batut la usa printesei din soba ei a iesit un busneac de miros 
si caldura de te ametea. Atunci baiatul mirat de miros a grait: 

— Vai, printesa, ce cald e la dumneavoastra ! 

— La mine-n burta e si mai cald ! El a scos din sin cioara moarta si 
i-a grait: 

— Tine, baga-n burta pasarica asta ca sa-ti fie si mai cald ! 

— Nu pot ca mi-e frica sa nu iese si sa zboare din mine. 

— Nu te teme ca pun dopul asta ! 

— Vai, daca pui dopul ma umflu-n foale si ma sparg in bucati ! Ce-o 
sa se aleaga atunci de mine? $i se preface ca plinge. El o priveste si-i zice la 
intimplare ! 

— Am eu grija sa-ti leg burta cu cercul asta sa nu se sparga, asa ca ia 
ce-ti dau, sa nu dai de vreo belea ! 

Fiica imparatului vazind ca desuicheatul asta a raspuns bine la toate 
intrebarile, a ingalbenit de ciuda, insa neavind incotro a trebuit sa se 
marite cu el. 

A urmat o nunta mare si frumoasa ca-n povesti. 

211 



FATA CEA 1NTELEAPTA 

A fost odata un boier bogat si neinsurat. Intr-o zi trimisese la o zaca- 
toare lucratori sa-i munceasca. Seara cind veni sa le dea leafa el ii aduna pe 
linga divanul sau zicindu-le: 

— Nu va dau leafa daca nu-mi spuneti fiecare cite o poveste ! Statura 
plugarii, se sucira, se-nvirtira si unul nici nu stiu sa-i spuie stapinului o po- 
veste. De aceea, unul mai voinic, istet si batrin ii zise: 

— Boierule, mie sa-mi dai partea mea, ca nu degeaba am ostenit pe 
tarina boieriei voastre ! 

— Daca nu stiti nici o poveste nu e nimic, iaca va iert, le raspunse bo- 
ierul, insa voi sa-mi raspundeti ce inseamna noua pietre peste an. Scormo- 
nira in zadar prin cap gindurile, ca nici unul nu fu in stare sa ghiceasca ras- 
punsul cerut. Suparati, flaminzi si frinti de oboseala plecara lucratorii acasa 
fara bani. Stateau toti pe prag, batindu-si capul, ce sa insemne noua pietre. 
Unul dintre ei, eel mai sarac, avea o fata mare, cam trecuta de maritat, ca 
de saraca ce era nici un flacau n-o baga in seama. Fata iesi in intimpinarea 
lui tata-su intrebindu-1 : 

— Citi bani ti-a dat boierul, tata? 

— Aia, nimic ! 

— Pentru ce, daca i-ai muncit ? 

— N-am stiut nici unul sa-i spunem o poveste si sa-i raspundem ce 
inseamna noua pietre-n an ! Fata ramase putin pe ginduri spunindu-i lui 
tatine-su : 

— Du-te-ndarat si-i spune boierului, ca noua pietre-n an, sint noua 
luni muncite de plugar, ca noua pietre de moara-n spinarea lucratorului, iar 
trei luni sint de sedere, odihna si de veselie. Se duse batrinul la boier 
si-i zise: 

— Boierule, da-mi banii mei, ca noua pietre sint noua luni pe an grele 
ca noua pietre de moara pentru muncitor; dar trei luni sedem sa mincam si 
sa ne veselim daca avem cu ce. Atunci boierul s-a mirat si 1-a-ntrebat: 

— Cine ti-a spus, omule, ca la-nceput n-ai stiut? 

— Fiica mea mi-a spus. 

Boierul, bucuros, i-a dat trei fire de cinepa din care sa-i faca boierului, 
camasa si giubea. Batrinul se-ntoarse la fata indarat zicindu-i: 

— Uite ce mi-a spus boierul. Din astea trei fire de cinepa sa-i faci camasa 
si giubea ! Fata se duse si rupse din gard trei baschii, apoi il ruga pe tata-su: 

— Du-te la boier si sa-i spui ca-i fac din cele trei fire de cinepa camasa 
si giubea, dar mai intii sa-mi faca el mie, din astea trei baschii: furca, fus si 
razboi. 

Se duse batrinul la boier zicindu-i: 

— Boierule, sa stii c5 fiica mea iti face ce-ai cerut, numai fsi-i si dumneata 
ei din aste trei baschii, furca, fus si razboi de tesut. Boierul se mira si-1 ruga 
pe batrin sa-i dea fata de nevasta. Batrinul se mir5 si crezu ca-1 Ibatjocoreste, 
dar pina la urma fata cea inteleapta se marita dupa boier. La nunta cind f acura 
cununia, se vorbira ca unul fara altul sa nu faca nici o judecata. Traira ei 
asa multa vreme in pace si buna intelegere. Intr-o zi doi tarani saraci plecara 
la tirg. Unul avea caruta, altul o iapa burtoasa, gata sa fete. Ajunsera ei in 
tirg, legara iapa de oistea carutii si pornira dupa negustorii. In timpul asta 

212 



fata iapa un minz mare si frumos. Minzul cu ochii lui inchisi, ca asa sta el 
noua zile, nu vazu sa se dea linga iapa si blestematul se asezS pe niste paie 
sub caruta celuilalt taran. 

Cind ajunsera Taranii de vazura minzul sub caruta, falnic si frumos 
se bucurara. Cel cu caruta- i zise celui cu iapa: 

— Iote, breee-mi fata caruta ! 

— Cum bre, spui una ca asta, nu-1 fata iapa mea? 

— Vezi-ti de treaba, crestinule, sa nu mai cadem in vreo gilceava de 
mai dam si de belele ! Nu vezi minzul sub caruta? 

— Mai vecine, ji-ai pierdut mintile, te crezi ca ti-a ouat gaina drept 
in caciula si te faci stapin peste minzul meu ! Tu nu vezi ca te faci de pomina 
lumii, asta-i cam asa dupa mintea ta: iapa face minzul, iar ovazul ii e mama. 

— Daca-i asa, sa mergem la judecata direapta decit sa ajungem la ma- 
ciuca. §i neavind cum sa-si faca dreptate plecara drept la boier la judecata. 
Cind acolo, boieru-i plecat sa se plimbe peste vii si mosii ; numai cucoana 
cea injeleapta-i acasa. Daca-i vazu certindu-se pe minz le zise: 

— Stati, oameni buni, ce va certati si nu va judecati? 

— Ba tocmai vrem sa ne judece boierul ! 

— Boierul nu-i acasa ! 

— lata, cucoana cum este treaba, zise eel cu caruta, minzul ista 1-a 
fatat caruta mea chiar in tirgul al mare. 

— Ba nu e adevarat, cucoanS, va jur pe ochii mei ca minzul este de la 
iapa mea; tot satul stie ! 

— Stapina, nu fa pe sprinceana, fa judecata direapta, la tot nat sa-i 
placa. Ca judecata-i oloaga cind lipseste-n cap o doaga, zise eel cu iapa. 

— Oameni buni, nu va mai certati in curtea mea ca eu o fata muiereasca 
nu va pot judeca. Nu stiti voi ca judecata la unii e ca o trasura cu doua oisti, 
cind inainte, cind indarat, o poti mina. Sta|i locului in pace pina vine boierul. 
Ei n-au de lucru si o intreaba: 

— Dar unde-i, cucoana, boierul? 

— S-a dus la locul cu griu de linga balta, sa pazeasca griul sa nu-1 pasca 
crapii. Atunci, eel cu caruta auzind a ris zicindu-i: 

— He-hee ! cucoana ne spui palavre, unde s-a vazut peste sa pasca 
iarba si calugar fara barba? 

— Dar dumneata, unde-ai vazut, sa fete cSruja si sa cinte mi;a? Esti 
un om in toata firea si umbli cu plosca cu minciuni. "J aranul cu caruta apleca 
capul si pleca rusinat, iar eel cu iapa isi lua minzul si mulpimi pentru judecata 
dreapta a cucoanei. Cind sosi boierul intreba pe cucoana ce-a mai facut de 
cind s-a dus el calare sa-si vada roadele si mosiile: 

— Apoi am judecat doi tarani care se gilceveau pe un minz. Unul zicea 
sus si tare ca 1-a fatat caruta lui. 

— Bine, cucoana, nu ne-a fost vorba ca fara mine si fara tine sa nu se 
faca pe mosia noastra nici o judecata? 

— Ba asa ne-a fost ! 

— Fiindca tu ai calcat juramintul mai intii, eu iti pcruncesc sa-ti alegi 
lucrul ce-ti este mai scump si drag si si pleci la bordeiul lui taica-tu. Ea incepu 
sa plinga si sa se vaicareasca cerindu-si iertare, insa boierul nici in ruptul 
capului n-o ierta. Vazind ea ca n-are incotro, il ruga pe boier sa-i dea voie 
sa mai faca o mincare si sa se cinsteasca ca oamenii nesuparati la despartire, 

213 



dupa care va lua ce-i este mai drag ochilor si va pleca din conacul boieresc. 
Se puse muierea pe gatit si rinduit, cu bucate noi la gura veche. Aduse un 
vin bun de-al mermeziu ce-1 adormea pe om de viu si se pusera la petrecere 
ca inainte de marea despartire. Cucoana mai desteapta, mai mult varsa jos, 
in pantofi, vinul, in timp ce boierul bea si nu se glumea pina ce se imbata 
turta si cazu jos sub masa. Atunci cucoana porunci slugilor sa-1 urce-n trasura 
si amindoi plecara la bordeiul lui tatine-su. Trecura vreo citeva zile si boierul 
se trezi si-o-ntreba pe sofia lui ce cauta el intr-un bordei de om sarac? 

— Boierule, nu tu mi-ai spus sa plec din casa ta fiiindca am calcat un 
juramint si sa-mi aleg ce mi-o fi mai drag si scump inaintea ochilor? 

— Ei, si ce-ai ales? 

— Pe tine te-am ales ! 

— Hei, muiere, n-am ce sa mai zic; m-ai dat gata ! Cind femeia-i inte- 
leapta il judeca si pe dracul si tot il gaseste datori. Dupa o asa intimplare rise 
boierul, porunci slugilor sa vie cu trasurile sa-si duca calabalicul la locullor 
vechi si ramase sa traiasca-n pace si fericire, cu fata cea saraca si-nteleapta 
de se duse vestea peste noua mari si peste noua tari. De atunci boierul de 
bucurie ca are femeie-nteleapta se puse pe bautura la munca pina-i iesi parul 
prin caciula si camasa prin izmene, si asa se prapadi, iar fata cea inteleapta 
ramase stapina peste toate viile si mosiile. 

FATA CEA RASFATATA 



Traia odata intr-un sat o pereche de oameni tineri si frumosi, care se 
iubeau foarte. Si au avut norocul sa aiba o fetita atit de frumoasa, incit la 
soare te puteai uita, dar la ea ba. Cu cit crestea mai mare cu atit se facea mai 
frumoasa, mai zburdalnica si mai iubita de parinti. 

Parintii n-o puneau la munca, de frica sa n-o arda soarele si sa-i strice 
fata cea alba ca spuma de mare, ori s-o zareasca babele si s-o aeoache. Asa 
ca frumoasa copila statea acasa, dereteca prin odai, ori prin curte, dar in afara 
din ograda, numai rareori iesea si asta numai la hora §i cu multa insistenta 
de parinti. 

Fata era asa de rasfatata ca daca la sapte ani a cerut sa suga, mama-sa 
i-a dat si ea a supt, daca a cerut iarna fragi si struguri, tata-su a mers tara in 
lung si-n curmezis si i-a indeplinit poftele. Ca sa nu se osteneasca fata, mama 
o pieptana, o spala, o incalta si o dezbraca, macar ca ajunsese fata mare de 
maritat. Frumoasei fete ii dadea tircoale baieti din noua sate, insa ea se tinea 
mareata, stiind ca este frumoasa. Citeodata voia si ea sa-nvete a coase, sa 
toarca, sa spele, dar mama-sa la iu^eala zicea: 

— Lasa, fata mamei, nu lucra, destul ai sa muncesti cind te vei marita. 

— Mama, dar cind ma voi marita, n-o sa stiu nimic ! Uite, nu stiu 
sa fac mincare, sa tes, sa navadesc, sa tore si cite altele. 

— Nu e nimic, fata mamei ! Las' c5 atunci ai sa inveti tu, sa te descurci 
si asa trece vremea. Si n-o lasau pe rasfatata sa ridice un pai de jos pe toate 
ie dereteca si ogoia prin casa, mama-sa, numai la dormit nu putea dormi in 
locul fiicei. Odata s-a intimplat ca uitindu-se fata in oglinda, au intrat porcii 

214 



in casa, de au dat cu fundul in sus oalele cu untura, au spart vasele si farfu- 
riile din casa si cind a vazut-o tata-su, s-a suparat pe ea, iar mama 1-a certat 
ca-si supara feth;a, si atunci parintii au plins impreuna cu fata fiindca a fost 
dojenita sarmana lor copila, singura pe lume. Au mers atunci la ea, au sarutat-o 
si i-au cerut iertare pentru nedreapta dojana. Fata iar s-a inveselit si se in- 
vrednicea la lucru ca si pina acum. Venindu-i vremea de maritat s-au pregatit 
cu daruri si cite si mai cite bogatii, avind parinti cu dare de mina. O ceru sa-i 
fie nora intr-o zi un mo?neag si ea vazind ca feciorul lui era chipes si frumos, 
nu zise ba ! Batrinul mai avea doi feciori si doua nurori, tare vrednice. Atunci 
mama fetei avu grija sa-i spuie viitorului cuscru: 

— Eu va dau fata, insa sa stiti ca ea nu §tie sa lucreze ! 

— Lasa, cuscra, ca se-nvata ea la noi sa lucreze, nu-i purta grija asta, 
ca este destul de lucru la noi. Se logodira si apoi facura nunta mare de se duse 
pomina. Iar dupa nunta fiecare o porni la treaba. Nurorile celelalte se sculara 
cu noaptea-n cap, mulsera vacile, le dadura de mincare, le adapara, dadura 
frunze la oi, le adapara, hranira pasarile si porcii, facura mincare pentru prinz 
si o pornira la lucrul cimpului. Nora cea rasfatata sta de se odihnea si nu punea 
mina sa ridice un tirs din curte de care se impiedicau porcii. Dar nici cei din 
casa n-o sileau sa faca treaba. Cin veni prinzul, baba, adica soacra-sa, nu-si 
chema nora cea rasfatata si frumoasa la masa. Seara, cind ii chema pe toti 
imprejurul mesei, cei ce muncisera aveau blidele pline de bucate si ciorba, 
precum si cite un codru mare de pita, iar nora cea tinara sta in fata strachinii 
goale si fara un pic de pine. 

— Luati, maica si mincati, ca destul ati muncit toata ziulica ! Vedeti 
voi ca la noi in casa este obiceiul ca cine munceste maninca si bea, cine nu, 
sta si priveste. 

— Muljamim, muma, lasa ca ne pricepem noi la mincat, da mai cu 
seama la baut, zisera baietii babei. Nora cea rasfatata ramase cu buzele umflate 
intr-un colt si nu sufla un cuvint. De flaminda ce era, ar fi mincat si mere 
padurete. Ce sa faca ea de aci inainte? Sa stea, sau sa se puie pe treaba? Ba 
sa se puie pe lucru zise ea in gind si a doua zi o porni la munca mai de noapte 
decit cele doua cumnate. "f esela vacile, le dadu mincare, le adapa, dadu min- 
care la porci, graunte la gaini, scoase oile la ciobani, asa cum se pricepu facu 
prinzul si o porni cu sapa la lucru §i toata ziulica munci nora cea rasfatata 
cu postata inainte, de se mirara sapatorii, dar mai cu seama barbatul si socrul. 
Se bucurara de vrednicia ei toti. Dar cind soacra ii puse strachina plina cu frip- 
tura in capul mesei si eel mai mare codru de piine, cu tuica §i vin ro§u ca la 
orice masa, apoi vazindu-i pe top a§ezati se adresa catre nurori si feciori, vor- 
bindu-le cu glas dulce imbietor: 

— Aiincati, fetele §i baietii mei, ca de aceea muncim ca sa mincam si 
sa bem, iaca la noi toti muncim si toti mincam bine. 

Nora cea rasfatata minca pe nerasuflate, da si de muncit, o tinea 
tot inainte, era fata cu narav, vrea sa dovedeasca ca este cea frumoasa si ras- 
fatata, dar si la munca nimeni n-o intrecea. Asa se duse vestea, peste lume 
?i tara, despre vrednicia nurorii rasfatate. 

Si eu cascam gura 
La ochii ca mura, 
Calare pe-o iapa, 
Vindeam cu ciurul apa. 

215 



IVANCIU CEL SARAC 

A fost un om sarac, ii murise femeia. Raminsese cu mi baiat de zece 
ani. Nu mai aveau ce sa manince. 

— Taica, sa te dau argat ca n-avem ce sa mincam. 

L-a dat argat la un turc trei ani de zile. Cind sa piece acasa de la turc, 
ii da simbrie trei bani. Cind sa deschida usa turcul il striga: 

— la vino, da-mi un ban indarat. I-a dat un ban. 

— Sa §tii ca e bine sa mergi pe drumul drept. Baiatul a plecat si a vrut 
sa iese afara. Turcul iar l-a chemat indarat. 

— Mai da-mi un ban; sa stii acolo unde insarezi, acolo sa dormi. I-a 
luat §i al doilea ban §i-a ramas numai cu un ban si a plecat. Cind a ajuns 
la usa, iar l-a chemat indarat: 

— Sa stii sa nu-ti trimiti niciodata fameia la nunta singura. Merge el 
amarit merge, ajunge pe un drum si vede un om suit intr-un pom, care leaga 
bani de creci §i merge inainte, si-a vazut de drum. Omul, daca l-a vazut nepa- 
sator, l-a strigat: 

— Mai baiete, ia vino-ncoa, ma ! 

— Ce! 

— Na banii astia, ca eu sint blastamat ca sa leg banii toata viata. Toti 
care au trecut m-au intrebat ce fac ? Numai tu ai gasit sa treci fara sa ma-ntrebi 
si m-ai dezlegat de blastam. 

Baiatul lua punga cu bani si pleca acasa. Merse el si ajunsa intr-un sat. 
Venisa un nor greu §i n-a plecat a stat sub un gard. A venit o furtuna si ploaie 
grea, potop. El a stat f acut broasca sub gard si a scapat cu viata. Cind sa scoala 
dimineata, ce sa vezi? Drumul il luasa apa si vede acolo un cal inecat cu turc 
cu tot. S-a bagat baiatul si l-a tras la margine si cind colo gaseste disagii plini 
cu galbeni. Ia baiatul disagii cu bani, ii da jos, ia toalele turcului, le ia cu eL 
Turcul era un zapciu, el adunase banii, dar furtuna l-a ajuns, apele 1-au inecat. 
Si asa a plecat acasa. Ta-su l-a vazut cu bani multi, i-a facut casa: aveau avere> 
aveau de toate ! I-a venit vremea de insurat. Fiind bogati, au luat o fata cu 
avere. Pina la anul a avut un copil si i-au pus numele Ivanciu. 

Un frate al muierii mai mic s-a insurat si el si i-a chemat si pe ei la nunta, 
da ta-su murisa. El era bogat, avea argati. Merse la nunta. Bine, da el nu 
sa dusa. 

— Du-te, fata, tu ca n-am incredere in slugi. Du-te singura cu un argat, 
eu stau cu ailanti, tu te duci cu argatu si copilu si a plecat ea la nunta ! Cind 
pe urma si-a adus el aminte dupa ce a potolit vitele. 

— Ma, mie mi-a spus turcu sa nu las nevasta singura la nunta ! Ia sa 
ma due acolo si vedem. S-a imbracat in toalili lui turcesti, a incalecat calul 
si-a plecat. Acolo nima nu l-a cunoscut. I-a f5cut loc linga nasu, i-a pus mincare 
tot. El face cu mina la soacra si-i zice: 

— Babo, babo, toata lumea are linga el o muiere, numai eu nu am. Adu 
si mie o fameie si-;i dau o pungS cu galbini. Ea se duce la fata si-i spune: 

— Fata, turcu ne da o punga de galbeni, stai si tu cu el. Pe urma to;i 
sa-mbata. Turcu-i zisa: 

— Fata, vorbeste ca-ti da inca o punga de galbini ca sa dormi cu el. Si sc 
duce in alte case. Da Ivanciu e in leagan culcat. Da turcu nu s-a imbatat. Cind 
a adurmit ea, el s-a sculat, a luat pe Ivanciu din leagan si afugitacasa la el. 

216 



Dimineata nu era nici turcu nici Ivanciu ! 

— Ce-o sa-mi faca mie omu, ca nu e Ivanciu? 
Muma-sa-i zice: 

— Sa dam foe la bucatarii, sa zicem ca a ars acolo Ivanciu. Au dat foe, 
a ars si au plecat cu ta-su si ma-sa la omu ei ! 

— Bine ati venit ! Bine ati venit ! 

— Am venit, am venit dar sa vezi nenorocire ca a luat focul bucataria 
si a ars si Ivanciu. 

— Vai de mine, ce ne facem far' de copil? 

— Las' ca nu e nimica, ca o sa facem altul a zis el linistit. I-a poftit in 
casa, da el 1-a dus pe Ivanciu in podrum, linga butoiul cu vin. Pe urma el zice: 

— Bre, ia taie o gaina, fa mincare ca a venit tata socru sa" se ospateze. 
Si au inceput muierile sa gateasca. Pe urma a zis: 

— Bre, du-te scoate vin. 

— Bine, ma due si se duce. 

Da masa e pusa. Cind sa duce da peste Ivanciu. Da ea nu mai vine, 
ramine acolo cu Ivanciu. Vazind ca el nu mai vine, o trimite pe soacra-sa. 

— Ia vezi ce? Du-te, mama soacra, sa vezi. 

Se duce si ea si cind il vede pe Ivanciu ramine si ea acolo de frica si 
de rusine. Tainuie si cu socru §i-l trimite $i pe socru. Cind il vede pe Ivanciu 
de rusine a incremenit si de rusine ramine si el acolo cu muierile. 

Atunci se duce el la ei si-i cheama zicind: 

— Haide, haide, veniji incoa, sa mincam si sa bem, ca nu e nimica. 
Ce-a fost a trecut? Si s-au veselit si pe urma dupa ce au ridicat masa a spus 
parintilor, adica socrilor: 

— Acum luati-va fata si plecati, ca ei ii place sa trSiasca bine cu turcu; 
eu n-am nevoie de asa muiere. Si asa el a ramas cu Ivanciu si a trait fericit, 
iar muierea lui a ramas sa dea buna dimineata gistelor. 



BINELE $1 RAUL 



A fost un om care a avut doi copii. §i o sa vina vremea la batrineata 
sa moara. Chiote, vaiete si jale mare c5 o sa moara batrinul. 

Dar copiii se asezara tristi si smeriti la picioarele lui sa-si faca iertaciunea. 
Dar unul mai afurisit si rau, uns cu toate unsorile si lene§ de puta pamintul 
dupa el, fiind bun numai pentru furtisag §i inselatorii, ii zise cu pu|ina sfiala : 

— Mai tata, tu ai sa mori, iar noi copiii tai raminem, daca acum a 
venit vremea sa ne spui ceva ce nu ne-ai mai spus sa ne dai vreo povaja ca 
sa ne fie de folos in viata. 

Batrinul stinsa lumina din mina si mai ceru invoiala de la moarte citava 
pina isi sfatuie§te pruncii. 

— Hehe, taica, sa bagati de seama bine si si luati aminte la vorbele 
mele, cit veti fi si veti trai, citeva lucruri in viafi sa nu le faceti si anume: sa 
nu va luati copii de suflet, calul la nunta sa nu-1 dati imprumut, nevasta sa 
n-o mini la nunta singura, briciu, coasa si luleaua sa nu le dai pe mina altuia, 
iar bani imprumut sa nu dai ! Pe urma cit veti fi si veti trai, vara intotdeauna 
sa tragi haina de mineca ca bine va prinde la nevoie, iar iarna cum ve^i cugeta 

217 



voi. Si asa batrinul muri, iar cei doi frati uidira. Unul, cum s-a zis, era rau, 
viclean si blestemat. Nu credea in Dumnezeu §i de fatarnic si prefacut ce era 
cu un ochi ridea iar cu altul plingea. 

Pentru ca avea pe diavolul bagat in burta lui, nici una nici alta, intr-o 
buna zi ii zise fratelui mai mic care era credincios §i cu frica de Dumnezeu 
si iubitor de oameni: 

— Mai fratie, tu stii bine ca doua sSbii intr-o teaca nu au loc §i de aia 
nici noi amindoi intr-o casa nu avem stare §i nici asezare. Tine-ti treizeci 
de galbeni §i un cal si du-te-n lume sa te procopsesti ! Iar lui ii ramasa toata 
averea parinteasca. 

— Hehe, Doamne, ip multamesc tie si lui tata ca mi-a lasat citiva gal- 
biori si un cal sa ma pot singur in lume arani cu ei. Binecuvintap sa fip si 
voi si fratele care mi i-a dat. Dupa asta si-a luat calul si-a strins chinga si a 
plecat in lumea alba, fara stire §i fara capatii. 

Cind colo, dupa aminata vreme se-ntilne§te fratele al mare cu eel mic: 
amindoi calari. Ce! mic ii da bine|e bucurindu-se ca se intilnesc: 

— Buna ziua, fratele meu, Dumnezau sa-p ajute ! 

— Mare, lasa-ma, bre, ce-mi tot pomenesti de Dumnezau, ca sa stii 
ca pe lume e mai bine sa faci rau si nedreptate decit direptate la lume. Tu 
nu vezi ca minciuna umbla-n lume, iar dreptatea sta pe loc si umbla cu capul 
spart? ! 

— Ba nu e bine a§a fratele meu, ce naiba, doar n-ai mincat ceapa ciorii 
sa vorbe§ti astfel, ca te bate Dumnezeu ! 

— Mare o sa te bata pe tine, ai sa vezi cind te vei duce pe copca cu Dum- 
nezaul tau cu tot, ca §tiut este ca iarba rea nu piere, dar cea buna da ! 

— Cit ii hau §i dudaul nu-i nici o intelepciune in vorbele tale. Pacat 
ca tata altfel ne-a invatat ! 

— Bine, sa pornim tovarasie si pe cine-1 vom intilni in cale sa-1 intrebam, 
cum este mai bine sa fie omul pe pamint : bun, ori rau ! Sa ne rama§im pe galbeni 
si calul tau. 

— Bine, sa ne ramasim, si se ramasira. 

Mersera ei cit mersera si se-ntilnira cu tartorele iadului in drum. 

— Asculta, unchiule, te rugam sa ne spui ca te vad om cu judecata si 
cu scaun la cap, cum este mai bine omul in viata sa fie, rau sau bun ? 

— Mare, rau, baiete, se-njalege, cu cit esti mai rau si faci fapte rele, 
toata lumea iti tremura de frica, iar daca e§ti bun §i faci direptate oamenilor, 
lumea nu da o ceapa degerata pe tine si astfel de oameni in zadar vor nadu§i. 

— Lasa, judecatorule, ca la noi in popor se spune: 

Naduseala, 
Scoate boala ! 
Fara naduseala nu se departeaza omul de saracie. Dar a§a ramine, zdravan, 
curat, puternic si cuminte. 

Atunci fratele eel blestemat zise; 

— Lasa, judecatorule, nu vezi ca orbului in zadar ii spui ca s-a facut 
ziua ! E un tontoloc si natafleata. N-o fi nimic de capul lui §i sarac are sa moara. 

Fratele eel rau ii lua galbenii §i calul, rise batjocurindu-1 si pleca. 
Intr-un tirziu, iar se intilnesc ei ca dintr-o intimplare. 

— Ei, cum iti merge frate cu bunatatea ta si Dumnezaul tau? Or, aista 
e ca ala din basme, trai pe vatrai ! 

218 



— Bine, multiimesc de intrebare ! Cit am ochi si braje harnice, n-o sa 
ajung cersetor la usa nimanui. 

— Mai fratioare, adevarul gol, nimeni nu iti da in gura, de aceea trcbuie 
si cite-o rninciuna ! 

Si de aci iar li se deznodara drumurile si cararile si fiecare pleca-n treaba 
lui. Numai fratele eel sarac a plecat ca gisca-n ceata. A mers el cit a mers pina 
i-a iesit un orb in cale. 

Orbul i-a cerut ultima bucata de pine ca sa nu moara de foame iar el 
i-a dat-o raminind flamind. 

Mai la urma cobori intr-o prapastie sa-i aduca intr-un ciob apa, ca moare 
batrinul cersetor de foame. Cind sa se suie diavolul il trage-n jos in lac sa-1 
inece zicindu-i: 

— Uite, omule, ai o cheie de aur, mergi la fundul lacului si dai de co- 
moara pamintului si atunci vei fi fericit. Insa el nu cuteza. Diavolul il trase 
dupa el cu de-a sila. Deschise usa si vazu comorile pamintului. Dar cum le 
vazu ii pierira ochii de atita stralucire si bogatie. 

Daca-1 vazu diavolul ramas far' de ochi, ii zise sa i se tie de coada ca 
sa-1 scoata deasupra la lume si-1 scoase pina la jumatatea drumului. Caci acolo 
dracii erau la nunta. El trage sus, diavolii insa-1 cheama-n hora si trag de el. 
Vorba aceea: cu un ban s-a prins in hora si cu zece nu poate scapa ! 

Si asa jucau de se stricau dracii si dracoaicele, iar el se mira cum sa scape 
din hora sa ajunga in lumea lui pe pamint. 

Cind deodata veni tartorele iadului si cind i§i vazu copiii tot in petreceri 
si sarbatori cu zdrente pe ei, ii lua la bataie si-i arunca cu toghia pe unde ni- 
merea, pe unii la fund, pe altii pe mal, altii pe sub mal. Iar pe bietul om il 
arunca pe mal. Aci ramase el stingher cu cerul intunecat pe vecie deasupra 
capului. 

Trage el incoa, trage incolo, se izbi de lemne si de pietre, pina ce ajunse 
la o fintina pe inserat. Beu el apa si adormi intr-un tufis din apropiere. 

Cind colo, la mijlocul noptii coborira trei zine frumoase din cer si venira 
aci sa se scalde in jgheabul fintinii cu apa fermecata care-i facea pe cei ce se 
scaldau in ea sa aiba tinere;e fara batrinete si viata fara de moarte. 

Baura ele apa si se scaldara, iar cea mai mica n-are de lucru si dezvaluie 
taina izvorului fermecat, nestiind ca padurea are urechi si cimpul ochi: 

— Fa, suratelor, de-ar sti fiica imparatului care zace pe patul de moarte 
de apa asta tamaduitoare si datatoare de via{a si tinerete ar veni, s-ar spala 
si niciodata n-ar mai murea. Zinele cele mari au vrut s-o mustreze de cele 
spuse cu glas tare, dar cocosii au cintat si zinele au zburat in inaltul vazduhului. 

Sarmanul s-a tSvalit cum a putut si cu ajutorul lui Dumnezeu a ajuns 
la izvorul fermecat. Cum s-a spalat a vazut cum se crap§ de ziua si a mul^amit 
lui Dumnezeu pentru marea lui bunatate. De aci cum o sa duca el apa fermecata 
frumoasei fiice de-mparat? Se duce in padure, omoara un pore salbatic, ii 
ia besica, o umple cu apa fi hai cu ea plina la cetatea imparateasca. 

Acolo cum ajunge imparatul goleste odaile de doftori, vraci si vrajitoare 
venite din toate colturile lumii sa scoata pe dracul din mSdularele tinerei fe- 
cioare. Si cum o scalda pe printesa se inviora si zimbi fericita dupa zece 
ani de boala grea ! Atunci se facu nunta si bietul sarac ajunse imparat. 

La nunta lui povesti intimplarea cu izvorul fermecat si fiind si frate-su 
de fata. 

Frate-su ii ceru voie sa mearga la acea fintina sa se procopseasca si el. 

219 



mm 



Pe aci mulp nebuni au plecat cu frate-su la izvorul fermecat. Dupa 
ce §i-au scos top ochii au a§teptat sa vie zinele sa se scalde in apa viepi. Dar 
cum nici o zina n-a venit, iar apa nu era fermecata, top au ramas orbi si 
pedepsip de Dumnezau pentru lacomia lor ! Ce sa faci daca Dumnezau a 
umplut lumea cu ce a putut, cu bun si cu rau, cu prosti si cu intelepp. Asa se 
intimpla ca top orbii pieira fara de hrana si lumina, cum pieri si fratele sau 
eel necinstit. 

Mai la urma noul imparat gasi in buzunar cheia de la comoara pamin- 
tului, merse, o deschise cu ostirea si tot aurul il imparti poporului ca si cei 
saraci sa fie imbielsugap, multamiti ! 

De atunci, oamenii din acea pira traiesc si azi in petreceri si veselie* 
cu cintece si lautari, dar cu frica de Dumnezeu si facatori de bine. 

De atunci §i pina azi, a ramas vorba stramoseasca ca fata de oamenii 
lacomi si aplecati spre rele si razbunare, Domnul nu le ramine dator, iar astfel 
de oameni de mai sint pe undeva pe pamint: 

Traiesc ca frapi 
$i se iubesc ca dracii ! 
Asa este de cind lumea, caci dracul isi gaseste cirtog in inima prostului 
si fuge de tamiie si de intelepciune. 



SNOPUL DE NUIELE 



Cindva traia un imparat mare peste mari si tari, stapinea o imparSpe 
intinsa si imbelsugata, unde si ciinii mergeau cu colacii-n coada si fara de zgarda^ 

Imparatul era intelept, drept si bun. Pentru faradelegi ii pedepsea la 
fel pe dregatorii domniei, ca §i pe cei mai de jos supusi. 

I se dusese vestea ca este un om intelept §i drept si nu ramine dator ni- 
manui pentru incalcarea obiceiului pamintului. Obiceiul pamintului era ca tot 
natul, sa fie om de omenie, sa pastreze limba, legea, si obiceiurile stramosesti, 
iar toti cei din imparape sa se ajute §i iubesci, a§a cum se iubesc frapi la nevoie. 

Poporul intreg credea in el $i il iubea ca pe un sfint. BStrinii il porecleau 
Tatal, Tatal Neamului si asta pentru ca era pentru top la fel; nu pentru unii 
muma si pentru alpi ciuma ! 

Inconjurat numai de oameni cu scaun la cap, ura de moarte pe alp regi 
si imparap care se |ineau de minciuni §i razboaie, numai ca sa supuie alte 
popoare mici si neputincioase, ca sa-si faca renume prin vitejia oamenilor. 

Imparatul eel intelept avu multe razboaie cu vecinii hraparep si flaminzi 
care jinduiau la laptele §i mierea din holdele imparapei sale. Dar cum i se 
treceau hotarele, el pe top ii punea cu fata la pamint, fiindca intregul popor 
lupta cu barbape sa-si apere tara §i averile. 

Ca oricare om, avea si imparatul trei feciori, top" fep logofep, top frumosi 
si voinici, ca stejarii din munte. 

S-a ingrijit el sa le dea invatatura aleasa chemind la palat pe cei mai 
mari invatap din lume. Toata ziulica invSpiu copiii vorbind ca albinele din 
mireasma florilor, inp^lepciunea din carti si minuirea cu istepme a sabiei. 

Imparatul tragea cu urechea ce-i invata vracii, carturarii si cititorii in 
stele. §i cu cit trecea vremea vedea el cS fiii sai nu judeca cu mintea lor, ci cu 

220 



mintea invatatilor lor. Ce-o sa iese din ei? Se intreba bietul imparat si cadea 
ingrijorat pe ginduri. 

Intr-o zi, o sa-i puie la o grea incercare pe inteleppi si carturarii pala- 
tului. Forunci sa se adune in marea sala de marmora albastra top invatatii si 
copiii sai, iar imparatul le zise: 

— lata pentru ce ne-am adunat aid, cinstip carturari. 

Cineva sa-mi spuie, sa stie si copiii mei care sint cele trei virtup, fara 
de care nu se poate stapini o imparatie ! 

— Sa fie aprigi, iuti si viteji, zisera unii. Alpi zisera sa fie harnici, demni 
si zgircip cu visteria si cite si mai cite pareri. 

— Sa va spun eu, zise cu vorba blinda si dulce imparatul: sa fie inte- 
lepti, sa aiba infrinare la gura si rusine la obraz. 

Daca pe toate astea le au si nu le lipseste rabdarea pot stapini o impa- 
ratie si-i pot face pe supusi fericip. 

— Noi le avem pe toate astea, zisera intr-un glas feciorii, top frumos 
imbracap. 

— Nu-i de ajuns sa spui ca esti cu scaun la cap, atunci cind faptele o 
dovedesc, altmintrelea. 

Apoi le vorbi batrinul despre imparatii si regii tirani, despre slujitorii 
vicleni, care se indeletnicesc sa-1 laude ca sa-si pastreze slujbele, in loc sa-i 
spuie ce necazuri are poporul, ca sa nu mearga tara la ripa. 

Tirania, copiii mei, este biciul omenirii; ea stinge bucuria omului si 
lumina lui Dumnezeu. Top" oamenii rai, top tiranii, mici si mari o sfirsesc 
in streang, huiduip de mukime. Voi trebuie sa fip buni si drepp cu cei de jos 
si cu cei de sus ! Cu ingimfare si infumurare, va departap de talpa |arii, de 
oamenii desculp sau in opinci, nu vep putea fi stapmi buni si va fi vai de steaua 
voastra ! Fie imparat, fie mare dregator, ori om de rind, sa nu uitam ca trebuie 
sa fim oamem si legap de popor. 

Pe top ne asteapta o dreapta judecata ! In fata morpi sa ne dam sufletul 
usurap ca pe pamint am facut numai lucruri bune si eu asta va cer acum la 
sfirsitul viepi. Supusii vostri sa fie drepp si oameni liberi. De buna voie sa 
se supuna legilor, nu de frica lor sa tremure. Sa va biruip patimile si pornirile 
rele. Dap o mina de ajutor oricarui om necajit fie el cit de rau ! Numai asa il 
vep face bun, zise cu blindete batrinul imparat. 

Apoi le spuse imparatul cite verzi si uscate, doar — doar copiii lui vor 
prinde ceva din intelepciunea sa. 

Trecea vremea, imbatrinea imparatul, pina ce il parasira vederile, si se 
girbovi de tot. Simtea ca moartea-i bate la usa si de grijuliu ce era socoti ca 
nu poate sa-si dea sufletul inainte de a rSmine impacat cu gindul ca fiii sai 
s-au ales cu ceva dintr-atita puzderie de inva^tura. 

Isi aduna iar pe mai marii dregatori si pov3piitori si le impartasi hota- 
rirea sa: 

— Prea cinstip sfetnici si inp:lepp, am hotarit ca de azi inainte sa nu mai 
fiu eu imparat. De azi incolo vor porunci feciorii mei, conducind imparapa 
pe rind, fiecare cite un an. 

De azi pina la anul, incepe feciorul eel mare, apoi eel mijlocas si mai 
la urma eel mic. 

Acum sa va vad intelepciunea, priceperea si indeminarea in trebvuile 
imparap'ei. 

221 



Imparatul se scula de pe scaunul de aur §i-i lasa locul printului celui 
mai mare. Maria-sa nu se amesteca la nimic si tacea molcom, fie de era bine, 
fie de facea ceva rau. Astepta doar sa-i vadii ispravile. 

Feciorul sau cum ajunse imparat, dadu cu piciorul la dregatorii cu parul 
alb si girboviti ai tatalui. In locul lor aduse oameni tineri, frumosi, dar nepri- 
ceputi in rinduiala tarii. Ba pe unii ii arunca la inchisoare. 

Se abiitu si un an rau de seceta, ca oamenii ajunsera sa jinduiasca dupa 
o bucata de piine. 

Asa era rinduiala, nepriceperea si saracia? In loc sa cumpere griu si 
porumb de la tarile vecine, c5 in visterie erau bani destui se hotari saporneasca 
razboi impotriva unei tari vecine in care pamintul isi daduse roadele din belsug. 
Se imbracara locuitorii pasnici in haine de razboi, inarmati pina in dinti. Cind 
ajunsera la fruntariile acelei tari bogate, le iesi in intimpinare imparatul acela 
cu barba alba pina in pamint si le grai razboinicilor : 

— Fratilor din tara vecina, oameni sintem ! La foamete lumea multe 
pacate face ! lata ca noi va iesim pe cimpie cu carale pline de griu si porumb, 
cu mese intinse si bauturi. Sa fim prieteni adevarati si sa ne ajutam la nevoie 
ca oamenii. 

Nu te lasa maria-ta impins de patimi si nepriceperea tinerilor cirmuitori. 
Veniti la noi si va luati griu cit va trebuie si sa nu varsam singele celor nevinovati ! 
Caci cine la razboi porneste 
Sfirsitul vietii sale dovedeste ! 

— Vrem pace si frati sa fim ! raspunse intr-un glas ostirea tinarului 
imparat, inflaminzita si insetata ! 

Apoi se asezara la mesele intinse pe iarba verde, pina ce se saturara si 
se imbatara de-a binelea ! Daca se ospatara si se imbatara bine, vazura atita 
belsug la batrinul imparat, incit se sfttuira cu mai marile sale capetenii, sa 
treaca prin foe si sabie imparatia acestuia. 

Si astfel nu se tinura de cuvint ! Scoasera sabiile si incepura macelul ! 

Ostirea acestui imparat, vazind neobrazarea, puse mina pe securi si 
buzdugane de-i nimici pe nesatui si insusi tinarul imparat ramase fara o mina 
pe cimpul de batalie ! 

Cei care scapasera se intoarsera tristi si rusinati ! 

Trecu anul si hai sa-i vie rindul si celui de-al doilea copil, celui mijlocas 
sa fie si el un an imparat. 

Mijlocasul ca sa se arate mai cuminte decit tatal sau, isi lua alti dregatori, 
facu alte legi mai aspre, pentru ca poporul de frica sa-1 asculte. Al batrin vedea, 
suspina si tacea, c3 asa era facuta intelegerea sa nu se amestece nimeni si ei sa 
se descurce cum i-o taia capul. Grija lui nu era sa se lucreze holdele, ci sa faca 
multa ostire inarmata, sa fie multi stringatori de dari, multe cazarmi siinchisori. 

Poporul batea la poarta palatului cu jalbe-n protap si cu paie aprinse-n 
cap, ca nu mai pot suporta darile grele, ca li se ia griul, vacile si mioarele si ramin 
saraci. El in loc sa le asculte necazurile si sa-i pedepseasca asa cum se cuvine 
pe cei ce se dadeau la faradelegi, ridea impreuna cu sfetnicii sai de gloata info- 
metata dupa dreptate si vorba buna. 

Asa ajunse tara de ripa, iar inchisorile gemeau de osinditi la robie grea. 
In tara la tot pasul erau stapini lancierii imparatului, care-i aruncau in ocna 
pe cei ce cutezau sa spuna adevarul. 

Vazind poporul ca prin munca cinstita nu se ajunge la capatii, pusera 
mina pe sape si topoara, de facura ferfenita ostirea si pe dregatorii sai, iar pe 

222 



tinarul imparat fura gata sa-1 spinzure de nu venea mosneagul sa-1 scape de 
ura norodului. 

De aci mersera la imparatul lor de pe vremuri si-1 rugara sa nu-i para- 
seasca si sa nu le mai dea imparati tineri si infumurati sa-i conduca. Imparatul, 
incovoiat de ani si abia tinindu-se de un toiag le zise: 

— Hei, fiii mei, eu v-am cirmuit ca un pastor blind ce-si iubeste turma, 
legea, pamintul stramosesc si obiceiurile ! Acuma vad ca lume e multa, dar 
oameni sint putini ! 

Anii m-au imbatrinit si simt ca am sa mor ! Am avut dorinta sa va las 
feciorii mei sa fiti imparati cu schimbul, cite un an fiecare, sa-mi dau seama 
de priceperea si nepriceperea voastra. V-am vazut ispravile si astfel sfirsitul 
imi este si mai aproape. Simt ca o sa mor cu sufletul neimpacat, ca pe eel mic 
nu 1-am pus la vreo incercare. 

Veni si sorocul mult asteptat si in fata multimii batrinul imparat in vazul 
lumii isi puse cu mina lui copiii la incercare. 

— lata, copiii mei, grai el, va dau snopul asta fraged de nuiele, cine il 
va fringe, acela ma va urma pe scaunul imparatiei si vrednic va fi de mine si 
poporul meu. 

Dadu bratul cu nuiele sa-1 fringa pe rind si incepu tot cu eel mai mare. 
Baiatul eel mare ciung cum era, puse snopul intre genunchi si se opinti 
din rasputeri sa fringa nuielele. 

In zadar se suci, se invirti ca lepada bratul de nuiele rusinat, zicind: 

— Afurisite nuieluse, n-am pomenit; parca ar fi facute din carne moale, 
ca nici una nu se rupe ! 

Poporul rise cu hohote de prostia feciorului celui mare si se ^ucura 
de nepriceperea sa. 

Apoi veni rindul fiului mijlocas. Lua el si snopul de nuiele, si cu putere 
vru sa-1 fringa. Daca nu putu isi aduna din nou puterile, dar osteneala ii fu 
zadarnica. Asa ca si el arunca bratul cu nuiele si se dadu batut. 

Poporul stiindu-1 §i pe asta rau si vazindu-1 pe deasupra si prost se bucura 
ca nu s-a priceput, nadSjduind ca o fi ceva de capul celui mic. 

Imparatul, la rindul sau, parca se bucura si el de nepriceperea astora doi. 

— Hei, taica, amunca e a se face lucru bun si intelept, da cei fara cap 
si pricepere, caci unde nu e stiinta si pricepere, acolo e paguba mare, saracie, 
greseli multe si suferinta mare la norod. 

V-am lasat la domnie doi ani si aduserati turma pe care am pastorit-o 
un veac la sap3 de lemn ! Ce-am facut eu bun, voi tot ati stricat ! 

Atunci lua bratul cu nuiele si-1 intinse celui mai mic, sa-i vada si astuia 
intelepciunea. Copilul saruta mina imparatului, lua snopul de nuiele il dezlega, 
si incepu sa rupa mladita cu mladita, pina ce le frinse pe toate. 

Imparatului si poporului ii crestea inima de bucurie, vazindu-i price- 
perea si indeminarea. 

Dupa ce indeplini cu bine porunca, ingenunche in fata tatalui sau iubit, 
zicindu-i : 

— Marite imparate, iata am ispravit porunca §i de imi vei da si alte porunci 
voi incerca sa le indeplinesc precum e mai bine, spre cinstea si placerea 
mariei-tale. 

— lubite fiule, mul;amesc din inima cerului ca pot lasa poporului meu, 
un imparat intelept si bun ca tine. 

223 



Un imparat intelept aduce poporului liniste si belsug in casa, iar eel 
lipsit de minte, aduce tulburare si necazuri cu duiumul. Apoi iar il sfatui: 
Sa mai stii ca cu cit mai mare esti, 
Mai indatorat sa fii omenirii sa-i slujesti ! 
Apoi se urea pe tronul de aur feciorul eel mic si intelept, iar batrinul 
imparat isi dadu sufletul usurat ca lasase rod bun sa cirmuiasca imparatia 
dupa moartea sa. 



JUDECATA DREAPTA 

A fost un om sarac ce se ana in drumetie, plecat fiind in argape. Ajunse 
odata mort de foame la o cafenea si ceru negustorului sa-i dea mincare in veresie 
ca e sarac si cauta de lucru. 

— Da-mi cinci oua fierte si p le platesc cind m-oi intoarce de la stapin, 
zise drumepil. 

— Bine, baiete, sa te insemn pe raboj si sa nu uip datoria ! 

— Multumesc, boierule, pentru bunatate ! si se ospata flamindul. 
Saracu pleca in lume, intra argat si munci si el pe unde putu cu gindul 

la copii si la muiere. Dupa sase ani de argape, hai sa se intoarca sa-si plateasca 
datoria birtasului. 

Deschise usa si dadu si el ca tot natu buna ziua, apoi zise: 

— Poftim, boierule, cinci lei pe cele cinci oua, ce le-am mincat acum 
sase ani. 

Cind vazu negustorul numai cinci lei pe tejghea ii risipi pe jos de necaz. 

— Cum de te-ncumetasi, mai baiete, sa-p bap joe de mine numai cu 
cinci lei ? Pai cinci oua de nu le mincai le clocea gaina si ieseau cinci pui ? In 
al doilea an, cinci garni faceau fiecare cite doua sute de oua. Asta inseamna 
ojmie de oua inca din al doilea an. Clocite la rindul lor, aduceau o mie de pui. 
O mie de pui, cresteau puici si se faceau in eel de-al treilea an gaini si iar fiecare 
facea cite doua sute de oua ! $i-i dadu birtasu cu socotelile inainte ca nu a ago- 
nisit saracul atitia lei nici in cei sase ani citi ii socotea drept datorie acum. 

— Daca nu-mi pui toti banii pe masa, te dau in judecata si toata viata 
nu te platesti de datorie cu tot neamul tau. 

Oamenii din birt dadura osteniti de atitea socoteli din cap, iar saracul 
cazu pe ginduri si incepu sa ofteze de inima rea si apoi se plinga. 

Pagin negustor isi zise el in gindul sau si nu-si ierta ce 1-a indemnat sa 
fie cinstit si sa vie sa-si plateasca datoria. 

Veni vremea la judecata cu sorocul Iui, ca toate judecajile. 

Cata el un advocat bun, dar nici unul nu vrea sa-1 apere. Toti il soco- 
teau ca este vinovat. Bietul om era atit de mihnit ca sSrea pielea pe el. Plingea 
si se vaita insa fara rost. 

Cind colo, pe scari la judecatorie, il vede Pacala. 

— Ce e cu tine, bre naica, de ce plingi si de ce oftezi ? 

— Uite, domnule, m-a dat boieru-n judecata si pentru cinci oua fierte 
imi cere azi prin judecata o mosie. 5j>i-i povesti lui Pacala, din fir in par, toata 
intimplarea. 

— $tii ce e, eu sint advocatul tau ! Du-te si cumpara o chila de griu, 
adu un brat de lemne si un amnar, ca-ti cistig eu procestu ! 

224 



— Cum adica? 

— Ai sa vezi ! 

Merse impricinatul, aduse o oala cu griu si i-o dete lui Pacala. 

PacalS atitii surcelele si puse griul la foe sa fiarba sa-i faca coliva birtasului. 

Incepu judecata ! Advocatul nsgustorului facea spume la gura vorbind, 
da-i in sus, da-i in jos, ca omil acesta este dator si ca datoria lui din cinci oua 
se ridica la nu stiu cit; o banita de aur. Se ingrozi judecatorul si lumea de soarta 
bietului sarac, pe care-1 astepta osinda grea si fara pereche pe lume. 

Veni rindul sa vorbeasca si advocatul datornicului. 

— Unde ti-e advocatul, omule ! zise judecatorul. 

— Iaca vine, domnule judecator, mai are de fiert oala ! 

— Ce oala, ce fiert? sa vie aici sa te apere, ca n-am timp de glume, auzi? 
In timpul asta intra Pacala, cam jerpelit in toale de taran, dar zimbind 

si hotarit. 

— Ce e cu dumneata, domnule Pacala, il aperi pe acest nenorocit, sau 
te tii de zgoande? Nici la judecatorie nu te lasi de pacaleli? 

— Nu e nici o pacaleala, domnule judecator, am intirziat pentru ca a 
trebuit sa suflu-n foe sa fiarba oala de griu ! Vreau sa min dimineata in varsatul 
zorilor muierea la semanat. 

— Domnule Pacala, vino-ti in fire, esti aparator, nu e§ti mascarici? Unde 
s-a vazut pe lumea asta sa semeni griu fiert? Nu vezi, domnule, ca ne faci 
nebuni in prinzu-al mare? 

— Domnule judecator, eu sint nebun ca fierb griu pentru semanat pe 
ogor ! Dar piritorul, birtasul asta burtos §i rotofei, cu mustatile canite de zama 
si untura, nu este nebun, ca cere unui om cinstit si sarac pentru cinci oua 
fierte, o bani|a de bani? Cum era cu putinta sa iese din ele atitia pui, puici, 
oua cu seminte si gaini ouatoare? Unde s-a mai vazut, domnule judecator, 
una ca asta? Raspundeti? 

— Asa este, adeveri judecatorul ! 

Lumea adunata, sari in sus de bucurie ca omul eel sarac gasise un advocat, 
bun ca Pacala, care-1 scapa cu mintea lui isteata de la datorii si-1 fScu fericit 
pentru toata viata. Asa se duse vestea-n popor ca Pacala a devenit advocat 
vestit, sub soare si sub stele si toata lumea il tocmea. 



ImpAratul §1 TlLHARUL 

Cica era un imparat rau din fire care trecea prin taisul sabiei pe orice 
om din imparape, care nu se supunea poruncilor, ori care se dadeau la furturi 
si tilharii. 

Imparatul, desi era bogat si avea o tara mare, nu se multumea cu ceea 
ce av;a si f^cea razboaie, dupa razboaie, in care mureau zeci de mii de oameni 
pentru hatirul lui de a fi eel mai mare imparat. Asa ramineau vaduve, copiii 
orfani si ogoarele-ntelenite. Multi oameni apucau calea codrului de team! si 
groizi fata de stapinirea nemiloasa si nedreapta a imparatului si a slugilor sale. 

Pe vremea unui astfel de imparat s-a intimplat ca un ostas sa arunce coiful 
si scjtul si sa se faca hiiduc de codru. 

De prindea vreun n3gustor bogat il taia, ii lua bogatiile din caruja si le 
da copiilor sii goi si desculti. Cind prindea vreun curtean impar5tesc cu bani 

L 



225 



il omora la drumul mare si-i lua pungile de aur ce le purta asupra sa si le 
impartea banii la cei nevoiasi. 

S-a intimplat insa ca intr-o zi omul sa fie prins de oastea-mparatului. 
Batut si schingiuit a fost dus in marea piata a unei cetap ca sS i se atirne streangul 
la git.' 

Imparatul era si el de fata, pentru ca mulpmea de norod sa invefe ca 
hopa si tilharia se pedepseste de lege cu moartea. 

In fata tronului imparatesc asezat in piapl se zice ca i s-a adus tilharul 
plin de singe si legat in lanpiri. 

La vederea nenorocitului, mulpmea s-a cutremurat de groaza morpi 
infioratoare. 

Atunci imparatul intreba pe condamnat cu glas tare: 

— Omule, de ce ai tilharit, vezi c-ai ajuns cu gitul in streang pentru 
faptele tale? 

— Maria-ta, eu am tilharit ca sa cistig o bucata de pine pentru o casa 
de copii goi si flaminzi ! Dar maria-ta, la drept vorbind, esti mai mare tilhar 
decit mine. Mie mi se zice tilhar fiindca sint sarac, singur si neputincios. Daca 
as fi mare, cu avere si putere ca maria-ta si cu oamenii inarmati, nu mi s-ar 
zice tilhar si tot ceea ce as face ar fi bine si drept. 

Maria-ta ai ucis zeci de mii de oameni si sute de mii, ai umplut inchiso- 
rile cu oameni banuip de necredinta fapl de impSrat si nimeni nu cuteaza sa-ti 
zica tilhar, caci pe tine si nedreptaple tale le ocroteste si apara oastea ta. Tilhar 
sint eu si alpi care ajung sa omoare de flaminzi. Asta am vrut sa p-o spun ca 
si asa pupn imi pasa daca ai sa ma ucizi cu sabia ori cu streangul. N-am nimic 
de pierdut de la aceasta lume si viata in care drepp si fericip sint numai cei tari 
si mari. $i acuma sint gata sa ma spinzurap ! Ce nu sint eu inconjurat ca si 
tine de tilhari inarmap, ca atunci nu mi s-ar zice tilhar, ci imparat §i top cei 
lasi s-ar gudura pe linga mine ca niste ciini flaminzi asteptind de la mine impa- 
ratul rasplata pentru supusenie, si crimele fapl de popor. 

Imparatul auzind aceste cuvinte, zise catre tilhar: 

— Drept graiesti, omule ! eu sint mai mare tilhar decit tine. Fii iertat 
de la mine si imparatie, iar de azi inainte vei fi eel dintli sfetnic al meu, caci 
tu esti singurul om cinstit care ai avut curajul sa-mi arap in fata adevarul si 
cu intelepciunea ta de om cinstit sa-mi spui calea cea dreapta, nu ca lingusi- 
torii mei sfatuitori, care au facut dintr-un imparat, un tilhar. Ramii cu mine 
sa-mi fii prieten si povapjitor bun. 

Poporul auzind aceste cuvinte se mira foarte de o astfel de intimplare 
si de aci inainte isi urma imparatul cu dragoste si iubire. 



URSITORILE 



Un negustor umblind odata pin sate dupa bucate, dupa vite, insara 
intr-un sat. In sat sa plimba de colo-colo sa-si cate un conac, noaptea sa se 
odihneasca. Era greu, pe nimeni nu cunstea si noaptea se-nnopta. Negustorul 
se abatu in marginea satului la o casa saracacioasa si-1 ruga pe stapin sa-1 lase 
si conaceasca noaptea, ca e tare drumuit si de oase ostenit. Omul unde trase 
era sarac. Nu avea decit un bordei afumat, cu un pat lat, c-o masa mica sub 

226 



pat, numai cu crengi de dip si rogojini. Se culcara top impreuna si se cutru- 
pira top cu cerga. 

Peste noapte se-ntimpla insa o minune mare. Pe la mijlocul noptii muierea 
omului unde trasese negustorul nascu un baiat. Negustorul se pierdu de rusine, 
auzind muierea in fiorii facerii, vaitindu-se si zvircolindu-se si el linga ea fara 
s-o poata ajuta. El se prefacea ca doarme si nu scoase capul de sub cerga neam. 

La un timp, durerile o napadira §i nascu sarmana un baiat frumos, ca 
un fat-logofat. Dupa ce-1 nascu se scula biata muiere, lua o masuta, ca toata 
lumea, asternu pe ea o camasa barbateasca curata, puse o stebla de busuioc 
si un trochit cu apa si se culca, ca mai era pupn pina la mijlocul noppi si veneau 
ursitorile. Muierea si omul ei, cum rostira masa pentru ursitori, adormira 
dusi, de puteai toca lemne pe ei. Negustorului ii pierise somnul si se tot vaita, 
ce piaza rea l-o fi-ndemnat sa bata la ast bordei saracacios si murdar. 

Gindindu-se ce-o sa se faca de rusine la ziua, auzi usa bordeiului scir- 
pind. Deodata casca ochii mari si zari trei zine intrind pe use-n soba. Cele 
trei zine, cu pletele de aur rasnrate peste umar, cu aripi si camasi subpri ca 
pinza de paianjen, se asezara pe linga masa pusa si se-ntrebara una pe alta, ce 
sa faca cu copilul? Ce soartS sa aiba? Sa aiba noroc sau sa fie nefericit si fara 
de noroc pe lume? Care mai de care-si da cu parerea^ iar negustorul sta cu 
urechile w ciulite ca iepurele si asculta. Cea mai mare zina grai catre 
surorile cele mai mici: 

— Surioare, balaioare, cu cositele din soare, haide sa-1 ursam, acum sa 
nu-1 luam. Dar cind o crestea, cind s-o insura, chiar la cununie, calu-i potic- 
neasca, capul sa-i rapeasca, sa se pomeneasca. 

Cea mijlocie auzind asa, o apuca o mila de bietul copilas, rugindu-le 
astfel pe surori: 

— Hai, fa surioare, ce pacat, ce jale, la vreme de tinereata, sa-i curmam 
frumoasa viata ! Mai bine sa moarS pruncu-acum, sa n-ajunga pe-asa drum. 
Dar zina cea mica, cea mai frumusica, sta si chibzuia, apoi le graia: 

— Voi suratelor, surioarelor, fermecatelor ! Stap nu va grSbip, ccpil 
sa-1 ursip. Ca este sarac, cu o cerga-n pat, c-un cotoi pe vatra, ce urita soarta ! 
Finca s-a brodit, bas s-a potrivit, negustor bogat, sta aci pe pat, hai noi sa-1 
ursam si sa-1 procopsam. Pe negustor sa-1 mosteneasca, avupa-i izideasca si 
frumos sa imi traiasca, negustorul prapadeasca. 

Surorile asa se ogodira, asa si-1 ursara. Pusera mina pe trccul cu apa si 
pe busuioc si-i stropira fa^a pruncului. Toate se-nchinara, asa mi-1 ursara 
si-afar' imi plecara. 

Negustorul era ca fiert de suparare. Tot ce-1 ursasera ursitorile el auzise. 
Cazu dus pe ginduri, ce sa faca acuma, cum s-o sccata la capatii? ! Cum se 
fScu ziua, fScura botezul copilului dupa cum le era obrccul. Negustcrul nostru, 
de voie, de nevoie, facea haz de necaz ! Apoi pleca in negustcrie ingrijorat 
si-ngindurat. Ocoli negustorul lumea din sat, in sat, din oras in oras, dar gindu- 
rile lui stateau rasnrate, ca mintea muierii. Si de la marginea pamintului de-ar 
fi fost, gindul lui la acel copil din bordeiul eel sarac zbura. Se hotari sa mearga 
sa vada daca mai traieste copilul, poate ca a scapat de eel care-i va minca mosia 
miine, poimiine. Isi lasa negustoria si porni pe urmele gindului sau. Cind 
ajunse-n sat, la bordei nu este ppenie de cm. Ispiteste-n dreapta, -n stinga, 
sa afle unde este copilul. Merse haaat pe o coasta, unde sapau parinpi pruncului 
la o farina. La marginea padurii copilul dormea-n luica legat de crengile unui 
paltin. Negustorul, pitis-pitis, se furisa prin padure pina la luica si incet fura 

227 



copilul. De aci fugi cu copilul sa i se piarda urma. Merse el ce merse cu copilul 
pina ce ajunse la un riu mare. Sa-1 arunce-n apa sa-1 inece, isi zisa el in gindul 
lui. Cum se gindi, asa si facu. Lua copilul legat in scutece si-1 arunca-n riu. 
Isi facu cruce ca a scapat de o belea asa de mare si porni fluierind pe drum, 
bucuros. Pina la cer el credea ca s-a dus copilul, s-a-necat si de diavol e 
scapat. Isi vedea de-aci-nainte fara grija, fara bataie de cap, facind avere tot 
mai mare. 

Insa bietul copilas plutea pe valuri, fara sa-1 traga apa la fund de usor 
ce era. 

Se nimeri atunci, ca niste copii pastori, sa vie sa adape oile si caprele 
la riu. Zarira si auzira copilul chiraind, leganat de valuri. Un copil mai indraznet 
inota si scoase copilul la mai. Cind vazura copilul ud il mingiiara si-1 aplecara 
la o capra. De aci dusera copilul la stapinul lor la tirla si-i povestira intimplarea. 

Stapinul privi copilul frumos si sanatos si porunci sa aiba top grija de 
copil si sa-1 creasca pe linga tirla cu lapte de capra starpa, sa fie copil zdravan 
si puternic, bun de lucru. Copilul sugea la capra si crestea vazind cu ochii. 
Pastorii il cresteau si-1 porecleau « al gasit »! Asa-i ziceau ei: Gasitule-ncoa, 
Gasitule-ncolo ! 

Ajunse baiefandru mare. La saisprezece ani stia sa scoata oarele din tirla, 
le puna rindul la pSsune si la mulsoare. Era un baiat cuminte in toata firea si 
top il iubeau ca pe fratele lor. Odata, iar s-a-ntimplat sa piece negustorul dupa 
vite prin sate. S-a nimerit sa mai ajunga odata iar prin locurile umblate odinioara. 
Intr-o zi, trecu negustorul prin paduri, din tirla-n tirla, din stina-n stina, din 
salas in salas, cumparind la oi si la mioare de-si facu si el o turma mare. Dupa 
ce le cumpara intreba pe stapinul stinei cine o sa-i miie lui oile pina-n oras? 

Stapinul ii dSdu pe argatul eel mai mic, pe copilul gasit, zicindu-i: 

— Mai, tu ala Gasitu, du-te baal de mina-i oile astui negustor in oras, 
c-o sa-ti dea simit sa maninci acolo ca boierii. 

— Bine, vere, pentru ce-i zici Gasitul copilandrului, doar nu va fi fost 
cumva pierdut §i gasit? 

— Asa a fost, negustorule ! Argapi mei 1-au gasit pe valuri si de atunci 
Gasitul i-a ramas numele. N-are si el pe nimeni saracul, nici nume nu are ca 
top oamenii. De moare, moare nebotezat si o sa avem mare pacat ! 

Negustorul, cum auzi, il arse la ficati vorbele ciobanului si-ndata pricepu 
ca este vorba de copilul cu ursitorile. Hei I Vai de steaua mea, isi zise-n gind 
negustorul, ce ma lac de-aici incolo. Pastorul, nesriind cine este negustorul, 
se bucura de venirea lui, ba ii mai arata si capra care 1-a alaptat si crescut 
zicindu-i : 

— Asta-i capra suti care 1-a crescut pe Gasitul. Ea este muma lui. Cind 
o muri trebuie s-o-ngropam ca pe oamsni, fiindca ea a crescut un om si e pacat 
s-o tiiem sau s-o vindem la alpi. Dar negustorul tot mai mult se gindea, cum 
ar drege si-ar facea, firul viepi-a-i rapunea. Isi aduna tunnele de miei si de 
oi si vru si piece. Dar cum o sa piece cu atitea oi singur cue. O sa-i ceara ajutor 
stapinului: 

— Asculta, baciule, p-am luat mioare, te-am incarcat de bani, nu faci 
bine sa-mi dai pe Gasitul sa m-ajute la minat oile, pin5-n tirg, in oras ! 

— Doamne, negustor cinstit si fericit, cum si nu p-1 dau. Ia-1 frate si 
fa-p treburile. Negustorul isi insirui cirdurile de oi si le mina catre conacele 
sale impreuna cu b§iatul eel aruncat pe apa tocmai de el, acum saisprezece ani. 

228 



La o fintina se opri ca la zacatoare sa se odihneasca oile si sa le adape. 
Apoi ce-i mai nazare prin mime negustorului ? Sa scrie o carte slugilor sa-1 
omoare pe ast copil indata ce a baga oile-n obor. « Iar eu o sa ma mai zabo- 
vesc prin munte pe la tirle si la stine dupa capre sterpe si berbeci grasi si daca-1 
omoriti sa-1 pitulati » incheie el scrisoarea si lipi phcul. Apoi grai catre baiat : 

— Feciorule, uite plicul asta ! Cum ajungi cu oile-n batatura il dai la 
argatul meu al mai batrin. "fii minte? 

— fin, stapine, cum sa nu tin, ca doar n-oi fi tare de cap ! Voi face pre- 
cum mi-ai poruncit. A luat de dindarat oile si incet-incet, mina-le pina intr-o 
zi s-a apropiat de conacul boierului. In urma lui venea un mosneag cu barba 
alba maturind pamintul care se opintea si se grabea sa-i ajunga stoaca din urma. 
Si-1 ajunse. 

— Unde te calatoresti, baiete, cu atitea oare singur pe a pustietate si 
nu ti-e teama ca te omoara tilharii si-ti ia oile ? 

— Merg la negustorul cutare, de-i min oile si-i due cartea asta argatilor 
si cocoanei sale. 

— Care carte? intreba mosneagul. 

— Uite pe asta ! 

— Ce scrie-n ea? 

• — Nu stiu sa citesc, ii raspunse baiatul. 

— Da-mi-o mie s-o citesc. §i i-o dete. Cind o deschise si-i citi slovele, 
tare se-ntrista batrinul. PinS copilul sa adune oile, mosneagul scrise alta scri- 
soare cu plavitu, o puse-n plic §-o lipi la loc. Copilul nimic nu bagase de seama. 
Mosneagul ii dete plicul indemnindu-1 sa-1 dea stapinei ca toate sint scrise 
cu rinduiala 5i-ntelepciune si nimic nu e scris rau. 

Mosneagumi insa ii paruse rau de copil v5zindu-l ca merge nevinovat 
la moarte si Dumnezeu il trimisese de sus sa-1 apere. De aia in scrisoare zise asa : 

« Cum ajunge baiatul asta cu oile, sa-I luati, sa-1 imbracati in toale mindre 
§i sa facep nunta lui fie-mea cu el. Sa luati oile sa le taiati, sa faceti nunta, sa 
se pomeneasca pe sub luna si pe sub soare. Iar eu mai ramin pe-aici, mai zabo- 
vesc in negustorie sa scot pirleala cu cheltuiala ». 

Pe urma mosneagul ramase sa se odihneasca si se sui la cer sa spuie is- 
prava Domnului, iar copilul ajunse cu oile-n bStatura negustorului. Scoase 
scrisoarea din sin si o dete negustoresei. Ea rupse plicul, citi cuprinsul si ramase 
de mirare, cind vazu ce-i porunceste barbatul. Chema slugile si fata si le spuse 
cum e rindul, cum e porunca si treaba cu nunta. 

Slugile cum auzira se mirara, dar ce sa fac3, ei sint argati, iar stapinul, 
stapin ! Imbracara flacaul in haine frumoase de sarbatoare, taiara oile, tocmira 
lautari si mersera de-1 cununara pe ast baiat drumet cu fata cea mindra si 
bogata sus la manastire, sa fie de pomenire. Asa ajunse ginerele negustorului 
stapin in casa cea bogata. Argatii-1 ascultau si alergau de colo-colo, ca le era 
frica sa nu-i pirasca la negustor cind s-o-ntoarce. 

Negustorul insa nadajduia ca baiatul s-a dus pe apa simbetei si nici 
prin gind nu-i trecea de cele ce se petrecea. 

Cind socoti ca e mai bine, se-ntoarse si el la casa lui, la masa lui. Cine-1 
intilnea pe drum il fericea, ca are ginere mindru §i voinic si bine-a nimerit, 
ce om fericit ! Dar negustorul cum auzea, se-nvinetea si frigurile-1 apuca, de 
vestea cea rea. Cum calca pragul casii fiica-sa si ginere-su il primira si-i pupara 
mina. Negustorul viclean foe, n-are ce face, scoase citeva parale si se face ca-i 
daruieste. Cind intra-n casa la muiere, o s-o-ntrebe, cu ce rind a maritat fata 

229 



si pentru ce sa faca una ca asta si de capul ei ! Femeia ii arata scrisoarea. £1 o 
citi si-ncremeni vazind scrisul si iscalitura lui. 

— Omule, mai intii ceteste si apoi vorbeste ! Ce sint eu de vina daca 
te-ai imbatat si cartea ai scriat ! de, i-am cununat sus la manastire, si de pome- 
nire ! Mai privi o data cartea si isi dete cu socoteala ca scrisoarea, ori altcineva 
a scris-o, ori ca el o fi fost smintit cind a scris-o si orice-ar face Dumnezeu il 
ajuta pe acest copilandru precum ursoaica 1-a ursat, bogatia-i de mincat. 

Aaaa ! dar nu se lasa negustorul nici mort sa-i manince averea ! Si iar 
ii puse gind rau sa-1 omoare, caci moartea uaora este viata altora, asa cred unii, 
asa credea si negustorul. N-o sa faca el voia la dusmani si lui Dumnezeu pe 
plac, sa ia un ginere sarac. Atit era el de minios ca-i era moartea mai aproape 
decit camasa. 

Intr-o zi, se gindi cum sa-i faca facerea ? Aduna toti argatii si le porunci 
sa se duca-n farina la o ciutura si s-o pazeasca cu arme si cu pistoale. tntjiul 
om ce va veni sa ia apa sa fie impuscat si lepadat in ciutura. Slugile incarcarS 
pustile cu prau si cu plumb, incarcara pistoalele, potrivira capsele la arme si 
se pitulara linga put, asteptind. Chema nevasta si-i spuse si ei intreaga taina, 
cum sa-i faca facerea si de ginere a scapa. Dar tot ce ei vorbeau fiica-i asculta 
si amarnic plingea. La cina o sa trimeata pe ginere-su cu ulciorul la apa. 

Baiatul cum auzi lua ulciorul §i dupa porunca socrului porni la apa. $i 
asa pleca el cintind, fluierind si de moarte negrijind. 

Fata-1 auzi cintind si pitis-pitis, dupa el pina ce-i spuse: 

— Vino-ncoace dupa mine si nu te duce la moarte. 

— Cum vine asta, a-ntrebat-o? 

— Lasa intrebarile pina ce crapa dracul, caci moartea nu vine cind o 
cbemi, ci te ia cind nu te temi ! Asteapta si ai sa vezi minunea minunilor. Se 
pitulara si adlstara. 

Acasa negustorul asteapta, asteapta ! Asteapta, asteapta ! Dar in zadar 
nici o veste. Mai, ce sa fie? isi zise el in gind. A venit mijlocul noptii si nimic ! 
Ardea de nerabdare sa afle ce s-a-ntimplat ? Ii ardeau tilpile, ca la fata mare. 

Pleca-n farina la ciutura cu pricina. Slugile cum il simfira §i-l vazura, 
dar la stat nu-1 cunoscura, isi facura cruce, sa cada pacatul lor pe negustor si 
trasera ! Cum il omorira, il aruncara in ciutura cea parasita sa i se piarda urma. 
Dupa ce terminara porunca stapinului mersera acasa, era gogea aminat. Se 
aciuara §i se culcara. Abia dimineafa luara seama ca lipseste stapinul si traieste 
ginerele. Asa pe nevrute slugile se umplura de bodaproste, iar tinerii scapara 
de piaza rea. Si oricit s-a ostenit negustorul sa fuga dinaintea ursoaicii n-a fost 
cu putinta, caci una i-a fost ursita lui si alta a copilului. Oricit s-a zbatut§i 
s-a trudit, de ce i-a fost frica n-a scapat, caci tot natu are o stea pe cer, si ce-i 
scris, in frunte-i pus. 



URSITORILE SAU LUPUL CU CAPUL DE FIER 



Cica o muiere odata a facut noua copii si top i-au pierit. Cind povirnise 
spre batrinefe, iata ca-i dete Dumnezeu si pe-al zecelea copil. 

A treia zi s-a asezat ea pe strat cu camasa intoarsi, cu stebla de busuioc 
si colac, sa astepte ursitorile cu norocul copilului. 

230 



Cind au venit ursitorile, s-au gindit, s-au rasucit ce soarta sa-i urzeasca 
si pina la urma 1-a ursat sa moara la nunta mincat de lupul cu capul de fier. 

Muma-sa, care a stat treaza a auzit toata proroceala zinelor si speriata 
de soarta fiului sau ca o sa fie mincat de lupul cu capul de fier chiar la nunta, 
nu i-a ingaduit copilului sa intre in padure, ori sa treaca prin codri cu caruta 
sau pe jos. 

$i asa i-a venit copilului vremea de insurat. S-a facut nunta mare, cu nasi, 
staroiche, cumnat de mina §i tineret cita frunza si iarba. 

Ca sa nu-1 manince lupul cu capul de fier, ginerele mergea in fruntea 
flacailor si top calari incinsi cu sabii. Cind s-au intors ei de la biserica mergind 
catra casa, se-nfuriseaza lupul cu capul de fier si fugi dupa ginerele spaimintat. 
Ginerele de frica a uitat de mireasa, a pus calul in galop ca sa i se piarda urma. 
Lupul intra dupa el, tine-1 ici, pne-1 colea, gata, gata sa-1 prinda. Dar cum 
ginerele avea un cal iute ce zbura ca vintul, lupul ramase mult in urma, iar gine- 
rele isi pierdu urmele undeva departe in pustiu la marginile unei paduri. Cind 
acolo, o castioara cu o luminira, stralucind in noapte. Bate la use si-i deschide 
o lupoaica cu capul de om si trupul de lup. 

— Ce cauti aid asa tirziu, mai baiete? 

— Caut un adapost ca sa nu ma manince lupul cu capul de fier. 

— Intra §i leaga-ti calul aid in tinda, da sa §tii ca eu sint mama lupului 
cu capul de fier. 

Cind a auzit flacaul, a inceput sa tremure de frica. 

— Nu tremura, nu te teme, ca eu 1-am blestemat sa fie cu capul de fier, 
ca sa nu manince toate vietatHe din padure si cimpie §i Dumnezeu acuma il 
tine flamind, nu poate minca decit ce-i soroceste el, cite un flacau pe an si ala 
chiar in ziua cununiei. 

— Eu sint unul din aia ursit a fi mincat de el, de aceea m-a fugaritin 
ziua nuntii ! 

— Nu este nimic, sa n-ai teama ca eu am sa-ti dau trei dini mari sa 
te apere. 

Apoi mama lupoaica 1-a invatat cum sa arunce in vint un fir din parul 
ciinelui ?i sa strige: ur ! ur ! ur ! ciinele meu, na usorul vintului, na greul pa- 
mintului, ca lupul ma maninca. De fiecare data sa arunce un fir de par si vintul 
va aduce parul la ciine care-1 va cauta si gasi aparindu-1 de lup. 

Stind el asa intr-o soba, iata ca soseste si lupul eel blestemat mort de 
osteneala : 

— Mama, eu simt aid miros de fiinta omeneasca ! 

— E miros de untura, muica, de la alti oameni mincati mai de multj 
ca la noi n-a venit nici un om. Baba s-a strecurat afara sa dea la ciini mincare, 
a facut semn ginerelui sa fuga si el a incalecat murgul §i s-a dus ca gindul, 
departe in pustiu. Cind 1-a vazut lupul cu capul de fier el era departe in cimpie 
la citeva poste. 

Lupul eel flamind nici una, nici aha si dupa el, dupa el gata sa-1 prinda 
sa-1 manince. El vede in urma lupul in departare, scoate un fir de par din batista, 
se urea intr-un copac, il sufla-n vint §i striga tare : 

Ur ! ur ! ur ! 
Cinele meu bun; 
Na usorul vintului 
§i greul pamintului ! 

231 






Cinele s-a luat dupa lup gata-gata sa-i rupa coada §i spatele, iar el iar 
s-a departat. Cinele a ostenit si el, iar s-a suit intr-o girnita mare strigind ?i 
suflind firul de par in vint: 

Ur ! ur ! ur ! 
Cinele meu bun, 
Na u$orul vintului 
§i greul pamintului ! 

Atunci cinele al doilea a pcrnit-o la gcaca dupa lup gata sa-i rupa partea 
dindarat. Lupul insa nu se lasa ?i tot una dupa baiet gata-gata, sa infiga coltii-n 
el. Asa a intrat el intr-un pustiu, fara iarba §i copaci numai cu un ciongar 
batrin, in care un vultur i§i facuse cuitul. S-a urcat el in cicngarul ros de vin- 
turi §i fara pic de ccaje pe el, sufiiud in vint ultimul fir de par §i strigind: 

Ur ! ur ! ur ! 
Cinele meu bun; 
Na u§orul vintului 
Si greul pamintului? 

A scsit $i eel de-al treilea cine §i s-au pus pe lup top* ciinii. Lupul cu 
capul de fier levea cit putea in trunchiul cicrgarului sa-1 rupa ca sa cada jos 
ginerele eel ursat a-i fi o data pe an brana de mincare. 

Vulturul s-a suparat $i el pe lup §i in timp ce-1 incolteau ciinii el se repezi 
ca sageata in capul de fier, scotindu-i ocbii. Dupa ce ramase lupul faraochi, 
ciinii il sf isiara, raminind dm el numai capul de fier ?i burta rosje, acra si otra- 
vita de care nici ciinii ?i nici vulturii nu se apropiau. 

Cobori fericit din ciongar §i ginerele, bucurindu-se ca i-a murit moartea 
?i din ura ce-o avea fa|a de lup dadu o data cu piciorul in burta cea ro§ie din 
care ie§i un praf rosu, ca un nor de praf. Dar cum il lovi, piciorul i se frinse 
si de praful eel ro$u, ginerele cazu jos ?i muri otravit linga lupul cu capul de 
fier, asa cum ii fusese proorocita soarta in noaptea ursitorilor. 



OMUL FARA nAroc 



De cind cu lupii ai albi, a fost un om sarac lipit pamintului. De sarac 
ce erea, nici o fata nu-1 vroia sa se marite cu el. Dupa ce-§i ridicasa gindul 
de la insuratoare, iata ca-i veni narocul in cale si nu statu neam pe ginduri, 
ba se grabi. 

Traia asa macar ca era argat impreuna cu muierea pe la cei bogati ! 
Dupa un an muierea i-a ramas grea §i-i nascu un copil. 

Mare veselie fu in casa saracului vazind ca au un copil a§a de dragalas, 
dar se intristara vazind ca n-au nici scutece sa-1 invaluiasca? La mijloc de 
noapte, cind 1-apuca pe om fiorii de moarte ?i toate alele umbla pe pamint, 
se coborira din ceri trei ursitoare, intrara pe co$ ?i de-acolo s-a§ezara-n casa 
pe vatra focului si incepura sa se sfatuiasca. 

— Eu zic copilu asta sa moara-n zori de zi, spuse cea mai mare 
ursitoare. 

232 



. 



— Eu zic sa-1 lasam sa traiasca si sa moara la nunta impreuna cu mireasa, 
inghipp de valurile riului inghepit, zice cea mijlocie. 

— Ba ! surioarelor, e pacat sa-1 chlnuim pe al cm sarac, asa luindu-i 
de pe lume singurul copil. Mai bine sa-1 lasam sa traiasca, insa sa n-aiba noroc 
pe lume, sa nu s-aleaga cu nimic din ce va munci, pina ce nu se va 
insura cu o schioapa pe care s-o cheme Gherghina si care sa-i aduca norocul. 

— Binee ! zisera celelalte doua, sa fie pe voia ta si luindu-si zborul se 
pierdura printre nori mai ales ca si cocosii se pregateau sa-si scuture aripiile 
vestind revarsatul zorilor. 

Parinpi isi botezara copilul ca tot natul si-i pusera numele Patru. Dupa 
scurt tirnp, ii murira parinpi si copilul ramasa singur, plingind fara de nici 
un ajutor sau de mingiiere. Mergea cersind pe la unul si pe la altu vreo coaja 
uscata de malai si singur singurel uidi in bordeiul lui cu o mita cu care se-ntelegea 
destul de bine, aranindu-se impreuna. Patru se-nvata sa prinda pasarele si 
sa cinte ca ele. Isifacu arc si de mic-mititel sarea din craca in craca, ca o veverita. 

Ajungind otira de copilandru, pleaca-n lume sa se araneasca din munca 
lui. Gol si rupt cum era, top boierii cum il vedeau intorceau capul si nici 
ca-1 bagau in sama; vrun cotcar de baiet. Pina la urma isi gasi un stapin si 
se ogadi sa-1 slujeasca un an pe o oaie. 

Copilul era cuminte si argap un an, mulpimindu-si stapinul, care-i 
§i dadu simbrie. El si-a luat oaia sa piece la alt stapin, dar abia iesi din batatura 
cu oaia ca aceasta si muri. 

Sa-ntrista bietul baiat ca intr-un minut a pierdut mnnca lui pe un an 
de zile §i iar sa ogodi in smjba inca un an si tot pe o oaie, la acelasi stapin. 
La Simedru, cind s-a-ncherbat anul, a primit dreptul sau, caia si a plecat. 
Cind pe drum, oaia cazu si muri. 

— Of ! sarac de maica mea, argapi doi ani la stapin, prin viscol si fur- 
tuni, gol si flamind §i iaca de fiecare data oili mi-au murit ! Ma due in lume, 
oi gasi un stapin cu un suflet mai bun si mai norocos. 

Suspinind ?i blestemindu-§i soarta cea grea pe care de mic avea s-o-nfrunte, 
pleca iar in lume dupa stapin. Ajunsa intr-un sat undeva departe la munti 
de piatra, aci se ogodi cu un om sa-i slujeasca un an pe o capra, ca de ea nu 
sa prind boalele, ca apa de gisca. $-apoi cu o capra, un sarac usor se poate 
descurca in viata, caci dupa vorba batrineasca capra este vaca saracului, 
s-apoi roade unde o legi. Sluji si mai cu cinste si stapinul la soroc ii 
dadu capra. 

Isi lua el capra cu gindul ca acum cu averea asta sa se-ntoarca la bordeiul 
lui, s-aprinda si el o lumina pe mormintul parinplor care 1-au adus pe lume 
sa vada si el soarele, binele si raul. Merse multe zile cu capra, dar trecind printr-o 
padure, o haita de lupi ii taiara calea si daca nu se suia intr-un paltin 1-ar fi 
mincat si pe el bietul ciobanel ! In vazul lui, lupii ii sfasiara capra si iar nu 
s-aleasa cu nimic, dupa alt an de munca. 

Dupa ce scapa de lupi, iarasi isi lua traista-n bat si hai in lume sa-si 
cate narocul. Ajunsa intr-un sat si se baga argat la un boier pe un purcel. 

Poate ca porch sa fie mai norocosi decit oamenii, zise Patru-n gindul lui. 

$i iar necazuri si iar munca pina ce i se implini anul. 

Stapinul ii dete purcelul si el pleca spre satul lui. Mergind asa pin ale 
paduri cu purcelul, ca sa nu moara de foame o apucara dupa ghinda de fagi. 
La ghinda de fagi ii mergea bine porcului, insa ducindu-se la un izvor sa bea 
apa, Patru vazu acolo un cerb cu o stea de aur in frunte, uita de purcel si fugi 

233 



dupa cerb sa-1 injunghie. Dar n-avu noroc nici sa-1 prindi si cind se intoarse, 
nici sa mai dea de purcel. Cauta el prin padure, pin munti zile, saptamini 
si luni, dar de purcel nici urma. 

Vai de oaia ce nu-si poate duce lina isi zise baiatul plingind de nacaz, 
ca dupa atiua ani nu e-n stare sa aiba parte de trufia lui. 

Neavind ce face altceva, fiind invatat cu munca la stapin, din nou isi 
gasi unul cu care se ogodi sa-i slujeasca un an pentru o junca. Dupa ce i-a venit 
sorocul si-a luat junca si a plecat fericit ca a ajuns si el om cu avere. Pe drum 
insa iar ii venira necazurile cu carul. Junca fu apucata de streche isi puse 
coada pe spinare si fugi orbeste printr-o padure si-nnebunita biata vipca de 
frica nici nu vazu prapastia in care se prabusi de nu se mai alese nimic 
dintr-insa ! 

Patru vazind nenorocirea, ramasa mut in gura prapastiei, blestemindu-si 
soarta si ziua-n care s-a nascut si fu cit p-aci sa-nchida ochii si sS se arunce 
si el in prapastie cind mare-i fu mirarea auzind intr-un ciongar batrin un glas 
de pasare care-i spusa: 

— Nu-p pierde curajul Petre, tu esti om fir' de noroc, numai mergi 
in lume si cata o fata care si se cheme Gherghina si ea ip va aduce muh noroc, 
apoi pasarea isi lua zborul si se pierdu in slavile cerului. 

„ Pe legea mea, zise Patru de-aci-nainte am sa argafesc de-a fiecea 
si iar pleca si-si cate un stapin. Ajunsa la casa unui om cu stare si-1 intreba: 

— Supine, n-ai nevoie de un om care sa-ti munceasca-n holde, fara 
sa-pl ceara simbrie? 

— Ba, cum sa n-am baiete, raspunse boierul si tocmeala fu ca si fScuta. 
Cine n-ar vrea sa i se lucreze degeaba? 

— Unul sa se opinteasca, da bogatu sa primeasca. 

Pitru isi vedea de treburi fiindca nu mai putea trage nadejde ca ar putea 
ceva cistiga in viaja. De cistig se stersese pe bot. Muncea in sila si-n sudori, 
da stapinu-i da mamaligi ca-n padure erau destine mere-padureje. 
Vorba aceea: „Ce stie tirgovepjl, ce este padurepil?" 
Vremea trecea si Pitru 31 far' de noroc crestea. Dupi ce sluji vreo doi 
ani merse la stapin sa-si ia ramas bun. 

— Boierule, sorocu a venit, de argatit te-am argatit, iaca mi-a venit 
timpul sa plec. 

— Petre, spune-mi ce-p datorez pentru truda ta? 

— Nimic, boierule ! De mi-ai da un lucru sa sparge, sa fringe ori il 
arde focul ! De mi-ai da o oara, or meare, or, sa rataceste-n pustiu ! Eu sint 
omul far' de naroc pe lume, orice mi-ai darui, nu traieste, se sparge, piere, 
asa ca sint osindit toata viata sa muncesc pentru alpi si eu sa n-am un petec 
in spinare la vreme de batrineafi. Asa ca eu m-am invatat sa hoinaresc de-a 
lungul si de-a latul, ca un om far' de naroc. 

— Petre ! Te sfatuiesc sa nu pleci de la mine. Ramii aid si cind ip va 
veni vremea de-nsurat, atunci am sa te-nsor, ipl fac un bordei si vei trai si 
tu fericit ca top oamenii. Dupa ce statu pufin pe ginduri, spuse hotirit: 

— Bine, stapine, te ascult ! lata ca ramin, da sa stii ca orice mi-ai da, 
la mine nu sta. §i nici sa nu-mi platesd vreodata ceva, ca e pacat de cheltuiala ! 
Nu cheltui orzul pe giste ca e in zadar. 

Se mai scursera cipva ani si Patru se facu baiat mare si frumos. Daca 
ar fi fost si el ca ceilalp danaci cu rost si rinduiala s-ar fi omorit fetili dupa el. 

234 



Dar asa, cum curgeau peticile dupa el, nici mucii nu si-ar fi aruncat cineva 
pe dinsul, atit era de imos si neispravit. 

lata ca la o vreme stapinu ii spuse lui Patru: 

— Mai baiete, uite eu ip daruiesc un bordei, iar tu sa fii in stare acu sa-p 
cauti muiere. Du-te-n lume, ip alege mireasa si-ntoarce-te la casa mea. 

— Multamesc dumitale, stapine, am sa ma due, insa care fata a sa se 
marite cu un sarantoc ca mine ? Eu vezi ca n-am nici foale de sus cum au alp 
danaci. 

— Du-te si cata bine una dupa masura ta, ca cine sa aseamana s-aduna 
s-apoi omul de-o nevasta si de-o mita are nevoie in casa, de alelalte ai de toate. 

Patru sa mai uita o data la bordeiul in care avea sa traiasca cu sopoara 
sa, si pleca trist si amarit. 

Lua lumea in lung si-n curmezis, dar nima nu-1 baga-n seama. Qnd 
il vedeau fetele asa, de cebaluit, le bufnea risul, iar Patru de rusine s-ar fi 
bagat in pamint. Mai la urma ajunsa intr-un pustiu intins fara de vietap. 
Muma lui, care se prefacuse-n cioara il urmarea pas cu pas. 

Qnd obosit si fara de nadejde se-ntoarsa la stapin intr-un amurg de 
sari, o cioara se aseza pe o fintina tocmai cind el setos, sorbea apa, si-i spuse : 

— Petre, Petre, tu te omori, maica, cautindu-p mireasa in lumea largi, 
te ostanesti in suspine, da norocul tau este la Gherghina care este colo-n 
argeaua aceea. 

— Unde? zise Patru fericit, luminindu-i-se fata si-ncolpnd nadejdile 
in inima lui covirsita de durere. Cind ridica capul se-ngrozi vazind o cioara 
care zbura si se puse drept pe argeaua unde era fata ce i-o rinduisera ursitorile 
in noaptea nasterii. Apoi aci se puse pe croncanit, cind o fata schioapi iesi 
afar a si o usui. 

— Ce dudii cioara, fetito, ca nu p-a facut nimic rau ii zise cam cu in- 
drazneala PStru. 

— Nu vezi, mai baiete, cum cinta, parc-ar vrea sa spuna ceva si n-a? 
vrea sa spuie, ceva de rau ca (destul sint eu de napastuita sa traiesc singura pe 
lume prin ale pustii, prin ale nadolii. Da pe cine cauti pe aici, baiete? 

— Pe o fata cu numele Gherghina. 

— Pe mine ma cheama Gherghina ! 

— Cioara aceea mi-a spus ca tu esti rinduita sa fii mireasa mea si de aia 
de arti de zile te cat si-mi pare bine ca te-am gasit. 

— Dar uita-te bine la mine, baiete, ca pe linga ca sint saraca, fara de 
parinp sint si schioapa ! Un danac frumos ca tine ar fi pacat sa-si lege viapi 
cu o mireasa care sa n-aiba nici un fel de avere, da peste toate sa mai fie si 
Schioapa ! 

— Pe tine te caut si te vreau asa. De avere nu-mi pasa. Ca eu sint sarac, 
dar daca sint sanatos tot ce vad pe lume poate fi al meu. Fii intalegatoare si 
hai cu mine daca vrei sa fii fericita si iubita. Sa mincam numai o ceapa sparta 
?ezind pe un maracine, dar sa traim impreuna in intelegere si bunatate. Tu 
sa stii un lucru, ca atunci cind se-ntilneste foamea cu setea, ele se aduna lao- 
lalta si nu se despart. Tu saraca, eu sarac, vorba ceea ne-a tunat si ne-a adunat ! 
Hai sa mergem la stapinul meu unde am si eu un bordei si acolo ai sa te simp 
ca intr-o casa boiereasca. 

Gherghina asculta rugamintea lui Patru isi dadu seama ca el este trimis 
de Dumnezau sa-i fie neavsta si fara sa se mai ogodeasca, pleca impreuna la 
bordeiul ce-i astepta. 

235 



Apropiindu-se de sat, zari bordeiul. Fata zimbea de fericire. 

— Aceea este casa pe care mi-a daruit-o stapinul, este casa noastra. 

— O sa traim cu bucurie in ea impreuna cu copiii nostri, zise Gherghina- 
Da tocmai in vremea asta o barza urmarita de un vultur intaritat, ca 

barza vrea sa-i arda cuibul cu pui cu tot, pentru ca ii rapise unul din puisorii 
ei, scapa din cioc taciunele luat de undeva de pe niscaiva ciobani, drept pe 
bordeiul lui si numaidecit arse de nu se mai cunostea decit o groapa adinca 
in pamint. 

Cind vazura casa arzind le-ngheta inima de necaz, oftara adinc si limba 
le ramasa amortita nestiind ce sa mai zica la aceste semne rele. Apoi intr-un 
tirziu Patru zise: 

— Gherghino, sa stii ca eu sint omul far' de noroc pe lume. Orice mi 
s-ar darui, orisice as agonisi prin munca mea totul piere si nimic nu ramine ! 

De aci inainte sa stii ca orice vom cistiga al tau este, eu nu sint stapin 
pe nimic, asa am fost eu ursit si asa este. 

Stapinul le facu nunta si se cununara si ei ca tot natu. Pe urma 
le facu alt bordei, insa Patru spusS stapinului ca nu este bordeiul sau, ci al 
nevestii sale, si cu bordeiul nu se mai intimpla nimic rau. Mai la urma le 
mai dete si o curea de pamint pe linga casa care tot a Gherghinei spusa Patru 
ca este. Pamintul rodea si ei se-nstareau incet-incet. Cumpara niste juncani 
si ca sa-i moara, niste sateni il intrebara: 

— Petre, ai tai sint juncanii, ca frumosi mai sint? 

— Nu sint ai mei, bre, sint ai muierii mele ! 

Mai tirziu isi facu car si cobirlet plug, grapa si altele. Dar cind era 
intrebat ale cui sint, el spunea ca sint ale lui Gherghina, nevasta-sa. 

§i toate-i mergeau bine. 

Ajunsa o vreme rca cind Dumnezeu uitase de lume si pinjolise grinele 
de le arsese arsita soarelui. Toate holdele erau pirjolite, da griul lui Patru eel 
fara de naroc era mare si frumos. 

Intr-o zi, sa nimeri sa fie chiar in capul locului, cind niste calatori se 
mirara, cum se poate ca Dumnezeu sa fie asa de nedrept, fiindca la unii oameni 
sa le arda bucatele si sa le sece izvoarele, da la altii sa-mblinzeasca dogoarea 
soarelui si sa fie mare berechet. De nerabdare intrara-n vorba si zisera: 

— Buna vremea, omule ! 

— Multam dumneavoastra, drumetilor ! 

— Da al dumitale este griul asta asa de mare si frumos? 

— Da, al meu e, zfse Patru, fara sa-si dea seama. Cind se uita, incremeni, 
vazind ca din senin s-aprinsa griul ! Atunci i?i dete seama de greseala, fugi 
spre mijlocul griului si striga: „ Mai oameni buni, uitap-va bine si-ntelegep, 
pin-aici a fost griul meu, dar de aid inainte este griul muierii mele, ati auzit? 

— Auzit, auzit ! raspunsera calatorii care vazura cu uimire cum focul 
se stinge si griul lui nevasta-sa ramasa frumos, ca trestia in bataia vintului ! 
Nu intelesera taina, da nici nu incercara s-o afle si-si vazura de drum 
fiind grabiti. 

Cind veni iarna, Patru si Gherghina aveau de toate, da boierul minca 
rabdari prajite. Ca sa nu moara de foame isi vindea o parte din mosie si lua 
griu de la sluga sa. In fiecare an era seceta si toate holdele se pirleau de arsita 
soarelui. Numai holdele Gherghinei se-nmulteau si se mareau, incit pareau 
ca o mare de aur leganata de vint. 

236 



Boierul, ca sa nu moara de foame, isi vindu toata averea si ajunsa el cu 
tot neamul lui sluga pe mosia Gherghinei. Turbat de minie, boierul intr-un 
an si-a pus in gind sa-1 scoata din minti pe Patru, doar va spune ca e griul 
lui. Cum trecusera mulp ani, uitasa ca este om far' de naroc si acesta-1 intreba 
pe cind se aflau acasa: 

— Vezij mai Patrule, cum e soarta omului, din sluga te facusi boier, 
iar eu ajunsei argat, la argat ! Tu ai holde de grine iar eu opinteala, sudori 
si suspine. 

— Ce sa-ti fac eu boierule, zise Patru eel fara de naroc, asa ne-a fost 
scrisa tu sa saracesti, iar eu sa ma-nbogafesc ! 

Atunci dintr-o data, tot cimpul cu holdele sale si ale Gherghinei s-au 
aprins si s-au facut scrum. 

Cind a vazut Petre, a fost prea tirziu. Nemaiavind ce minca, de foame 
a murit boierul cu tot neamul sau si s-a prapadit si Patru eel fara de naroc 
•cu nevasta lui si pamintul a ramas pustiu de oameni. 



PIAZA REA 



A fost un imparat care avea zece copii. Mai la urma i-a dat Dumnezeu 
■si o fetijii. Cum i-a venit pe lume fetifa, parca a dat ciuma-n oi. A inceput 
sa-i mearga rau. Mai intii i-au murit vitele, apoi copiii si slugile. S-a ingrijorat 
imparatul si nu mai avea nici un chef de viafa. Ce era sa faca? In fa|a sortii 
nici imparatii n-au nici o putere. A dat veste in lume sa-i vie filozofi si vraci 
sa-i citeasca-n stele si sa-i vada ce zodie il mai asteapta. Nici unul nu putea 
sa-i dea de capatii ce este cu fata asta care-i este piaza rea. Mai gasi un vraci 
schiop si prapadit care ramase sa vada ce face fata noaptea. El o pindi si spre 
mirarea lui vazu ca se face cirlig si doarme cu genunchii la gura si cu fata in 
jos. Atunci i-a grait vraciul imparatului. Asta este piaza rea. Pina nu pleaca 
din casa, toate se prapadesc si praf si pulbere se va alege si de imparatie, daca 
n-o duci in padure s-o manince fxarele. Palatele au inceput sa se darime, iarba 
sa se paleasca, vitele sa behaie fiaminde si oamenii sa se manince unul pe altul 
de foame. N-are ce face, o imbraca bine ca pentru drum lung, ii da mai multe 
pungi cu aur $i pleaca in padure prefacindu-se ca merge cu ea la vinatoare. 
in padure vineaza cerbi, caprioare si se pierde ca din intimplare de fiica lui, 
raminind cu mare durere in suflet. Fiica lui, numita la palat piaza rea, culege 
fragi, mure si flori asteptindu-1 pe tata-su s2 se intoarca. Dar tata-su nu se 
mai intoarce. Plinge ea amarnic si o ia prin padure doar o da peste vreun ochi 
de lumina in tufis. Dupa multa osteneala si nopp de groaza, ajunge la o tirla 
de ciobani intr-un munte. Pastorii se mirara cum de o fiinta omeneasca are 
curajul sa treacS prin paduri cu atitea fiare salbatice I Ei s-au bucurat de venirea 
ei, au omenit-o cu lapte, urda si mamaligS si au luat-o sS le fie ca si fiica lor. 
Piaza rea la rindul ei i-a daruit cu aur si alte lucruri scumpe. N-a trecut insa 
mult, ca a dat moartea in turmele de oi si era cit pe aci s5 se prap&deasca toate, 
daca o parte nu sareau in riu si nu treceau pe malul unde piaza rea nu avea 
nici o putere. Mai la urma s-a aprins coliba peste ciobani, asa ca era cit pe aci 
sa arda de vii. Dupa atita paguba si necazuri, ciobanii se sfatuira s-o alunge 
pe fetita ducind-o departe in padure s-o minince fiarele. Cum pleca fetita, 

237 



turmele de oi se inmultira la loc si toate deveneau din belsug ca mai inainte.. 
Fetita o porni tot inainte plingind si rugindu-se s-o ajute Dumnezeu sa scape 
din gura fiarelor ce misunau prin paduri. Intr-o noapte vazu un licurici, se 
lua dupa el si cind colo el o duse la casa Sfintei Vineri. Sfinta Vineri se bueuri 
cind vazu fetita. O mingiie si ii dadu sa manince si sa se culce. Fetita ii povesti 
necazurile si baba o asculta facindu-i-se mila de ea. 

A doua zi ii muri catelusa, a treia zi ii muri purcelusa, a patra zi, gaina > 
a cincea zi, cocosul si— i mai ramasese pe vatra doar mita. Ce era sa faca? Ca 
sa nu piara toate de Piaza Rea, o duse-n padure sa culeaga burep si iar se pierdu. 
Iar de aci incolo incepura necazurile. Trece prin paduri, ape si munp pe unde 
nu calcase picior de om, decit cer, paduri si fiare. Dupa multa osteneala intr-o 
zi ajunse la o casa facuta intr-un stei de piatra si acolo, stapina, o arapoaica,. 
urita si arsa de foe precum este arama. Arapoaica stia dinainte cine este fetita, 
dupa stelele de pe cer, fiindca stia sa citeasca in stele. Fata ii povesti cum fusese 
alungata de peste tot. 

Intr-o zi, arapoaica o duse cu trasura ei la o apa fermecata. Lua fata 
si o arunca in riu si de aci iesi curata, luminata, ca de Maica Precesta lasata. 
Rautatea din sufletul si toalele ei se duse pe acea apa. Cind iesi afara era fru- 
moasa ca o zina si nu mai era trista ca inainte, ci zimbitoare si placuta la grai. 
De aci plecara ele departe cu trasura intr-o tar a sub un munte. Vad o casa r 
bat la usa si intra. Inauntru stateau doi insi. Unul era trintor ! Toata ziua sta 
si dormea si tarina de sub el pufea de lene. Alalalt, era slab ca un tir si se juca 
cu doua gheme, cum se joaca mifele. Arapoaica stia ce comoara este ascunsa 
in acele gheme. Impinse fata afara zicindu-i sa stea cuminte in trasura pina 
vine ea. Iar cind va veni sa dea bici cailor si sa fuga. Zis si facut. Fata trage 
trasura aproape. Fur a ghemul de aur cu care se juca omul eel slab si fugi la 
trasura. Pina s-o ajunga, ea dusa a fost. 

Aude imparatul ca s-a furat ghemul cu lina de aur. Bate tobele in ptra 
sa se afle unde este ghemul ca el da oricit numai sa i se dea ghemul ca are 
nunta si trebuie facuta rochie din tors pentru mireasa. Arapoaica trimite 
vorba ca ea are ghemul cu lina de aur. Vine imparatul cu carul cu aur sa-i 
plateasca ghemul. 

Arapoaica zice : 

— Dau ghemul la cintar pe aur. Ce bani n-or ajunge, sa-1 cintarim pe 
imparat si ca datornic al meu, va trebui sa se insoare cu fata pe care i-o dau 
eu. Imparatul crede ca are aur destul, nu se mai tocmeste si-i raspunde: 

— Sa fie pe pofta inimii dumitale ! Si pornira sa cintareasca. Ghemul 
era vrajit si oricit aur puneau nu cintarea cit ghemul. La urma urmei zise 
arapoaica imparatului ca n-are bani de ajuns pentru lina de aur. El n-are in- 
cotro se suie pe cintar si abia acum plateste cu trupul lui ghemul. Insa fiind 
vindut arapoaicei aceasta face ce vrea cu el de aci inainte. Il ia pe imparat 
si intreaga comoara si o duce la casa ei din munte. Imparatul sta trist ca s-a 
lasat ca un prost vindut de viu si n-o sa mai faca nunta niciodata. 

Intr-o zi i-a aratat imparatului pe fetita de la ea Piaza Rea. Cind a 
vazut-o asa de frumoasa, a fost gata, gata sa-i ia lumina ochilor. S-a bucurat 
el de o asa intimplare si a cerut-o pe Piaza Rea s-o ia de nevasta. 

S-a dus cu fata la tatal ei, care matura drumul cu chica si cu barba de 
batrin ce era si au facut o nunta-mparateasca, de s-au veselit si chiuit o luna 
si o saptamina si astazi inca joaca hora, iar altii se caznesc sa goleasca vedrele 
cu vin. 

238 



ImpAratul hot 



A fost odata un imparat ce avea un baiat si pe care voia sa-1 invete toate 
meseriile din lume. 

Cum s-a ridicat pe picioare a si inceput cu invafatura. S-a facut portar, 
cioban, vacar, timplar, croitor, papugiu, patraungiu, frizer, pescar, zidar, 
fierar, lingurar, morar, potcovar, negustor, profesor, advocat si doftor. 

S-a intors la imparat cu o lada plina cu diplome. 

Imparatul s-a bucurat §i pe loc s-a pus pe chef si tambalau mare pentru 
ca fiu-su s-a procopsit cu atita invafatura. 

Stau la masa cu mai marii dregatori si isi fac socotelile, ce meserie 
a invatat si ce nu ! Isi dau ei cu socoteala ca fiul imparatului este eel mai invatat 
om din lume. 

Unul care se afumase nitel, il ia gura pe dinainte si zice ca totusi este 
o meserie pe care n-a inva{at-o ! 

— Care-i meseria aia? il intreba rastit imparatul. 

— A? spune, dar e meserie grea ! zise dregatorul. 

— Daca nu spui, ipl tai capul ! 

— Meseria de hofc maria-ta, pe asta n-a-nvajat-o ! 

CSzu imparatul pe ginduri de rusine ca baiatul lui are o meserie pe care 
hopli o stiu, iar el n-o stie ! Si da-i cu mustrarea pe el ca sint pe lume oameni 
mai invafap decit el, iar el sta nepasator pe dnd hopi i-o iau inainte. 

Baiatul, ambijios, nu se lasa mai prejos si se pregati sa plece-n lume 
sa se fac5 hof. 

Lasa lumea la masa, se aseza intr-o lada zburatoare si porni in lume 
sa se faca hof. Se cobori la marginea unui oras mare, linga o padure mare, 
unde ardea sara o lampa la o casa. 

Se uita inuntru si vede un om si o muiere care se certau. Omul pleaca, 
iar femeia ramase, scoasS o gisca de sub pat si incepu sa o jumoala. El isi ia 
inima-n dinp si bate la usa. 

— Buna sara ! zise el. 

— Buna sara, drumepile ! raspunse femeia. 

— Ce mai lucrezi? 

— Iaca nimic ! E noapte si astept sa ma culc. 

— Dar gisca de sub pat pentru cine o jumcJi? 

— De unde stii atitea? zise femeia inciudata de suparare ca i-a 
aflat taina. 

— Eu sint un pui de ho{ si cat sa ma bag la un stapin sa ajung hot vestit. 

— Chiar tatal meu este eel mai mare hof. Te dau pe mina lui sa scoata 
om din dumneata, numai sa nu afle barbatu-meu ce e cu gisca. 

Il dusa la taica-su si acesta se bucura nespus ca a dat peste el un om 
cu o asa tragere de inima. S-au imprietenit si amindoi au pornit-o-n hotii. 
Mosul de la inceput ii zice: 

— Baga de seama, nu-ti dau dreptul sa fii calfa, pina ce nu furi iepin- 
geaua de sub mine ! Si plecara inarmati in padure, sa astepte negustori la 
rascruci de drumuri ?i sS se capatuiasca. Se culcara ei sub tufe §i amindoi 
dorm hojeste, ca iepurele. Fiul imparatului stia si limba fiarelor din padure. 
Se intoarce si schilaune ca iepurele. Hopjl eel batrinsare intr-acolo dupa iepure, 
iar el ii fur a iepingeaua pe care dormea si i-o pitula-n padure. 

239 



Hotul n-are ce face §I-i recunoaste cS are apucaturi de hot, dar ca totusi 
nu-1 intrece pe el in maiestrie. Il ridicS in grad si din calf a, devine in scurt 
timp hot. 

— Lasa ca te pun eu sa spargi o banca, sa furi o casa de bani ? Acolo 
te vad eu cum te descurci? 

Plecara noaptea sa sparga banca. El ocoli pazitorii, sparse zidul si casa 
de fier si lua intr-un sac toti banii. Fiind zidar face zidul la loc si pleaca linistit 
ca si cind nu s-ar fi intimplat nimic rau. 

Hotul eel batrin isi d3 cu socoteala, ca in asemenea meserie il intrece 
si are sa i-o ia inainte. 

Mosul ii puse gindul rau. Hai a doua noapte sa sparga banca impara- 
tului. Sparge el zidul, umplu doi saci cu aur si cind sa iese, mosul lesina si 
cade cu sacul plin. £1 ii taie capul mosului, il pune-n sac si fuge la fie-sa in 
satul de unde pornise dupa furtisaguri. 

Ii arata capul si-i spusa ca i 1-au taiat pazaicii imparatesti, iar trupul 
i-a ramas si ar vrea drept recunostinta ca 1-a invatat o meserie atit de procopsita 
sa-1 fure, ca sa-1 ingroape ca pe toti crestinii dupa datina. 

Imparatul, infelept, ca sS prinda hotul care i-a spart banca si i-a jefuit 
de bani; porunceste sa aseze trupul hotului in piata, in vazul lumii a iar strajile 
sa-1 pazeasca din departare sa-1 prinda si pe-al doilea hot. Zis si facut ! Aproape 
de f intina in piata pun trupul hotului si strajile inarmate stau pe linga drum 
pitite dupa pomi. 

£1 se duce la femeie si-i spune sa nu plinga, ca sa nu afle unde sta ascunsa 
comoara imparatului. Numai sa-i dea o caruta si doi caluti mici si slabanogi. 

Pleca el cu o caruta hodorogita si cu niste mirfoage-n hafuri de tei si 
sfori innodate. Pune in caruta un butoi cu afion si rachiu ce adoarme omul 
de viu. 

Trece noaptea prin piata impar&teasca', injur a §i bate caii, ca nu pot 
sa urneasci din loc caruta plina cu noroi. 

Ostasii imparatesti n-au de lucru, ies din ascunzis si-1 ajuta sa urneasca 
din loc hodoroaga de caruta. 

— Stati, fratilor, daca-roi ajutarati sa v3 cinstesc si eu cu otira rachiu. 
El le dadu cite un pahar si cum beuri, top adormirS. UrcS mortul in caruta, 
il cutroape cu tulei si da-i bici cailor. Duce mortul la groapa lui, ii face pomana 
§i vine s5 vad§ ce se vorbeste hi eras despre isprava lui. 

Strajile si politia sta legati-n lanturi, ca n-au fost in stare sa prinda 
hotul, ba colac peste pupaza sa fuga si mortul far a cap. 

Isi da cu parerea imparatul, ca asta trebuie sa fie mire hot, cind lucreaza 
cu atita pricep^re. Hei ! ce bine-ar fi de-ar ajunge fiul siu la degetu eel mic, 
al acestui renumit mester, zicea el in gindul sau. 

Baiatul isi facu planul sa se cam dea pe linga palat sa le mai traga cite 
o pacaleala, prostilor din palat. 

Intr-o zi, un mistret omori un ofifer din garda palatului la vinltoare. El 
alerga dupa scroafa si o sageta. Adusascroafa si i-o arunca pe pragul imparatului. 

— De aci inainte, biiete, ai deschise usile la palatul meu, ii zise tata-su, 
far a sa-1 cunoasca cine este. 

Iscoadele palatului venira cu stirea ca hotul care a furat banii este printre 
ei. Ca sa-1 afle, imparatul face iar o mare petrecere, ca doar avea de unde si 
chemS mult5 Iume aleasa si cit mai pestri^a. 

240 



J 



Apoi ii spuse fiicei sale sa aiba grije ca hopil n-are sa bea, iar ceilalp 
top! au sa se imbete. Ea sa se dea pe linga el, si rida cu el si sa-i faca* un semn 
negru cu degetul plin de funingine pe frunte. 

Incepe petrecerea cu joe, beutura si mincare si se termina cu bepe. 
Top zaceau morp de bep pe podele, numai hopil era treaz. Fata se da pe linga 
el, ii zimbeste, el vede ca e soru-sa, dar se face cS este strain si ea il unge pe 
firunte cu funingine. Simte cind il murdareste si tace. Se duce sa bea apa din 
fintina si vede semnul. Ride de prostia imparateasca si indata isi face alte 
planuri sS-i insele. la funingine intr-un ciot si pe topi nuntasii ii vapseste cu 
negru pe frunte, apoi merge la fata, zicindu-i: 

— Hai, fata, a venit cumpana de noapte, mai este pupn si cinta cocosii, 
hai sa ne culcam si noi. 

Fata il lua de mina si merse in odaia ei. £1 se culca jos, iar ea in pat. 
In timpul noppi merse la fintina si se spala. 

Cind se destepta imparatul merse la fata si o-ntreba ce-a facut? 

— Pe unul singur 1-am uns si uite-1 cum doarme ! 

Cind se uita, acolo nimeni. Merse printre ceilalp si top cu fr untile pline 
de funingine. Cei mai mulp erau oamenii palatului sau. 
Se gindeste el: 

— Doamne sfinte, mulp hop poate sa mai pe o imparape ! Pleca la fiica-sa 
si-i arata mulpmea de hop. Ea se mira cine putea sa-i insemne asa frumos, 
cind ea nu i-a atins. 

Apoi top se spalara si se asezara la adunare si sfatuiala. 
Imparatul, suparat le zise: 

— De atipa ani fiul meu a plecat in hope si nu s-a mai intors. Bai sama, 
l-o fi omorit cineva. Meseria asta tine omul cu un picior in groapa si cu altul pe 
iarba verde. Am fost un pacatos si mi-am prapadit baiatul, lasind-1 sa se faca 
hot ! Haidep sa-i punem pomana si sa-i fie de suflet toate bunataple astea. Ii facu 
pomana si veni la pomana fiecine. Veni chiar si hotul si minca din pomana sa. 

Topi au minca t si s-au imbatat si de data asta, numai imparatul a stat 
si s-a bocit ca un copil, ca nu mai avea parte barbateasca, ce i-ar putea mosteni 
imparapa. 

Atunci baiatul hot isi face semn cu funingine pe frunte, se da pe linga 
imparat si-i fura sabia. Cind se desmeticeste nu e sabia ! 

— Unde e sabia? 

Se intreaba mai marii imparapei si paznicii? Pornira cercetari peste tot, 
si-1 prinsera chiar pe hot, laudindu-se ca are sabie furata de la un imparat. 
Fetele adunate-n piapl isi dadeau coate si se veseleau ascultind povestile tinarului. 

Era usor sa-1 prinda de git si sa-1 duca drept la judecata. 

La judecata, insusi imparatul era judecator. Baiatul recunoscu hopa 
si fu condamnat la moarte prin spinzuratoare. 

Baiatul fu legat in lanturi si aruncat intr-o inchisoare neagra si urita 
ca o groapa. Se rindui ziua cea mare de spinzurat. Veni lume cita frunza si 
iarba si veni si imparatul trist si posomorit ca si-a pierdut fiul. 

Popa ii facu sfestania si spovedania, apoi trecu pe miinile calaului. 

Calaul puse mina pe lat si vru sa i-1 puie la git ca sa-i taie rasuflarea. 
Cind si-i puie lapil, il privi zimbind pe calau si-i grai: 

— Mestere, uite la imparat si vezi ca te cheama? El privi catre imparat 
si i se paru ca-1 cheama sa-i spuie ceva. Hopil lui cu iufeala fulgerului latul, 
il atirnS la gitul calaului si-1 ridici in sus. 

241 



Mulpmea aruncS-n sus cu caciulile de bucurie cS s-a gSsit ac si de cojocul 
calaului. 

Imparatul crezu ca este un semn dumnezeiesc si merse sa vadi 
mai bine hotul. 

Dupa ce se apropie, baiatul zise: 

— Tata, in zadar ma privesti, ca n-ai sa ma recunosti cu coatele goale 
si plin de funingine pe fapl ! Acum iata ca p-am dovedit-o ! Ti-am spart casa 
de bam", p-am furat sabia si p-am ucis calaul ! Sint eel mai mare hot? P Qt 
sa fiu imparatul hoplor? 

Tatal sau numai ca nu lesina de bucurie vazindu-si odrasla in viata. 
Porunci sa se taie vite, sa se aduca butoaie cu vin si beutura ca sa petreaca 
cu intxeg poporul de bucurie ca si-a gasit fiul. 

Tobele si trimbifele incepura sa bata si sa sune $i petrecerea de atunci 
pne §i azi, de cind se pune luna mare cit o roata de mamaliga, pina ce se face 
mica, mica cit un caier de lina alb§ ca matasa. 



TmpAratul Ingrijorat 

A fost odata un imparat care stapinea o tara cu munti §1 paduri, insorita 
$i-mbelsugata. 

Oamenii din acea pura munceau vaile cu plugu, iar plaiurile munplor le 
cutreierau cu turmele de oi sau de capre. 

Munpij in loc s3 le fie prieteni, le erau du;mani pentruca avind pe§teri 
largi si adinci, i§i facusera hopi cuib intr-insele, incit nici zece o§tiri imparS- 
te?ti nu-i putea stipini. 

La un rind, pcporul care pina aci muncea in pace si lini§te incepu a bate 
drumul spre cetatea imparateasca plingindu-se ca r5ii ii jefuiesc de vite, bani, 
grine si baine §i cS nu li se poate impotrivi, rugindu-1 sa-i apere de rSufacatorii 
aciuap in pesterile munplor stincosi. 

Din ziua aceea, imparatul cazu pe ginduri fiind ingrijorat si 
intristat foarte. 

Cele trei fiice, vazindu-1 ca-i tot tuna si-i fulgerS cautau sa-i faca voile 
?i sa afle marea taina a ingrijorarii bunului lor parinte. Dar oricit se straduiau, 
cintindu-i cintece frumoase, dansindu-i si cite alte lucruri ce mai inainte ii 
erau pe plac, acum toata osteneala le era fara de folos. 

Intr-o zi, fiica cea mai mare 51 intilni plimbindu-se ingrijorat ca totdeauna 
printre lamiii din gradina. Atunci fata-1 intreba: 

— Tata, de ce nu spui fetelor tale care te iubesc, ce griji te apasa, ca de 
la un rind de vreme p-ai intunecat si firea §i sufletul. 

— Tara e plina de hop si jefuitori, asta e tot. Nu §tiu cum sS scap de ei. 

— Noi am crezut ca te-ai intristat fiindca trebuie sa ma dai la vrun imparat 
cu sila sa le fiu mireasa ! Daca-i asa, nu este cine stie ce mare nenorocire, zise 
fata cea mare si pleca. 

A doua zi, veni de-1 intreba §i fata mijlocie ce ginduri ii framinta mintea 
$i-i nelinisteste inima. $i afla si ea cele ce aflase sora ei cea mare. 

A treia zi, il ruga si fiica cea mai mica si-i destainuiasca ce ingrijorare 
mare 1-a facut din vesel trist. §i-i povesti si ei despre tilharii si hopi care-i ncli- 

242 



nistesc poporul furindu-le bucatele, vitele, banii si imbracamintea. Apoi, ii 
mai zise: 

— Ce sa-p mai spun si pe toate grijile mele ! Le-am spus surioarei tale 
mai mare si mijlocie si ce folos ca stiu cind nu ma pot ajuta cu nimic. 

— Bine, zise fata cea mica, am sa-p dovedesc ca eu pot sa te ajut. Numai 
tu sa-mi dai haine voinicesti, fes, sabie si cal cu sea. Ii pregati imparatul toate 
lucrurile cerute si intr-o zi pleca fata calare din sat in sat. 

Ajunse intr-un catun si intreba: 

— Oameni buni, cum train' voi aici in munte? 

— Bine, fata, bine traim, daca niste comiti nu ne-ar fura tot avutul. 

— Stip voi unde este pestera comiplor ? Sa ma ducep la ascunzisul lor ? 

— Te ducem, dar tu nu te temi de comiti ca te omoara? 

— Nu ma tern ! Si asa, odata, tot va trebui sa mor. Mersera tiranii de-i 
aratara pestera in care era birlogul tilharilor. 

Ea se aseza la intrare cu sabia-n mina si-n zori cind sa iese la drumul 
mare, le taie capetele unul dupa altul. Numai capitanul lor scapa nejunghiat. 
Aduna fata 39 de capete si le duse imparatului, zicindu-i: 

— Iaca, marite imparate, ce isprava facu fiica ta cea mica. 

— Sa-mi traiesti, fata mea, ca tu esti mai viteaz decit un barbat Si acum 
sa-mi spui ce ceri de la mine fiindca scapasi |ara de acesti hop? 

— Nimic nu-p cer, numai sa-mi dai voie sa ma marit dupa cine voi 
vrea en. 

— Bine, faca-se voia ta, zise imparatul. 

Comitul care scapase cu viata, turba de necaz si mergea din catun in catun, 
spre a afla cine este voinicul acela, spre a se razbuna. Tot intrebind din cm in 
om, afla ca este fiica cea mica a imparatului. Ca sa duca la buna indeplinire 
gindul sau eel negru, deschise un han in apropiere de palatul imparatului. 

Fiica-mparatului il cunoscu ca el este capitanul comiplor si-i spuse ca ei 
i-ar place sa-1 ia de barbat. 

Imparatul se supara auzind ca ea vrea sa se marite cu un hangiu, insa 
pentru ca-i facuse invoiala, nu i se mai putea pune de-a curmezi§ul si incepura 
nnnta la palatul imparatesc. Se veselira ei aci, fara a se apropia fata de comit. 
Comitul, in ziua a doua, zise: 

— Acum sa mergem sS facem nunta si la casa tatalui meu ! ! 

— Bine, zise imparatul, iaca va dau oaste, nuntasi si lSutari, sa mergep la 
parinpi tai, precum este obiceiul stramo§esc la nunta. 

Armata mergea-nainte, ei la mijlcc cu nuntasii si lautarii pe uima. Comitul 
mai intii se opri la un han si imbata turta pe ostasi, nuntasi si lSutari. Apoi o 
pornira la cale lunga abia urnindu-se din loc. Atunci comitul le zise nuntasilor : 

— Mergep voi indarat la imparat, ca stim noi drumul pina la casa parin- 
plor mei. La tatal meu avem nuntasi, armata si lautari. Si se-ntoarsera, iar mi- 
reasa cu mirele o pornira singuri. Comitele n-avea nici Tata, nici casa si vazin- 
du-se singuri cu fiica-mparatului, o duse la pestera din locul unde ea ucisese 
pe cei 39 frap comip. 

Cum ajunsera acolo, o Iega burduf cu capul in jos de un brad, apoi aduna 
crengi s-o arda de vie. Cind s-aprinda focul, amnarul nu scapara iar iasca nu se 
aprindea. Privi el in departare si vazu niste pacurari cu oile stind pe linga un 
foe. Lasa asa fata spinzurata si alerga sa ia foe. In vale pe un drum batut de 
calatori si cara, treceau niste chin'gii cu o caravana de camile incarcate cu carbuni. 
Deodata carbunarii auzira un strigat disperat: 

243 



— Ajutor ! ajutor ! mi omoara comitii ! Sarira chirigii de pe camile 
dezlegari mireasa spinzurata ascunzind-o intxe cocoasele camilei; in cosul peste 
care turnara carbuni. 

Cind se-ntoarse comitul si vazu ca fiica-mparatului e scapata, turba de 
minie si se gindi : camilarii aceia, trecind, au dezlegat-o, dar tot nu scapa din 
miinile mele. 

Ajunra la caravana strigind: 

— Ei, camilarilor, dafi-mi mireasa s-o ucid pentru ca m-a necinstit la 
nunta ! 

— N-am vazut nici o mireasa, frate, vino si cauta-ne daca nu ne crezi. 
Merse el si impunsa cu sabia peste tot, dar in puneguri nu-i dadu-n 

gind siS-ncerce si asa scapa printesa de la moarte. 

Carbunarii ajunsesera cu carbunii intr-un oras si o pornira iar in carausie. 
Da unde sa lase ei fata? O dusera la o baba siraci ce traia intr-o casa veche 
darapanata, rugind-o: 

— Maica batrina, fie-ti mila de fata asta, sa se faca bine c5 am furat-o 
din ghearele mortii. 

— Bine, maica, tocmai mie imi aduceti belea pe cap, care n-am un bob 
de orez sa bag in oala si faina pentru o turti de piine? 

— Lasa, maica, cu ajutorul domnului te descurci dumaeata si plecara 
lasind-o pe batrina amarita si-ngrijorata de soarta fetei care inca nu-si venise-n 
fire dupa cele intimplate. Qnd se vazu scapata, ii zise matusichii: 

— Maica, nu fi intristata, eu am sa muncesc si pentru tine; sint tinara si 
din cistigul meu tr5i-vom impreuna ca mama cu fata. 

— Bine, maica, dar ce si muncesti, c5 eu n-am nici o avere ! 

— Ai sa vezi tu, maicuta, numai inima buna sa ai. 

— Uite una lira de aur, mergi in cetate si cumpara-mi torturi de brodat 
de toate culorile. Merse baba-n piata cumpara de-ale mincarii si tot neamu de 
torturi, in culori, care de care mai frumoase. Baba facea mincare, iar fata broda, 
tesind covoare si paturi frumoase ca si cimpul de primavara incarcat cu tranda- 
firi si bujori. Se mira si bucura matusa de maiestria fetii. 

Apoi fata-i dete sa mearga-n piata sa vinda o patura si sa cumpere alte 
modele de torturi. Lua maicuta patura si se aseza cu ea in tirg. Cine-o vedea o 
privea intrebind-o despre pret. Dar cum era prea scumpa nimanui nu-i da 
punga sa dea atitia bani, oricit de frumoasa ar fi fost acea patura. 

Veni atunci un fecior de-mparat si o-ntreba: 

— Cit ceri pe aceasta pala? 

— Una lira, stapine, ca asa mi-a spus fiica mea. 

— Bine, {ine una lira de aur si sa fii sanatoasa cu fata cu tot, iar tinarul 
imparat lua patura, o dadu curtenilor sai si plecara. Apoi batrina cumpara 
bucate pentru ale gurii si alte torturi mai frumoase si mai scumpe. 

Fata cosa modele tot mai frumoase si scumpe. O trimeasa pe baba in 
tirg sa vinda pala cu 5 lire de aur, iar daca o intreaba cine brodeaza aja de 
frumos, ea sa spuna ca are o fiica care se pricepe la astfel de treburi. Cind 
ajunsa in tirg, iar veni feciorul imparatului intrebind-o: 

— AceastS pala frumoasa ti-e de vinzare? 

— De vinzare, maria-ta, raspunse batrina. 

— Si ce pret are? 

— Cinci lire de aur ! 

244 



— Bine, pne banii $i da-mi pala. Insa, acum sa-mi spui drept cine face 
aceasta pala atit de frumoasa? 

— Am o fata de suflet si ea se pricepe-n toate cele. 

— Vreau sa merg sa-p vad fiica cea priceputS, raspunse fecicrul de-mparat 
si mersera la bordeiul ei. Cind o vazu feciorul imparatului cit era de frumoasa, 
zise catre batrina: 

— Maicufa, eu doresc sa-p cer fiica sa-mi fie mireasa, tu vreai? 

— Eu vreau, maica, numai fata sa vrea ! 

— §i eu vreau, numai daca-mi indeplinesti o mare dorinta si anume sa-mi 
faci un palat numai din sticla, iar la poarta sa-mi pui doi pazitori falnici, doi lei. 
Unul de o parte si altul de alta. Cine va intra sau iesi din palat sa treaca printre 
cei doi lei. 

— Bine, da-mi ragaz o saptamina si palatul va fi gata, precum ai dorit. 
Se ridica palatul, fura adusi cei doi lei si se facu nunta imparateasca de 

care auzi si comitul eel care-i dorea moartea. Noaptea se culcara ei intr-o odaie 
mare, iar la lumina lunei comitul vazu prin perepi de sticla locul unde se aflau 
tinerii. Mirele dormea, insa mireasa nu dormea, ea se temea si astepta. 

Atunci comitul sari zidurile imparatesti, aruncind pe fereastra odaii o 
fringhie din pinza albS ce se prinsa bine de un cirlig si fiind deschisa fereastra 
se urea si cobori in odaia palatului. 

Ea cind il vazu, ii zise incet : 

— De cind te asteptam sa ma scapi de aici ! 

— Vezi doar c-am venit ! Si cobori pe scarile palatului de bra; cu comitul. 
Si mersera" sa iese incet pe poarta cea mare pazita de lei, fara ca hopil 

sa §tie ce-1 asteapta. Fata deschisa poarta larg apoi striga catre cei doi lei: 

— Leii mei, iaca un strain, mincapVl. Iar leii se azvirlirS cu furie pe comit, 
sfi§iindu-i trupul. 

Apoi, imparateasa merse la sopil ei §i trezindu-1 din somn ii arata pentru 
ce n-a dormit toatS noaptea; c3 i se faceau semne ca ceva rau se-ntimpla si-i 
arata pe comitul sfisiat de lei ! 

Ii spusa dupa aceea mirelui povestea cu hopi si cu tatal ei imparatul eel 
ingrijorat, il chemara si pe el la nunta impreuna cu surorile sale si de atunci 
se porni o veselie ce se pne si acuma. 

Mai dap' la copiii smochine, 
S-asculte povestea bine ! 



POVESTE DE BAlATUL MILOS 



Intr-o vreme mult de bStrineafi, cind se bateau impaxapi unul cu altul; 
asa ca un imparat isi pierdea imparSpa, lumea lui ramansasa saraca, fara cape- 
tenie ! Imparatul ce-1 osfoisa pe alant, porni cu un zacon greu pe lume care 
mult spSmintasa toata lumea. Asa traiau de greu, ca nici nu-p mai era drag 
sa mai traiesti. Multa lume isi facea moartea singura numai sa nu mai traiasca. 
Asa trecu vreme multa cind intr-o zi, iaca birovu satului loasa un baraban, o 
tobip, la git si pleca in sat pe toate drumurli si spunea din gura-n gura, ca a 
venit un nou zacon, de la imparatu. El spunea asa: „care are in casa lui om 
batrin de la saizeci de ani, batrin in sus, tot natu sa-si omoare batrinii, ca de pe 

245 



urma 1-ai batrini nima n-are nici un cistig ; batrinii fac mare troscuri, sed degeaba, 
nu poate sa lucre, sa pazeasca stoaca, risipeste mincarea" ! Asa spusi birovul 
mergind pe drumuri, socace si batind barabanul. 

Auzind lumea asa zacon rau si greu, toata lumea s§ spamintasa; gindea 
ca e lucru de gluma, da dupa o saptamina de zile, iaca chinezu satului facu on 
spisac numai de-ai batrini, de la saizaci de ani in sus si mai facu pozivuri la 
toata casa unde ieste om, or muiere batrina, mora sa-si omoare toata casa pe 
batrinii ei. 

Porni pin sat mare plinsuri si ginduri incurcate, nu indrajnea nima sa 
omoare, nima sa omoare bltrinu lui ! Dupi ce vazu imparatu ca nima nu 
omoara, intoarsS zaconu si cerea la zece sate, or trii orase, sa sa iveasca patru 
gelati dobrovolti, care sa taie cu sabii pe aia care nu-si omoara parintii, care 
au peste 60 de ani. 

Sa ivira dobrovolti, gelati, le dete odobrene, imparatul si-mi porni prin 
sate si orase si taiara gogea. Atuncea sa spaminta lumea si mai mult. 

Colo intr-un sat, su poala la un munte, erea un baiat cuminte si milos, 
avea un tata batrin care crescusa copilu tot din cersie, pana la-ncaltatura si 
imbracatura. Baiatul erea mult sarac si ramas de satenii lui. Veni poziv din sat 
roc de-o saptamina sa-si omoare batrinul si sa iveasca in sat cind ingroapa? 
Porni el cu mare plins si milos cum erea nu indrajnea sa omoare pe tata lui. 
Sa gindi iel plingind ce sa faca? Lo o sapa in mina si pleca pe deal in plimbare 
pintr-o padure dete de o groapa adinca care erea f&cuta pentru lupi, or porci 
sarbatici sa-i prinda lovgii. Baiatu sa gindi mult aici in padure, cum s£ faca, 
la groapa asta sa-1 duca pe tatal lui, sa-1 tina pitulat, pana se va schimba asta 
zacon. Baiatu porni sa faca o proba ca pentru tata-su. Intii adusa multa tufa 
di pe jos si o lapada in groapa si pe urma indupleca lemne la ocolu gropii, le 
legl cu ni§te curpin de virfuri, facu o coliba pe groapa si mai pusa pe lemne 
niste boji, matacina, asa o rindui bine de ploaia, zapada si de toata vremea 
urita erea buna. Mai adusa baiatu si cu saci, paie, si coceni; facu un asternut 
bun si mai sa gindi, de adusa o oala mare de pSmint si niste troci de api. Da-n 
oala trebuie sa se spurce tata-su da din troci sa bea apa. 

Intr-o zi, plingind, vorbi cu tatS-su §i zisa: 

— Tata, taicutul meu, ai auzit cum ie rindu 1-ai batrini? Da tatS- 
su-i zisa: 

— Taica, mai bine tu pe mine, decit gelatu pe tine, ca" ieu sint batrin, 
da de tine imi pare rau ca esti tinar. Baiatu vorbeste plingind si-i zice: 

— Tata, aide cu mine sa te pitul, c5 trag nadejde, ca s-a schimba 
asta zacon. 

Baiatul avea o micu^a de fetita pe care batrinul o crescusa tot pe brata 
si pi geauachi si batrinu-i povestea povejti fetitii, pe: „trei surori la flori", 
pe „greierli si furniga" si alte povesti, pe „viezurli cu vulpea", „vesalia pesca- 
rului", „vulpia sireata" §i multe si marunte, pe care fetita le asculta din gura 
batrinului. A?a crescu fatifa pe brapale batrinului ca ia mult mi-1 voia pe 
deda al ei. 

Ajunsa saptamina care erea rocu, biiatul sa-si omoare batrinul ! Si baiatul 
fa:u si el o minciunil ca vulpea, asa: lo el doi iepuri de-ai de casa si un sac, 
pusa sacu jos linga un gros de lemn, taie iepuri si-i pusa-n car plini de singe. 
Mincara baiatu cu muierea, fetija si batrinul, mincara ei cu plins mare, beura 
cu suspin mare. 

246 



Dupa ce insara, cam pi la chindie soarele apusa, iaca baiatul lo pe tat-su 
si pleca. Iesirii la poarta maidanului, batrinu sa opri si zisa: 

— Taica, am uitat amnaru, iasca, toate imi trebuie ca sa scapar foe pc 
lumea alanta. Da si la viata mi-a trebuit. Sa-ntoarsa baiatul in casa lo amnariu, 
iasca, cremenea si mai lo si un toporas si pleca cu tata-su. Iesira din sat afara, 
putin mersara, ca iaca batrinu nu mai putu sa mearga. Baiatul mi-1 lo in girga 
pe ta-su si mi-1 dusa pina la groapa. 

Erea o lumina de lima, sanin, stele luminoasa si ajunsara pina la groapa. 
Sezu cu tata-su jos, linga groapa si baiatul slobozi o scara de lemn in groapa 
jos; incepu intii baiatul sa cuboare pe scara da si batrinul dupa baiat mereu 
jos pina la fundu gropii ajunsara. 

Baiatul lo riza de camase, rupsa un tiv, il unsa cu untura si aprinsa tivu 
cu iasca. Facu o lumina si asternu in groapa, sa culca cu tata-su si durmira amin- 
doi o noapte. 

Dimineata baiatul sa scula mai de noapte, porni sa taie cu toporu niste 
maracini si ingrSdi groapa la ocol, pentru ca sa nu cada vro ala, lup, or altceva, 
in groapa sa-1 mSnince pe tatii-su. 

Baiatul fursi gardu pinga groapa, pleca acasa plingind. Sa-mplini o sapta- 
mina, iaca pornira prin casi s5 cate sa vada care si-a omorit batrinii ; cind ajunsa 
la casa baiatului el spusa asa: „pe tatal meu 1-am ingropat de mult, 1-am loat 
in sac, 1-am adus, colia la vale de sat, unde virtopu, da acolo apa clocoteste. 
I-am legat si o piatra de mijloc si 1-am lapadat in virtop, iar daca nu credeti 
iote sacu cu care 1-am adus, iote cum ie plin de singe". Cind arata baiatu 
sacu, vazura sacu numai singe, de-ti eria scirba sa te uiti la iel. 

Trecu o saptamina de cind 1-a pitulat pe tat-su. Iaca baiatu sa sprimi 
cu mincare mai multa si toale spalate sa-1 premeneasca pe tata-su. Sara insara, 
baiatu lo traista cu mincare si niste troci de apa, toporu si pleca plingind la 
tata-su. AjunsS la groapS, desfacu otira margina, tuna linga groapa, iar trasa 
la loc, marginili, dubari carpinu al nodoros care-1 facusa ca o scara si baiatu 
bini§or, stringindu-1: „tata, tata". TatS-su rispunsa oftind si inchinindu-sa, 
porni batrinul sS scapere cu amnariul in cremene, aprinsa un tiv de camasa, 
care eria pus intr-un ciob, facu lumina mica, minca cu baiatul de cina in groapa. 
BStrinu toatS noaptea povestea la baiat, ca nu e nici o lege mai rea decit turcu, 
i§i face ris de fete mari, de neveste, vSduve si famii sarace: „aici la noi cit ne-o 
fine imparSria turcului multe avem sa mai patim si sa vedem". 

Dimineata de noapte, sa scoala baiatu, loa toale imoasa, si troci goale mi-1 
pupa pe ta-su si iesea sus. Pus5 toalili in traista trocili ale goale si pleca acasa. 
Vazu baiatu ca sa lumineaza, rupsa vo citeva mini de iarba, pusa in gura triistii, 
da bas cind sa tuie in sat iote o ramie sa duce cu ulcioru la apa. Intilneste pe 
baiat, nici buna dimineata nu i-a dat da 1-a si intrebat : „de unde vii asa de noap- 
te?" „La invinat am fost, dupa iarba si muguri de iepuri". 

Ajunsa baiatul acasa, spusa cum ie rindu, cind s-a dus si cind s-a-ntors, 
da cind veni un nou zacon porni toate berecheturli indarit, nu mai e rod pe 
pimint cum a fost. 

De cind 1-a pitulat pe tata-su, visa nijte visa grele visa cam tot un vis: 
„un somoldoc de negreata gata sa tuie la el in gura, da aci pe loc sa face tata-su, 
ca sufla cu gura si rasfira toata negreata si ramine iar lumina la gura lui". 
Veni iar saptSmina, iar trebuie sa ia ceva, sa-i duca lui tata-su. Lo ca de rindu 
al dintii si sa dusa iar acolo si porni sa-i povesteasca lu tata-su visu ce 1-a visat. 

247 



— Tata, ala vis e moartea mia, zisa tata-su. Da iar tu sufiS si in negureaja 
si facusi iar lumina. Tata-su iar zisa: 

— Nu e, taica, moartea ta, ii facu el inima buna. 

— „Taica, sa stii ca zaconul al turcesc, ramasa toata lumea la foamete''. 
Nu eria nici samin|a de griu, de porumb, de nici care sa semene lumea in 
pamint. 

Mulp ani trecura asa nacajind lumea, n-avu imparatul ce sa faca, scoasa 
un zacon nou si mi-1 trimiasa iar in lume. In satu la baiat iar lo birovu barabanu 
la git si pleca pin sat, pe drumuri, socace, si spunea asa : ,,a venit vorba de la 
imparatu si spune, tot omu care e stapin in casa, or toata casa sa dea cite cinspe 
ocale de boabe de porumb si zece chile de griu, or de sacara la dirjava de saminta, 
care nu da pleaca gelatii pin sat !" 

Toata lumea inebunisa de gindu ca pe niciun chip nu gaseai bob defel 
sa cumperi. Lumea minca mai mult crimpei goi, fierfi, or copp, or linte. Care 
a avut peste, iepuri de casa o mai insela pe foamete. 

Baiatul vazu ca acum e rindu lui sa-1 taie gelatii, n-avea bucate, mai mult 
minca peste, came de iepuri de casa, omora si cite-o pasare pe une putea. 
Iote baiatu sa sprimea, sa sa duca la tata-su. Lo traista, pusa pale spalate si 
mincare, iar de-o saptamina si pleca la tat-su pe drum plingind. AjunsS la padure 
unde erea groapa, dete mar acini i opra la o parte, slobozi carpinu cu un cap 
in groapa si binisor sa slobozi din creaca-n creaca, pan! jos, la fundu gropii si 
striga: 

— Tata, tata, ce faci? 

— Rau, taica, stau in apsa pentru dusmanu de turc, asa zacon a facut, 
nu stiu pina cind o sa fie asa imparape pustie ! 

Baiatul desfacu traista de la sele, scoasa ce avu in traista, facu iar cu am- 
nariu cremenii iasca, o lumina in dobu lui de unturS si cu tivu de la camase 
aprinsara. Mincara amindoi de cina, da batrinu sS vaita ca i s-a urit de atitia 
ani §ezind, aicea-n groapa ca lupii salbatici. Baiatul vorbea plingind si spunind: 

— Taci, tata, tu ai scapat de moarte, vSd eu de tine, da nu stii cS acuma 
e si mai rau. Iote cum bucate nu e, nici unde, nici sa cumperi, seceta e mare, 
foametea e si mai mare. Bogatasii n-au nici ei, n-au la piaf, nu e sa cumperi 
bob de nimica, da imparatu scoasa altu zacon si zice asa : „toata casa, stapinul 
casii sa dea cite 15 ocale de boabe de porumb or 10 ocale de boabe de gnu or 
sacara. SI dam la dirjava; care nu dam ni sa duce capu. Birovu a trecut pin sat 
cu barabanu la git si ne-a spus tot. 

Trecu vo citeva saptamini de zile, iar birovu spune: ,,tot natu sa aduca la 
opstina bucatele, asa cum a zis imparatul !" 

Nima n-a adus bob a lu Dumnezau ci n-are nima, nici ai bogati. Mai 
trecu iar o saptamina, plecara gelapi pin sate si orase, porni intii pe-ai bogati 
sa-i taie. Bietu baiat adasta moartea; sa gindi sa se pitule cu tata-su in groapa 
ca n-are scapare. Da care sa-i aduca de mincare lu tata-su ? Sa dusS iar la tata- 
su, sa pilnsa iar, spusa cum e rindu acuma, care nu da bucate la turc. Batrinu 
cazu pe ginduri, cind eria cioban a vazut pe unde a pazit oile, capre, cai, vaci, 
si-adusa aminte ca boabe risipite de bucate nu poti sa gasesti nici unde decit in 
misina de sodji, or in furnigari, unde a adunat furnigile si socipt sSmin|a. 
Atunci batrinu spusa la baiat: 

— Du-te, taica, cat5 misini pe cimp si furnigari, ia sacu cu tine si cata; 
cred ca o sa gasesti. Auzind baiatul ce-1 inva^S tata-su, bStrinul, lo un sac si-o 
sapa, pleca pe cimp, umbl5 si gSsi o misina de sociti, cind o desfacu, g5si o 

248 



mina de boabe de porumb si otira de griu. Pusa in sac si pleca sa cate alta misina 
si in aia gasi otira griu si porumb, asa ca pana sara umplu sacu de blocuc, il 
adusa acasa, mi-1 spala otira, mi-1 usca, asa facu baiatu vo saptamina de zile, 
pe cimp adunind, adunind iel boabe de griu si porumb. Dupa ce-1 sapala 
si-1 usca il pusa intr-o traista mi-1 cintari, fura 10 ocale de boabe de griu. 
Multa moarte de om facura gelatii prin lume, care n-a dat neam, neam, 
de bucate; da veni rindu sa dea si baiatul ! Cind mi-1 dusa in sat cu traista 
dete-n mina la chinez si-1 cintari, a fost 10 ocale de boabe. Sa ciudi si chinezu 
de asa boabe de griu frumoasa, da altii au adus cite otira. Chinezu mi-1 trimeasa 
la imparatu de ciuda, ca el are griu. Cind ajunsa griul la imparatul, mult sa 
mira de ale boabe zdravene si frumoasa ! Da altu a adus o mina, altu citeva 
boabe, numai sa scape, altii citeva boabe mincate si sparte de gargarija, da ca 
baiatul nima ! Sa resi imparatul sa piece, sa-1 vada pe baiatul care a adus boabe 
de griu asa de frumoasa. Lo imparatul vro citiva voinici, injuga doi cai la o 
caruta si pleca la drum. Mearsa gogea zile pana ajunsa in satu la baiat. Trasa 
caruja la baiat inaintea la casa satului, sa baga cu voinicii in opstina, imparatul 
porni vorba cu chinezu si intreba de baiat? Sa mearga iel sa vada unde traieste 
baiatul sa-1 podariasca imparatul pentru cele 10 ocale de griu ! Si sa mai spuna 
baiatul de unde a loat boabele de griu ! 

Cind sa dusa imparatul cu chinezu la casa baiatului, vazu un bordei de 
nuiele lipit cu pamint si cutrupit cu trestie, casa saraca, mare saracie ! Da 
baiatul cind vazu pe chinezu cu vo cinci-§asa voinici, da si pe imparatu cu sabia 
tirSis dupa el, porni sa plinga §i s§ tremure de frica; gindi el ca vine sa-1 taie 
cu sabia. Dete mina baiatul cu toti si cu imparatu. Da imparatu, vesel, zisa 
la baiat: 

— Am venit sa te vad ce om e§ti, sa-ti dau nagrada pentru griul ce ai 
dat si sa-mi spui de unde ai loat or ai cumparat asa boabe de griu frumoasa. 
N-ai sa te spaminti, or sa-ti fie frica, asta e i§coala ta a mare. 

Baiatul tuna in ginduri, ca daca spune ca 1-a inva;at tata-su o sa fie de 
vina, de ce nu 1-a omorit asa cum a spus zaconu. Tremura de frica ca n-are o 
minciuna sa scape. Da-mparatul il vede ca e frica si-i spune: 

— fie iti prostesc toate elea, tot ce-ai facut, te nagradesc, te dubor de la 
dare, numai sa spui cum e rindu la griu, ca eu stiu ca n-ai in ambar, nici nu 
1-ai cumparat, ca nu e nici unde bucate. 

Iara sa re§i baiatul, ca ce-o fi o fi, §i sa-i spuna la imparat. 

— Asa lata mi-a spus mie sa ma due pe cimp sa cat mi;ina, de sociti 
or furnigari, acolo sa cat boabe cit de putine, numai sa-mi pastrez capul. 

Imparatul sa mira si zisS intristat: 

— Mult am gresit de am omorit pe ai b&trini, daca o fi pe uneva ramas 
vunu, trebuie sa vedem de el ca ei stiu mai bine decit noi, ei sint mai intalepti, 
zisa la biSiat. Daca e viu batrinul t3u, slobodno sa fie cu noi aicea. De astazi sa 
pierde asta zacon, sa nu sa mai omoare batrinii. Baiatul, cind auzi mult sa 
slobozi cind auzi pe imparat si-i zisa: 

— Cistite imparate, tatal meu e viu, zece ani incherbati e de cind 1-am 
pitulat in padure intr-o groapa de prins lupi. 

Imparatul, cind 1-auzi pe baiat, mi-1 lo in brata, mi-1 pupa, si sa ruga de 
baiat sa mearga cu imparatul si chinezu, toti, sa vada unde e pitulat batrinul ! 

Sa pusara in caruta si plecara in padure. Cind tunara in padure s-apropiara 
de groapa lupilor, baiatul desfacu maracinii si pusa un lemn de carpin cu niste 

249 



noduri pe el, cu un cap in groapa, da unu pe mal, sa scubari baiatu mereu 
jos, de pe scara striga la tata-su cu un glas milos: 

— Tat', tat', aide ieji afara, sa vezi lumea iara, zaconu s-a schimbat, tu 
sa nu mai stai pitulat in pamint ingropat ! Iote a venit si imparatul sa te vada 
cum ti-am pSstrat capul ! 

Baiatul il lo pe tat-su in girga si mereu, mereu, din craca-n creaca, pe 
grinda de caprin, pina ce-1 scoasa pe tata-su la lumina lu Dumnezeu afara ! 
Gind iesi batrinu dete mina cu chinezu, cu voinicii si cu imparatul. Mult sa 
minima imparatul, de atita groapa de lupi si cit poate omul sa-ndure dintr-o 
prostie. Plecara toti in sat, ramasa baiatul nagradit de imparatul cu o suma 
de bani. 

De-aci imparatul iar sa dusa in Stambol, da batrinu ramasa in casa lui; 
facu baiatu in sat o veselie, cu toata a lui familie. Atunci batrinul zisa baiatul ui: 

— Iote, copilu meu, visu care de multe ori 1-ai visat; ca-ti intra o negreata 
in gura si eu o sunam cu gura mea de spargeam negureata si raminea iar lumina. 
Lumina aia sint eu cu invatgtura ce ti-am dat sa aduni griu din misina si fur- 
nigari. Cu vorba mea si cu mintea ta, tu mie mi-ai lungit zilili, da si io tie ! 

Imparatu dete vorba in toata tara si nu mai sa omoare nici un baton, 
„ca noi tinereta, trebuie sa lorn invatatura de la ai batrini". 

Trecu otira vreme, iaca visaza imparatul, ca in gradina lui, unde avea 
meri, peri, gutui si altii, s-a momit un iepure si a jupuit to; pomii. Cind sa 
pomeni imparatul din somn, porni sa spunl la imparatita da ii veni o mila de 
gradina cu pomi si zisa: 

— Sa mergem sa vedem gradina cum i-o fi jupuit iepurii pomii ! 
Imparatul dete vorba la doi voinici sa sprimeasca caicu, sa injuge calu 

al pistrit si sa sui imparatul cu imparatita in caic si plecara sa vada basteaua 
cu pomi. Mergind pe drum, cind la un pripor, cind s-o ia in vale sa imparu 
lu imparatu ca un iepure sede intre spitele la roata si imparatul sa dete cam in 
dunga sa vada bine iepur'li si cade sub roata carujii, trecu roata piste git si 
calu mi-1 lovi cu picioru si muri deloc. 

Mi-1 lo imparatita mi-1 pusa de aci in caic mi-1 dusa pe mare acasa, mi-1 
ingropa ca pe toata lumea in pamint, 

De-atunci a ramas vorba: „Cine na te stie, te vinde, da cine te §tie, te 
cumpara" ! 



STAN LENE?U 



A fost un om tare leaes, de pufea pimtntul sub el. Toata' ziulica dormea 
si n-avea timp de vreo lucrare. 

Intr-o zi de vara, mort de plictiseala, Stan lenesu ia bita in mina si pleaca 
la balta, ca sa-i mai treaca de urit. Sta pe margine de balta, casca, sperie broas- 
tele si cotrobaie in balta cu bita. Un drac ce trecea tocmai pe aci, il vazu si-1 
intreba : 

— Ce lucrezi aci, frate Stane? 

— Uite, fac o gaura-n balta, ca vreau s-o use sa puie lumea porumb 
sa se araneasca. 



250 



— Doamne, Stane, tu vrei sa ne pierdem urma din balta? Sa ramiie 
apele fara noi si tainele adincurilor? Iti dam ce vrei numai arunca bitu ala 
blestemat. 

— Nu se poate, eu sint pus aici sa sec balta. 

Puiul de drac se sperie, se dadu in fundul baljii si povesti tartorelui 
iadului patania cu bitu lui Stan eel lenes, care o sa le usuce balta ! 

Daca este asa, zise tartorele ingrijorat, sa se suie un drac la Stan la mar- 
ginea balfii si sa se lupte cu el. Dintre papuris si trestii scoase capul un diavol 
urit, negru ca smoala cu ochii stralucitori ca doi carbuni aprinsi. Stan, cum il 
vazu ii dete cu bitu-n cap. 

— Frate Stane, eu am venit la tine pentru impacare. Hai sa facem pace. 
Iarta-ne si nu ne saca balta ca ne mor copiii pe fund fara apa. 

— Nu e cu putinta, raspunse Stan. Eu am porunca si trebuie s-o due la 
bun sfirsit ca orice ostean al lui Dumnezeu. 

— Atunci, daca esti al dracului, hai sa ne luptam. 

— Hai, zise Stan lenesu ! 

— Cum? zise dracul. 

— Sa ne luam la intrecere. Cine fuge mai repede, ala cistiga. Dar mai 
intii si-ntii, sa te intreci cu copilul meu eel mai mic. 

Plecara ei sa urce un deal. Stan rostogoli un bolovan pe coasta si sari un 
iepure speriat prin tufis. 

— Uite, copilul meu, fugi dupa el si daca-1 prinzi va las balta sa va bros- 
eaiti cit vreti ! Dracu fugi dupa el de se prapadi prin maracini si nu prinsa 
iepurele. 

Se-ntoarsa ostenit la Stan si-i grai, abia tragindu-si sufletul: 

— Bre, Stane, cu adevarat copilul tau e mai iute la fuga decit mine ! 
Ce ne facem, Stane, ce ne facem fara balta ! Asteapta o^ira sa merg sS-i spun 
si tartorelui iadului ca altfel ma frige de viu in cazan. 

Se duse puiul de drac la stapinul diavolilor si se plinse: 

— Tata, ne lasa Stan saraci ! Ne ia balta ! M-a intrecut copilul lui la fuga ! 

— Bine, taiculija, de aia te-am hranit eu cu boraci §i vircolaci ca sa te 
intreaca un Stan zis lenesu? Las' ca-ti arat eu tie ! Si-i trase ° scarmaneala 
buna, de se clatina talpa iadului ! 

Trimise atunci la Stan un drac mare §i bine legat la oase si la §ale. Stan 
se aseza de lene cu picioarele in balta si da-i cu bita scormonind in apa la 
intimplare. 

— Iesi impielitatul asta §i zise: 

— Nan5 Stane, lasa-ne bre sa traim si noi ca n-o fi vreo procopseala 
pentru tine daca ne seci balta. 

— Nu se poate ! V-am mai spus-o o data, mutati-va in alt5 balta, in alta 
fara, treaba voastra, mie imi trebuie balta, ca n-am unde sa infig plugul sa-mi 
aranesc copiii. 

— Bine, daca-i asa, hai sa ne luptam ! La lupta dreapta ! Care pe care-1 
doboara ! 

— Ha ! ha ! ha ! ha ! ce-mi auzira urechile. Eu cu destiu-al mic va trintesc 
pe toti. Sa luptati voi intii cu fiul meu, care doarme de caldura intr-o vizuina, 
c5 nu-i place prea mult zapuc. 

Merse dracul la vizuina, intra ci;iva pasi si ursul il lua in brate de-i 
frinse oasele. Dracul ppa ca din gura de §arpe, dar abia cind veni Stan la gura 
vizuinii si striga la urs sa-1 ierte, scapa ca prin urechile acului cu viata. Cind 

251 



se pomeni tartorele dracilor cu fiu-su abia tirindu-se, zise catre adunarea 
draceasca: 

— Frafilor, cu adevarat Stan lenesu ne pierde urma de pe fafa pamintului. 
Trebuie sa ma due eu sa lupt cu el, ca altfel nu ramine picior de drac ! I si lua 
furca-n dinti si pleca pe sub apa drept la Stan, care dormea. 

— Ai, bre Stane, scoala-te ! Ce ai, bre, cu noi de te impiedici de noi si 
nu ne dai pace sa traim si noi cum om putea in balta. 

— De, bre tartore, asa am fost eu blestemat sa mS lupt cu voi si sa va 
jupoi de vii. 

— Aoleu, frate Stane, nu ne prapadi de tot si incepu tartorele sa tremure 
si sa plinga. 

— Bine, uite, ne luam la intrecere, care va blestema mai bine ala sa cis- 
tige. Zis si facut ! 

Stan lenesu il intreba cum vrea sa-1 blesteme, cu blestem de cruce bar- 
bateasca ori femeiasca. 

— Pai de, pacatele mele, Stane, numai blestem muieresc sa n-aud ca 
ma topesc din calciie. Si vru sa fuga tartorele iadului de blestemul muieresc. 
Stan insa nu-1 lasa, il prinse de coada si da-i si dS-i cu un driglete de scarmanat 
cinepa, pina il facu lac de singe. 

— Destul, Stane, ca o sa ramiie osul si pielea pe mine; mai bine fine 
aici doi saci cu galbeni si hai acasa la tine sa-i ducem. 

— Nu sint eu halos dupa banii vostri, dar daca-i aveti, prind bine la cei 
ce n-au. Si plecarS la casa lui Stan din umbra-n umbra, c2 pe Stan lenesu il 
apucasera nSduselile de zapuc ce era. 

— Stane, vad ca mergi greu, sui-te-n spinarea mea si sa zburam, frate, 
ca-mi pling copiii de foame si ma grabesc pomina mare. 

Se urea in spinarea dracului si zburarS ca gindul pina la poarta lui Stan. 

— Asta e casa ta? 

— Asta! 

— Pai, bine dar de ce e cazuta de un corn si toata este descurrupita. 
N-ai figlS s5 o cutropi? 

— Mare, am eu cu ce s-o cutrop, insa eu am lasat-o asa ca s-o cutrop 
cu piele de drac. 

Dracu, cind auzi, il lepada de pe spinare cu cei doi saci de aur si se facu 
nevazut. Stan rSmase incrumenit cind se vSzu in batatura cu atita banet. §i se 
gindea ce-o sa faca cu ei? 

Tartorele iadului, fugind, se opri la o margine de padure sa se hodineasca 
pufin. O vulpe sari de pe cirtog si drept la el. 

— Ce e cu tine, drace asa impelitat, ajuns in padure cind locul tSu este-n 
balt§? 

— Uite, cumatrS vulpe, am dat de mare necaz, Stan cu bitu lui imi usca 
balta si-mi pierde neamul. Ne prapadeste Stan si ne saraceste. Doi saci de aur 
i-am dat si tot ne jupoaie de ne lasi numai cu osu si pielea pe noi. 

— Hai indarat, c5 Stan e lenes si prost. Pe top v-a pacalit. Eu in fiecare 
zi ii fur cite-o gain a si i-o jumol aici in cringul asta. Hai inapoi sa-i cerem banii. 

— MS tem de el si de bitu ala fermecat sa nu ne mai faca vreo pozna. 
Zau ca nu m-as duce ! 

— Bine, vSd ca nu te tin curelele; ti-a intrat frica-n oase de la Stan lenesu. 
Uite, mie nici c5-mi pasa de bita lui. Te leg cu o fringhie de mine si sa mergem 
sa ne razbunam. 

252 



Cind ajunsera linga gard, Stan se trezi de cearta lor. Vulpea zicea: 

— Sari tu gardu-ntii ! 

— Ba sari tu, zise tartorele ! 

Cum se scula Stan din somn de la nucul cu umbra deasa, ridica o maciuca 
zicind catre ei: 

— A-ha ! ! asa ne-a fost vorba, in fiecare zi mi-ai adus legati doi draci 
si-acum mi-aduci numai unul? Lasa ca-ti arat eu ! Si fugi dupa vulpe cu maciuca 
gata s-o omoare. 

Dracul a crezut ca vulpea e vorbita cu Stan sa-i faca de petrecanie si 
inspaimintat de Stan, o lua tirais pe vulpe pina la balta de o prapadi, iar el 
intra in talpa iadului si se ascunse acolo pentru vecie, ca nici azi n-a mai iesit 
de frica la lumina zilei. 



GINGARASUL 



A fost odata un copil orfan si ce sa faca bunicii lui ca sa-si agoniseasca 
piinea cea de toate zilele, 1-a dat argat la stapin de mic mititel, sarmanul de el ! 

Mai intii stapinul 1-a sculat dis-de-dimineata indata ce ziua si-a aratat 
fafa, pe cind somnul e mai dulce, zicindu-i: 

— S=oala-te, mai copile, ca somnul cu moartea frati gemeni s-au nascut ! 
iata-ti sacuiul cu merinde si du-te sa pasti boii pe cimpul cu florile, pina nu se 
varsa zorile ! 

Bietul copil s-a sucit, s-a rasucit, s-a sters la ochi si neavind ce face a 
plecat cu vitele stapinului la pasune. 

La poalele unui munte, pe o pajiste frumoasa cu flori, s-a oprit cu plavanii 
flaminzi sa-i pasca. Pasarile ciripeau, izvoarele murmurau, iar brazii se clatinau 
de adierea vintului, care purta sunetul gingarasului haaat, departe peste cres- 
tetul codrilor. 

Ce sa faca acum, ca sa doarma linistit si sa nu se auda gingarasul de la 
gitul boilor? Sa ia gingarasul si sacuiul cu merinde si sa-i atirne de creanga 
unui pin verde stolos, la umbra caruia adormi dus, ca sa-si incheie somnul eel 
dulce intrerupt de catre stapin. 

Cind s-a desteptat copilul, pinul crescuse copac mare si inalt, iar sacuiul 
cu gingarasul atirnau sus de tot, unde numai pasarile cerului mai puteau sa 
zboare. Vazind el ca se lasa seara, a plecat la stapin sa-i duca vitele plingind 
si suspinind dupa sacui si mai ales dupa gingarasul eel frumos. 

Ajuns acasa, stapinul a inceput sa-1 mustre cu vorbe urite: 

— Unde-i gingarasul, prostule? 

— Mi 1-a furat pinul din padure ! raspunse copilul suspinind. 

— Si te duci inapoi si din pamint, din mormint, sa-mi aduci gingarasul, 
ca altfel te vind lupilor din padure sa te manince de viu, auzi? 

— Am sa ma due, zise plingind. 

S-a intors el din cale si a pornit-o spre desisuri ca sa ceara pinului ginga- 
rasul. O porni iarasi plingind si suspinind, blestemindu-si soarta si zodia in 
care s-a nascut. Noaptea era neagra ca-ti dadeai cu degetele-n ochi. Mergind 
el asa, un iepuras ramas orfan il vazu trist si speriat si pentru a-i da curaj, 
ridica lSbu^ele zicindu-i: 

253 



— Mai copile, parca sintem frati, totuna de tristi si necajiti. Undc ar 
plecat in toiul noptii? 

— Sa cer pinului gingarasul ca ma omoara stapinul ! 

— Biiine ! eu am sa te due la pin. Si 1-a luat pe copil iepurasul de minuta 
ducindu-se intr-acolo de unde iepurasul auzea ecoul gingarasului leganat de 
vint, ciulind din cind in cind, urechile. 

Cind au ajuns la tulpina pinului, iepurasul I-a sfatuit sa lase pinul sa 
doarma, ca noaptea pamintul, apele si codrii toti dorm. Mai bine la ziua sa-i 
ceara gingarasul, sa nu-i tulbure somnul. Asa adormi el cu iepurasul la tulpina 
pinului, visindu-se iarasi cu gingarasul la gitul vitelor si cu stapinul voios. 

Dupa ce s-au revarsat zorile, niste veverite n-au de lucru si tot certindu-se 
pe un simbure de nuca, cazu nuca pe nasul copilului si astfel se scula speriat din 
leganatul viselor frumoase. 

Privi spre virful pinului, ce i se parea ca da mina cu cerul, apoi, adunin- 
du-si puterile, zise : 

— Pinule, frumosule, indoaie-ti cetina-n jos, 
Sa-mi iau gingaras frumos ! 

— Nu-ti dau nici un gingaras 
Pofta-n cui tu sa |i-o pui, 
Gingarasul este-al meu 
Daruit de Dumnezeu ! 

§i cind vintul mi-o batea, 
Gingarasul mi-o cinta ! 
$i-o sa-mi cinte el domol, 
O s-adune pasari, stol ! 
Copilul auzind asemenea cuvinte, ceru poruncitor gingarasul: 

— Pinule, te mai rog, o data, da-mi gingarasul meu ! 

— Nu ti-1 dau, ce nu-ntelegi odata? 

— Bineee ! o sa-ti para rau, am sa merg la lemnar sa-i cer baltia si am 
sa te tai .' 

— Fa ce poftesti, dar copacul cu radacini adinci nu se teme de furtuna L 
Atunci baiatul isi lua iepurele si se duse la lemnar sa-i cearS baltia. Qnd 

acolo, baltia uitata jos ! 

— Baltie, te rog, vino cu mine sa tai pinu sa-mi iau gingarasul ! 

— Nu pot, puiule, ca e copac verde-n floare si de lemne verzi mi se rape 
coada de lemn uscat si pot fi blestemata caci: 

Copacul cind cade, 
ramura verde 

nu se mai vede, 

iar suspinul lui s-aude departe ! 

— Daca-i asa, am sa strig focul sa-ti arda coada. 

— Du-te, ca nu-mi pasa de un tine ca tine ! 
S-a dus apoi la foe si i-a zis : 

— Focule, focule, vreau sa te rog, sa mergi cu mine sa arzi coada de la 
baltie, ca nu vrea sa taie pinul care mi-a furat gingarasul. Iar focul i-a raspuns: 

— Mii biiete, tu esti tare nemintos, oare tu nu stii ci focul ce se aprinde 
prin maracini uscati arde si pe cei verzi ? 

— Nu e nimic, sa arda tot, numai gingarasul sa-1 due stapinului. 

— Bine tu nu stii de la p&rintii tai, cum ca fratele nostru-i codru saracul ? 
El ne-a pnut si lungit veacul ! 

254 



— Nu stiu, n-am avut parinp ! 

— Sa stii ca daca ard baltia, vede Muma Padurii, vine si-mi face lemne 
uscate, de prapadesc pamintul cu focul, pe cind asa ard pe loc innabusit si 
nimanui ran nu fac. 

— O sa-p para rau, focule, ai sa vezi ca am sa ma due sa strig riul si am 
sa te sting de o sa te prapadesc pe vecie. 

— Ma fincule, tu sa-nveti una buna de la foe si sa tii minte ca focu ce 
nu te supara, nicicum sa-1 zgindari, fiindca asa este: 

Foe dupa foe vine, 
iar raul dupa rau ! 

— Ba eu ma due sa chem valea sa te stinga. 

A coborit intr-o vale, a pus mina pilnie la gura si a strigat: 

— Vale cu apa curgatoare, hai cu mine-n deal sa stingi focul ca n-a vrut 
sa mearga sa arda coada la baltie, care n-a vrut sa taie pinul eel blestemat ce 
mi-a furat gingarasul eel frumos si care a ramas alinat sus pe o creanga. 

— Mai baietele, cu cap cu demintele. Te vad cu caciula pe cap, de semeni a 
barbat. Ce naiba, ai cap, doar n-ai cumva pasat ! Sa stii si tu ca apa trebuie sa vie 
la matca ei, iar omul la teapa lui. Unde ai vazut tu vale cu riu sa curga in deal ? 

— Nu §tiu, stiu ca trebuie sa-i due stapinului gingarasul, ca altfel e vai de 
steaua mea ! 

— Mai bine curg la vale, cS vad c5 m-ai oprit din cale, ca surdului in 
zadar if cinp a jale ! 

— Biiineee, riule, daca nu-ti este mila de mine, am sa chem boul sa te 
bea, sa te soarba, sa-p ramina pietrele si sa plinga vadurile. 

Si a plecat sa cate boul ca sa sece riul ! 

— Boule, tu esti mare, tu esti tare, ajuta-ma pe mine ca sint mic si pla- 
pind, hai cu mine in graba: sa bei riul ca sa sece; ca n-a vrut sa curga din vale-n 
deal sa stingS focul. Iar focul si el e vinovat sa stii ca n-a vrut sa arda coada 
baltiei, iar baltia s-a temut sa taie pinul din munte ce nu vrea sa-mi dea ginga- 
rasul §i mi-1 tine pe creanga lui sa-1 legene vintul si sa le cinte codrilor in loc 
sa stea la girul boilor stapinului meu. 

— Nici eu nu pot sa sec riul, fiindca nu am asa putere, mai bine beau 
apa de izvor ca e mai limpede. 

— Aaaa ! va sa zica si tu, boule, esti impotriva ! Am sa chem lupul din 
padure sa-p' faca pielea ferfelita si sa te manince ! 

Suparat a plecat si a gasit lupul: 

— Lupule, hai cu mine sa mininci boul, care n-a vrut sa mearga sa bea 
riul din vale sa-1 sece, care n-a vrut sa curga-n deal sa stinga focul, care n-a 
vrut nici el sa arda coada de la baltie, care n-a vrut sa mearga sa taie pinul eel 
blestemat, caci mi-a furat gingarasul 51-I pne atirnat pe o creanga sa-1 legene 
vintul sa cinte codrilor si cerbilor, iar pe mine stapinul m-a alungat din vina lui 
si zbenguiesc zadarnic pe aici. 

— Nu pot, frate, ca sint batrin si-mi stric si dinpi ce-i mai am ! Nu 
vezi ca am napirlit si imbStrinit, incit si soriceii se joaca pe spinarea mea ! 

— Of ! ce lume, zama de prune ! ramii atunci flamind si sa te vad cind 
mi-oi vedea ceafa ! Dar pina una alta, chem vinatorul si-o sa-p vina el de 
hac ! Se grabi si gasi pe o cale, pe carare, un vinStor voinic. 

— Vinatorule, hai sa impusti un lup riios, batrin §i lenes care n-a vrut 
sa mearga sa manince boul, iar boul n-a vrut nici el sa bea riul sa-1 sece dintr-o 
sorbitura, ca si riul n-a vrut la rindul lui sa curga-n deal, s5 stingi focul eel 

255 



pacatos, iar focul si mai si putea sa arda coada de la baltie, parca cine stie ce 
pierdea si n-a vrut nici el. Iar baltia sa stii ca nici ea n-a vrut sa taie pinul din 
tulpina, iar pinul n-a vrut sa dezlege gingarasul de creanga de sus si sa mi-1 
dea sa-1 due stapinului ! Sta vezi atirnat si-1 bate ziua toate vinturile, iar pe 
mine gindurile si nu-i e de vreun folos, desi cinta mult milos ! 

— Nu pot ! nu pot ! i-a raspuns vinatorul. Mai bine vinez un pui de 
iepure, decit sa umblu dupa piei de lup napirlite. 

— Daca nu vrei sa stii ca merg sa chem socitele sa vina sa-ti roada ure- 
chile sa ramii ciul, ca asa-ti trebuie ciul sa fii toata via$a si mincinos. 

— Degeaba, ca soarecele a mincat anafora si s-a facut liliac, in zadar il caji ! 
Copilul, in fuga mare, merse la moara sa cheme socitele zicindu-i: 

— Soricelule, tu care esti in stare sa rozi incetul, cu-ncetul odgonul 
de la corabie, ca s-o zvirle valurile pe mai, hai cu mine la vinStor sa-i minci 
urechile, fiindca n-a vrut sa mearga sa-1 impuste pe lup, iar lupul n-a voit 
sa mince boul, boul n-a voit sa bea riul, riul n-a vrut sa curgi la deal sa stinga 
focul, focul n-a vrut sa arda coada baltiei, baltia n-a vrut sS taie pinul si pinul 
n-a vrut sa-mi dea gingarasul, ce 1-am atirnat pe creanga. 

— Nu pot, imi pare rau, vinStorul are tinte pe talpa si-mi striveste coada, 
iar cu un voinic asa fricos, nu e de glumit ! Mai bine vin la moara 

Sa rod sacul cu fainS 
si podul cu slanina ! 

— Ahaaaa ! nici tu nu mS ajuti ! Stai, jiganie spurcatS, ca-ji vin eu de 
hac ! Am sa chem mita sa te mince de viu. 

— Sa dea domnul, zise socitele, sa te duci la: 

Pisica ce tot lingind pila, 
§i-a pilit limba. 
Si miniat peste fire, gasi mita pin din d la un musuroi: 

— Pisicup, frumusico, draga mea, sint nacajit mica mea ! 

— De ce? 

— Ti -am gasit un soricel sa-1 maninci de mititel, fa-te ca te joci cu el ! 
Si n-apuci sa mai rosteasca incS o vorba ca pisica flaminda precum era zise: 

— Unde-i acel ingeras, minca-1-as de purcelas ! si |opa, fopa, dupS 
soricel ! §oricelul daca vazu ca gluma pisicii poate aduce moartea soarecilor, 
fugi dupa vinator, vinatorul cu pusca la ochi dupa lup, lupul speriat si schiop 
dupa bou, boul alerga dupS riu cu gura cascata sa-1 bea dintr-o sorbitura, 
riul se-ntoarse de-a-ndoaselea dupa foe, focul speriat dupa coada baltiei s-o 
prefaca-n scrum, iar baltia vazind cS din gluma s-a facut cearta fugi si ea in 
jurul pinului gata sa-1 taie. 

$i s-a speriat pinul, a inceput sa tremure si-a aplecat virful, iar copilul 
si-a dezlegat gingarasul de pe ramurS si-a plecat bucuros cu iepurasul zbur- 
dind de bucurie si-1 dea stapinului. 



MOSUL, BABA SI GAlNA 

A fost odata un mos si o baba, care aveau o gaina la casa lor. Gaina 
a inceput sa oua. 

Cind mosul si baba se dusera si ia oul, ia-1 de unde nu-i? Se gindesc 
ei si socotesc, cine sa fi luat oul ? Azi asa, miine asa, ouale nu erau nicaieri ! 

256 



Ce se gindeste mosul, sa stea la pinda. S-a asezat mosul la pinda si mare 

i-a fost mirarea, cind vede ca oul o ia la goana catre marginea satului. Fuge 

oul, dar fuge si mosul dupa el pina ce-1 prinde aproape de o padure. Cind il 

prinde, zice oul catre mos, fiindca era nazdravan, ca si gaina care-1 ouase. 

— Lasa-ma, mosule, ca-ti voi fl de folos. 

Auzind mosul o asa mare minune ca un ou sa vorbeasca, mai de frica, 
mai de-a vedea ce-o mai 6, ii dete drumul. Oul o ia din nou la goana, si mosul 
dupa el. In drum se intilneste cu un rac. Racul il intreaba: 

— Un' te duci, oule? 
Oul ii raspunde: 

— Iacata la bine, hai si tu cu mine ! 

Si plecara amindoi mai departe si cu mosul dupa ei, care obosit de atita 
alergatura, ramase mult in urma. 

Mai departe se intilnesc cu un soarec, care-i intreba: 

— Unde te duci, oule? 
Oul ii raspunse: 

— Ia, la bine, hai si tu cu mine ! 

Si plecara mai departe citestrei, pina statura de vorba, mosul ii ajunse 
si se lua si el dupa ei. In drum se intilnesc cu o pisici. 
Pisica-i intreba: 

— Un' te duci tu, oule? 
Oul ii raspunse: 

— Ia, la bine ! Hai si tu cu mine ! 

$i plecara toti patru cu mosul dupa ei, care ramasese iar in urma. Mer- 
gind ei, se intilnesc cu un cocos. Cocosul intreba pe ou: 

— Unde te duci, oule? 
Oul ii raspunse: 

— Ia, la bine ! Hai si tu cu mine ! 

Si plecara acum toti cinci, mai departe. Mergind ei asa intHnira in cale 
din urma un tap. Tapul H intreba pe ou, fiindca el mergea in capul tuturor. 

— Unde te duci, oule, cu alaiul asta dupa tine? 
Oul raspunse: 

— Iaca, la bine ! Hai si tu cu mine ! 

§i plecara mai departe toti sase ! Alergind asa ajunsera in padure si dupa 
ce mersera, ce mersera prin padure, ajunsera la o casa. Intrara inauntru. Atunci 
oul spuse catre ortacii lui: 

— Tu, racule, sa te ascunzi in apa din lighean. Tu, cocosule, sui-te 
sus pe soba. Tu, soarecule, sa te ascunzi in butoara. Tu, pisica, sa te ascunzi 
in soba. Tu, papule, sa te ascunzi intre usi. Casa este a unui hot. Cind vine 
hotul, sa sariti toti pe el ! 

§i iata ca tocmai veni hotul ! El vrea sa faca focul. Pisica din cuptorul 
cu cenusa a sarit pe hot de 1-a zgiriat si i-a dat cu cenusa-n ochi. Hotul merge 
sa se spele-n ligheanul cu apa si racul il apuca de nas. $oarecul sare din butoara 
si-1 zgirie si el. Cocosul sare de pe soba si-1 ciuguleste in cap. Hotul vrea sa 
ias5 afara, dar tapul da cu capul in hot si-1 doboara. Atunci hotul se scoala, 
sare pe geam si fuge de frica, asa ca nici n-a mai dat pe acasa de atunci. 

Veni mosul dupa ei si-i gasi, tocmai stringeau bogatiile hotului pe care 
le dadura mosului. Se dusera acas5 la mosu si de atunci mosu si baba au trait 
bine, daca n-or mai fi traind si azi. 

257 



TAINA MUIERII 



Odata, ar fi fost o muiere care ramasa vaduva si cu un copil. Barbatul 
ei s-a dus in lume sa argatasca, findca eria sarac si intorcindu-sa acasa, intr-o 
padure 1-a ocolit lupii si 1-au mincat cu cal cu tot. 

Muierea, vaduva si cu copil, a inceput sa cerseasca, ba de la unu, ba 
de la altul, cite un blid de faina, ca de avuta ce eria ii jucau socitii pe vatra. 

In sat, pe copil il batjocoreau firtatii lui finca n-avea tata si muma Iui 
eria vaduva. Dupa ce a crescut si s-a facut si el gogea mare baietandru de se 
prindea in ora fetili, de el nu se prindeau si fugeau de el ca dracul de tamiie ! 
Intr-o zi se intoarce el suparat de la joe, da la deal de drum auzi un glas: 

— ScapS-ma de la moarte ca-ti dau un galbin ! Privi el si vazu un sarpe 
peste care se rostogolise un bolovan. Alerga si pe-a fuga dete piatra la o parte, 
iar sarpele abia lua valea incolacindu-se de durere. Da in locul de unde ple- 
casa lasa un galben. Baiatul lua banul si-1 dusa la muma-sa, care se bucura, 
ca i sa lumina fata la vederea aurului. 

— Ma Gheorghe, asta e narocul tau, ia sa te uiti si miine ca serpele 
este ursoaica ta a buna. 

— Mi-e frica sa nu ma muste ! 

— Nu te teme, ca serpele te musca numai cind il calci pe coada. 
Baiatul sa dusa iar acolo si iar auzi serpele vaitindu-sa. Din nou loa 

di pe el plocia de piatra si sarpele rasucindu-se se dusa prin tufisuri, lasind 
acuma trei galbini. Lua iel banii si fuga la muma-sa. 

— fi-am spus eu ca serpele ieste narocul tau? 

— Am sa ma due si miine. 

— Du-te, muica, si ai grije sa nu-ti fure hotii banii ! 
A treia zi, auzi iar un glas ragusit de sarpe. 

— Fuga, baiete, fuga ca-mi curma viata arsinul asta. 

Alerga baiatul, sa opinti, fara sa poata urni din loc piatra ! Mai incerca 
si cind colo gasi sub pliocie serpele mort; cind colo, sub piatra, o gramada 
de galbini. Umplu baiatul sinul cu galbini, ii pusa si-n poala camasii si se-ncura 
pina acasa. Cind il vazu muma-sa sa lesine de bucurie ! 

Ce sa faca acuma cu serpele? L-au luat, i-au facut o lacra mica, 1-au 
stropit cu apa de busuioc si 1-au ingropat in fata ferestrii linga zidul casii. 
Au trecut cipva ani si din acel serpe a rasarit un pom de aur, care crestea si 
rodea galbini, in loc de poame. 

BsSiatul sa face mare si-i vine vremea si lui de insurat. Ce eria sa faca, 
trebuia sa se capatuiasca si el, ca-i venisa vremea si-i ardeau talpile. Da s-a 
insurat cu una care nu eria nici bogata, da nici saraca ! 

Oamenii din sat scuturau toamna din pomi : mere, pere, nuci, da Gheor- 
ghe scutura numai galbini. 

— Ma" Gheorghe, spune-mi si mie de ce pomul asta rodeste galbini, 
il intreba in toata ziulica muierea lui ! 

— Muiere, daca-ti povestesc, sintem pierduti ! M-am belstemat sa nu 
spun nimic ! 

— Spune-mi mie ca stiu eu sa-mi ;in gura; nu sint eu muierea ta? 

— Stii ce e ? Nu-|i spun nici mort. 

— Daca nu-mi spui, eu am sa mor, pentruca tu n-ai credinta in muierea 
ta cu care te-ai cununat. 

258 



— Muiere, intelege ca nu-ti pot spune, ca va fi atunci rau de noi ! 

— Eu care-mpart si binele si raul cu tine, drept este sa stiu si eu tot 
ce stii si tu ! 

— Muiere, sa stii si tu in viata trei lucruri sa nu faci: intii, sa nu iai 
copil de suflet, doi, sa nu dai imprumut si trei sa nu-i spui taina muierii ! 

— Muicaaa ! daca bas zici asa am sa ma culc, sa bolesc si sa ma prapa- 
desc, sa scapati de mine o pacatoasa si se culca sa moara. Boli ea o zi, doua, 
boli luni, boli pina la noua; vazind el cum se paleste muierea lui si sa vaita, 
cum isi cheama moartea sa o ia, omul ei sa dusa la ea si de mila ei ii spusa taina ! 

Atunci muierea isi veni in fire, alerga bucuroasa pe batatura si se mira 
cum de s-au imbogatit ! 

Odata, tree pe acolo doi boieri, vin de la agelic ; cerura ei sa-i primeasca 
sa conaceasca. Ea de miloasa ii primi, da noaptea unul dintre ei zise: 

— Auzi, muiere, daca-mi spui cum de ati ajuns sa aveti pom de aur 
imi las boieria si te fac cucoana vestita-n tara. 

Muierea, tot muiere, poale lungi si minte scurta, ii spusa boierului toata 
taina. Sara, cind veni omul ei de la taring, de la lucru, gasi pomul de aur 
palit si uscat. Atunci pricepu ca muierea n-a fost cinstita si ca de aci inainte 
nu mai are noroc, ca i-a luat norocul muierea si 1-a vindut strainilor. El isi lua 
lumea-n cap: 

— Unde pleci, ma omule? 

— Ma due si eu une a dus mutul iapa, ca si asa de aci inainte nu mai 
am pomul de aur si nici muiere. S-a uscat pomul, s-a dus si cu cinstea ta. 
Dus a fost, ca indarat nu s-a mai intors. 



POVESTE CU UN OM SARAC SI UNU BOGAT 



A fost un om bogat, a avut cincizeci de cai, da al sarac a avut un cal si 
ala chior de oichii amindoi. Omul al bogat in toata ziua mina caii in balta sa 
pasca iarba verde, da si al sarac mina si el calul al chior sa pasca in balta. Iarba 
verde pascind toti caii in toata ziua, pindariu gasaste calul al chior in stricaciune 
si-1 mina in sat. Ama intr-o zi de vara omul sarac pazind care ii mina calul 
in stricaciune, sezind pitulat in papora pazind calul, iaca din balta un iepure, 
top intr-o parte pinga calul al chior, top in partea lanta pinga cal si spaminta 
calul si s-a dus in stricaciune, da caii bogatului stau pe loc in balta si pasc 
iarba verde. 

Saracul ce sa faca, sa gindeste cum sa-1 prinda iepuru; mereu, mereu, 
facu ce facu si prinsa iepurli de picior, aci pe loc, da din iepure sa facu om 
si cind sa-1 bata pe omul prefacut din iepure zisa: 

— Stai, nu ma bate, ca eu sint narocul 1-al bogat om care-i pazasc caii iou. 

— Da de al meu naroc stii unde este? 
Omul prins spusa: 

— §tiu, narocul tau s-a ingrasat, nu-1 tine nici scaunul; daca vreai sa 
mergi cu mine, sa vezi si sa te invat ce sa-i faci. Sa nu-1 bati, numai doua 
palme sa-i tragi. Narocul o sa zica mai da-i o data, da tu sa zici asa: o data 
am dat, o data m-am facut. 

Omul al sarac intreba norocul: 

259 



— De ce mie nu-mi ajuti da m-ai saracit si am rams cu un cal chior. 
Norocul a spus saracului: 

— la calul al chior si du-te la piat si cere cit vrei tu. Saracul spune: 

— Care-mi da mie bani cit io cer pe calul meu chior ? Nima nu-i da nimic 
pe el. Narocul spune asa: 

— Vino la piat, ca eu vin cu cumparatoriu, il indemn io pe el si-ti poate 
cumpara calul si-ti da bani cit ceri tu. Saracul putin zabovi, in piaf, iaca vine 
cumparatoriul si intreaba pe saracul: 

— Vinzi calul ? Saracul : 

— Vind. 

— Cit ceri pe iel? Saracul a spus cit vrea cumparatoriul si scoate banii 
si-i da la sarac pe calul al chior. Si lo calul al chior si cumparatoriul pleca. 
Da norocul saracului spusa asa: 

— Ai loat bani pe calul al chior, du-te si cumpara doua vaci slabe ca de, 
ale grasa daca iai pe vara ie zapuc mare si nu-ti tin la lucru. Pe urma la astia 
vorbe norocul spusa saracului: Pe vara pune porumb pe deal ca are sa fie 
plointe si a sa faci porumb, de anul alalant pune porumb pe vale, ca o sa fie 
seceta si iar faci bucate. De aci inainte a pornit sa sa imbogatasca , saracul. 



UN OM DE PE LUxMEA LANTAJ 



A fost un om nelucrator, da voia sa cam insele. Intr-o zi de vara, sa 
duce la o baba de turc bogat, unde durmea la umbra si hogea trece la apa 
cu calu. Zice omu din gura: 

— Buna ziua, mai turcoaico, da-mi un pahar de apS ca sa beau si sa 
odinesc catava ca-s mort de ostanit. 

— Dar de uae vii asa de nacajit, mai domnule. 

— Pai vin di pe lumea lanta ! 

— Ahaa, da 1-oi fi vazut pe copilu meu? 

— Pa cum nu 1-am vazut cind sint cu el intr-un pat. 
Intreba turcoaica: 

— Dar ce face, face bine, are de toate? 

— Are de toate deck n-are bani de tutun, da ie destulat de tot de la voi, 
decit cere bani de tutun. 

— A, bre, stai ca sa-i dau si io vrun ban sa-i dai. 

Bircaia poznariu lu aga la chesao de galbini si-i da ca sa aiba de lunga 
vreme. 

Cind venea barbatu la batrina si la apa zicea: 

— Ce, care a fost acolo? 

— Mai barbate, pai a venit un dilator de pe la copilu nostra si i-am dat 
punga de bani, fiinca mai are de toate, decit s-a plins ca n-are de tutun bani 
si i-am dat sa aiba de toata vremea lui. 

Turcu vedea ca a gresit baba lui si mai de graba dupa el cu calu cind 
vedea lenesu, si-i zicem dinsu ca o sa-1 ajunga aga, sa baga intr-o moara. Zice 
la morari: 

— Fugi, mai, ca iote turcu te omaara c-ai facut faina mare. Na hainele 
mele si da-mi pe ale tele, sa nu te cunoasca. 

260 



Morariu face de nevoie, ca vedca ca ie in scurt. Dar dinsul se umplea 
de faina pe el si sa f acea bas ca morariu. Cind ajungea aga, 1-intreba : 

— Unde e dus omu ala? 

— Nu-1 vezi cum fuge pe coasta, ia mai de graba sa-1 ajungi. 
Iar zicea turcu: 

— Pazam calu meu pina 1-ajung de graba. Turcu cam burtos, pe la 
calea jumatate ajungea morariu ! Dar dinsu incaleca calu si mai la opinte 
fugea. Zice turcu : 

— Adu banii ca te-am prins. 
Iar zicea morariu: 

— Ce bani sint aia, ca eu sint morari ! Haha, ha, vazu ca e pacalit, degraba 
alerga la moara, ama calu nu e ! 

Atunci de graba ostanita, voi sa sa duca la baba: 

— Babo, ce-ai facut, ai luat banii? Nu, babo, tu i-ai dat banii de tutun, 
dar eu calul, ca sa nu mearga pe picioare baiatul nostru. 



CATRINA A LENE$A 



A fost odata un om si avea o singura fata, cam prostata si o chema Catrina. 
Da era si lenesa din cale afara. I-a venit timpul sa se marite. S-a maritat, a luat 
un baiat sarac pe care-1 chema Vlad, sau Glad. Cit au trait parintii fetii, Vlad 
a dus-o bine fiindca o ajutau parintii. Dupa ce i-au murit parintii, au ramas 
amindoi, Catrina si cu Vlad. 

In vro zi s-a dus Vlad la lucru, la plug. El i-a spus Catrinii: 

— Catrino, sa vii cu demincarea la mine, in Dealu Mare. 

Ea, dupa ce a plecat Vlad, a spalat caldarea si a facut focul sa faca mama- 
liga, da ce s-a gindit ea? Pina va fierbe mamaliga, sa friga si cirnatul. Cind 
mai pe urma si-a adus aminte sa scoata si vin pentru Vlad al ei si a lasat cirnatul 
pe foe. Scotind vin si-a adus aminte ca este cirnatul pe foe si poate-1 ia te po- 
meni Grivei ! 

A lasat slavina deschisa sa cure vinul si-a dat fuga sa ia cirnatul. Cind 
colo, vine Grivei ia cirnatul si fuge cu el pe maidan. 

Ea se-ncura dupa el sa-1 prinda sa-i ia cirnatul, da vinul cura. Grivei 
s-a bagat subt patul, da ea dupa el si cum fugea tot rupea din el pina 1-a min- 
cat pe tot. 

Cind intra in casa vinul cursese tot, mamaliga vai de ea arsa, ce sa faca 
saraca de ea? Zice: 

— Vai de mine, Vlad al meu ma omoara cind o vedea ! 

Avea un sac de faina, a luat sacul si a cutrupit vinul risipind faina sa 
nu se mai vada. 

Da-si aduce amintea de Vlad ca sufere de foame. Da au avut si ei un 
copil, copilu a murit si 1-a-ngropat in cosere subt ieslea boilor. Cind a venit 
Vlad, a intebat-o: 

— Catrino, unde e copilul? 

— A murit, 1-am ingropat subt ieslea boilor. El fiind om la ea in casa, 
ca baiat sarac n-avea ce sa faca ! 

261 



A doua, a treia zi, s-a dus sa-1 dezgroape si sa-si vada copilul da n-a 
nimerit sa sape decit alaturea si a dat pieste un ulcior cu galbeni. Cind vine sara 
Vlad, ii arata: 

— Uite, Vlade, eu nu gasii copilul, da gasii un ulcior si i 1-a aratat. 
Ce sint astea, Vladule? 

— Aaa, mare lucru, niste melcisori, punei-i in pod. 

$i ea i-a pus in pod. A doua, a treia zi tree tigancile, rudaresele laiatale 
cu oale, straichini, linguri, sa le vinda. 

— Ai, fa, la oale si straichini ! 

— Nu, iau, fa, ca ma omoara Vlad, daca dau faina.'Da pe melcisori dati? 

— Adu, fa, melcisori i sa-i vedem ! 

— Catrina le-a adus melcisorii, ulciorul plin cu galbini. 

— Bine, iti dam toate oalele, da-ne melcisorii. Si i-au dat. Ele au luat 
banii si au tuns-o. Da ea ce-a fScut? A impodobit ogeacul, polita si cuiele 
cu oale si pe urma ce a mai ramas a pus pe gard in pari pina a terminat oalele. 
Sara cind a venit Vlad, a vazut maidanul, gardurile pline cu oale, a zis: 

— Ei, iar a mai facut nebuna ceva ! 

— Catrino, ce-ai facut, fa, cu oalele 5 

— A Vlade, nimica, ma, n-am dat faina, am dat melcisorii. 

— Pe toti, fa ? 

— Pe toji ! 

— Aoleu, dumnezaii matii ! Ainjurat-o, a batut-o, a chinuit-o si a plecat 
in lumea alba. Merge el cit merge si da peste un barbat, cura apa. de pe el si 
el arunca nuci cu furca-n pod. Da nucile nu le putea arunca, sa nacajea si sa omo- 
radegeaba. Si el 1-a intrebat: 

— Ce faci, omule? 

— Ma muncesc sa arunc nucile-n pod. 

— Cum o sa le arunci, omu lui Dumnezau, cu furca. 

— Ai o banita? 

— Am. ,. . ,", . 

— Adu banita. I-a adus banita, a umplut-o cu nuci si a suit-o-n pod. 

— Ba, fratioare, bine catvenisi ca eu nu le mai furseam. 

I-a multamit omul si el a pornit mai departe; merge el, merge si da 
piste un altul ; facusa un car in casa, il injghebasa si sa caznea sa-1 scoata afara 
pe usa. Luasa topoarale sa farime paretele si sa scoata carul. 

— Ce faceti, mai, cu topoarale? 

— Sa faramam paretele, ca sa scoatem carul. 

— Mai oamenij nu asa, desfaceti o roata pe urma alta, pe rind, pe rind 
si afara, iar il injghebati la loc ! 

I-au multamit lui Vlad ca n-au spart casa si pleca el mai departe. Gasi 
pe unul care facuss un bordei in pamint si tinea un sac descbis, il inchidea, 
il deschidea, in bordei si tot asa. 

— Ce faci, ma omule? 

— Iaca, ma, am facut un bordei si nu pot sa bag lumina-n ei, si iote 
ma caznesc s-o bag cu sacul. 

— Ma, nu asa, ia da toporul incoa' ! A spart in bordei si a facut un geam 
si a intrat lumina. 

— Mai fratioare, bine ca venisi, ca toata viata nu puteam baga lumina 
in bordei. 

262 



A plecat Vlad mai departe. Da peste o nunta, ajunge ginerile cu mireasa 
la bordei: ginerile mai mic, dar mireasa mai inalta. Cind sa intre in bordei 
mireasa nu putea ca mergea dreapta si sa lovea cu pieptul in usa, ca eria facuta 
pe masura alor mici. 

— Nuntasii zic: 

— Ei vezi, a zis Dumnezau sa avem si noi om inalt in casa, da sa-i taiem 
picioarele ca sa intre-n casa ! Da el vazind, a sarit: 

— Stati, bre, ce faceti? 

— li taiem picioarili ca sa intre-n casa. Pai daca nu intra-n casa? ! 
Vlad a luat-o de cap, a aplecat-o si de citeva ori a bagat-o si a scos-o 

din bordei, pina s-a obisnuit. 

Atuncea Vlad s-a intors inapoi la Catrina lui, bucuros ca a dat peste 
alti oameni mai prosti ca ea. Si atuncea a zis: 

— Catrino, acuma du-te la cimp la secerat. Ea s-a bucurat. 

— Ma due, Vlade, ma due. Ajunsa acolo, a luat mincare la ea. 

— Ce sa fac eu acusi, zicea in sinea ei; intii sa secer, ori sa maninc? 
la sa mininc intii. Pe urma dupa ce a mincat a zis : 

— Ce sa fac eu sa secer, or sa dorm o tira? 

— la sa dorm ! 

A durmit la aer curat si s-a sculat sara. Vlad a pus cuiul la casa si s-a 
culcat. Ea vine si bate: 

— Cioc, cioc, cioc ! 
- 1 - Cine e ? 

— Eu, Vlade, Catrina ! 

— Pai Catrina e acasa, s-a culcat. Ce cati asa tirziu? 

— Da-mi, Vladule, ca eu sint Catrina ! 

— Nu frate, nu, Catrina e acasa culcata ! 
Si ea pe urma a zis: 

— Daca s-a culcat Catrina in casa, eu cine sint ? Poate eu nu sint Catrina ! 
Pe urma i-a venit lui Vlad mila de ea si i-a dat drumul in casa, de au 

ramas amindoi pe vecie impreuna. 



POVESTEA LU CHELU CU A TAINII 

A fost doi frati care crescusa amindoi la o muma si un tata. Pe vremea 
aia cind sa insurara, voiau multe povesti si s-aude vorba de 1-ai batrini din 
vreme de demult, ca cineva, bun batrin a povestit ca omul care e insamnat 
de la Dumnezeu nu e norocos si bun de trai. 

Intr-o casa de oameni, fratii sa duceau pe la ori, nunti, vesalii, si pornira 
sa intrebe mosii ai batrini, pe ce sa cunoaste omul al insemnat? Aci pe loc, 
sa ivi un om, cam putin invatat si spusa la asta intrebare: 

— Omul al insamnat are samnul asa : e chel in cap, altu e ciung, altu 
e schiop, ori e chior, or e facut pe dos din doi frati. 

Asa la unu ii darui Dumnezau doi copii: al dintii fu chel pe cap, ca o 
troaca alba in gradina, da al de doi, cind sa facu n-avu nici un samn pe el. 
Copiii crestea mult bine, ama chelu ieria mult neintales, aspru la vorba. Omu 
pusasa gindu pe-al mic copil sa-1 opreasca la el, da pe Chelu sa-1 dea ginere 
in casa, om in casa. 

263 



In satu ala eria un om cu o muiere, care n-aveau copii la tineretea lor; 
omu ce n-a avut copii, veni la omu ce avu doi copii si-i ceru un copil, sa-i 
dea de suflet si-i dete pe Chelu. Da Chelu fu baiat de insurat si sa-nsura, lo 
o fata saraca, o chema Taina. Traiau Taina cu Chelu tare amarit si greu, 
n-avea nima-n sat nacazurile lor. Taina ie fata saraca n-are incotro, ii dete 
Dumnezeu rod si facu un copil. Taina zice lu Chelu sa sa duca cu o troaca 
la popa sa faca molivda. Chelu porni sa blastame, sa injure ca nu-i trebuie 
lui molivda, in casa lui. Taina dete furis o troaca de apa la aha muiere, sa 
dusa la popa, ii facu molivda si-i pusa numele la copil in molivda Umcea. 

Taina asa a zis ca un copil are si s-a gresit si cu troaca si botezu lu popa, 
ca nu-i placea numele. 

Da Chelu-i zice: 

— Bre, lasa copilu, nu-1 mai boteza, ca-i zicem noi Tufica, cind a fugi 
pin tufa dupa capre, lasa fire-ai a dracului copilu si nu mai crede in popi. 

— Chelule, zis£ muierea, sa botezam copilu ca-1 maninca lupu, il ia 
o boala si moare nebotezat copilu. 

Nu-1 lasa sa boteze copilu ca-i eria frica sa nu sa uite popa la ea ca e 
muiere frumoasa, da Chelu nu credea in Dumnezeu. 

Sa ducea el cu galetile la apa in marginea satului, mergea ghebejit numai 
sa nu-i iese muierea la fintina s-o vada oamenii pe drum. Nici la ora-n sat 
n-o lasa, asa ca ramasa copilu nebotezat si-i zisera Tufica. 

Tufica-ncoa', Tufica-ncolo, pina ce ajunsa copilu de vreo trei anisori. 
Venisa o primavara timpurie, zburau ciocirliile in cer, iar Chelu cu Taina 
pe deal la arat; el fine coarnele plugului, ea cu vacile de coarne si ara, ara 
pina sara, da au uitat de Tufica. Cind colo, Tufica a intrat in tufa, s-a pierdut 
in padure si a dat peste el un lup, i-a spart burta si 1-a mincat. Cind a venit 
muierea din padure, i-a adus in poala opregului oasali bietului Tufica, erau 
inca calde, ieseau aburii. 

Cind a vazut Chelu, s-a pus cu oticu pe muiere si a omorit-o in batai : 

— Na, na, sa ai grije de copil, sa nu te mai gindesti la Dumnezeu si la 
botezuri, sa ma pui pe cheltuiala. 

— Lasa, ma Chelule, ca poate asa i-o fi fost lui scris, sS-1 manince-n tufa 
lupii pentru ca 1-ai botezat fara popa, Tufica. Chelu cum o auzi se minie foe : 

— Aaa ! cum tu inca mai crezi in prostiile popilor si ale balelor ? Se pusa 
cu oticu pe biata Taina il facu capul dumicat cu oticu si o arunca in tufa s-o 
manince lupii. Lo oasali copilului si le ingropa in capul locului; pina la anul 
crescu acolo un cires mindru, copiii cind treceau cu vitele vara mincau cirese 
din ciresu lui Chelu, si spunea ca din oasali lui Tufica a crescut ciresu. 

Da de Chelu iar nu s-a ales nimic, ca intr-o iarna mergind dupa lemne 
la padure, 1-au incoltit lupii si 1-au mincat. De aia muierea cu om rau petrece 
ca vulpea in pustiu. 



NEGEL IENICERU 

Era o fameie vaduva care avea o fata si un baiat: baiatul eria mai mare 
si fata mai mica, de doi ani. 

Venira turcii si-1 luara pe baiat la birul singelui, sa-1 faca ienicer. Muma-sa 
plingea si amarita cum eria, cind a crescut fata mai mare, i-a povestit cum 



264 



1-au luat turcii pe fratele ei sa-1 faca ienicer. Da frati-su avea un negel in cres- 
tetu capului. Muri muma-sa si pe fata o luara niste unchi si o crescura. 

Crescu ea gogea mare, da baiatul a crescut si el mare si a ajuns birnicul 
imparatului si rara turceasca 1-a trimis in Tara Romaneasca sastringa banii 
de pe tribut pentru sultan. Da el a tras la o casa de romani; avea insa obiceiul 
turcesc, ca in fiecare sara sa-i dea mincare si cite-o fata mare de petrecere. 
A cerut el sa-i aduca omul si fata. Dar in sat nu eria nima, top fugisera pin 
paduri si nima nu-si da fata ! Se gindira ei mosnegii satului s-o dea pe fata 
aia saraca. Fata s-a dus, n-are incotro. Da cind a vazut-o el a zis: 

— Amarita asta de ce-o fi venit? Cine te-a trimis, fata, sa vii? 

— Pai chinejii satului, ei nu m-au lasat. 

— Tata ai? 

— N-am tata ! 

— Muma ai ? 

— N-am muma, a murit si ea plinge. 

— Da cum a murit ? 

— Muma a murit; da ea plinge cu hohote. 

— Da frati ai avut ? 

— Muma spunea ca am avut si eu un frate si 1-au luat turcii ieniceri 
si spunea muma ca 1-a chemat Negel, fiinca avea un negel in crestetul capului. 

Atunci el si-a dat seama ca despre el era vorba si a zis: 

— Fata, uita-te in capul meu si vezi ca eu am un negel in cap. 
Fata s-a zauitat si a vazut, era fratele ei ! 

A chemat el pe unchii care au dat-o pe fata sa petreaca impreuna cu ea 
si le-a spus cine este el. I-a mustrat, iar ei i-a dat bani, a inzestrat-o ca sa se 
marite in Tara Romaneasca, iar el ca ienicer s-a dus la sultan sa-i duca birurile. 



POVESTE DESPRE UN PESCAR DUPA PESTE 



A fost un om care s-a zanimit in toata ziua dupa peste. Intr-o zi, s-a 
dus pe margine la o apa sa prinda peste si mergind pe marginea apei, prinzind 
peste, vede o vidra iesind afara din apa. Pescarul s-a gindit s-o prinda. Vidra 
ce sa faca? Se duce el acasa si ia o pareche de fteara si le pune in urma vidrei 
in marginea apii si dimineata pescariul se scoala si sa duce sa vada ftearali ce 
a prins. Cind veni la fteara, ftearali inchisa. In sara alanta, pescarul iara le 
aseza, doar acuma vo prindea. Cind fu in varsatul zorilor, omul sa scoala de 
noapte, iar sa duce sa vada ftearali, ce a prins si vazu iara ftearali inchisa. In 
sara a de trii, omul sa raseste, iara le aseaza bine frumos si sa raseste sa le 
pazasca, care-i deschide ftearali ! Pina acuma de trii ori; omul sa sui intr-un 
lemn stolos si pazaste ftearali. La mijlocul noptii aude din lemn o gura 
mare de oameni. Vorbind ei, venind drept catra ftearali lui, cind oamenii 
ajunsa la ftearali, unu din oameni zisa la ailanti asa: 

— Stap ca, colea in drumul nostru unu a pus ftearali in poteca noastra. 
Ala ce a zis stati in loc, sa duce la fteara pescariului si a ridicat cracu in sus 
si besi: pirt in fteara. Ftearali sa inchisa. Da oamenii ce a stat in loc, zice: 

— Nu inchidea ftearali omului, lasa sa prinda si el ceva, o fi vun sarac, 
sa sa araneasca si el. Oamenii care stau in loc, dracii apoi ii spusa 1-al ce besi 

265 



in fteara, asa sa stie omul care a pus ftearali sa faca un butuc de lemn paducel 
negru si sa-1 puna sub fteara sa vezi cum te prinde in fteara pe tine. 
Dracul spune : 

— Da ce sa-mi faca, daca ma prinde? 

— O sa te bata o data. 

— Daca da in mine, io rabd, da de-o da de doua ori, moare el. Ama sa 
stie a dat sa dea, ama io il rog sa dea incodata, omul sa zica. 

— Odata m-am facut ! 

Omul asculta din lemn cum spusa dracul ca sa poata sa-1 prinda pe 51 
care inchide frearali. 

Omul sa dusa acasa, facu butuc de paducel negru si pleca la reca sa puna 
ftearali. Pusa ftearali, pusa butucul de paducel pe pamint aseza ftearali pe butuc 
si sa sui iar in lemn sa pazasca iel ftearali . 

$ezind in lemn omul, iaca iar vin dracii gomoind drept in catra fteara, 
cind ajunsa la fteara, iara dracul sa alege din ailant si vine sa inchida iara 
ftearali, ridica cracu mult sus, besi : pirt ! in fetara, ftearali sare in sus si-1 apuca 
pe dracul de picior. Ailanti draci vazura cum il prinsa ftearali pe alesu de picior. 
Omul care pazea din lemn tot vede si aude ce zic ailant draci. Dracii zice 1-al 
prins de picior: 

— $ezi tu aicea, da noi ne ducem, ce ai carat ti-ai'gasit. 

Omul care paza ftearali sa cobori din lemn si cu un toporas facu la lumina 
zilei un bun ciumag si veni la fteara. Da in fteara sede prins un drac mare, 
gras si fumeaza tutun. Omul veni mult aproape cu ciumagu. Dracul sa umfla, 
stie ce-1 adasta. Omul ridica odata sus ciumagul, de-te o data tare in dracul; 
da dracul mai adasta sa mai dea o data, ama omul stia, nu mai da. Dracul zice: 

— Mai da-i o data. 
Omul zice: 

— Am dat o data, ca odata m-am facut ! 

Dracul, care fu prins de picior, dupa ce n-a dat de doua ori omul in el, 
dracul plesni in fteara, sa facu tot cenusa si omu lo toata cenusa si o imparti, 
ca e buna de leac. Omul lua ftearali si pleca acasa cu ele. 

I 
FRAJI DE CRUCE 



Cindva, de demult un cioban si o ciobanifa s-au suit cu oile la munte 
si s-au pierdut unul de altul. La o vreme aminata, dupa ce crescura mai gata 
de casatorit, dete Dumnezeu ca se-ntilnira. 

Mare le-a fost bucuria gasindu-se dupa ani de zile cutreierind cu turmele 
pe plaiuri nevazute si nestiute. Si iaca-asa, intr-o zi cu soare, ce le nazari pnn 
minte. 

Sa faca nunta pe virful muntelui, brazii si paltinii sa le fie nuntasii, iar 
stelele cerului facliile. Apoi se jurara pe sfinta luna ca se vor purta cu credin;a 
unul fata de altul, iar de va muri unul din ei si va uidi altul, sa nu cake jura- 
mintul, ca om supus pacatelor, sa se ingroape deodata, viul cu mortul ! Fiecare 
saruta pamintul si cutitul, apoi isi jurara credinta. Mai la urma pastorita mai 
neincrezatoare ii zise barbatului sau. 

266 



— Asculta, ma omule, dar daca unul dintre noi va gresi minat de diavol, 
si facind pacat va calca juramintul, cum sa fie pedepsit? 

— Sa fie pedepsit de Dumnezeu, zise omul. 

— Eu zic sa nu fie pedepsit de Dumnezeu si vezi tu muntele acela ce-si 
inalta piscul spre bolta cereasca, de acolo din virf sa se arunce singur, ori silit 
in prapastie, iar carnea sa i-o manince vulturii. 

— Bine, muiere, daca tu asa doresti, asa sa fie de la mine si de la Dum- 
nezeu si plecara in nestire cu turmele de oi pe steiuri depiatrasi codri fara 
margini. 

Intr-o noapte iesi Maica Precista in cale spunindu-i ciobanitei sa mearga 
pe dira de luna si stele pina iese la luminis. Mersera ei ce mersera si intr-o zi 
cu soare detera de lume si lumina, iar mai la urma si de satul lor. 

Parintii le facura nunta mare si frumoasa de se duse vestea peste dealuri 
si vai. De bucurie ca cei pierduti si socotiti ca morti pentru totdeauna, au inviat. 
Nunta a tinut o luna si inca o saptamina -si mai o zi. Tot natu-i fericea ca se 
iubesc si au turme de mioare ca nimeni altii. 

Pe la o vreme in ciobanita dete o boala grea care o dobori si in scurta 
vreme muri. Bietul barbat degeaba se batea cu pumnii in cap si isi jumulea 
parul ca muierea lui murise pentru totdeauna. 

Lumea sta cernita din crestet pina-n glezne. Se ceru lemnarilor sa faca 
leaganul mai lat, ca sa aibe si el loc, ca asa s-au jurat ei cind i-a cununat brazii 
si paltinii din munte, iar juramintul pentru el este lege. 

Mama-sa, tata-su si neamurile toate in zadar incercau sa-1 opreasca de 
la acest pas necugetat, ce il facea sa moara cu zile. Dar nu era chip nimeni sa-1 
induplece de la horarirea luata caci juramintul fiind sfint pina la urma duce 
tot la moarte. De ce n-ar muri deodata decit mai tirziu, isi da el cu planurile 
lesinat pe trupul rece al iubitei sotii. 

Parintii se sfatuira cu groparii si lemnarii sa-i lase o deschizatura iar 
prin inima unui soc sa-i vie de afara aer si sa asculte strejerii daca tipa si cere 
ajutor. 

In chipul asta cei mai intelepti socoteau sa-1 scape de la o pieire sigura. 
$i asa se culca pastorul viu linga pastorita moarta, gata sa moara de viu, precum 
le-a fost juramintul. Tata-su pusa un ulei ca sa aibe cu socul rasuflatoare. 

Groparii trasera pamintul, iar pastorul care-si iubea ca un nebun sotia 
adormi dus linga ea in fundul pamintuiui. 

Linga grcapa ramasera strajerii sa traga deloc pamintul de pe cioban ca 
stiau ca e inmormintat de viu. Da el in groapa o ia pe sotia sa in brata si adoarme 
dus. Ea moarta, si el viu. 

Peste noapte Dumnezeu de sus priveste pe pamint si vede toata lumea 
la rostu ei, numai un om viu sta in mormint cu sotia moarta in brata si plinge 
si suspina de ti se rupe inima nu alta ! Ce sa faca el acuma ? Asa ceva nu mai 
vazuse ! I se facu mila si scobori jos pe pamint. Baiatul adormit prec:um era, 
visa ca a venit la el un mos cu barba alba pina-n briu si 1-a-ntrebat ce cauta 
el in groapa cu moarta? Iar el i-a povestit mosului ca s-au luat din dragoste 
si s-au jurat asa sa faca, precum el vede, caci unul fara altul nu pot trai. 

Atunci mosul i-ar fi zis: 

— Bine, mai baiete, daca ai tu atita credinta in muierea ta, eu am s-o 
scol si pe ea din morminti, ca sa vezi si tu vreodata ce credinta are si ea in tine. 

Mai apoi, mosu i-a scris pe marginea leaganului o scrisoare pe care a 
impaturit-o-n patru, apoi i-a dat un amnar, o cremene si o lumina zicindu-i: 

267 



— De indata ce te vei destepta din acest vis aprinzi lumina, sa citesti 
de trei ori scrisoarea, mai la urma soptind : amin ! amin ! amin ! 

In clipa aia, mosul ii trage o palma zdravana baiatului si moartei, i§i 
ia zborul si pleaca in cer. 

Baiatul, cind se vede cu lumina aprinsa in groapa zbiara ca din gura de 
sarpe, mai tare ca la caprele rasfirate pe ogase gata sa sperie pe sotia sa multiubita. 

Strajerii, cum il aud, trag pamintul in graba mare, il dezgroapa si vreau 
sa-1 ia acasa, insa el ramine linga sotia sa, asa cum s-a jurat tinguindu-se peste 
trupul ei rece ca gheata. 

Cind baga mina-n sin da de o carte, un amnar si o lumina. Isi aminti 
de vorbele mosului spuse in vis. Aprinse cu amnarul iasca si lumina, iar mai 
apoi incepu sa citeasca din cartea lasata. Dupa ce citi de trei ori, nevasta-sa 
se scula. Mare le fu bucuria tinerilor si Dumnezeu din cer isi sterse lacrimile. 

Insa la coliba parinteasca nu era chip sa se mai intoarca. 

Pentru cei ai casei si lume, ei erau morti si astfel o pornira in lume sa-si 
gaseasca norocul. Asa mersera ei zile si saptamini pina ce ajunsera intr-o cetate 
mare cu ziduri inalte albe si scaldate in razele soarelui. Aici este frumos si 
aici este de trait ii zise muierea pastorului. Se oprira deci aci, ostaniti si sleiti 
de vlaga, gindindu-se de ce lucru sa se apuce pentru a putea trai. Nu le-a 
trebuit multa chibzuinta ca s-au apucat si au deschis in mijlocul orasului o 
cafenea. 

La cafenea, ca la orice birt: vine lume de tot neamul, bea vin, rachiu, 
or cafea si fie cu treaba, fie fara treaba, praful cafenelei este calcat mai des 
decit al bisericii. 

Trecuse gogea vreme cind negustorul nostru porni prin sate dupa tocmit 
beutura, iar pe muiere a lasat-o acasa. 

Merse el dupa butii de rachiu si se cam zabovi. Dar muierea lui glumeata 
din fire s-a luat cu un ofitir tinar si frumos si s-au iubit. Si asa ea in citeva zile 
dete cinstea pe rusine. Ofitirul incepu sa umble cu momele impanindu-i capul 
cu fel de fel de lucruri rele si viclene. 

Ca sa ramina cu ofifirul, ii toarna otrava in paharul cu vin si-1 omoara 
pe barbatul ei eel bun si credincios care se ingropase de viu pentru dragostea 
ce i-o purta. 

Ea lua banii top strinsi de omul ei cu truda mare si pleca in lume cu 
ibomnicul, iar sotul ii ramase trintit jos cu spume la gura. 

Da-n vremea aia s-a potrivit sa treaca un cioban cu oile pe alaturi de 
cetate si ce-i da lui in gind sa se uite pe fereastra in cafenea. Cind colo, mirare 
mare, negustorul tragea sa moara otravit. Ce sa faca acuma? Mulse lapte de 
la mioarele sale si-i slobozi cu sila pe gura pina ce 1-a-nviat pe bietul si nefe- 
ricitul negustor. 

Cind a vazut el una ca asta, nu i-a venit sa creada ca timpul pe toate le 
schimba in lume si se schimba si iubita lui nevasta. Dar cum fiecare este stapin 
pe capul lui, iar lume este multa, insa oameni sint pufini, se gindi ca nu se 
cade pentru un purece sa arunci patura pe foe. Omul sa aibe rabdare, ca tot 
ce face timpul tot el este si eel ce desface. 

Asa s-a-ntimplat ca de data asta vazindu-se cu capul pe umeri, si-a luat 
lumea-n cap punindu-si in sin cartea, amnarul, iasca, cremenea si lumina, 
asa cum il sfatuise Dumnezeu in vis. Merse el cit merse si osteni. In cale 
il ajunse un soldat: 

— Buna calea, mai fratioare ! ii zise ostasul. 

268 



— Multumesc dumitale ! rispunse nefericitul om, care-i povesti txista 
intimplare cu muierea lui mergind impreuna. 

$i cum tot patitul este priceput, pe toti ii asculta si pe putini ii credea. 
Asa se petrecura lucrurile mergind el cu ostasul in lume sa-si gasasca un capatii. 
Din vorba-n vorba, baga el de seama ca soldatul era om de omenie si cumsecade. 

L-a mirat ca acest soldat pe unde trece nu lasa urme pirjolind pamintul 
ce nu este al sau, fata de altii, ci era cumpanit, om judecat si cu scaun la cap, 
de aceea isi puse in gind sa se faca frate de cruce cu ostasul. 

Soldatul scoase spada, taie in cruce pe bratul sau si al fratelui sau, supsera 
singele until de la altul, apoi isi jurara credinta pina la moarte. De acum omul 
avea in ostas ortac si astepta de la el sa-i vada patimile de ostas ca unui adevarat 
frate de cruce pastrator de juramint ori asteptator de moarte. 

Mersera ei din cazarma-n cazarma, din oras in oras, pina aflara unde 
este ofiterul care i-a furat nevasta si cerura sa fie primiti amindoi in oastea 
imparateasca; lucru zis si facut. 

Ce sa faca insa plotonierul cu ei in front, ca nu se pricepeau nici la teorie, 
nici la minuitul spatiei si scutului cum era pe acea vreme indepartata; sa-i 
dea pe amindoi ordonanta la vreun ofitir blestemat. 

Ofitirul care-i luase muierea il ceru chiar pe acest nou ostas intrat volintir, 
fiindca i se parea ca este mai zburdat, curat si mai scuturat. Dar muierea lui 
nu l-a cunoscut, macar ca o slujea din zori pina-n scapatat de soare. 

Cind colo, intr-o sara ce-i veni muierii pe chelie, sa-1 puna pe ostas s-o 
spele pe picioare. Spalind-o el pe picioare, nu stiu cum se face ca-i cade caciula 
jos si ofitereasa care-1 asemuia cu fostul ei barbat, numai ca nu lesina de firica 
vazind dovada ca banuiala ei se adeverise. Ce sa-i faca ea acuma ? Sa-1 omoare, 
ori sa-1 bage la robie pe vesnicie, numai sa scape de el. Cafeaua varsa venin si 
turba de minie nestiind cum sa-i faca facerea curmindu-i firul vietii. 

Avind ea si o fetiscana in casi isi facu planul s-o omoare zicind genda- 
rilor ca soldatul a ucis-o de gelos ce era. Si cum era slaba de minte, nu statu 
mult pe ginduri si intr-o noapte ii fura pe cind dormea sabia din teaca, 
taind-o la git pe tinara fetita. Dupa o asa de mare isprava ii puse in teaca sabia 
si se prefacu vicleana ca doarme. Dimineata ea rasculS mahalaua tinguindu-se 
ca tilharii i-au ucis fata din casa de au lasat-o saraca. 

Gendarii ii gasira sabia ostasului minjita cu singe, il legara-n lanturi 
si zdup cu el la temnita cea neagra. 

Bietul om sta in apa pina-n briu, cu broaste si serpi, flamind si biciuit 
numai sa recunoasca fapta ce o facuse. Da el tinea una si buna ca n-a omorit 
fata. Calaii insi il cercetau si-1 rSsucea, doar, doar o spune adevarul. Mai la 
urma judecata era facuta sa fie spinzurat, s5-l vada lumea si tara ca nimeni 
si nu mai faca ce-a facut el. Si asa bietul om isi astepta osinda cea nedreapta 
ferecat cu lanturi tari ca si nu mai scape cu viata. 

Mai intii fu dus sS-si sape singur groapa, iar mai apoi in mijlocul ora- 
sului i s-a ridicat spinzuratoarea. Multimea il privea ingrozitS, il scuipa si-1 
blestema pentru faradelegile sale. 

Veni un calugar barbos cu o carte-n mina sa-i ceteasca rugaciuni inainte 
de moarte, insa el nu primi, ca cica zor nevoie, el are un frate ostas de la care 
vrea sa-si ceara iertare si sa-si ia ca toata lumea ramas bun, inainte de a pleca 
pe cea lume. 

Gendarii nu vrura, dar auzind imparatul, porunci sa fie adus numaidecit 
fratele sau si s5-si faca dupa obiceiul stramosesc iertaciune. 

269 



Cum il vazu fratele sau de cruce, incepu a plinge si a-si fringe miinile 
de mila lui. 

— Nu plinge, mai frate-meu, ca si asa nu-mi ajuta la nimic lacramile 
tale. Numai tu sa afli de la mine ca eu mor nevinovat. Na cartea asta, amnarul, 
iasca si lumina pe care mi le-a dat mosu ala, stii tu cind ti-am povestit ! 

— Am priceput tot, frate-meu si cred ca o sa ne vedem in curind, a 
zis fratele sau de cruce stergindu-si lacramile si tucindu-1 pentru cea din urma 
oara. Gendarii si calaii 1-au impins in multume, iar pe frate-su 1-au spinzurat 
in amiaza mare. Noaptea s-au dus si 1-au ingropat ca pe un hoit de cal la o 
margine de drum, fara pic de cruce la cap, caci nu i se cuvine tilharului dupa 
legea pamintului, ziceau mai marii preotilor. 

Ostasul insa la mijlocul noptii s-a dus de 1-a dezgropat, a aprins cu am- 
narul iasca si lumina, apoi i-a citit din acea carte sfinta de trei ori si fratele 
sau de cruce s-a pomenit din morti. Si-a luat indarat cartea, amnarul, iasca 
si lumina si s-au despartit. 

Dar nefericitul om i-a spus fratelui sau de cruce ca are sa-i scrie si o sa-1 
cate, numai ca de rautatea lumii trebuie sa piece undeva departe, unde-o da 
peste oameni, iar nu peste gloata fara minte si judecata. 

Si dus a fost. A colindat el in lungis si-n curmezis cetati, orase si sate, 
dar nicaieri nu si-a gasit un capatii. Cind mai la urma ana ca de curind murise 
singura fecioara a imparatului. Vracii si doctorii chemati din toate colturile 
lumii n-au avut ce-i face asa ca la palatele mari imparatesti era multa tinguire, 
bocete si tristete. Ce sa faca el acum? Sa bata la portile imparatesti ca sa-1 
primeasca cinstitul de-mparat. Abia 1-a primit bietul imparat, care auzind 
despre spusele sale, 1-a crezut ca este ori vreunul care umbla cu inselatorii 
ori ca are in fata vrun nebun. Dar el nu s-a lasat pina ce noaptea pe furis a 
dezgropat-o pe fiica-mparatului in timp ce strajile plecasera dupa beutura si 
citind din acea carte frumoasa de trei ori, fata imparatului a inviat ! 

Cind i-a calcat pragul imparatului cu fiica-sa de mina, sarmanul tata si 
mama, innebuniji de durere era cit pe-aci sa le crape fierea-n ei de bucurie. 

— Ce ceri, baiete, sa ti sa faca aia ti se va da si face. 

- — Sa-mi dai pe fiica-ta sa-mi fie sotie, caci asa a fost scris ca un om de 
rind, rupt si gol, alungat de multimea cea nejudecata, sa-ti fie marite-m- 
parate ginere. 

Dupa asta s-a facut o nunta mare si frumoasa, iar el in loc de toale pluga- 
resti capata toale-mparatesti. 

Imparatii care venira din toate colturile pamintului se impotrivira zicind 
ca nu se face un imparat sa-si dea fata dupa un cioban nating, caci n-o sa fie 
uns de Dumnezeu in domnie dupa moartea-mparatului. Insa batrinul imparat 
ii linisti spunindu-le ca se cuvine sa-si dea fiica dupa un intelept, caci inteleptul 
biruieste cu tacerea pe orice nebun si tot inteleptul la norod multa liniste si 
pace aduce, pe cind eel lipsit de minte numai tulburare si necazuri. 

Si asa plecara toti imparatii de la nunta cu buzele umflate, iar tinerii 
plecara prin imparatie sa se plimbe si sa-si cunoasca orasele si oamenii 
de omenie. 

"" Au pus ei la trasura opt telegari albi ca spuma de mare si au luat tara in 
lungis da si-n curmezis pina ce au dat de orasul unde era nevasta lui cea necre- 
dincioasa cu ofitiru. Dar in oras vilva mare ca se astepta imparatul eel mic si 
ci era ziua de osindit la moarte a fratelui de cruce al micului imparat. Ce se 
mai intimplase? Fratele sau de cruce afla chiar din gura lui nevasta-sa ca ea 

270 



a taiat-o pe slujitoare, ca sa scape de barbatul ei, crezind ca acesta va iubi-o 
si-1 va necinsti si pe ofitir. El s-a dus la marele judecator sa-i spuna despre 
omor, dar in loc sa i se faca dreptate, judecatorii si gendarii il gasira dupa spu- 
sele ofiterului ca este tradator, dind dusmanului secrete despre ostirea impara- 
teasca cu care se ana in stare de razboi. 

In zadar se ruga el sa fie crezut ca nu e spion, ca nu e tradator si ca dim- 
potriva ofiterul si amanta lui sint necinstiti ca si cei ce cred in minciunile lor, 
ca nici in ruptul capului un ostas nu avea crezamint la stapinire nici cit negru 
sub unghie. De aceea, i se ridica spinzuratoarea. 

Cind tocmai sa-i puie streangul la git calaul ostasului sosi imparatul cu 
imparateasa cea tinara. 

— Stati, fratilor ! zise tinarul imparat, ca e cu judecata nu e cu lopata. 
Cind privi mai cu luare-aminte il recunoscu pe fratele sau de cruce intrebindu-1 
daca se simte vinovat. Dar ostasul ii povesti intreaga intimplare cu faradelegile 
de la casa ofiterului unde el ajunsese ordonanta. 

Atunci tinarul imparat il chema pe ofitir, zicindu-i: 

— Capitane, e vinovat ostasul tau? 

— E vinovat, marite imparate, e tradator de tara, e spion ! 

— Sa stii ca daca e nevinovat dupa ce-1 veti spinzura eu am sa citesc 
dintr-o carte si va invia, iar in locul lui in streang vei sta dumneata eel care-1 
invinuiesti. Deci judeca bine daca vrei sa nu mori, caci cine e nevinovat va invia. 

— Slavite imparate, el este un mare vinovat, ar merita sa i se taie capul 
cu satirul si a i se arunca la ciini. Este eel mai mare dusman al patriei si al 
neamului. 

Atunci imparatul facu semn sa-si faca treburile calaii si judecatorii cei 
cinstiti si drepti pina ce fratele sau de cruce fu inaljat in streang macar ca striga 
ca este nevinovat. Dupa ce muri il pusera in leagan bun pentru inmormintare. 

Imparatul aprinsa lumina si-i ceti la cap de trei ori acea rugaciune faca- 
toare de minuni si ostasul se ridica din cosciug. Lumea ramase uluita si inmar- 
murita ca in fata unei minuni nemaivazute. Imparatul se apropie de ostas, 
spunindu-i : 

— Mai f irtate, eu sint fratele tau de cruce, iata-ma acuma ajuns ca imparat 
in imparatia mea ! Am plecat in lume precum ne-a fost vorba sa te caut si 
iaca am dat de tine chiar in ceasul eel bun. Acum a venit vremea sa-i judecam 
noi pe adevaratii vinovati care nu trebuie iertati nici de catre imparati. 

Apoi se adresa multimii, cerindu-i sa-1 cheme pe ofitir sa puie capul in 
streang, fiindca eel nevinovat a inviat. 

— Ei, ce zici, capitane, vezi ca omul curat si nevinovat a inviat iar eel 
spurcat si taler cu doua fete singur si-a sapat groapa ? lata ca vremea scoate la 
iveaia si arata lumii minciunile. Acum rasuna glasul norodului care vine cu 
inversunare nebiruita si putere neintilnita si cere moarte pentru tine si jude- 
catorii nedrepti si fttarnici. 

Un batrin cu barba pina-n glezne ingenunche in fata imparatului si 
sarutindu-i picioarele ii zise: 

— Marite imparate, 
Mare luminate. 
Sa fii blind la toate, 
Pina und' se poate, 
Da 1-ai rai da moarte ! 

271 



Imparatul se ridica in seaua calului scoase sabia si porunci ostirii sa-i 
puie in streanguri pe judecatorii necinstiti si ofitirul mincinos. Multimea privea 
la toate astea cu groaza si cu multumire. Dar cind vru sa piece, caci orice tirg 
se sparge si tot inceputul are si sfirsitul, ceru poporului sa mai stea ca mai este 
o judecata. Poporul privi nedumerit si nauc. In mijlocul pietei fosta lui sotie 
isi stergea lacrimile sub picioarele ofiterului care atirna-n streang. 

El o chema pe sarmana femeie spunindu-i cuvinte de imbarbatare, apoi 
o-ntreba daca nu cumva are si ea pe suflet vreun mare pacat si n-a calcat vreun 
juramint. Muierea infipse capul in pamint rusinata, spunind ca n-are nimic 
pe suflet. 

— Bine, daca nu-ti amintesti de juramintul dat fafa de barbatul tau 
care s-a ingropat de viu o data cu tine si care te-a-nviat din morti, eu am sa-ti 
amintesc de toate, zise imparatul. Si-i arata semnul sabiei din crestet amintindu-i 
de omorul slujnicei. Dupa asta ea a inceput sa plinga, cerindu-si iertare, ca asa 
sint oamenii supusi pacatelor. 

Insa imparatul i-a amintit cS ea a cerut ca eel ce va calca juramintul sa 
se arunce in prapastie din piscul muntelui cu virful infipt in cer. Imparatul 
i-a aratat piscul, ea s-a urcat ajutata de ostasi, iar din virful cerului s-a prabusit 
in prapastie, vulturii sfisiindu-i resturile ramase din trupul ei eel blestemat. 

§i intorcindu-se imparatul catre norod, povesti trista intimplare, iar 
mai apoi zicindu-le: 

— Luati aminte ca frati sintem si se cuvine sa tragem invatatura ca numai 
acel om gaseste mai bine si mai frumos, care apara pe eel nevinovat, iar ere- 
dinta voastra sa n-o dati orisicui, sa cumpaniti mai intii si sa n-o dati porcilor, 
precum eu am facut la tineretele mele. Dar fiindca-i anevoie a cunoa§te ce 
altul gindeste, omul sa judece cu capul si nu cu inima. 

De-aci pleca imparatul cu sotia sa, fratele de cruce, urmat de norodul 
fericit si multamit ca au dat peste un imparat drept si infelept. 

§i asa veni vremea de se adeveri ca omul are mai multa credin|5 si virtute 
decit muierea, caci: 

Fetita frumoasa, 
Ce cinta pe fata, 
Cu iedutu-n brata, 
Linga caprareata; 
N-avn juramint 
$i nici crezamint ! 



MOARA LU $EBAN 



Traiau odatS intr-un sat departat trei frati, care rimaseri de timpuriu 
saraci, fara muma ?i fara tata. Se gindira ei, se sucira, ce sS facS, ce sS dreaga, 
ca sa-si afle piinea pentru gura si sa traiasca si ei ca toata lumea. Atunci eel 
mai mare dintre frati zise: 

— O sa ne ducem la lucru, unde vom putea si unde vom nimerea. Ple- 
cara toti trei si ajunsera in valea Caligioaiei la Orman Gripa. Fratele eel mai 
mare zise la eel mijlocari: 

272 



„Ce sa-1 mai ducem cu noi si pe eel mic ! Nu vezi ca nu putem gasi de 
lucru pentru noi, dar mi-te de el ? Mai bine sa-1 lasam adurmit in padure si 
sa fugim". 

Cel mic, cum se scula, se sperie caci se vazu singur far a frati pe linga el. 
Dupa ce plinse, plinse amarnic, o porni in jos si ajunse la Moara lui Seban. 
Cum intra in moara, intuneric bezna. Nu era nici o vietate, in afar a de un cocos 
pripasit prin asta moara parasita. Ca sa nu-i fie frica, intra in cosul morii 
si adurmi. 

Peste noapte se abate din cale o vulpe, un lup si o ursoaica, intra in moara 
si stau la taifas. Stau ciuci pe coada si se nacajeau ce ispravi au mai facut fiecare. 
Mai intii vorbi vulpea: 

— He-heee ! suratelor, eu dau tircoale pe linga garduri si mine la puici 
timpurii. Atunci lupul, flamind, se scula zicind: 

— Daca e asa plec la bilincu de oi al lui Lugopci sa maninc o oaie stearpa 
si grasa. 

Auzindu-1 ursoanea, ii zise: 

— He-hee ! si eu ma due la un iavore mare, in cimpul de la Voinita, 
sa maninc miere cit pot. Cind se crapa de ziua, se auzira in departare cintind 
cocosii. Vulpea, lupul si ursoaica fugira care-ncotro dupa treburile lor, iar in 
moara ramase feciorul si cocosul. Cocosul, nedumerit, 1-intreba pe fecior: 

— Tiii, un ficior aici ! Ce cauti, copile, in moara parasita, unde numai 
dracii isi fac noaptea culcus ? Atunci ficiorul raspunse : 

— Uite, eram trei frap si in timpul noptii fugira, iar pe mine ma lasara 
adormit in padure. Ce era sa fac ! Sa vin sa ma adapostesc in moara. 

— Ficiorule, este-n pod un tagircioc plin cu bani pitulat de hoti. Du-te 
ia sacul de poli si mergi la bilincu Lugopci si cere-i sa-1 junghie pe Chisem 
berbecul, sa-i iei maduva din cap si sa mergi cu ea la fata imparatului s-o lecu- 
iesti de crasta. Copilul lua paralele si fugi la bilincu Lugopci, zicind 
catre pacurari: 

— Vreau sa fiu oaspe la voi in asta-sara ! 

— Bine, ramii ! Si ramase la bilincu. Sara se strinsera pacurarii pe linga 
foe si fiecare incepu sa pricajeasca cum se pricepe si cum il taie capul. 

Coapsera piine in cuptor, apoi pacurarul eel mare ii pofti la masa. 

— Veniti sa mincati ! Avem cas, lapte, urda si pine, incepeti de cinati. 

— Nu, eu nu cinez ! zise feciorul. Va dau o suta de galbeni sa-1 jungheati 
pe berbecul Chisem. 

Atunci pacurarii cazura pe ginduri si se mirara ce vrea copilul cu berbecul 
lor eel mai gras si bun Chisem ! Dupa ce se chibzuira, zise fratele eel mare: 

— fi si fatim fratre, sla junghiem berbetili ca sa luam parali ceste? 
Atunci ceilalti frati raspunsera: 

— Tunti sla junghiem ! 

Ficiorul le dadu suta de poli de aur, pacurarii taiara pe Chisem si-1 
fiarsara. Copilul frinse capul la berbece, scoase maduva si zise: 

— Hai, picurari, mincati acuma ! Eu plec ca am treaba. $i se duse el 
la fata imparatului. Cind la poarta imparatului, vazu mare inghesuiala de 
ichimi, unii intrau, altii ieseau, ca s-o vindece numai pe fata de crasta si nu 
puteau. Intreba el pe slujitorii din fata portilor: 

— Ce-i aicea? Vad lums care intra si iasa, se due si vin, dar toti tristi. 

— Fata imparatului e bolnava de crasta, ii raspunse un slujitor. 

— Ce nu ma vor pe mine, sa ma due eu s-o vad? 

273 



Mersera slujitorii de-i spusera imparatului ce vrea ficiorul. 

— Sa intre si el ! Destui au intrat si nimic n-au facut; poate ca el va face 
vreo minune. Ficiorul intra in odaie, vazu fata, scoase maduva, o unse pe cap si 
pe unde avea crasta. 

Dimineata cum se scula fata, era sanatoasa. Fata sari-n sus ca iedul de 
bucurie si merse la scaunul lui tata-su de aur pe care sedea, zicindu-i: 

— Tata, eu feciorul acesta voi sa-1 iau de barbat. Atunci imparatul se 
mira si se gindi ce sa faca ? Cum o sa dea el fata dupa un copil sarac ? 

— Fato, da ista-i ficior sarman, din popor, iar tu esti de vita impa- 
rateasca. 

— Daca-i sarman din popor, eu il vreau de barbat ! 

Imparatul n-avu ce sa faca si marita fata dupa feciorul sarman. Pe urma-I 
intreba pe ginere: 

— Hei, ficior, ce bacsis poftesti, ca-mi lecuisi fata? Atunci copilul zise: 

— Eu voi civa, sa-mi fati un han in campu di Voinita linga un iavure 
mare si sa dau bacsis la lumea nevoiasa. Sa vina lumea sa manince, sa bea si 
sa doarma si nimic sa nu plateasca. 

— Bine, fatim si asta ! raspunse imparatul multumit. 

Si-i ridica un han frumos, unde lumea venea, minca, bea, dormea si 
fugea, fara sa dea o para din buzunar. Atunci, auzira si fratii lui ca la ampul 
de la Voinita se maninca, se bea si se doarme de-a ficea. 

— Ai, sa ni dutim si noi ! zisera ei. 

Si se sculara si se dusera la acel loc minunat cu lume multa, necajita si 
vesela ca aici toate pe degeaba se primesc. Feciorul, vazu cum vin pe drum 
doi oameni si le porunci la izuichiori: 

— Ceia doi oameni, cari vin sla dati sa manca, bea si doarma, iar cin' sa 
fuga sa-i puneti in odaie si inchideti, ei sa vina sa plonga la mine. 

Izuichiorii asa facura precum li se poruncise. Le adusera mincare, bau- 
tura si-i inchisera in odaie. Vazind ei ca nu este cu dreptate, se plinsera la 
izuichiori : 

— Toata lumea vine, minca, bea, fuge si nu plateste si numai pe noi 
ne inchideti? 

— Sa-i spunem la cirbagoaia, sa vedem ce zice? Se dusera la stapin 
si-i spusera ca cei doi calatori pling ca numai pe ei ii tin inchisi in odaie. 

— S§ vie la mine-n odaie ! zise feciorul si izuiciorii ii adusera pe cei 
doi oameni. 

— Di unde it? 

— Noi im din Macedonia. Eram trei frati, unu era mic si nu puteam 
sa-1 luam cu noi. L-am parasit in valea Calagioaiei si nu stim ce si fasir 

— Eu sim frate cela mic ! Ei atuncea se mirara, de unde atita bogatie 
pe capul lui. 

— Nu trebuie sa stiti ! Le raspunse fratele eel mic. Stati, mincati, beti 
cit vreti si sa ghip linga mine. 

Insa dracu baga colacu. Degeaba-si pne capul in poalele ma-si, ca tot 
rastoarna carele cu coada. Asa si ei, nici una, nici alta, sa afle cum s-a 
imbogatit frate-su: 

— Nu, nu raminem ! Vrem sa ne spui stina di unde rise- si tu vutia 
cesta, ca si noi voem. 

— Nu poci, nu poci, ca e rau de voi a spune adevarul. 

— De nu spui, noi te omorim pe tine, zisera cei doi frati mai mari. 

274 



— La moara lui Seban le aflai parali. De vreti duceti-va sa dati de rau. 
Cei doi frati se sculara si se dusera la moara lui Seban. Intrara in moara si 
ubidira ca sa afle banii si sa se imbogateasca ca si fratele eel mic. Ramasera 
acolo sa doarma peste noapte. Peste noapte veni iar lisita, lupul si ursoaica 
si incepura sa se plinga ca nu mai gasesc de mincare. 

Lupul o intreba pe lisita: 

— Cum o duci cu puichili? 

— Cind era cocotu pi grinda, o duceam bine. Mincam puichili, iar 
acuma na aflu nimica. Leaga conii de pi mini di mi rup ! 

— Dar tu, lupule? 

— Eu tare rau ! zise lupul. Caum statea Chisem berbece la bilioncu 
Lugopci oi sterpe mincam. Iar acum m-am invatat cu traiul rau si zic ca o 
due bine. 

— Dar tu, ursoane, cum traiesti? o intreba lupul. 

— Pina nu era hanul de la Iavoru din Voinita, mincam niare, pona mi 
saturam si cuma di noua ani caut si nu mai gasesc hrana. 

— Suratelor, zise vulpea : voi nu stiti ca dracu zace-n inima prostului ! 
Sa stiti ca-n seara aceea, cineva a ascultat si de atunci nu mai pica puichili 
dulci. la sa ubidim noi nu ne asculta si acum cineva ! Si plecara sa caute 
prin colturi, prin pod si prin cos. Cind in cos, ursoaica puse laba pe ei si zise: 

— Stati, suratelor, ca aflai cine asculta ! Se napustira peste cei doi frati 
salbaticiunile de-i mincara, se saturara si veselira nevoie mare, ca asa a fost 
de cind lumea: 

Cine e cu mina lunga 
Pierde si ce are-n punga ! 



lint J: - vii'SM •nwviit te'-MiAftr !. :■ ht*tity$rim 



»wwi gains r> 

|ijg'.'rin.ia-*TSk3% -». 




Ill 



BASME DESPRE ANIMALE 



CUM A PACALIT VULPEA LUPUL 



Cica, traia odata, pe cind lupii ai albi, stapini peste o padure mare si 
intunecoasa, o vulpe si un lup. Pe acea vreme vietatile salbatice se adunau 
la sfat in luminisul codrilor si stateau de vorba, facind planuri cui sa-i manince 
pielea, noaptea. 

Lupul, mincase toate lighioanele codrilor si cit pe-aci eria sa-i vie de hac 
si cumetrei vulpe, daca prin istetimea ei nu cuteza sa-1 pacaleasca si sa-si 
lungeasca zilele ! 

Vulpea sa lingusea pe linga lup, laudindu-1 ca este ala voinica, fioroasa 
si face dreptate in padure; adica maninca ce apuca fara de nici o judecata 
si dare de sama. 

Lupul se simtia ingimfat si cind vulpea ii indruga verzi si uscate, isi 
lingea singele de pe mustata si da din coada in semn de prietenie cu vulpea. 

Intr-o zi, dupa o iarna grea, cind inca nu-si schimbase parul, lupul, 
lihnit de foame, abia apucase sa iese din birlog, vru sa fure o oaie, insa 
niste cini ciobanesti il scarmanara bine, jumulindu-i o parte din piele. Abia 
tirindu-se la culcus, vulpea il auzi schincind prin tufani si vaitindu-se ca pe 
patul mortii. Se apropie de lup si tremurind de frica ii zise: 

— Buna ziua, cumetre ! 

— Multamesc, cumatra vulpe, bine-ai venit la birlogul meu. Si fu gata 
s-o sfisie pe vulpe de foamea ce-1 chinuia. Dar vulpea, sireata cum este de 
felul ei, ii ghici gindul si i-o lua inainte zicind: 

— Cumetre, am auzit ca ai cazut la pat si tare m-am intristat, de aia 
ti-am adus un cotoi de gaina sa-ti mai vina puterile la loc. 

— Da-1 incoa mai fuga, zise lupul, apoi o privi induiosat de grija ce i-o 
poarta vulpea, iar din ochi ii scSparau schintei de foame, incit pe loc inghiti 
hartanul, jupuit de carne cu bagare de sama de cumatra. 

— Cumetre, am venit si cu o veste buna si vreau sa-p indulcesc inima. 
Asculta, i|i spun o taina mare. Desara este nunta la un om bogat in sat 
si eu vreau cu viclesugurile mele in timp ce joaca ora sa le mincam toate 
somoldoacele din stome. $tii, eu am vazut ca au taiat numai boboci de-ai 
grasi, asa cum If i place. Lupului ii lasa gura apa, apoi cu o laba se sterse 
pe la bot si raspunse: 

— Daca e vorba de boboci grasi, hai sa ne grabim, ca vezi soarele este 
la scapatat ! Abia acuma imi dau sama cit de buna esti cu mine, am sa-ti port 
toata viafa recunostin|a, si-mi voi infige coltii in orice vrajmas care nu-ti va 
da pace ! Tu-mi esti o adevarata prietena. 

279 



— Sa mergem, cumetre, si sa fii cu bagare de sama sa faci tot ce voi 
zice eu ca doar ma stii cit de priceputa sint in viclesuguri si injelatorii. 

$i ca doi frati de cruce, lupul si vulpea o pornira: 

Pitis, pitis, 

Din tufis, 

Prin alunis, 

De ajunsera-n Cornis ! 

Cind pe furis, 

Cind pe ocolis, 

Cam pe-nserat 

Ajunsera-n sat ! 

Se strecurara pe linga garduri, prin gradini, coseri, babe si muieri si 
ajunsera la casa cu nunta. Cine-i vedea, credea ca sint cini si nu-i alunga. 

Se pitulara prin spatele casei si poposira linga un sopron. Se auzea cin- 
tecul lautarilor si ii imbia un miros de carne de oaie si purcel fript. 

Sarira pe sopronul scund si de aci hop, sus pe casa. Acuma erau 
aproape de cosul casei pe care se ridicau spre cer mirosurile ispititoare de 
bunatati. 

— Stii ce e, cumetre, zise vulpea, acuma este timpul sa vedem ce sa 
petrece in ogeacul casei. Hai sa privim jos prin cosul casei, ca-mi vine sa lesin 
din miroasele fiipturilor si este vremea sa ne cam grabim. 

Lupul, cum auzi, zis si facut se lipi de cosul casei simtind tot mai 
bine mirosul de berbece si perisoare. Sa lingea pe bot si-i curgeau balele, ca-i 
lasa gura apa, apoi zise catre vulpe: 

— Cumatra, te rog, sa ne grabim otira ca simt cum ma apuca ametelile 
si vreau sa ma vad odata satul ! 

— Bine frate, ai putina rabdare numai aseaza-te propta si tine-te bine 
de cosul casei sa vad eu unde joaca hora si precum e rinduita mincarea ? 

Lupul cuprinse cu labele dinainte cosul, iar vulpea i se sui in circa si 
privi in jos. Pe linga foe, erau asezate numai oale cu carne, iar ora se juca de 
scaparau schintei din opincile nuntasilor. 

— Cumetre, e minune mare pe linga foe, numai stome cu carne de oi 
si berbeci, care mai pline, care mai goale si in vatra focului un purcel. 

— Da-te putin mai jos, cumetre lup, sa vedem ieste vrun cocos in oala? 
Lupul se lasa putin in jos cu labele si cazu peste oale, stomele ale mari 

sa rasturnara, nuntasii se sprijinira de spaima care incotro gindeau ca a inceput 
sa ploaie cu lupi. Vulpea daca a vazut s-a lasat incet in jos, a insfacat o gaina 
din tipsie si dusa a fost in tufa. Dupa ce a mincat gaina, s-a sters pe bot cu 
labuta si s-a dus la cumatrul lup: 

— Bine, cumetre, sa poate una ca asta, sa ma lasi singura sa ma bat 
cu o nunta intreaga? Vezi, ieu te-am asteptat ca poate aimindoi dam o raita 
pin oalele si stomele nuntasilor. Hei, ce pacat ca te-ai grabit si ai luat-o la 
sanatoasa in vizurina. 

— Nu stiu, cumatra vulpe, eu zic asa ca mi s-a parut ca eu am aluneca t 
pe cos in oalele cu perisoare si nu tu m-ai impins. 

— Doamne fereste, la ce te poti gindi; nu e pacat de Dumnezau sa crezi 
ca eu sint in stare de o asa mirsevie? Eu care ma gindeam sa pornim si 
noi ca boierii la agelic sa ne ierte si noua Dumnezau pacatele ! Sa nu mai 
spui una ca asta ca ma arunc in vagauna asta de-mi fac de cap ! 

280 



— Doamne, cumatra, asa mi-a venit mie pe limba, da jur ca n-am sa 
mai cred ca esti sireata ca alelante vulpicele. O sa facem minuni pe socacele 
astea dupa iezi si gaini. 



CAPRA SI LUPUL 



Cica odata un lup s-a abatut pe linga o tirla si vazind niste capre grama- 
dite culcate, s-a repezit la una din margine. 

Capra, speriata, ca sa scape, a zis lupului: 

— Lupule, uita-te ce slaba sint, numai osul si pielea pe mine ! Lasa-ma 
pina la toamna sa traiesc si sa ma hranesc bine, cind ma voi ingrasa, atunci sa 
vii sa te saturi din carnea si blana mea. La aceste vorbe lupul ramase pe 
ginduri si vazind capra cu oasele iesite de slaba ce era, ii zise: 

— Bine, caprita, dar cum am sa pot eu afla ca tu esti aceea cu care 
ne-am inteles ! 

— Sa ma strigi tare pe nume: „Pasarica" ! 

— Bine, dar sa nu uiti cum te cheama si pleca lupul multumit ca la 
toamna va avea ceva gras de mincat. 

Veni timpul si se apropie de cirdul de capre, care dormeau in tirla 
lor. Lupul striga: 

— „Pasarico", iesi grasuto sa te mine, 
Ca eu, draga, lupul sint ! 

Capra care se furisase in mijlocul celorlalte capre, dupa patania din 
vara ii raspunsa: 

— Pasarica mi-a zburat, 
Iar lupul s-a saturat: 

Sa nu strig acu ciobanu, 

Sa te-omoare cu toiagu ? ! 

Lupu, auzind acestea de frica ciobanului si de minie ca a fost pacalit 
de capra, pusa coada-ntre picioare si isi vazu de meserie in codru, lasind 
caprele-n pace. 



STAN FLUERATORUL 



A fost odata un pescar pe care-1 chema Stan Fluieratorul, ce facea negot 
cu peste. Intr-o zi, mergind el cu o caruta de peste la tirg, in drum a vazut 
o vulpe moarta. Isi zise: 

— Ce mai blana am sa fac nevestii din tine, vulpe. O ia si o arunca 
in caruta. Pe drum, vulpea care se prefacuse moarta, a aruncat tot pestele 
pe drum, apoi a sarit din caruta, 1-a adunat si dusa a fost in vizurina ei ! 

Cind Stan ajunge la tirg, ia pestele de unde nu-i. Nici peste, nici vulpe. 

Si-a inchipuit ca vulpea i-a facut-o ! Ca sa se razbune pe vulpe, a pre- 
gatit un ospat mare, cu toate bunatatile si a chemat la ospat pe urs, pe lup, 

281 



pe iepure si pe vulpe. Inainte, omul nostru astemuse pe jos foi de lipan si a 
intins masa. 

Dupa ce ursul, lupul, iepurele si vulpea au venit, i-a ospatat bine si 
apoi i-a poftit sa se culce. Inainte de culcare a facut cu ei un legamint. 

Cel care peste noapte va murdari covoarele, va fi vai de pielea lui, va 
face blana din ea. 

Dupa ce au adormit, fiindca erau si putin chercheliti, Stan Fluieratorul, 
ca sa-si razbune pe vulpe, a facut terci din tarite de griu si a turnat pe 
covor la fiecare la fund, iar la vulpe i-a legat de coada un mestecau. Cind s-a 
trezit intii ursul, a zis catre lup: 

— Frate lup, eu am murdarit covorul ! 
Lupul s-a pipait si el la fund si a zis: 

— Si eu, frate ursule ! 
Atunci lupul intreba: 

— Dar tu, frate urechila, ce ai facut? 
Urechila spuse: 

— Si eu, frate lupule, am murdarit covorul si m-am murdarit si pe mine. 
Atunci iepurele a zis si el c3tre vulpe: 

— Dar tu, cumatra vulpe, ce-ai facut? 
Vulpea s-a pipait si ea la fund si a zis: 

— Ei, eu m-am murdarit si am murdarit covorul, si matu mi-a iesit ! 
Atunci, ei au zis: 

— Hai sa fugim sa nu ne vada Stan, ca ne ia pielea si ne-o face cojoc. 
Cind s-au sculat sa fuga, Stan Fluieratorul ii simti, fiindca nu dormise 

si statuse la pinda. 

Cind au luat-o la fuga, Stan pune mina pe vulpe care nu putea fugi 
din pricina mestecaului; pe care Stan o jupui si pielea o facu blana, asa 
cum spusese cind o gasise pe drum. 



ARICIUL SI VULPEA 



Odata, pe culmea unui deal acoperit cu vii si paduri de stejar, traia 
un arici, cuminte si sfiicios, care-si vedea de treburile lui, pitulat pe dupa 
tufisuri, pindind vreun sarpe sa-i suceasca capul si era micut cit un ghem, 
ca n-ai fi dat doi bani pe el. 

Ceilalti arici se mai adunau la sfat, se mai certau pentru cite o ghinda, 
da asta sta deoparte §i privea ca un filozof fara sa zica o vorba. 

Intr-un tufis din apropiere, puiasa o vulpe vreo cinci pui. Aricii dadura 
veste peste plai si prin vai si se ospatara cu puii vulpii in timp ce ea tinea 
cu tot dinadinsul sa-i vie la un cocos fanps de prin ;arini de hac. Cind veni 
vulpea cu cocosul, ia puii de unde nu-s ! Ii mincara o droaie de arici, nebu- 
natici si indrazneti de mama focului ! 

Vulpea s-aseza pe coada in fata cirtogului si de mila puilor sa pusa 
pe plins, chemind toate alele padurii sa vie sa vada napasta si sa se ospSteze 
la pomana pe care o facea pentru sufletul puisorilor ei. 

Si, in citeva clipe, in luminisul padurii venira la casa vulpii: lupi, ursi, 
vulturi, arici si alte jivine salbatice. 

282 



— Vaij suratelor, v-am chemat sa va ospatap la pomana puisorilor mei. 
I-o fi mincat si pe ei vreunul din vecinii mei ! Saracii de ei, nu-mi pare rau 
decit de pielea lor ca putea vrun om sarac, mine-poimine sa-si faca vrun cojoc, 
da incolo nici nu-mi pasa de ei ! Bine a facut cine i-a mincat, ca de nenumarate 
ori le-am spus: stap ma dolofanilor pe linga cirtog, punep-va lacat la gura 
si nu chiraip cind trece vreo aia strina prin tufa ! Mai ogoip-va, ma neastimpa- 
raplor, ca vad ca ati capatat aripi si api prins gust la carnea de gaina? De aia 
zic, iar sa-i multamesc cumetrei sau cumetrelor care le-a venit de hac si m-au 
scapat de pirlitii aia de copii. Pai cum sa nu li sa-ntimple, fa, rau, cind o 
luasera razna prin cringuri lacomi dupa oratanii 1 

Daca as sti cine le-a facut de petrecanie, le-as da cocosul asta intreg sa-1 
imbuce ! 

Aricii, cum auzira, dadura cu bita-n balta, incit top se repezira la vulpe 
spunindu-i : 

— Cumatra, eu am mincat jumatate dintr-un puisor de vulpe. 

— Tie iti dau din cocos zise vulpea. 

— Eu am mincat unul intreg, zise altul. 

— Iti dau eel mai mare ciolan, sa stii ! 

— Ba eu am mincat din toti cite ceva, crezind c-oi da peste vreunul sa 
nu-i puta carnea. 

— Tie iti dau intregul cocos. 

— Suratelor, zise vulpea, dap-mi voie daca-i asa sa facem o hora zdra- 
vana si sa ne veselim, ca am mare bucurie si fericire, fiindca vecinii mei aricii 
mi-au facut un bine, cum nu se poate banui. Si in loc sa plingem, sa ne veselim. 
Hai sa-i dam drumul la un sir sa se cutremure pamintul ! Si unde incepura sa 
cinte pasarile, greierii, broastele sa tie isonul, iar veveritele spinzurate pe 
crengi se inginau de se inveselea toata padurea si sareau schintei din picioarele 
ursilor, lupilor, iepurilor si alorlalpi viezuri. Da printre ei tantosi darimau pamin- 
tul sub picioare aricii, amestecap printre jivine. Da focul sa-ncinta si cum 
sareau asa in nestire, mai calcau pe cite un arici. Ariciul zicea: Chiuu ! Da 
lupul ori ursul offf ! fiindca din picior ii cura singe. La un timp vulpea se vazu 
jucind singura fiindca toate alele isi sugeau singele ce le cura din labe, iar 
aricii sa vaitau de spinare. Top" se vaitau care pe unde putea, numai sireata 
vulpe ridea pe sub mustata. 

— Vai, dragii mei, nu va plingep, nu va olicaip, nu va tavalip si mai 
bine sa va ducep fiecare la birlogul vostru si cind o sa ne simpm bine, iar 
am sa va chem eu si atunci o sa facem un zaiafet sa se duca pomina peste 
noua tari si mari. Da sa ramina numai aricii, ca-i vad tare zbirlip si suparati 
si as avea dorinta sa le mai inveselesc inima. 

— La buna vedere, cumatra, zisera alele padurii si se afundara in codri, 
Iingindu-si labele pline de singe. 

— Sa venip cu voie buna, suratelor si s-avep cale usoara zise vulpea. 
Aricii se ingramadira pe linga vulpe dornici sa se ospateze cu vulpea 

din ciolanele cocosului pe care vulpea il pnea in gura. Apoi prefacuta le zise : 

— Aricilor si aricioaicilor, ia intindep fa un dans colea pe iarba verde 
si ca sa ne inveselim sa ne jucam de-a pitisul. Eu ma due dupa un tir$og, 
chem pe unul din voi, il pitul si cind 1-oi chema pe-al doilea, el vine sa-1 
cate. Daca-1 gaseste primeste un somoldoc mare din cocos, daca nu-1 gaseste, 
primeste rabdafi prajite. 

283 



ja 



— Biine ! biine ! hai sa incepem jocul zisera intr-un glas aricii. Numai 
unul sta deoparte tacut §i moracanos. Jccul incepu. Vulpea se pitula dupa 
un tufan de un stat de om si zise: 

| Arid pogonici. 
Vino, frate,-aici, 
Treci-n ascunzis, 
Mergi rostogolis, 
Te plimbi p-ici, 
Pin alunis; 
Sa crape de ciuda 
Cin' nu-ti da de urma, 
Dar care v-a da, 
Cocos va minca ! 

Un arid mai iut' si indraznet: ti^ti ! tisti ! si ajunse la vulpe. Vulpea 
ii zise: fa-te ca te chirai, o data de doua ori, da nu cere ajutor si pierde-te 
printre tufe. Atunci vulpea apnea pe arici de cap ii zdrobi creierii si-1 arunca 
mort intr-un tirsog. 

Pe urma enema pe-al doilea arici din nou zise: 

Airici pogonici, 
Iar da-te pitis, 
Colea in tuns, 
Pe frate-tu gasisi ! 

Ariciul, cum venea, vulpea il apuca de cap, tipa o data, da cu el de 
copac si-1 arunca mort in tufa, lingindu-se de singe ca aricii o intepau cit 
puteau pina-i omora. 

Asa-i omori vulpea pe toti aricii, de mai ramasese doi arici. Un arici 
si o aricioaica. Ariciul mai cuminteii zise luisora-sa: fa, fetito, nu avea incre- 
dere in vulpe, bag de seama ca toti am tabarit la vulpe ca furnicile la stejar 
§i pot sa-ti jur ca dupa cum nu vei gasi iepuri in biserica, nici pe fratiorii 
nostri n-ai sa-i mai gasesti in viata. Tu nu vezi ca asta este o vulpe batrina 
unsa cu toate unsorile? Apoi vorba aia, de mincinoasa ce este: 

Purecele cind i-o place, 
Cit un elefant mi-1 face. 

Pacat ca voi credeti in vicleniile ei si pe toti o sa va potcoveasca de o 
s-o pomenip pe lumea ailalta ! 

In timpul asta vulpea striga aricioaica. Ea merse cu bagare de seama 
si cind fu gata vulpea s-o prinda de cap, aricioaica pac- si trase capacul de 
tepi peste ea. Vulpea, minioasa, ii da ocol si nu mai stia ce viclenii sa mai 
scorneasca sa-nsele ariciul. Intoarse spatele, ridica coada si-i dadu drumu 
la apa calda pe aricioaica. Aricioaica, rabda apa calda si sarata, insa nu se lasa I 
Daca vazu ca n-are ce-i face impinse gogoloiul de arici pe coasta-n vale intr-un 
piriu, aici aricioaica simtind cum se duce pe girla, vru sa-si vada moartea 
cu ochii, si cum scoase capul de la adapost, vulpea, hat ! si-i zdrobi capul 
sarmanei. Pe urma, se duse si la eel din urma arici, incepind a striga: 

— Mai arici, pogonici, 
Vino, tirisi, grapisi, 
Uitati fratii toti aid, 
Pitulati prin tufis ! 

284 



Iar ariciul eel maruntel si cuminte ii raspunse: 

— Vulpe, esti mare vicleana, 
De n-ai pe lume sama; 
Cu mine ai gresit-o, 
Nasica ti-ai gasit-o. 
Cind ciinii vegheaza, 
Lupii nu cuteaza, 
Vezi-ti de gainarii, 
Si lasa-ma-n pustii. 

Da vulpea daca vazu ca are de-a face cu un arid pe care nu-1 poate 
insela, rinji catre airici si incepu sa indruge cai verzi pe pereti. Da din tot ce 
spunea, ariciul nimic nu credea, pe o ureche ii intra si pe alta ii iesea, 

Ariciul, vazind ca vulpea se straduieste pe ocolite sa-1 insele, zise: 

— Cumatra, Iasa-te pagubasa, ca niciodata n-ai sa poti sa faci din cal 
magar. 

— Ai dreptate, cumatra, vad ca de aici inainte cu dumneata n-o sa mai 
fac eu boi baltati si desi boul cu bivolul nu se potrivesc la jug, eu iti cricesc 
sa nm prieteni ! 

— Mie imi place sa fiu prietena cu toate alele, in afara de cele lacome. 
Dar daca zici, hai sa rim, raspunse ariciul. 

— ^Drept multamire, eu te poftesc sa mincam struguri abia pirguiti in 
via unui popa colea pe crestetul dealului. 

— Merg cu tine, cumatra, cu invoiala ca sa nu mai incerci sa ma potco- 
vesti. Si plecara la vie. 

Mergind asa pe drum, vulpea inainte si ariciul pe urma, vulpea intreba 
pe arici: 

— Ariciule, vad ca te tragi la urma, fugi de mine ca dracul de tamiie, 
spune-mi drept cite minciuni stii tu? 

— Iar umbli cu soalda. Pai stiu numai trei. Da tu cite stii? 

— Eu stiu atitea ca ai umple un car, o traista si un sac si tot nu ar fi 
adunate laolalta toate. 

— Ei, pai de aia esti mestera sa tragi sforile. 

— Iar tu cu trei minciuni ai sa mori de foame, asta s-o stii de la mine, 
ca lumea traieste din minciuni. Eu sint gata sa-ji vind citeva minciuni. 

— Taca-ti gaita, cumatra, degeaba-mi descinti, ca eu ma mul^umesc 
cu ce am invatat de la parintii mei, n-am trebuinta de invatatura de la straini. 
Stiu ca tu in gaina vecinului vezi o curca. Mai bine sa mergem la via popii. 

— Sa mergem, cumatra, daca n-avem altceva de facut si au trecut prin 
tarini oprindu-se in marginea viei. In capatul ei era un alingari cu boji si 
ierburi. Vulpea pitis inainta, iar ariciul urmind-o incet, incetisor. Mincara ei 
bine la viala, braojhina, tita oii, coarna, tamiioasa si alte soiuri de struguri de 
li se umflase burta ca cimpoiul. 

Cind sa piece, vulpea cazu jos intr-o fintina. Se uita in sus la arici 
plingind si rugindu-1: 

— A-iciule, spune-mi o jminciuna si scapa-ma de la moarte. Ca ma 
omoara popa. 

— Nu pot, cumatra, ca daca-t.i spun o minciuna, mai ramin cu doui 
si atunci ce ma fac, nu am decit sa mor daca-n lumea asta nu se poate trai 

285 



decit din minciuna. Tu stii destule, scoate una din carul tau si scapa-ti blana 
de la argasala. 

— Cumatre, nu e vreme de gluma, rfi cer numa o minciuna sa-mi spui 
si ca o roaba te-oi asculta toata viafa, numai scapa-ma din miinile popii. 

— Prefa-te ca esti moarta. Popa o sa te vada asa cum mirosi ca dracu, 
o sa te arunce afara din groapa, atunci tu s-o iei fuga prin alunis, pina-n 
virful din grindis. 

Cind veni popa, privi in fintina si vazu vulpea moarta. Se scobori la 
ea si dupa ce o masura cu luare-aminte, isi didu seama ca e moarta, o lua 
de picioarele de dinapoi si o arunca de-azvirlita afara, zicind: 

— Ei cumatra, ti-am facut facerea, vezi asa e cind taica popa vegheaza, 
nimenea nu cuteaza ! O sa fac un cojoc pentru coana preoteasa sa se mire 
intreg satul ! Dar cind ajunse la baza fintinii, vazu vulpea cum se grabeste 
spre padure. 

Aaa, vicleano, bata-te Dumnezeu, ma inselasi ! Imi cazi tu al'data la 
mina. De vie am sa te jupoi, ca-mi prapadisi averea, pacatoaso. 

Al'data, iar vine vulpea cu ariciul sa manince struguri pe ales. Mincara 
ce mincara ?i cind sa piece, ghinionul vulpei sa cada iar intr-o capcana facuta 
anume de popa. 

— Aoleo, cumatre m-am dus pe apa simbetei, de-acum nu mai am sea- 
pare, mai spune-mi o minciuna ca mor aici cu zile §i e pacat, ca nimanui nici 
eel mai mic rau n-am facut. 

— Nu pot, cumatra, ca mai ramin cu o singura minciuna si cu asta 
n-am sa pot trai o viafa intreaga. Da nu fi zgircita dezleaga disagii tai cu 
minciuni si scapa-te de la greaua osinda. 

— Ajuta-ma, cumetre arici, ca ce-mi vei cere aceea iti voi darui. 
Spune-mi inca o minciuna si scapa-ma te rog ! 

— Baga de seama, de data asta popa n-are sa te arunce afara. Te prefaci 
ca esti moarta. Popa are sa-ti lege picioarele. Te va duce acasa si te va arunca 
intr-o soba, unde copiii iti vor dezlega picioarele. Tu sa fugi, nu prin fata, 
ci prin sobele din dos, d are niste cgtele afurisite si te jumol de piele. Si abia 
sfirsi vorba si taica popa fu la gura groapei. Cind o vazu, isi mingiie barba 
de bucurie. 

— Pacatoaso, tot am pus eu mina pe tine. Vezi daca umbli la secerat pe 
unde n-ai semanat ! De-acum nu mai scapi, ca o sa te leg eu zdravan. N-o 
sa-ti mai mearga cu inselStoriile. Iti pun eu pielea la murat ! 

Dupa ce-i lega picioarele, o arunca afara, o lua pe bat si o dusa acasa 
la preoteasS. O arunca jos pe podea. Tofi se bucurau mingiindu-i blana. Copiii 
insS n-au de lucru, ii dezleaga nojita si vulpea ti^ti, peste fereastra la sana- 
toasa prin garduri si ograzi, urmarita de o gramadS de ciini de asurzise maha- 
laua cu latratul. 

Pina aci ii merseserg vulpii toate ca pe sfoara. Da baga de seama ariciul 
ca vulpea eria cu ochii in patru si tScea ca un tSciune cutrupit cu cenuse in 
vatra focului. Nu-i scotea cu clestele o vorb5 din gur5. 

Veni iar vremea sa piece la via popii. O luara domol pe car are si se 
ospatara cu luare-aminte. Cind sS piece, al naibii ghinion, cazu in fintina sar- 
manul arici. 

— Cumatra vulpe, de doua ori te-am scapat de la moarte spunindu-ti 
doua din cele trei minciuni cu care tr^iesc pe lume. A venit rindul sS-mi spui 

286 



§i tu o minciuna ca sa ma scapi de la hapsinul de popa, care indata ce ma va 
vedea imi va da cu parul in cap, facindu-ma una cu pamintul. 

— Lasa, cumetre arici, ca mai ai o minciuna si o sa scapi cu aia. 

— Bine, cumatra, dar cu ce voi trai pe urma, cind fara minciuna zici 
ca nu se poate trai? 

— Ei lasa, sa ajungi tu acolo, ca te descurci tu, asa-i spuse vulpea. 

— Te laudai ca toata viata ai sa ma asculti ca o roaba si acuma nu-ti 
pica o lacrima pentru viata mea ! 

— Cumatre, nu-ti pierde firea, ca toate de sus sint lasate, ca nu e varza 
sa nu se roaza. Toti la urma urmei o sa pierim. 

In acest timp se auzea popa injurind si biestemind ca iar ariciul si vulpea 
1-a pagubit. 

Atunci ariciului ii trece prin minte ca un fulger a treia minciuna si zice 
cumetrei : 

— Apleaca-te, scumpa mea, sa ne sarutam si sa facem iertaciunea, ca sa 
mor cu inima impacata ca nu esti suparata pe mine. Vulpea, aplecindu-se sa 
fie sarutata, raspunse: 

— Ramii cu bine, cumatre, si pe lumea cealalta sa-ti fie calea cutrupita 
cu flori si struguri din via popii. 

In clipa aia, ariciu prefacindu-se c-o saruta, o apuca pe vulpe de bot 
cu dintii §i vulpea de durere sari in sus, din fuga dindu-1 pe taica popa cu 
cracii-n sus. Taica popa buimacit crezu ca vulpea ii fura de-acum strugurii 
cu cosuletul. 

— A, fa, ca|a ! Pina ieri ma furai de una, da acusi imi cari strugurii cu 
tirna. Vulpea, neputindu-i raspunde ii raspunde ariciul din fuga: 

— Ei, taica popo, cind pe lup de git 1-apuca, iar pe pore de bot, nu mai 
are scapare. 



stApInul zgIrcit $i mAgarul 



Cica a fost odata un stapin zgircit, care avea un magar. 

Stapinul mergea cu m^garul la tirg carindu-si in fiecare zi marfurile si 
avea mari foloase de pe urma dobitocului. 

Cind ajungea acasa, magarul ii cerea stapinului sa-i dea otira demin- 
care, ca nu mai poate de foame. 

Stapinul, care tinea cu orice chip a se imbogati de pe spinarea maga- 
rului, nu-i da nici zob si nici fin, si tinea magarul numai cu paie, astca 
fiind mai ieftine. 

Magarul, care simtea ca i se apropie sfirsitul, slabindu-i puterile, isi 
ruga stapinul sa-i dea si fin, nu numai paie, daca doreste sa-i mai fie 
de folcs. 

Auzind stapinul acestea, se gindi s5 mearga la oras si sa cumpere maga- 
rului ochelari de culoare verde. Si de aci inainte ori de cite ori ii da maga- 
rului paie, ii aseza cu luare-aminte ochelarii, iar magarul minca cu pofta cind 
vedea ca stapinul ii da fin. 

Cind intra stapinul in grajd, isi imbia animalul, zicindu-i: 

— Magarule, minca fin, 

287 



De la bunul tau stapin ! 

Silindu-si magarul la poveri grele, sarmanul; dobitoc isi lasa odata sta- 
pinul chiar la mijlocul drumului cu marfa, cazu jos si muri. 

II plinse atunci stapinul, dar ce folos ca-i ramasesera claile de fin nein- 
cepute, ca magarul nu mai era chip de inviat. 

Si asa pieri si ast magar, ca si alti multi magari, care cred in spusele 
stapinului si nu stiu ca eel ce asculta la minciunile stapinului, e ca eel ce 
paste la vinturi. 



INTELEPCIUNEA URSULUI 



Undeva, intr-un sat departe la munte, traia un mester lemnar. Cum 
era de felul lui sarac, se hranea din ce cistiga cu chisaru, cu toporul si cu 
firizul, era azi aici, miine colea. Lucra din sat in sat si era multumit de cele 
ce agonisea. Sara se-ntorcea sa doarma la casa lui. Odata, pe cind se-ntorcea 
el sa doarma, venind de la lucru, ii iesira-nainte o gramada de lupi. Lupii 
adunati in haita, urlau de infiorau pamintul ! Lemnarul cum zari lupii, de 
frica fugi si se urea intr-un copac mare stufos. Ca maistor ce era, avea la 
el fel de fel de fterotenii : chisar, firiz, barda si altele. Lupii lihniti de foame 
cum il vad se reped la el, dar n-au ce-i face decit sa dea ocol copacului. 

Omul, de frica, dete sa se suie mai sus pe virf, sa fie mai sigur ca acolo 
nu-1 ajung lupii, asa isi facu el socoteala. Cum incerca sa urce mai sus, simti 
ca cineva il impinge cu palma-n cap sS stea pe loc. Mirat si speriat privi-n 
sus sa vada ce este. Cind colo, in copac, deasupra de el, un urs mare cit un 
bivol ! Cum privea ursul, ursul ii punea mina-n cap si-1 indesa-n jos ! Lupii 
tot cautau pe sub copaci sa dea de om sa-1 manince, dar nu-1 gaseau. Cind 
il vazura, sus, buluc pe linga copac. El iar se uita la urs, ursul din nou il 
indesa-n jos sa nu se miste, ca sa piece lupii. 

Si cum sta asa, nu stia ce sa faca sa scape cu viata. Greu la deal, si 
greu la vale. Sta aci ca-ntre ciocan si nicovala. Daca scapa de la lupi, nu 
scapa de la urs ! Se gindea el. Iar priveste-n sus, doar s-o urea ursul mai sus, 
dar ursul nu vrea si-1 indesa iar cu laba-n jos. 

La urma urmelor puse mina pe firiz si taia creanga pe care sedea ursul 
speriat de lupi. Cum incepu sa risciie, ursul pricepu gindul necurat al omului 
si-1 indesa-ncet cu laba sa-si bage mintile-n cap. In om insa a puiat diavolul, 
el tot riscaie-nainte cu ferestraul pina ce cazu ursul jos in mijlocul lupilor. 
Lupii se napustira pe el si-1 sfisiara-n bucati. Dar daca se saturara, trageau 
nadejde ca si la om o sa-i sparga foalele si o sa se-nfrupte si din camea lui. 
Lupii isi facura artag sub copac si ramasera aci zile si nopti. Omul minca 
scoarfa de pe copac parca era iepure si ca prin minune trecu un calator cu 
ciini si arma pe linga copac. De foame si de sete, abia-i putu cere ajutor. 
Calatorul, dupa ce asculta intimplarea, il mustra zicindu-i: 

— Omule, la nevoie si fiarele se-mprietenesc cu omul ca sa scape cu 
via|a. Ursul este un animal cuminte si aici mai intelept ca omul s-a dovedit. 

Daca ascultai de urs, lupii plecau si voi va vedeati de treaba. Asa, daca 
nu treceam pe aici, iti ramineau oasele insirate prin acest copac. De aia, alta 
data sa nu mai umbli cu*capu-n sac. 

288 




IV 
SNOAVE 



^ 



PACALA si taica popa 



Au fost trei frati surumasi intr-un catun si nu aveau nici de mincare, 
nici de purtare. 

Cel mai mare zise catre fratii cei mici: 

— Fratilor, sa ne ducem si sa ubidim de lucru ca lesinam de foame si 
murim de frig in ciolanele goale. 

— Bine, sa ne grabim, zisera ceilalti doi. 

Isi luara traista si cicmagu si fiecare o apuca pe unde le taie capul. 
Cel mare merse, merse si ajunse la un catun si dete de un popa. 

— Ce ubidesti, feciorule, prin catunul nostru? 

— De lucru, raspunse baiatul. 

— Dar stii sa pasti oi? 

— Stiu ! 

— Atunci sa ne ogodim si cit ceri? 

— Eu nu ma tocmesc, ci ma bag argat pe degeaba. 

— Cum pe gratis? 

— Da, pe gratis ! Numai una sa ne invoim, cine se imserina sa-i scoatem 
o talpa de opinca din spate, fara suparare. 

Asa se invoira si dimineaja, popa-1 scula cu noaptea-n cap, zicindu-i: 

— Hai, feciorule, ca turma e mare si zbiara oile de foame. Scoate oile 
din tare si sa le duci cintindu-le si jucindu-le in virful muntelui. 

— Am sa le due, parinte, raspunse feciorul, sa le satur ! 

Ajunse cu turma fn munte, le inchise in strunga si le frinse cite un 
picior la fiecare, lasindu-le sa schioapete. Se apuca sa manince mamaliga cu 
brinza si ceapa dupa care se culca la umbra bradului. Cind se lasa seara, lua 
oile si le mina la popa acasa. Cind il vazu popa cu oile flaminde si schioapete 
se rasti la sluga, de parca intrasera toti dracii in el. 

— De ce schioapata oile, baiete? De aia te hranesc si imbrac sa ma sara- 
cesti? Si incepu popa sa se vaite §i sa ofteze de ciuda si mihnire mare. Dar 
feciorul, vazindu-1 asa-i zise: 

— Cum, parinte, te inveninasi pe mine? Nu dumneata ai zis sa merg 
cu oile jucind si cintind? lata, toate oile joaca-n trei picioare. Nu-ti place? 

— Ba-mi place, cum sa nu ! 

Ce se vorbi el cu preoteasa sa nu-1 mai trimita cu oile, ci cu porcii. 
In zori il scula iar: 

291 



— Desteapta-te, feciorule, ca azi ai sa te duci sa pasti porcii la munte 
la jir si la ghinda si rizind sa aduci porcii acasa ca nu-ti mai dau mincare. 

Cum ajunsa in munte, inchisa porcii intr-o pestera, se puse pe mincare 
de coricove si se odihni la umbra. Cind se scula lua cutitul si taie gingia de 
jos de la fiecare pore, facu o friptura si se satura. 

Mergind el spre catun cu porcii, lumea se crucea si se mira cum se 
face ca toti porcii merg rizind. Cind la poarta-1 astepta popa. Vazindu-si 
porcii-i zise: 

— Ce le facusi, mai baiete, de-i cisnovisi, si-i cebaluisi ca dracu. 

— Asa cum ati poruncit, parinte, am sosit cu porcii rizind ! 

— Of ! of ! of ! ma bagi de viu in pamint ! 

— Cum sfinjia-ta, te inveninasi? 

— Da de unde ! Nu e nici o suparare, ii raspunse prefacut popa. 
Se duse in casa la preoteasa vaitindu-se: 

— Vai de mine, muiere, ce ne facem ? Asta nu numai ca tunde, vorba 
aia oaia, dar ii ia si pielea ! Ne-am dus pe copca, sa stii ! 

— Asta-ai vrut-o tu, omule, de-ai suit pe dracu pe casa. 
Stau in loc si ma gindasc cum o s-o mai nimeresc ! 

— Hai sa-i scriem o scrisoare sa piece, sa fuga din casa noastra. Si-i 
scrie asa: 

— Scriu la tine, 

Vai de mine ! 

Cind ii vedea slova mea, 

Sa fugi incotro-i putea ! 
Fecioru-i scrise si el pe use: 
— Usa-i a mea, 

Casa-i a ta ! 

Pleaca sfinpa-ta, 

Ca e vai de steaua ta ! 
Daca vazura, ce vazura, se hotarira sa-si ia lumea-n cap si sa piece 
din casS ! 

— Sa plecam, popo, ca parca ai avut mintea-n calciie cind 1-ai luat 
sluga pe Pacala. Ma prostule, tu nu vezi ca asta te scapa din foe si te 
baga-n lac ? ! 

— Atunci sa fugim, preoteasa, sa scapam macar nejupuiti de vii. 

Isi adunara toate boarfele in doi saci mari si la cintatul cocosilor fugira 
cu voia lui Dumnezeu, unde-o da sorocu si norocu. Pacala auzi tot ce prega- 
teau pe sub ascuns stapinii si inainte de cintatul cocosilor arunca partalele 
afara si intra el in sac. Cum cintara cocosii, ridicara sacii pe magar si se 
dusera in lume. 

— Iaca, ma popo, ce-mi facusi, plecaram de la moara la risnita; se vede 
c-o sa-ti fie de cap. 

— Mai lasa-te de blesteme, ca dam la belele, preoteasa, ii zise popa. 
Mai bine roaga-te lui Dumnezeu pentru oricine, sa-ti dea si tie bine ! Dar 
preoteasa da tot inainte cu ocari si sudalme de innebuni pe popa. $i asa 
mergind in nestire detera de un pacurar cu o turma mare de oi si niste ciini rai. 

Ciinii, cind vazura magarul, se luara dupa el. Magarul se sperie de 
ciini si o lua la fuga pina se rasturna samarul de pe el de si dusa de-a berbe- 
leacul la vale. 



292 



Pe Pacala, mai de voie, mai de nevoie, il podidi lipsa si din sac incepu 
sa curga unt. 

Cind vazu preoteasa curgind unt din sac, ii zise: 

,,Cinge barba, parinte, ca s-a spart oala de unt si nu mai ramine". 
Popa intinsa barba si o muie cu unt: 

Dupa o asa nefericita intimplare, iar cu samarul sus pe magar si zi-i 
inainte ! Lui Pacala ii venira alte nevoi si incepu sa vorbeasca singur ca 
nebunii: 

Parinte, parinte ! 
Cu un pic de minte ! 
Mult e pin' la rai, 
Lunga-i calea, vai ! 
Dar pina la iad, 
E numai un gard ! 
$i ala-i tot spart, 
Hai acolo-ndat ! 

Cind auzi popa asemenea cuvinte, crezu ca e vreun sfint care-1 cunoaste 
si i-a intrat in sac ! Isi netezi barba, graindu-i : 

— Cum este, doamne sfintule, acolo? 

— Un sfint sfintulet, 

Din fire glumet ! 
Popa, cind auzi, opri magarul si cobori samarul. Cind dezlega sacul 
vazu capul lui Pacala si cazu jos lesinat: 

— Vai, vai, vai ! 

Dupa cine dai ! 
Dupa necuratu, 
§i dupa spurcatu ! 

— Cum parinte, te inveninasi? 

— Aaaa ! cum o sa ma supar, feciorule, abia am asteptat sa te vad ! $i 
dupa asta iar se impacara ! 

Popa se sfatui cu preoteasa sa-i faca de petrecanie noaptea. Mersera 
ei pe inserat si se culcara pe margine de riu cu preoteasa la mijloc, asa cum 
se intelesesera. 

Peste noapte se scula Pacala, puse preoteasa la margine, iar el se culca 
la mijloc. Cind se destepta popa o picni pe preoteasa; preoteasa-1 picni pe 
Pacala care se rostogoli-n apa si se-neca ! 

Bucuros popa ca a scapat de dracu, o misca pe nevasta, zicindu-i: 

— Hai, preoteasa, scoala-te sa fugim, ca ne scaparam de dracu, de porcu 
Sla de Pacala ! Atunci Pacala grai mul|amit : 

— Cum, parinte, ce vorba e asta? 

— Aoleu, preoteasa mea ! si zdup dupa ea, de-i ramasa pe deasupra 
numai potcapul. 

Pacala de pe tarm il privea, suparat ca nu i-a taiat plotoage de opinci 
de pe spinare si mingiind urechile magarului, zise cu glas tare sa-nteleaga 
si asinul: 

„Hehei ! daca ar sti omul, sa creada in Dumnezeu, dar nici pe dracu 
sa nu-1 uite !" 



293 



pAcalA $i popa 



Odata Pacala s-a lasat de leae si de fliailad ce era a pornit-o in lume 
sa se bage argat la vreun bogatas. M;rge el pe un colnic si se intilneste 
asa din intimplare cu un popa. 

— Sarut mina, taica popo ! 

— Sa-mi fii sanatos, baiete, da incotro? 

— Merg in lume, poate gasesc un popa ca inima sa ma ia argat ! 

— Cum te cheama, mai baiete? 

— Nu stiu, dar de cind m-am pornenit, lum:a-mi zice Pacala. 

— Cum, tu esti Pacala? Tu esti ala care ai pacalit toata prostimea si 
vrei si pe mine ? Mi-a spus mie coana preoteasa sa mi feresc de Pacala, doar 
n-or fi intrat diavolii-n mine sa-mi iai mingle si sa te iau argat la curtea 
mea. Du-te, baiete, sanatos, ca desi am nevoie de argat, pe Pacala n-am sa-1 
iau nici in ruptul capului. 

Pacala stie pe ce cale merge taica popa, ii taie calea si iar ii iese inainte. 

— Sarut mina cea sfinta, taica popo, iata ca iar ne intilniram. 

— 'Tu, batu-1-ar crucea, iar mi-a iesit in cale ! Fdgi, mii baiete, fugi, 
ca nu te iau, cu tu esti piaza rea. 

— Bine, parinte, eu ma due, dar va span ca alta sluga n-ai sa gasesti. 
Popa pleca inainte. Pacala, hot de felul lui, ii taie calea si iar ii iese inainte. 

— Buna ziua, taica popo, iata ca iar ni se iatretaiara drunirile. Oricum 
dai nu scapi de mine si gata ! 

— Asa este, baietas, de dracu si de femjie nu se poate feri omul, ca 
odata si odata tot ii taie calea. 

Apoi daca pe unde m^rg tot de Pacala dau, n-am ce face ! Ce mi-o fi 
scris, in frunte mi-o fi pus ! Te iau argat ca n-3m incotro si gata. S-au 
tocmit si s-au intors amindoi voiosi acasa. 

A doua zi, popa i-a spus ca-1 §tie din fire poznas si ar vrea sa se faca 
om si sa se lase de dracii: 

— Mai baiete, spre binele tau, ca sa nu te bata Dumaezau si sa te 
procopsesti, lasa-te de dracoveaii. Mi, stii cum esti tu? 

— Nu! 

— Esti ca diavolul care-si tine capul in poalele mi-si si cu coada rastoarna 
carale oamenilor cu bunatati pe susele. 

— Vai de mine parinte ! Nu ma crede chiar asa ! N-oi fi eu calugare, dar 
nici usa de biserica nu-s ! Ai sa vezi ca sluga ca taica popa nimeni n-are-n sat. 

Plecara cu ziua-n cap la lucru. Pacala lenes de felul lui, sa crape de 
ciuda nu alta. Popa da cu sapa de doua ori, Pacala da cu sapa o data; doar 
nu e mosia lui ! Stie el ce face ! Se aseaza sa faca prinzul Jiganesc; popa ia de 
doua ori si Pacala ia o data. Pacala maninca un ou, popa ia doua oua. Pacala 
ramise flaaaind, isi ia inimi-n dinpi si-i zice-n fa{a popii: 

— Taica popo, oare este frumos sa iei dumaeata de doua ori, iar eu o 
data? Dumneata sa iei doua oua, iar eu un singur oa? 

— Vezi, taica Pacala, iei cu lingura, precum dai cu sapa. Eu am numarat 
de cite ori ai dat cu sapa si atitea linguri ti-am dat. 

Apoi s-a asezat la umbra sa puie capul pe o brazda sa se oiihneasca 
oleaca. Acum Pacala doarme de doua ori, iar popa o data. 
Vine popa la Pacala si-1 roaga sa se scoale. 

294 



— Hai, bre taica, scoala-te ca ne-apuca sara cu locul nesapat ! 

— MS scol, taica parinte, daca-mi dai desara doua oua, sa m5 satur si eu. 

— Desara te duci si-i ceri doua oua preotesii, auzi ! 

— Aud si ma scol la treaba, ca sa vedeti ca nu sint lenes si prost 
precum par ! 

Da el cit da in pamint cu sapa si spre seara ii cere voie popii sa se 
repeada la preoteasa sa ceara cele doua oua. 

Se coboara in sat si-i cere preotesii cele doua iepe sa se duca la tirg 
cu ele sa le vinda. 

Preotesii nu-i vine sa creada de cele ce aude si ca sa se adevereasca, 
se suie-n geamlic si striga tare la popa care sapa pe coasta: 

— Taica popo, asculta ! Sa i le dau pe amindoua ? 

— Amindoua, amindoua ! 

— O fi innebunit popa, alta n-am ce zice ! Sa vinda el iepele acum in 
toiul lucrului de vara. Ii dadu iepele, Pacala, incaleca pe una si dus a fost, 
unde a dus, vorba aia, mutul iapa ! 

Sara cind afla popa ca a fost pacalit, ia un cal si fugi dupa el spre tirg. 
Dar ia-1 de unde nu e ! 

Pe drum Pacala cu doua iepe se intilneste cu un tigan. 

— Ce esti, aramila, asa tuciuriu, il intreaba Pacala. 

— Iti dau tot ovasu din traista sa-1 dai la cai daca-mi dai o coloare alba. 

— Bine, frate, fie ! Da-mi ovasul ! Ia ovasul si-i da la cai. Iar pe tigan 
se apuca sa-1 frece pe fata cu o gresie de-i lua un rind de piele. Dupa aceea 
el se urea pe iapa, iar pe tigan il trimite sa se uite in oglinda unui izvor sa 
se vada cit e de frumos. 

Cind se uita ?i se vede tot jupuit si jumulit mai rau decit o gaina, scoase 
cutitul sa-i verse matale; insa Pacala o luase de mult la sanatoasa. 

Pe drum se intilneste cu un taran care mergea tot la tirg cu o fucie 
plina cu rachiu vechi. 

— Cit cei pe fucia asta, muntene? 

— Cit ne ogodim ! zise negustorul. 

— Sa-i vedem gustul ! 

— Poftim tegliciu si trage o inghijitura. 

— Lasa, negustorule, ca o-ncerc pe la slavina. Ma pricep eu ! 

El scoate cepu, acesta-i cade jos, tuica se varsa si pina sa gaseasca 
omul cepul, butoiasul era gol ! 

Cind se vede cu o asa paguba, incaleca si fuge. Linga o balta vede fugind 
din urma trei insi dupa eL 

El leaga iepele intr-o padure si coboara de se namoleste ca porcul pe 
haine §i pe fata, asa ca nimeni nu-1 mai cunostea ca el este Pacala. 

Iese-n marginea satului si se vaita ca 1-au jefuit hotii si 1-au aruncat 
in balta. To|i cei trei, popa, aramiul si negustoru de rachiuri il daruiesc cu 
cite ceva si-1 blestema toti pe Pacala. Dar vorba aceea, pacatele-s pe oameni si 
nu pe buturugi ! 

Negustorul cu tuciuriul se due inainte spre tirg sa-1 prinda pe Pacala, 
iar taica popa ramine cu el sa-i dea o mina de ajutor, ca orice crestin. 

— $tii ce e, taica popo, hotii a?tia o sa ne fure tot; cum au tunat in 
sat, i-am vazut cum ne prapadesc. Mai bine da-mi odajdiile si ^ine toalile 
mele, ca sa-i vad eu cine sint tilharii astia care ne lasa saraci ! Schimba toalile 
cu odajdiile si alearga in sat. 

295 



Cind in sat, o molima daduse in porci si-n vaci de mureau pe capete. 
Pacala fuge-n sat si cere sa bata primarul toba ca are sa spuna o vorba 
mare ! Se aduna tot satul si casca gura la Pacala. 

— Fratilor, stiti voi de ce a dat boala in gaini, porci si-n vaci ? 

— Nu, nu stim ! 

— Ei bine, eu stiu ! $i daca ma ascultati scapati vitele de moarte si noi 
de saracie. Ma auziti ! 

— Auzim, auzim, graira oamenii, cu fejele palite de soare si de necaz. 

— Dracul din balta v-a adus boala-n sat. Merged cu topoare, cu chisare 
cu maciuci si inecati-1 ca de la el vi se trag toate ponoasele. 

Oamenii, turbati de minie, pun mina care pe ce apuca si drept la balta 
se opresc. 

Taica popa cum ii vede, bucuros ca ii vin in ajutor sa-i prinda pe hoti le 
zise din balta: 

— Incolo sint hotii, incolo ! 

— Ba incoace sint hotii ! zise gloata nebuna. Il batura bine si-1 inecara 
in mocirla din marginea satului de se duse pomina. 



PACALA SI ho-tii 



Dupa ce i-au murit parintii lui Pacala si drept mostenire i-au lasat o 
curea de pamint in cioaca si o capra, toata lumea din sat il pismuia soco- 
tindu-1 om cu stare si avere. Nu da o data cu sapa-n tarina si cu capra se plimba 
prin tirguri ca voda prin loboda, pina ce incepura satenii a-1 pizmui si a-i 
zice pe fata: 

— Mai Pacala, tot esti singur cue, da-ne cureaua de pamint si capra 
si noi te tinem pe fasui si malai, fara sa ridici un pai de jos toata viata ! Pacala 
se chizni oleaca si le raspunse: 

— Oameni buni, vad ca va doare inima dupa mine si-mi vreti binele, 
va fac poftele si placerile, va dau cureaua de pamint si capra, iar eu o sa 
colind din usa-n usa, ca la niste frati. Zis si facut ! Ii luara pamintul si capra 
si-1 pusera la mincare de post nu numai miercurea si vinerea, ci in fiecare 
zi. Si da-i cu ceapa, da-i cu urzici, da-i cu varza acra, da-i cu ardei iute, 
da-i cu prune crude, da-i cu pasat nesarat, pina ajunsa Pacala slab ca un tir, 
galben ca ceara, tocmai bun sa nu mai intre-n iarna si sa-1 duca drept la 
gropnita. 

Intr-o zi, oamenii isi pusera-n gind sa-i faca vint din sat ! Il chema 
chinezu zicindu-i: 

— Baiete, ajunge, satu nu te mai tine pe bere si pe mincare ; pune brinca 
si munceste daca vrei sa ai in traista. De mine ia sapa, de nu o s3 pasti 
troscot pe uliti ! 

— Bine, dar era intelegerea altfel zise Pacala. 

— Altfel, altfel, dar nu vezi ca tarina ta nu da pic de red ! Ca a copt-a 
soarele si e tare ca tuciu? 

— Dar cu capra, ce faceti? 

— O s-o taiem pe Cirnelegi. 

— §i o sa-mi dati pielea? 

296 



— N-o sa-ti dam pielea ca e buna de obiele, dar o sa-ti dam douazeci 
si doua de siruri de cacarezi, fatate de capra ta, sa le vinzi si ce-oi cistiga 
al tau sa fie cu alal. 

— Bine, fac asa cum pofteste primaria, numai sa nu va suparati ca 
n-am ce sa va mai dau, ca n-am alta avere ca v-as da-o si pe aia. 

— De buna seama ca bucurie n-avem de pe urma ta, dar o s-o inghitim 
in sec, doar ne mincasi un an malaiul degeaba. 

Pacala-si lua traista-n bat si paiaria asteptind margelele. A doua zi, dis-de- 
dimineata cine bate-n stilpul cocioabei ? Oamenii din sat cu cele douazeci si 
doua de siruri de margele. Pe fiecare ata erau insirate cite treizeci si trei de 
gogolii de cacarezi de capra lui. 

— Tine, mai Pacala, vinde margelele daca vrei sa prinzi osinza-n satu asta. 

— Mulfamesc, fratilor, si Dumnezau sa va ajute precum va e gindul. 
Isi lua margelele-n bat si pleca fluierind sa le vinda la tirg. In marginea orasului, 
intr-o mahala, il opreste un mosneag cu barba alba si descult, zicindu-i : 

— Buna ziua, baiete, incotro cu marfa? 

— Iaca la tirg, mi le-a dat dom' primar sa fac parale pe ele ! 

— $i cum te cheama ? 

— Pacala ! 

— A, tu esti ala ce pacalesti si pe cei bogati si pe-ai saraci? 

— Eu, mosnege, mai fac si eu cite una vruta si nevruta. 

— Vino si trage la mine sa cinezi si sa te ospatez pe doi bani. 

— Vin, ca si asa a-nserat ! 

§i a intrat in casa mosneagului. Mosneagul, noaptea ii ia margelele si 
le baga intr-o caldare cu aur topit. Cind se scoala el dimineata cu noaptea-n 
cap, nu baga de sama stralucirea margelelor, le insira pe bat si pleaca fluierind 
de parca toata lumea era a lui. Ajunge in fata palatului pasei, il vede pasa 
cu margelele stralucind pe bat, si-1 striga: 

— Hei, tu ala-ntr-o ureche, ia vino-n palat ! 

— Care eu? 

— Tu, natafleata, doar nu eu? 

§i se sui, ii lua pasa margelele, le-ntoarsa pe fata, le-ntoarsa pe dos, 
zicindu-i : 

— Buna marfa, bre ! Cit ceri ? 

— Cit vrea boieru? 

— Poftim o punga cu treizeci de taleri de aur, esti multumit? 

— Multumit, boierule ! Arunca punga-n sin si se opri drept la un pitar 
sa-si cumpere simit. Isi cumpara cioareci de dimie, palarie giubea si un magar. 
Se-ntoarsa-n sat sa le mulpimeasca locuitorilor ca au avut inima buna. Trage 
la primarie si zice: 

— Chinezule, mare multamire pentru margele ! Uite o punga cu trei- 
zeci de taleri dobindii de la pasa ! Daca le vindeam imparatului, eram pricopsit 
pe viata ! Primarul c2sca ochii mari, gata sa lesine de ciuda ! 

Cind auzira satenii pe ce chilipir te poti imbogati, in frunte cu primarul 
o luara razna dupa gogoloaie de capra, de oaie si de iepuri. Le insirara pe 
ata, se urcara pe magari si inainte de cintatul cocosilor, plecara in cetate de 
ramase satul pustiu numai cu Pacala. Cind se scula Pacala, satul mort ! Isi 
lua magarul si pleca iar la oras, ca i se batea ochiul drept. Ingroapa banii 
si apuca pe alt drum. Merge el cit merge, cind la o fintina da magarul sa 
bea apa. Acolo o papusa uitata pe o piatra. Casca ochii mari, poate vede 

297 



picior de om. Dar nu e tipenie de om; padure, padure si iar padure ! Pe jos 
insa vede urme. Ha, ha ! zice el, va sa zica o femeie cu o fetita, pe o maga- 
rita chiala ! Unde s-o fi dus in cea pustie si nu-si mai b5tu capu indreptin- 
du-se catre oras sa-si cumpere un fluier. 

Cind la marginea cetatii, pasa insofit de ostasi si ceausi alearga cu gurile 
cascate, toti vineti de suparare. Si cum il zarira, il oprirS: 

— Mai baiete, cine esti? 

— Sint Pacala, boierule ! Nu ma cunosti ? 

— Am dat de belea, baiete ! 

— Ce belea, boierule? 

— Mi-a furat cadina jumatate din margelele tale. 

— Si cu fetita? 

— Da si cu fetita ! Da ce tu le-ai vazut ? 

— Nu, boierule ! 

— Ba le-ai vazut, nu ma face prost ! ? 

— Erau pe magarita oarba, iar fetita cu papusa? 

— Bas cum zici. Tu le-ai vazut numai glumesti? 

— Sa nu ma misc din loc daca le-am vazut. 

— Atunci de unde stii? 

— Ghicesc ! 

— Puneti mina pe el si puneji-1 la racoare pina spune ! 

— Pun ceausii mina pe Pacala si drept la inchisoare cu el. 
Vine pasa oftind si injurind ! 

— Mai Pacala, spune mai cum de zarisi cadina? 

— Zau, boierule, n-am zarit-o, dar dupa semne, asa este cum spun. 

— Si-ncotro a luat-o, baiete? 

— Hai sa-fi arat ! Il scoasa pe Pacala de la racoare, ii dadu cal si sabie 
si hai la locul cu pricina ! Ajung la fintina, Pacala zice: 

— Vedeti urmele de copil si de femeie pe nisip? 

— Vad !' 

— Vedeti papusa uitata? 
-Vad! 

— E semn ca avem de-a face cu o mama si o fetita ! 

— Dar de unde stii ca e magarita si nu e magar? De unde stii ca e 
schioapa si oarba cind nu le-ai vazut? Si mersera mai departe. 

— Vedeti boierule ! Aici magarita s-a dat in poiana, uite era schioapa 
de piciorul drept ca urma e mai adinca si insurubata. Si mai vedeti ca a 
pascut pe dreapta ca pe stinga era oarba. 

— Asa este intocmai ! Se gindi pasa, asta este eel mai mare intelept 
din imparatie. Daca imi gasesc muierea, il iau la palat. Mersera ei o zi, 
mersera doua si a treia zi urmele magaritei o luara in padure. Si dupa urme 
se dusera si intrara intr-o pestera unde se ascundeau niste hoti vestiti, mari 
lotri. Hotii cum ii vazura pusera mina pe ei, ii legara burduf si da-i cu ei la 
ispiteala si descoseala unde tin comorile si bogatiile. 

— Pe cine cautati in tara hotilor, zise starostele lotrilor. 

— Caut muierea ! zise pasa. 

— Ce-ai cu muierea? 

— Mi-e draga ca ochii din cap si am o fata cu ea ! 

I-o adusera-n fata. Cadina cit il vazu pe pasa ii cazu in genunchi saru- 
tindu-i carimbul cizmei numai sa nu-i taie capul si s-o ierte c-a fugit. 

298 



— Asta e Emina ! Emina ! Va dau ce vreti numai dati-mi-o ! 

— Ne-a mai dat unspe siruri de margele de aur, dutnneata ce ne mai dai ? 

— Va mai dau si eu unspe, zise Pacala, numai dafi-ne cocoana. 

— Bine, va dam, numai ca vreau in mina margelele de aur ! 

Dar acu, e acu, cine sa se duca si ia margelele? Sa se duca Pacala, ia 
margelele si pe-aci ti-e valea ! Sa se duca roaba la fel; singurul om de cuvint 
raminea tot pasa. Se duse pasa sa aduca margelele ! Cind la intoarcere o sa-1 
astepte hotii pe pas5, o sa-i ia margelele ca si cind ei sint alti hoti si o sa-i 
zica sa se duca sanatos. Ajunge pasa gol pusca, fara toale, fara bani, fara 
margele, plinge si se vaita degeaba. Ajunge la hoti si le zice: 

— Oameni buni, cum sa va zic ! Pe drum m-au prins hotii, m-au dez- 
bracat, mi-au luat portofelul si unspe siruri de margele de aur ! M-au lasat 
sarac si n-am alte margele. Fie-va mila, daji-ne drumu ca sa va ajute Alah 
si sa facem pace, sa nu pun potere dupa voi ! 

— He, he, dam si noi drumu, cum dai si dumneata la cei ce putrezesc 
in cetate si vreau dreptate ! 

— E drept ce ziceti, acu vad eu cit pretuieste libertatea, dar ce sa mai 
fac ? Daca-mi dati drumu, fac dreptate ! 

— Maria-ta, zise Pacala, stii ce e? Scrie aici la ceausi sa deschida usile 
iachisorilor si eu in trei zile aduc douazeci si doua de siruri de margele. Numai 
fratii hoti si aiba si ei inima larga. 

— Avem, cum sa nu, zisera hotii, dar daca in trei zile nu ne aduci 
mlrgelele, te punem in teapa domle Pacala, asa sa stii ! 

— lateles, fratilor, injeles, Pacala nu e primar sa n-aiba cuvint ! 

Si a plecat de a dat drumu puscariasilor de la inchisoare mai intii. Pe 
urma iar s-a dus in sat a scos un pol de aur si 1-a dat primarului: 

— Damaule primar, uite polu, da-mi inca douazeci §i doua de siruri 
de margele sa fac negof, sa ne-mbogatim, sa ne pricopsim ! 

— Mii baiete, cine sa ti le insiruie ca toti sint cu oasele rupte. Cica ne 
batem joe de oraseni cu asem^nea margele si ne-au lasat lesinati dupa ce-au 
vazut marfa. 

— Dati-mi ce va cer si o sa vedeti ce bani fac eu ! 

Trass el puiul de soma si la cintatul cocosilor cu margelele pe bat 
drept la oras s-a dus. Da primarul dupa el sa vada ce face? Insera si iar ii 
ieji un masneag inainte: 

— N-ai nevoie de conacit ca se lasa seara, nepoate, si eu am odaile 
msle si-p cer doi banuti ! 

— Ba cum sa nu, mosule ! 

— Mii, tu esti Pacala? 
-Eu! 

— Da cind te cauta feciorii msi, ca iaca i-ai saracit, le-ai suflat aurul ! 

— Mosule, unde e caldarea cu aurul topit sa-fi pun aurul indarat. Mosul 
d;schisa usa unei odai: 

— Uite, asts e ! Pacala arunca cele doutzeci si doua de siruri de margele 
in caldare. 

— Acum soma usor, zise el, si sa nu fie cu suparare. Adormi batrinul, 
dar Pacala, toata noaptea trage cu ochiul la odaie. Se scula tiptil, tiptil, scoate 
cu o nuia sirurile de margele le aseaza pe batul de aur si cu noaptea-n cap 
se urea p: cal si drept la pestera hotilor. 

— Poftim sirurile de margele. Numara ei si cind colo lipseste un sir. 

299 



— Blestematul ! zise Pacala, stiu unde e, dar n-o si va puneti mintea 
cu un sir de margele ! Dati drumu pasei, cadinei si fetitei. Daca nu va blestem 
de ajungeti saraci lipiti pamintului. 

— Nu va slobozim decit daca puneti aid si pe-al douazeci si doilea sir. 
Uite ce e ! Daca in trei zile nu vii, ii taiem capul pasei, cocoanei si copilei pentru 
un sir. Du-te si adu-1 de unde stii. 

Incaleca Pacala ?i dus a fost. Bate la usa mosneagului suspinind: 

— Mosule, am avut si eu un sir de margele pastrat din mosi stramosi 
si cind am varsat aurul in caldare mi-a cazut din nebagare de seama ! Miine 
am nunta si n-am ce sa-i atirn de git miresei. Am cazut la necaz ! 

— Doamne sfinte, dar cum ai putut face una ca asta baiete, zise mos- 
neagul ! Baga mina si scoate-ti margelele. 

Pacala, de bucurie baga mina dreapta si scoasa margelele. Cind o scoasa, 
mina stralucea ca soarele. O sterse, o freca, dar de degeaba, mina era de aur. 
Ajunse la hoti. Hotii pe el sa le dea margelele ca de nu, il taie ! Le dadu 
margelele si vrea sa piece. Cind colo, un hot vazu mina la lumina lampii ca 
are mina de aur ! Isi zisera ei: 5sta are putini si hirdaie de aur; hai pe el sa-1 
jumulim pina spune tot. 

Ii dadura drumul pasei, cadinei si copilei. Pe el il inhatara. 

— Sa spui Pacala, cine are atita aur de se scalda-n el. El tace si nu 
zice circ. O sa-1 puie la cazne, dar degeaba. Mai marele hotilor, un barbos 
cu ochi de jeregai il strinsa de chica miscindu-i falcile din loc. 

— Ce crezi, mai Pacala, ca ne duci pe noi ? Sa ne duci acolo unde este 
comoara si liber esti pe vecie din partea noastra. 

— Apoi ce sa fac, cinstiti hoji, daca n-am incotro ! Sa mergem, ca la 
noapte sa ajungem la comoara. Incalecara top hotii si la marginea cetatii 
bate Pacala la o poarta. Iese un mosneag cu barba alba, lovindu-i genunchii : 

— Ce e, baiete? 

— Bateam sa-ntrebam de conaceala, ca uite venim de la drum lung greu 
si tare sintem osteniti. Mosul ii priveste mina, Pacala face cu ochiul sa vada 
barbosii din tufa, intelege si raspunde: 

— Sint om sarac, dar un blid de faina 1-om imparti frateste si tot 
bine fi-va ! 

Intrara la mosneag si asteptara sa adoarma. Intrara pitis, pitis, pitis, 
se spalara in caldarea cu aur topit si inainte de cintatul cocosilor plecara. 

Cind se facu ziui, cei cincizeci de hoti erau negri, la fata negri ca drt cu 
din balta, parca ar fi fost spoiti cu pacura. Numai ochii le stralucea in scafirlie 
ca le mai ramasese putin suflet nepatat. 



PACALA cu purcelu 



Se zice ca Pacala de lenes ce era se simtea bine si asa. Nu era el sa se 
scoale si sa-i cada oalele din poala. De aceea intr-o zi sta intr-un foisor mostenit, 
tocmai la catul de sus, respirind aerul curat al diminetii, fara sa se sinchi- 
seasca de ceilalti plugari care forfoteau dupa treburi. 

Vecinul sau fiindca era o duminica frumoasa, tocmai grijea un purcel 
in obor si-1 stropea cu mujdei de usturoi rostogolindu-1 in frigare. Mirosul 

300 



patrundea prin crapaturile ferestrelor la Pacala care dormea somnul eel mai 
dulce de dimineata. Cu un furcer impinsa geamul sa intre mirosul. Purcelul 
tocmai se copsese si din pielea rumena ca racul, se suiau spre Pacala aburii 
dulci, de-i lasa gura apa. 

Ca sa-1 imbie vecinul sa coboare sa guste pentru sufletul lui si sufletul 
mortilor, il taie-n bucati si-1 puse-n tipsii mari gata de ospat. 

Mirosul si mai si, il imbiau sa se scoale. $i Pacala isi lua inima-n dinti 
si se scula de pe priciul de lemn. Privi-n jos adulmecind mirosul ce se urea 
spre cer in valuri, valuri, de s-ar fi scoborit pe scara cerului si sfintii la un 
asemenea ospat. Vecinul sau zarindu-1 la fereastra-1 chema: 

— Hai, mai frate Pacala, doboara-te jos sa vezi ce gustos cste ! Pacala 
se gindi, se rasgindi si vazind cite scari are de scoborit raspunse: 

— Lasa, frate-meu, ca ma satur si de miros ! 



CUM A VlNDUT PACALA VACA 



Pacala si cu frate-sau Tindala au mostenit, dupa moartea parintilor, o 
vaca. Isi fac ei socoteala, o intorc si pe fata si pe dos, cum sa imparta vaca. 
S-o taie, nu puteau; s-o tina" unul, nu voia celalalt. Ce facura, ce nu facura 
si-au zis, sa duca vaca la marginea satului si cind s-o intoarce acasa, la cine a 
tragea vaca a lui sa fie. Zis si facut. 

Tindala, ca om mai chibzuit in treburile gospodaresti, era mai instarit 
si avea si un grajd frumos. Se pune el si-1 curata, il matura ca vaca cind 1-a 
vedea sa vina la el. 

Pacala sta si se gindea ce sa faca? El avea un grajd neingrijit ca un bordei 
acoperit cu pamint pe care crescuse iarba. 

Cind vaca intra in curte trasa drept la grajdul lui Pacala si incepu sa 
pasca iarba de pe bordei. De bucurie, Pacala zise catre frate-sau Tindala: 

— Frate Tindala, vaca ma iubeste mai mult pe mine. 

Frate-su, cum era hapsin, nu se lasa si se ruga de Pacala sa vinda vaca 
si sa imparta banii si fiecare din partea lui sa-si cumpere cite o capra si asa 
sa aiba pace buna intre ei. Pacala se invoi pentru ca avea inima miloasa. Lua 
vaca si pleca cu ea la tirg s-o vinda. 

Mergind el la tirg, trecu printr-o padure cu vaca dupa el legata cu o 
funie, aude o cincheza cum cinta prin pomi: cing, cing, cing. Pacala crezu 
ca-1 roaga sa-i dea vaca pe cinci galbeni. El ii raspunse: 

— Nu vreau cinci, daca vrei sase, bine, daca nu, eu ma due mai departe. 
Merse mai inainte si auzi o cioara care croncanea: gaaa ! gaaa ! gaaa ! Cum 
o auzi Pacala se apropie cu vaca, crezind ca cioara ii zice: 

— Da-o-ncoa, d3-o-ncoa ! 
Atunci Pacala intrebsi: 

— Da citi galbeni imi dai pe ea? 

Vintul, cum sufla prin crengile copacilor, iata ca fosnetul crengilor unui 
copac, care era uscat, scirfiiau de vint si faceau „scirt, scir;", crezu ca spune 
sasa, sasa galbeni. Atunci mai auzi si o cioara care croncani, gaaa ! gaaa ! Crezu 
ca cioara ii spuse, ca sa lase vaca pe un gavan de galbeni. Ce i se para lui 
Pacala ca fosnetul frunzelor ii spunea, ca sa vina peste trei zile ca-i da banii. 

301 



Lega el vaca de copacul uscat si pleca acasa. Cind il vede nevasta lui 
si cu frate-sau Tindala, il intreba daca a vindut vaca. 

Pacala le spune toata tirasenia ca a vindut-o unui copac uscat ca i-a 
fagaduit un gavan de galbeni si ca miine ii da banii si ca a lasat-o legata de 
copacul uscat. Cind au auzit de o asa isprava, 1-au gonit inapoi sa ia vaca 
c-o maninca lupii. 

Mersa Pacala inapoi, dar nu mai gasi vaca, o mincara lupii ! Ceru banii 
de la copac, dar copacu nu-i raspunsa nimic. Se mai ruga, se mai supara, 
dar copacul nimic ! 

Cum Pacala avea toporul cu el, si suparat pe copac, il lovi cu atita 
putere cu toporul, incit copacul gaunos si putted cum era se crapa si cazu 
din el o gramada de galbeni de aur. 

Pacala ii zise copacului: 

— Ei ! acuma de ce imi dai atit de mul$i. Mie imi trebuie numai un 
gavan plin, mai multi nu-ti iau, fiindca asa ne-am inteles. Umplu o caciula 
de galbeni si pleca cu ei acasa. Cind il vazu nevasta-sa si cu frate-sau Tindala, 
cu atijia galbeni de multi sa mirara de el si-1 intrebara : 

— Cum de ai luat atitia bani pe vaca? 
Pacala zisa: 

— Pai de buna voie i-am cerut copacului, ceea ce vorbisam, si daca il 
vazui ca tace si nu voia sa-mi raspunda il lovii cu toporu si el de frica imi dete 
o gramada de galbeni, da eu nu vrui sa iau decit ce am vorbit. Pe ailanti 
ii lasai la el. 

Cind auzira si isprava asta, il luara pe Pacala sa mearga cu ei inapoi, 
fiindca pricepusera cum sta treaba. Ajunsera la copacul uscat, de unde mai 
ridicara un sac de galbeni si se intoarsera acasa sa-i imparfeasca. Cum ei nu 
puteau sa numere atit de multi bani, il trimisera pe Pacala sa ceara o banita 
de la popa: ca era vecin cu ei, dar sa nu-i spuna ca masoara bani, ci sa-i 
spuna ca au de impar^it niste mei. Pacala pleca sa ceara banita de la popa si 
in loc sa zica ca le trebuie sa masoare mei, el zise: 

— Taica popa, venii sa-mi dai banifa dumitale ca avem de impartit 
niste mei-bani. 

Popa se uita la el a mirare putin §i apoi ii dete banita. Cum era noaptea, 
popa zise preotesii lui: 

— Eu ma due sa vad la aide Pacala ce fac ei acum noaptea cu banita, 
ce masoara, si ce vorba fu aia a lui Pacala de zise: ca masoara mei-bani? 
Pleca popa, intra in ograda si se uita pe fereastra si ii vazu cum imparteau 
galbeni cu banita. Pacala il vazu pe popa la fereastra, iesi numaidecit afara 
si il lovi cu un resteu in cap si-1 omori pe loc si veni iar in casa. Frate-sau 
Tindala il intreba: 

— Ce facusi, Pacala, il omorisi pe taica popa? Sa-1 iei cum oi sti si 
sa-1 ascunzi unde-oi sti ca o sa ne manince turma. 

Pacala il lua si il duse la usa unui circiumar, il razima cu fata pe usa si 
porni sa strige la circiumar care durmea: 

— Da-mi rachiu ca mor, da-mi rachiu ca mor, da-mi repede ca mor. 
$i Pacala fugi. 

Circiumarnl se trezi din somn si pina sa se imbrace, trecu o vreme. 
Veni si deschise usa si popa razimat mort cazu peste circiumar. Circiumarul 
fugi inapoi la nevasta-sa si ii spusa cum ca a fost popa si iata ca nu putui 
sa ies repede la cerinta lui, muri si cazu peste mine. 

302 



— Ce ne facem, zise femeia. 
Ea spuse barbatului: 

— Sa-1 iei, barbate, ?i sa-1 duci unde stii tu ca turma ne maninca. 
Circiumarul 1-a luat si stiind ca Pacala e prost, si i 1-a aruncat pe popa 

mort in curte. 

Cind Pacala vede la ziua ca popa a venit iar, 1-a luat si 1-a pus intr-o 
barca pe Dunare si a impins-o pe apa cu popa in ea. S-a departat barca pe 
sforu apei si Pacala a fugit. 

Trecu pe-acolo un granicer si-1 vede pe popa cu barca ca trecuse linia 
din mijlocul Dunarii catre Rumania il soma pe popa sa traga barca la mal 
crezind ca e un dezertor. Striga, fluierS, trage cu pusca pe deasupra popii, 
iar popa nici nu se sinchisea. Graniceru daca vazu trase drept in popa §i cum 
gloantele il lovi, popa cazu in barca ?i sa dusa cu barca cu tot, asa ca scapara 
de turma si Pacala si circiumaru si satu de un popa hapcagiu, ca cica popa 
asta era un lacom ca la o pomana mincase un curcan. 



GHICITOAREA SAU TREI FRAT1 



Au fost trei frati; dupa moartea tatalui a luat cite un bou mostenire. 
Cel mai mic a luat boul mai slab. Ce s-a gindit el, ca e greu de tinut boul, 1-a 
taiat si s-a dus la islaz cu pielea boului in cap. 

Au venit ciorile si s-au pus pe piele, el a scos mina si a apucat o 
cioara de picior, a venit cu ea acasa si a bagat-o-n traista si a plecat cu ea 
intr-o comuna. S-a dus la un om, omul era la plug, numai muierea eria acasa. 
Da nevasta a avut gagici. Face o turta de pine si o suie-n grinda, cu rachiu, 
vin, pe care le suie-n pod, da el sa face ca nu vede, n-aude ! Frige gaina, 
o suie-n pod s-o manince desara cu gagicii, da omul ei la plug ! 

Iaca vine omul ei de la plug si zice : da el intreaba : 

— Ma nene, ma lasi sa dorm la noapte la dumneata ca sint drumuit? 

— Da cu ce umbli pe-aici, mai baiete ? 

— Cu o ghicitoare ! 

— la ma sa-mi ghicesti si mie ! 

— A da, ce sa-ti vada dumitale, esti un om bogat, ai de toate, ce sa-ti 
mai vada? 

— Te rog eu sa-mi ghicesti si mie ! 

Baga el mina-n traista, stringe cioara de git, da cioara zice : 

— Caaar ! 

— Ce zice, taica? 

— O gaina fripta-n pod si o turta de pine. 

— la mai da-i taica sa mai spuna. 

Iar baga mina-n traista, da garavana zice : 

— Caaaar ! 

— Ce spune, taica? 

— Ai vin si rachiu suit in pod ! 

Cind se suie-n pod gaseste vinul, rachiul, si gaina fripta. 

— Te rog, omule, imi dai mie ghicitoarea asta? Iti umplu traista cu bani. 
— O dau. 

303 



I-a dat garavana si a plecat acasa cu o traista plina cu bani. Cum 
ajunge acasa arunca traista cu bani pe pat. Intreaba fratii: 
— Ce facusi ma, ce e cu-atitia bani ? 

— Am vindut pielea la boul al slab. 

— Multi bani ai luat,ma ! 

Sa due si ei la casile lor, isi taie boii sa ia bani multi. Se due la oras, dar 
nima nu le da decit citiva craitari. Vin ei acasa nacajiti, ca nu pot lua bani 
pe pei. Isi bat ei joe de el si se murdaresc pe linga casa lui. 

Aduna el murdaria aia si o pune intr-o putinica pina a umplut puti- 
nica. A luat-o in spinare si-a plecat cu ea intr-un sat. S-a brodit la un popa ! 

— Ce ai, bre taica, in putinica ? 

— Bani imparatesti sa-i schimb ! Ma Iasi, parinte, sa dorm la noapte 
la dumneata? 

— Da de ce nu ! 

S-a culcat si a pus putinica la capul lui. Popa a adurmit cu copiii cu 
tot, da el s-a sculat a luat putinica si s-a dus si a spalat-o la un riu si a venit 
si-a pus-o iar la el la cap. Cind sa scoala el dimineata, el hot, zice: 

— Unde e banii mei, ca sint sluga imparateasca, sint bani imparatesti ! 
Ma due la imparatie sa spun. 

— Nu, ma taica, sa nu te duci la strajeri ca mi-e rusine ca sint popa. 
Atunci popa-i umple putinica de bani si cind ajunge acasa, arunca 

putinica-n casa. Alergara fratii. 

— Ce este, ma, cu atitia bani ? 

— Am vindut murdaria facuta de voi pe linga casa mea. 

Se due ei acasa, umplu o putinica s-o vinda, sa ia bani multi. A umplut 
putinica si-a plecat la oras. Striga ei in piafa: 

— Cacatoarie de vinzare, cacatoarie de vinzare ! 

S-a dus unul sa cumpere, cind desface putina nu pop sta de miros ! 

— Fugi, mai frate-meu, de spal-o ca te minca puscaria, ca asta nu sa 
vinde la oras? 

Au venit iar acasa suparati, ca frate-sau are bani si ei n-au ! 

Il iau pe frate-su eel prost si-1 leaga-ntr-un sac, il due sa-1 inece, i-a dat 
brinci cu sacu in apa. Da sacu n-a cazut in apa, ci la marginea apei. A venit 
un vacar si un porcar si-1 intreaba: 

— Ce stai, ma, bagat in sac ? 

— Nu vreau sa ma bag primar ! 

— Iesi, ma, tu sa intru eu, ca eu vreau ! 

A iesit el si i-a bagat pe amindoi §i le-a dat drumul pe apa. A luat 
porch si vacile §i s-a dus acasa cu ele. A umplut maidanul de vaci si de porci. 
Vin fratii si-1 intreaba: 

— Ce e, ma, cu atitea vite si cu vaci si cu porci ? 

— In fundul Dunarii e plin de vaci si de porci, acolo unde voi m-ati 
aruncat. 

— Aide, ma, sa ne bagam si noi in fundul Dunarii dupa porci si vaci. 

— Aidati sa mergem cu famei si copii sa aducem turme de porci si de 
vaci, aidati cu totii. 

Au sarit topi in apa, da o muiere a ramas afara. La unu i-a iesit caciula 
afara. Da nevasta-i zice: 

— La fund, ma, fire-ai al dracului, ca sa-mbogaf i frati-tu ! Si a sarit si ea 
piste caciula si s-a inecat si ea si a ramas eel mai mic stapin si piste casile lor. 

304 



PROSTIA OMENEASCA 



Un tigan a vazut un om cu un iepure-n brata si-1 intreba cum a facut 
cum s-a-ntimplat de a prins iepurele. 

Ce-i trasni prin minte omului, hai sa-i traga o pacaleala zdravana tiga- 
nului si-1 povatui astfel: 

— Sa faci o mamaliga maaare, sa te duci la poteca-ngusta din tufa, s5 
te-ntorci cu fundu-n sus si cu capu-n jos. Sa lipesti mamaliga de bucile fundu- 
lui si cum o veni iepuru sa mince, tu tac ! cu picioarele, le apropii si prinzi 
iepurele ca-ntr-un la{. 

De aci incolo ai sa te saturi de ciorba de iepure si de bulmaci. Cind a 
auzit n-a mai putut de drag ca o sa prinda iepurele ! 

Sa dusa sa faca o mamaliga mare, se aseza la poteca-ngusta de la tufele 
mari cu picioarele-n sus, lipi mamaliga de buci si astepta sa vina iepurele. 
Statu el, statu, dar nici un iepure nu venea sa cada-n cursa. 

Deodata veni o ala de urs cit un vitel de mare si se asezS lingS el. 
Dar tiganul de-1 zari, tot se cufuri rugindu-1: 

— Aoooleu, minca-fi-as laba, macar uita-te-ncolo sa nu ma vezi pin5 o 
iau p-ici la sanatoasa. 

Si se uita ursu-n alta parte, iar el o incinse la fuga, de parca minca foe. 
Tot fugind prin pSdure se-ntilneste cu un iepure speriat, fafS-n fata. 

— Pazea, naica, ca vine ursul si ne prapadeste. El fuge si iepurele fuge, 
pina ce cazu intr-un ogas peste un cirtog cu pui de iepuri. 

— Leleee, bre, mult am mai fugit, de ajunsei la capatul pamintului, ca 
sa prind un pui de iepure. 



pAtania lu taica popa 



Ca-n toate satele, traia odata intr-un sat un popa, bun de haz si de 
petreceri ca toata lumea. In satul 31a, unde sedea popa, sta si o tinira nevestea 
maritata de toamna, frumoasa, s-o bei intr-un pahar cu apa ! Aproape de 
casa popii se afla o fintina Una, cu apa putina la care venea si tinerica sS ia apS. 

Azi asa, miine asa, nevestica-i cade la inima lui taica popa ?i de aci- 
nainte, cum alta treaba n-avea, ii sta-n cale si cu vorbe dulci o amagea 
?i o petrecea. 

Nevasta n-are si ea de lucru si-i povesteste de fiecare data blrbatului tot 
ce-i indruga sfinpa-sa. Altadata in capatul zorilor taica popa hai si el cu ulciorul 
la ap5. Zareste pe frumoasa nevestica, isi face cruce ca sa aibi curaj si-i zice: 

— Hei cu taica, prea esti frumoasa, de mi se rupe inima de tine, vazin- 
du-te desculta far' de papuci. La aste vorbe, nevasta raspunde: 

— Nu e nimic, taica popo, lui barbatul meu §i af a-i place de mine. 

— Ba zau, taicuta, o sa-ti ocolesc calea si poteceaua, cS ma bagi in boalS 
si cad in vreun pacat, de nu-mi mai vad vindecul ! 

— Vai de mine, sfintia-ta, sa nu faci una ca asta ! 

Femeia, cum ajunsi acasa povesti barbatului. Barbatul, ingbip-n sec si-o 
sfatui astfel: 

305 



— Alta data, spune-i ca eu sint dus la moara, iar el sa vie cu un purcel 
fript s i cu papuci sa dovedeasca ca-i placi ! 

Nevasta lua galetile si fugi la apa. Sfinpa-sa o astepta si iarasi incepu sa-i 
graiasca ca e rupta din soare si cite si mai cite cuvinte-ncintatoare. Muierea, 
daca-1 vazu a?a perpelit de tot dupa ea, zise : 

— Sfintia-ta, daca nu-i pacat, vino diseara pe la mine ca barbatul mi-e 
plecat la moara. 

— Bine, taica, taiculi|3 am sa vin cu un purcel fript si cu papuci potriviti 
pentru piciorusele tale frumoase. 

Barbatul nevestii aflind cum sta taina, se facu ca se duce la moara. Injuga 
boii sj pleca. 

Popa, cum ajunsa acasa, taie purcelul si-1 fripsa. Preoteasa, vazindu-1, 
il intrebS: 

— Mai taica popa, ce te apuca sa tai purcelul la scapatat de soare ? 

— Muiere, taci din gura, nu te-oi apuca sa-i arzi dracului tamiie sa ne 
afle lumea §i satul. Tu tine-ti gura, ca e tarasenie mare, a venit vladica si i-a 
crapat opinca vazind ca nici o fata sfintita nu-1 invrednice§te cu bunatati. A§a 
c5 eu ma due calare, ca nu-s popa ca oricare ! 

Cum sa fripsa purcelul, il gati, il inveli, umplu birlicul cu vin, pusa papu- 
cii-n sin, se sui pe iapa chioara ?i hai la vladica cu daruri. Cind la ograzile din 
marginea satului se-ntoarsa-ndarat la frumoasa nevestica. Lega iapa de stoborii 
de la gard §i tuna la nevestica cu traista plina. 

Pusara masa sa bea §i sa se veseleasca. Minca popa si cinta si de drag nu 
mai putea. Dar de cind lumea, joaca rupe cojoaca ;i dupa ris, vine si plins. 

Cum era petrecerea-n toi iaca §i barbatul ei dejuga boii. 

— Vai de mine, ce ne facem ? striga speriata nevestica. Hai sa te ascund 
in soba de la deal unde invirte§te calu la risnita sa macine faina. Il dusa acolo 
§i ca sa nu-1 banuiasca barbatul, il injuga la risnita sa-nvirteasca in locul calului, 
pina s-o culca omu-su. 

Popa dete drumul la cal in grajd, isi puse friul peste piept si porni sa-n- 
virteasca rifnita sa faca malai. 

Barbatul, care le §tia pe toate, batu la u§a §i cu mare greutate i se deschise. 
Intra-n soba si cind colo, pe masa un purcel fript fi rumen ca fragile de pri- 
mavara. 

— Ce-i cu purcelul asta fript pe masa mea ? 

— E purcelul nostra, barbate, eu stiam ca vii ostenit de la moara §i de 
aia taiai §i fripsei purcelul. 

— Bine, bre muiere, nu putusi sa tai si tu o gaina ori un coco; dar tu 
taiasi bunatate de purcel de ma saracisi ! 

Se pusera la masa pe loc si mincara, ca-n zi de sarbatoare. Minca barbatu 
§i bea, dara popa invirtea. Se sucea, se invirtea, dar boabele nu ispravea, toate 
apele-1 prididea. Doar cum era el sa ispraveasca-ntr-o noapte zece baniti de 
porumb ? Cal sa fie $i tot n-ar ispravi, darmite popa ! 

Popa-nvirtea, cit invirtea, iar daca ostenea se mai oprea si el ca doar om 
eria. Atunci barbatul graia catre nevasta: 

— Fa nevasta, unde-i toporu, sa merg sa omor calul ala, c-auzi cum sta 
risnita? Muierea speriata-i grai: 

— Lasa, mai barbate, nu omori bunState de cal, ca o fi ostanit fi el, de-atita 
invirtitura, de-aseara pin' la cocosi. 

Sf6 



Popa cum auzea gura barbatului si mai iute invirtea §i sudorile-i curgea. 
Catra crapatul de ziua adormi barbatul si fursi popa de risnit tot porumbul. 

Muierea se facu ca barbatul sau nu stie nimica, se furisa in odaia cu ris- 
nita, deshama pe taica popa de la risnifa §i-i zise : 

— Taica popa, facet, incet, pe linga zid, sa nu te simta ciinii cu barbatu 
meu, ca pe-amindoi ne omoara. Popa fara nici o vorba iesi si fugi acasa, rupt 
§i ostenit ca vai de el. Preoteasa, cum il zari ii grai : 

— Cum petrecusi sfintia-ta pe la vladica? 

— Mare bine ! 

— Cum bine? 

— Asa e vladica, vine sa dezbrace un sfint §i sa-1 imbrace pe altul. §i cum 
grai, deloc adormi, ca pus de pe lume, parca trasese-n plug. 

Pe la amiaza batu aringu, se scula si popa, cucaind si blestemind ceasul 
rau. Se aseza pe scari privind cu capu-n pamint. Nu mai vedea muierile fru- 
moase trecind la apa. 

Preoteasa-1 mina la treaba : 

— Hai, mai popo, ce stai trist posomorit si cucai ca o gaina capiata, ca 
doar nu te-o fi pus asta-noapte vladica sa-i ari tarina. 

— Mare, vezi-ji de treaba, cit ti-e spinarea zdravana ! ii zise sfintia-sa. 
Popa sta si se gindeste cum o sa manince boabe fierte, ca a venit apa mare 

§i a-necat moara. De stia, ca-i asa, pentru el macina. 

Sta pe scari si scrisnea din dinti. Tocmai atunci trece pe drum iar la apa 
nevasta cea frumoasa. 

— Sarut mina, sfintia-ta, iata ce nevasta frumoasa, cu cosita de-a aleasa, 
cu vednite-n cobelita, haide-n jos pe potecuta ! 

— Mare, vezi-ti de drum de cale ca n-am treaba cu nimeni ! 

— Parinte, sfintia-ta, cum asa ne fu vorba, te schimbi ca zilele din 
Faurar ? 

— Mare, mergi fa, bata-te Dumnezeu pe drumu-ti la apa si nu te mai lega 
de mosi batrini. Ori ce, fursir§{i faina aia ce v-o macinai asta-noapte? Minca- 
o-ati cu cerga-n cap si cu noduri in git ! 

S-adunara oamenii pe la circiuma; se vaita fiecare ca n-au malai, ca moara 
e-necata. Numai omul cu muierea frumoasa n-are nici o grije, cS are faina de 
malai pina la Ispas. 

Ortacii il intreaba, cum sa faca si ei sa scape de asa mare grije si sa 
nu le moara copiii de foame. Iar el in gluma, mai fara de gluma, le zise: 

— Cine n-are faina, sa-1 tocmeasca pe taica popa sa-i risneasca, ca el ris- 
neste cu malaiul lui. 

De atunci, se duse vorba asta ca vintul, iar popa ramase bosumflatgsi 
suparat, ca vacarul pe sat, iar lumea anevoie-si pune lacat la gura. 



CEI TREI POPI 



A fost odata intr-un sat trei popi si in acel sat un om avea nevasta fru- 
moasa si cum ea se ducea la fintina sa ia apS, ca s-o aducS acasa pentru beut, 
iote ca intr-o zi o vede unul dintre acei popi pe la cind loa apa. Si ii zice popa : 

— Of ! taicuta, ce frumoasa esti ! Nu vreai sa-|i fiu desara un musafir ? 

307 



Ea nu i-a raspuns, a tacut, da cind s-a dus acasa i-a spus lu barbatu-su 
si omu ei i-a spus : 

— Fa, muiere, cind te-o mai intreba asa taica popa, tu sa-1 poftesti sa vie 
la noi si s5-i spui ca eu sint plecat departe la moara. 

Apoi, si ceilalti doi popi o vazura la apa si tot ca si eel dintii ii zisa: 
Asa ca ea ii pofti intr-o sara pe toti trii, dar le spusa la fiecare aparte, la ce 
ceas sa vie, in asa fel ca sa ajungS la jumatate de ceas departare unul de 
altul. Le spusa ea ca omul ei e plecat departe la moara si nu vine decit peste 
patru zile. Sa bucurara popii auzind ca vine omul muierii tirziu acasa. Da 
popii intre ei nu sa stiau si pastrau fiecare taina ca nu cumva sa afle niscaiva 
sarlatani. 

Intr-o sara bate unul dintre ei la usa muierii, da omul ei pazea de sus din 
podul casii, privind pe gaura podului si cum batu popa la usa, ii deschisa 
usa si-1 pofti sa se aseze la masa; da ea se prefacea ca are de aranjat prin 
casa. lata c5. aude din nou ca bate la usa altcineva. Popa cind auzi zisa : 

— Da cine-o fi la ceasu asta ? 

— 'ai, parinte, s-a-ntors barbatul meu ! Da el s-a topit de frica. 

— Taica, da unde sa ma pitul acum? Muierea il ia frumos si-1 duboara 
jos in pimnifa unde eria un dulap mare de tot si-I aseza intr-un colt pe intu- 
neric. Sa dusa la usa, deschisa la al doilea popa si facu si cu el la fel. Cind 
veni al treilea, atunci se dete omul ei jos din pod si sa dusa si batu 
el in usa. 

— Vai, taica, da cine-o mai fi? 

Sa facu ea ca sa uita la usa si zise speriata : 

— Parinte, parinte, s-a zis cu noi, a venit barbatul meu ! 

Cind auzi o ruga sa-1 ascunda undeva si 1-a bagat si pe el linga ceilanfi 
doi, da fiecare popa intr-un colt. 

Acum spusa barbatul muierii sa-i fiarba un cazan cu apa fiarta ca vrea 
sa spele magazia si dulapul din pimnifa; vrea el sa stirpeasca purecii, sa asteapta 
lucratori la culesul viilor si trebuie sa aiba unde sa-i culce. Zis si facut. Muie- 
rea fiarsa apa in clocot, omul ei lo apa intr-o polomeaca mai mica si arunca pe 
fiecare cite o polomeaca. 

Popii, ce sa faca ? Rabdau din rasputeri opareala si nu ziceau circ. Pe urma 
pusa barbatul mina pe unul, il chema pe un vecin de-al lui cam intr-o ureche, 
un tigan voinic si prostanac si zisa: 

— Ma Stancule, am un sarlatan de popa, a venit in lipsa mea in casa 
ca sa-si bata joe de muierea mea, te rog sa mergi §i sa-i faci ma de petrecanie 
si ce mi-oi cere ti-oi da. S-a invoit figanul §i s-a si dus acolo, a luat pe unul din- 
tre ei, da pe ailalti doi nu i-a vazut. Il dusa pe popa linga un lac, il sugruma 
si-1 arunca in lac. Sa-ntoarsa la rum^n sa-i ceara plata. 

— Ce facusi, ma Stancule? Tiganul zisS: 

— L-am pierdut de pe lume, jupine, si-1 aruncai in lac. 
Da ruminu-i zice: 

— Cum de 1-ai omorit, cind iote-I a venit indarat ! 

Il vazu tiganul si se mira, pusa mina pe el si mai cu suparare il duce si-i 
face si astuia de petrecanie si iar sa-ntoarsl sa ceara dreptul lui. 
Cind il vade omul, ii zice suparat: 

— Ce dracu, mai Stancule, popa asta isi bate joe de tine, ca iata tu-1 
aruncasi in lac, dar el pe alt! cale veni inapoi. 

308 



Qnd sa duce tiganul §i-l vede, il prinde de beregata, se duce cu el, ii 
zdrobeste capul si-1 arunca iar in lac si zice : 

— Na, acuma sa te vedem daca mai vii indarat ! 

Si pleca sa-§i ia leafa si-i dete rumanu cit sa tomnisa si pleca tiganul acasa 
la el. Dar, mergind el spre casa bucuros de afacere, se-ntilneste cu un alt 
popi care venea calare pe un magari. T iganul crezu ca iar a inviat popa pe care-1 
aruncasa-n lac si cum sa apropie de popa il si pocni cu toporu-n cap si-1 dubari 
di pe magari. Zise tiganul atunci : 

— Na, ieu de trii ori te omor si tu de trii ori inviezi, apoi daca o sa mai 
vii si acuma esti un adevarat drac. 

A dat fuga Stanciu la ruman si suparat i-a spus intimplarea si spusa ca 
daca o mai veni popa inapoi, e dracu gol si nu mai are ce-i face ! 

Romanu a priceput cum sta treaba, s-a dus de i-a spus lu nevasta lui: 

— Ce ne facem, noi nevasta, ca Stanciu 1-a omorit si pe parintele Sofronie 
care se-ntorcea din satul vecin. Era plecat s5 ceteasca de tamaduirea boalelor 
gainilor, ca el e popa cu leac la boale de oratanii, si Stanciu ne lasa si fara de el. 

Cum auzi nevasta lui ca 1-a omorit si pe ala, si c& ea il stia ca are 
leac la cetanii de boale de gaini, s-a pornit sa se vaite si sa-i zica : 

— Vai, barbate, taica popa Sofronie ne-a scapat de la moarte acum o luna 
cocosul al mare si stii ca nu ceru mult pintru asta; numai opt oua de gisca, 
sase chile de brinza de capra si numai trii chile de rachiu din butoiul de dud. 
Da ne scapa cocosul de la moarte. 

De aci incolo, muierile se invatara minte si nu mai spusera oamenilor 
toate nimicurile. 



ALT SARLATAN DE POPA 



Intr-un sat eria un popa dat dracului de sarlatan si el spovedea la bise- 
rica numai muierile tinere. Ca nu stiu de unde i se dusese lui renumele, 
ca cica este spovedania la el cea mai primita de Dumnezau. Cind venea ziua 
cind sa spovedea nevestele, sa gramadeau care mai de care sa le spovedeascS. 
E, ce facea sarlatanu ? Cum intra la el o famie tinara si frumoasa si care lui ii 
placea, el avea smecherie cu care punea la incercare muierile tinere, care aveau 
priceperea slaba. 

Si iata care era smecheria lui ? Pusasa jos in fata lui o camasa alba si lunga 
intinsa pe podea la picioarili lui, acolo in altar si cum intra vro muiere ca sa 
sa spovedeasca, el ii spunea: 

— Ridica camasa, tata ! 

Cum fameile sint sfbcioase, alteia ii venea sa ridice camasa, da alta, de 
zapacita, credea ca trebuie sa-si ridice camasa ei, de la poale-n sus. Asa o fi 
rinduiala la spovedanie, credeau ele. Asa isi batea el joe de ele. 

Dar daca se-ntimpla sa fie vruna cinstita si cu coraj, il infruntau pe 
popa: 

— Vai, parinte, da n-o fi pacat tocmai sfinjia-ta sa zici asa vorba, ca 
sa-mi ridic eu camasa ? 

— Bata-te Dumnazeu de proasta, sa nu-ti fie frica in acest lacas sfint sa 
te gindesti la lucruri diavolesti ! Te incarci de pacate muiere, ca ieu f i-am spus 



309 



si ridici camasa asta de jos, ca sa nu calci pe ea, ca e camasa unui bolnav, 
care am sfintit-o, ca el cind o imbraca-o sa sa tamiduiasca de boala. Nu fi-e tie 
rusine si frica de fejele sfintilor bisericesti sa crezi asa ceva ? 

Cu astfel de cuvinte el o incredinta ca el a avut cu totul alt gind, asa ca 
muierea pleca rusinata si el ii mai da cite trei inchinaciuni sa le faca ca sa-i 
ierte Dumnezau pacatele ce le facuse cu gindul. Da cu ale proaste facea asa 
cum vrea el, ii mergea treaba de minune. Ba nu i-a mers mult, ca intr-o zi, veni 
la el un baiat tinar, frumos §i voinic, imbracat in chip de fameie. l$i mmjisa 
miinile cu clei si cu smoala, ca aflasa de popa ce facea, da asta eria cu multe sute 
de ani in urma. Intra si el sa se spovedeasca. $i cum il vede popa ii zisa : 

— Ridica camasa, tata ! Crezu ca e o nevasta. Voinicul isi ridica camasa 
si cum eria gol ca nu avea izmene, pe popa il lua groaza si-i zisa voinicului: 

— Da drumul jos la camasa, blestematule, ca eu iti spusai sa ridici camasa 
aia de jos, nu s-o ridici pe a ta, blastamat ce esti ! 

Baiatul sa facu ca-i cere iertaciune, lasa in jos camasa si se lasa spre popa 
sa-i faca o plecSciune de iertaciune si cum ii erau minile minjite cu smoala §i 
clei, il apuca de barba si se prefacu ca-1 pupa de drag, da barba lui sa naclai 
toata cu clei si cu smoala, i sa ascutisa ca un fus, popa i-a cerut iertare si a 
plecat acasa. 

Atunci a intrat o baba si cind 1-a vazut asa de cebaluit si urit, a crezut 
ca e dracu-n biserica, a iesit afara si a inceput sa zbiere, ca a pingarit dracul 
biserica. Cind a venit lumea, in loc de drac, popa jumulit si prapadit ca sa se 
invete muierile minte. 



TIGANUL PACALIT 



A fost odata un tigan cam intr-o ureche, a luat el toporu §i-a plecat la 
padure sa taie lemne. Cind acolo, in loc sa taie krone din jos de la tulpina, 
el s-a suit in virf, il apleca si-1 taie. Asa era el sarmanu, facea lucrurile pe dos, 
fiind tare inimos, ca acela ce facea din zile de sarbatoare zile de lucru, iar 
din zile de lucru zile de sarbatoare. 

Tocmai atunci trecea un roman cu caru la loc de semanat. Cind 1-a 
vazut ce lucreaza, nu-1 rSbda inima sa taca si-i dadu o povata: 

— Ai, mai tigane, nu vezi ca nu lucri bine $i ai sa cazi ! 

— Aoleu, de unde stii, doar nu esti tu Dumnezeu sa le jtii pe toate? 
la spune ce are sa se mai intimple? 

Omul daca-1 vazu de tot suchiat a plecat pe drum la vale. Dar tiganul 
dupa el si nu se lasa zicindu-i: 

— Stai, omule, fii bun ca tu esti Dumnezeu, numai atita iti cer sa-mi 
spui, cind am sa mor? 

Romanul daca-1 vazu ca se leagana de prostie, ii zise: 

— Pune omul lui Dumnezeu un sac plin cu nisip pe iapa §i min-o pe 
deal in sus. Daca iapa o face de trei ori pirti te-ai dus; de nu, ai scapat. 

— Iti multamesc, bunule om si asa am sa fac precum mi-ai spus. 
Umple un sac cu nisip si-1 aseaza pe iapa. Apuca iapa de dirlogi si hai 

cu ea sa urce un deal inalt si pietros. 

310 



Sacu-i greu, drumu-i cu ghiontane si cu pietre, iapa abia se suia incit 
obositS trase o data un vint. figanul, cind aude, ingalbeni si zice catre iapa: 

— Tine-o Alba pe ailalta minca-fi-as pe aia, nu ma lasa sa mor ! 

Mai facu iapa cifiva pasi si mai facu o data pirt. Cind auzi tiganul c5 
i se apropie sorocul, ca doar una mai era; incepu sa sarute fundul iepii si s-o 
roage : 

— Him ! him ! minca-ti-as de tot pe asta, tine-o Alba, nu ma lasa, c3 
ajunsai sa-mi atirne sufletul de un pirt de-al tau. Si asa tot o ruga pe iapi 
si o mingiia, ba-i da din traista si cite un codricel de malai. Iapa minca si 
se opintea inainte cu sacul de nisip pe spinare gata-gata sa se pravaleasci 
si sa se stirpeasca. 

Mai mersera ei citava, dar iapa incordata, piirti ! 

figanul auzind hotarirea dumnezeiasca, se culca jos si ramase nemiscat, 
spunind : 

— Uite, fratilor, ce-mi fu scris sa mor dintr-un pir$ de mirtoaga, daca - 
stiam luam pe fulgeratura o iapa grasa de om bogat. §i asa ramase el mort 
in margine de ogas ! 

Trece pe cale, pe carare un romanas calare si-1 vede pe tigan lungit 
pe dilma: 

— Scoala-te, fratioare, ca niste raufacatori iti gaurira sacul cu faina' 
si pina-n deal ti se goleste de macinis si fundul iepii se goleste de pirtiiala. In 
zadar ii vorbeste, ca tiganul e mort. Calatorul il imboldeste iar: 

— Nu poci, bre crestine, tu nu vezi ca eu sint mort. Asa am fost sorocit 
de pirtul iepii si aici mi-e locul pe vecie ! 

Cind 1-a vazut calatorul ca-i lipseste o doaga, s-a pus cu maciuca pe 
el si da-i si da-i, pina 1-a razbit pe mort si a luat-o la fuga. El fugea pe jos, 
iar calatorul calare pina ce se incurcS intr-o multime de lume ce mergea 
cu un mort la groapa. 

Vazindu-i el pe astia toti prosti, le zice: 

— Stafi, bre oameni buni, ce va grabiti, ce va zoriti sa bagati omul 
de viu in pamint. Pai si au am fost mort dar m-a sculat omu ala calatori ! 
Ce credeti, o bataie sora cu moartea sperie moartea si fuge, iar bietul romanas 
inviaza ! Se urea el in car si se puse sa-1 bata pe mort si-1 suceste, si-1 invir- 
teste ca pe tingire 1-a calit si 1-a spoit pina ce deodata mortul casca ochii mari 
speriati catre tigan injurindu-1 si apucindu-1 de la cheotoarea camasii: 

— Ce ai cu mine, ma aramiule, tuciuriule, n-ai stiut ca ce dai cu imprumut? 
Si s-a sculat cu adevarat mortul, s-a pus pe tigan de 1-a batut mar, lasindu-1 
mai mult mort decit viu. 

Oameni i vazindu-1 ca e mort, 1-au pus in sicriu linga groapa pina vin 
otoritatile cu gendarii sa-1 vada. 

Dimineata urmatoare, vine plotonierul la cercetari, il musca pe tigan 
si tiganul deschide ochii. 

— Cine te-a omorit, baiete ! il intreaba rastit otoritatea ? 

— Iapa, cind a tras al treilea pirt, dom'le plotonier minca-ti-as turu, 

— Fugi, ba, ca tu nu esti zdravan ! Ti" au piecat mintile pe vilcele I 

— Zau ca iapa, domnule plotonier ! 

Plotonierul i-a tras vreo doua, iar tiganul a rupt-o peste groapa, cu 
cioarecii plini. Scoboara pe o ulicioara intr-un catun de munte si vede c5 
niste oameni taiau un pore si-1 pirleau de par : 

— Dumnezeu sa-1 ierte, oameni buni ! 

311 



— Pe cine zici? 

— Pe pore sa-1 ierte ! 

— Cine ? 

— Dumnezeu ! da cine ? 

"JSiarm daca-1 zarira smintit, se pusera cu niste pirmaci pe tigan de-1 
lasara lesinat si cu balega-n cioareci. Qnd se dezmetici din bataia primita zise: 

— Aoleo, aoleo, ce mai pirdalnica luai, sa-mi ajunga vreo cinci ai. Dar 
cum era sa zic, mai romanico? ii intreaba pe tarani ! 

— S5 fi zis : sa-I mincati sanatosi ! 

- — Ahaaaa, bine ca stiu ! $i a plecat de-aci tiganul multamit ca a invafat 
ceva nou. Cind colo, intr-un sat da de un popa la vale de casa, se da ca omul 
in poiana, cu cinci ciini la spatele lui inghesuind si miriind. 

Cum il vazu, il lua gura pe dinainte si-i dadu binete din varsat de zori ca 
edea ziua buna de dimineaja se cunoaste: 

— Sa-1 maninci sanatos, taica pope ! 

— Pe cine, crestine? 

— Peeee, ala ce-1 maninca ciinii parinte ! 

— Aaaa, ticalosule, asa batjocoresti tu o fata preo^easca ? ! 

Si sumute popa ciinii pe tigan. 7" iganul fugi si ciinii dupa tigan, pina 
ajunge la un bunar. 

Niste oameni vazindu-1 incoltit de ciini, strigara: 

— Sari in put, baiete, pitula-te, ca te maninca ciinii, nu te lasa ! 
figanul, cum auzi, sari-n put sa se pitule si unde a sarit n-a mai iesit. 



CADIU $1 FEMEIA 



Traia odata un aga si un cadiu vestit pin nedreptatile ce le facea. Se zicea 
despre cadiu ca judeca si pedepsele le da dupa cum era ploconu ce i se aducea. 
Merge aga la el si zice : 

— Cadiule, spune ce parere ai, se cade ca barbatul sa asculte de femeie ? 

— Nu se cade, ago, daca e barbat, barbat sa fie ! 

— Atunci bine am facut eu ca n-am ascultat de nevasta si nu ti-am adus 
tipsia cu un ied fript si 1-am mincat eu ? ! 

— Ba nu, atunci cind muierea da sfaturi infelepte ca acestea, este bine 
s-o si asculti ! 



LACOMIA ?i PROSTIA 

Intr-un sat oarecare au trait doi oameni de soiul acesta lacomi. Se cunos- 
teau ei din vedere, dar, cum s-ar zice naravurile lor nu si le cunosteau mai 
de aproape. 

Si intr-o buna zi, ei au plecat la oras ca sa-si vinda fiecare cite ceva, ce 
aveau, bineinfeles acasS, si in dreptul marfii vindute sS-si ia fiecare cite alt- 
ceva, de ce avea nevoie. 

312 



Asa de exemplu, unul s-a dus cu o traista de nuci la piata spre a-si 
cumpara, cu banii luaji de pe nuci, zaitin, iar celalalt, cu o traista de mere, 
spre a-si cumpara brinza. 

Au stat ei cit au stat in piata, dar spre marea lor mirare, nimeni n-a 
avut nevoie de marfurile lor. Raminid singuri, pina la urma, cind sa piece 
acasa, ei s-au apropiat unul de celalalt si atunci au inceput sa se vaiete, bles- 
temind pe oamenii care au fost in ziua aceea in piata si pe care ei nu i-au intre- 
bat citi bani le fac caciulile. 

Asadar ei ramSsesera cu fructele nevindute si se mirau ce o sa zica 
femeile lor acum acasa cind ii vor vedea ca s-au intors asa cum au plecat, 
adica au venit fara lucrurile ce le trebuiau lor in casa. 

§i dupa oleacS de gindire, unul din ei dadu drumul la o vorba asa 
cum la necaz trinteste o vorba, ca oistea in gard, cum s-ar zice in limba 
populara. 

— Mai Ioane, zise el, hai sa schimbam si noi marfurile noastre, ca sa 
ne amagim sotiile, ca tot avem si noi ceva. 

— Mai Stane, raspunsa alalant, nu e rau treaba asta ca sa scapam de 
gura lor, ca stii cum sint ele, dar vezi ca merele mele atirna mai greu decit 
nucile tale, apoi, chiar daca am purcede la schimbul asta, noi insa, tot fara 
marfurile trebuitoare noua ne intoarcem acasa. 

— Bine, inteleg ca merele tale sint mai grele, eu am sa-ti mai dau acasa 
ca un adaos, cinci lei si pace, numai si numai sa parem si noi in fata lor 
ca tot am facut ceva sa nu ne intoarcem acasa ca niste prosti. 

$i atunci, al doilea dadu mina catre consateanul lui si apoi se invoira 
si plecara amindoi bucurosi acasa, fiind siguri ca n-au sa fie certati de 
neveste ! 

Cind ajunsera acasa si dadura in primire traistile sofiilor lor rostogo- 
lindu-le jos, spre marea lor mirare constatara ca traistile erau numai pe 
jumatate umplute cu poame, iar restul cu alte lucruri netrebuincioase. Asa, 
de exemplu, traista cu nuci, a avut dedesubtul nucilor frunze de nuc uscate, 
iar traista cu mere a avut dedesubt pietre. 

Ambele femei i-au facut, fiecare in parte pe frumosii lor soti cu ou si cu 
otet, dar ei au tacut chitic si nu si-au zis unul altuia nici o vorba urita pentruca 
n-au fost cinstiti ! 

Dupa trecerea citorva zile, eel care a fost cu merele s-a dus la eel care a 
fost cu nucile si i-a cerut diferenta de 5 lei, cit s-au tocmit ei. 

— Da, am sa-ti dau cei cinci lei a raspuns eel cu nucile, dar nu-i am 
acus si iti voi da datoria dupa o luna de zile. 

— Bine, mai fratioare, se invoi eel care primise nucile. 

Datornicul insa nu s-a achitat de datoria lui nici dupa incheierea lunei si 
dupa o chibzuiala mai lunga, pusa la cale un viclesug. 

Adica, daca e vorba de o inselaciune, de ce sa n-o puna la cale, ca doar 
el n-a sapat pe merele care mi le-a dat, isi zise el in cele din urma, si se 
hotari sa nu-i dea nici un ban. 

Cu doua zile inainte de ziua plapi datoriei, el se prefacu mort si sotia 
lui il dusa in biserica veche din sat, ramasa de mult ruinata si ea il anunta pe 
celalant sa vina acolo sa-1 vada ca e mort. 

In prima noapte cind se asezase el mort intr-un ungher al bisericii rui- 
nate, pe la mijlocul noptii venira niste hoti spre a 15sa o comoara acolo, cu 

313 



gindul ca s-o ridice noaptea. A doua noapte cind s-a dus eel cu merele in 
biserica ruinata spre a-si vedea datornicul mort, iata ca datornicul lui era 
viu si numara galbenii ce-i gasise el lasati de hoti in noaptea precedent!. 

— lata aci doua gramezi, rosti mortal, alege-ti una din ele. 

— Cu cea mai mare placere, raspunsa mirat, si dupa ce isi umplu buzu- 
narile hainelor si pantalonilor el ceru de la fostul lui datornic, datoria de cinci 
lei, diferenta aceea de la schimbul celor doua traisti cu nuci si mere. 

— Cum, oare nu esti tu multumit ca datorita mie ai tu acum in loc de 
cinci lei, o traista de galbeni, se rasti eel care gasise comoara hotilor. 

— Da, ai dreptate ca in locul celor cinci lei acum eu mi-am umplut buzu- 
narele hainelor si pantalonilor cu galbeni, dar tu nu ajungeai sa ai galbenii 
astia daca nu-mi datorai cei cinci lei, deci nu amesteca datoria cu norocul ce 
Ji 1-a adus aceasta datorie catre mine ! 

— Bine, bine, dar eu in clipa asta n-am nici un ban asupra mea afara 
de galbenii astia din fata mea, se infurie pretinsul mort. 

— Nu este nimica, pentru cei cinci lei, tu acum da-mi un galben si 
atunci intre noi va fi pace si se repezi spre a-i lua un galben din gra- 
mada lui. 

— Nu, nu-Ji dau nici un galben, si pace, se infurie inca mai virtos noro- 
cosul gasitor al comorii si-1 pocni cu un pumn in fafa ! 

— Lacomule pacatos, striga tare in noaptea aceea in biserica ruinata, 
alalant. 

Atunci se isca o bataie de toata frumusefea si in timpul acesta, in 
toiul incaierarii lor aparura si hotii, cei care lasasera comoara, ii luara de 
guler pe amindoi si ii aruncara afara din biserica ca pe niste zdrente murdare, 
dupa ce le luara toti galbenii. 

§i iata cum lacomia a dus pe cei doi la prostie, cum pentru cinci lei, 
ei au scapat o intreaga comoara din miinile lor ca niste prosti. 



TIGANUL §1 COLIVA 



I-a murit intr-o vara tatal tiganului. 
Se duse el la popa si zise : 

— Taica popo, mi-a murit tetea ! Ce sa ma fac ? 

— S3-i faci o coliva si sa-i dai un colac de pomana. 

— Sa-i fac, parinte, sa-i fac o coliva pescareasca de raci, sa se duca po- 
mina pe lumea ailanti. 

A pus tiganul racii intr-un cos si s-a dus cu ei la biserica. Acolo i-a 
asezat pe-o tava. 

Cind a inceput popa sa citeasca coliva, facii au pornit sa dea-ndarat de 
au umplut biserica ca furnicile. 

Babele, mosii si multimea a bufnit in ris. Popa si sfintii de pe pereji s-au 
uitat urit si s-au suparat. 

Atunci popa si-a luat inima-n dinti si i-a zis-o de-a dreptul tiganului : 

— Taica, asta nu e coliva de raci, 
Asta e coliva de draci ! 

314 



DOUA SURDE 



— Unde te duci, daica Floare? 

— Ma due la Nica cu demincare ! 

— Daica Floare, tu esti surda? 

— Nu e lapte si e urda ! 

— Daica Floare, tu esti sluts? 

— Domnu, maica, ifi ajuta ! 
Daca-ai fi vreun om bun 
Ti-ai lega calufti-n drum, 
De un pai si de-un gutui, 
$i m-ai tine pe gurgui ! 



TURCUL SI MUNTEANUL 

Odata pe batrinea^a pe cind stapineau turcii tot pamintul, se gasi din 
intimplare un turc arind pe linga un pod. 

Chiar atunci cobora pe aci de la munte un pacurar voinic si imos cu 
doi cai, amindoi incarcati cu bunatati de tirguiala. Cum ajunsa munteanu la 
pod, turcu il vazu si vru sa-si bata joe de el. 

— Cea, cea, Sara, cea ca tu infelegi daca esti cal, caci ai minte-n cap, 
iar stapinul tau n-are minte de doi bani, zise turcu. 

Ciobanul, cum auzi vorbele de ocara isi puse-n gind sa-$i bata joe de 
turc. Cum ajunsa la capul podului, cazu de pe cal, vaicarindu-se : 

— Au, Doamne, ce sa ma fac, ce sa ma fac, nu mai pot ! 

— Ai bre, ce e cu tine, ca mai adineaurea erai intreg. Scoala-te, fiule, 
si treci ca ti se dusera caii. Atunci munteanul ii spuse: 

— Nu cutez, ago, nu cutez sa tree peste podu asta ! 

— Lasa, sinco, treci fara frica, nu-1 vezi destul de lat si tapan. Nu vezi 
ca peste el tree carute incarcate, cara cu lemne si cu mare greutate, iar tu sa 
te temi sa treci ? Insa munteanul nu vrea sa treaca-n ruptul capului. El se tot 
vaita si zbiera ca o vita lovita de durere. 

— Ai, bre sinco, ce-mi dai bas daca ti-e frica sa te tree eu in spinare pe 
selUe mele. 

— Da ce ceri, ago, de la mine? 

— Sa-mi dai 12 lei. 

— Bine, uite ca vreau. Intoarce spatele. Turcu intoarsa spinarea si cio- 
banul i se urea in girga, trecindu-1 peste pod in cealalta parte. Cum il lasa jos, 
munteanul incepu sa se pipaie, prin sin si prin buzunar. Apoi suparat ii zise 
turcului : 

— Vai saracu de mine, ago, ce-o sa ma fac ca n-am nici un ban. 
Turcu se necaji foe auzind ca-i lipsesc cei 12 lei. 

— Cum sa n-ai, ma porcule ! 

— Uite asa, ago, Alah sa ma bata daca am o para chioara. 

— Bine, mai rumane, de ce nu-mi spusasi asta dincolo, ca nu te mai 
luam in spinare, tu aid imi spui? Haide sezi iar pe spatele mele sa te due 
indarat de unde te-am luat. 

315 



Munteanul se-ncaleca pe turc, iar turcu txecu indarat la capul podului, 
de unde-1 luase. Cum ajunsa aci, necajit dete cu el de pamint zicind: 

— Porcule, pacatosule, uite aici ramii sa mori daca n-ai bani s3-mi pla- 
testi ! Iar turcu se duse la el in tarina sa are cu boii. 

Pe neasteptate insa, pacurarul de la munte sare drept in picioare si pleaca 
peste pod pina-1 trecu frumusel dincolo. 
Turcu il vSzu si-1 intreba: 

— Ai bre ghiaure, batu-te-ar Alah, cum putusi acusi sa treci si mai adi- 
neauri te faceai mort. 

— Hehei, bre ago, vezi ca boii tai au mai multa minte decit tine, iar tu 
bas ca n-ai :.imic, decit zama de varza-n cap in loc de creier. Te cSlarii de doua 
ori ca pe un minz fara minte. De aia sa nu-1 mai batjocoresti pe cioban si sa 
cati iepuri in biserica, ca niciodata nu stii de unde sare iepurele.'* Ai crezut 
ca ai gasit gisca de jumulit, dar vezi ca ti-a zburat gisca din frigare si te jumulii 
eu pe tine. 



Au fost doi frafi care au mostenit de la tatal lor un magar. Tatal, inainte 
de a-si da sfirsitul, le-a spus ca fiind un singur magar intreaga lui avere, sa-1 
aiba fiecare cu schimbul. Cind unul, cind altul si sa-1 ingrijeasca ca pe ochii 
din cap ca sa se hraneasca si ei cu el, cum si tata-su s-a hranit. 

$i asa a inceput magarul sa fie sluga la doi stapini. O zi cara tovarul la 
unul, iar in cealalta zi la celalalt. 

Magarul era pus la munci grele, folosindu-1 fiecare cit mai mult, fara sa i 
se dea nici zob si nici un fel de mincare de catre vreunul dintre frati. 

Muncea si ostenea magarul in zadar, ca nici un stapin nu-1 hranea, fiecare 
nadijduind ca de hranit il va hrani celalalt. 

$i cind se poticnea magarul cu ochii holbati de foame si burta lipita de 
spate, fiecare stapin ii cinta ast cintec imbarbatindu-1 de zor : 

Hi, la deal, si hi, la vale, 
Ca n-am sa-ti dau demincare ! 
Miine fratele-i stapin, 
El ti-o da ovSz si fin ! 

Azi asa, miine-asa, le muri baietilor magarul si cei doi frati ramasera 
saraci, plingindu-si fara folos dobitocul, caci cine se zgirceste si mai mult se 
pagubeste ! 



BOIERUL §1 SLUGILE 

Cica un boier avea multe slugi pe care le silea la munca cimpului §i vazind 
ele ca stapinul o sa le puie pielea-n pod, intr-o zi si-au luat ramas bun si au 
plecat in lume, sa-si cate un alt stapin mai bun si mai cu frica de Dumnezeu. 

Asa a ramas boierul cu holdele-ntelenite si vitele flaminde si setoase. 
Ce sa faca el ? Sa dea sfoara-n tara ca este in cautare de argati. Si s-au adunat 

316 



_ 



la conacul boierului o multime de oameni saraci si flaminzi. Dar printre ei 
era unul mai vorbaref si tuciuriu. Ga sa le incerce vrednicia, stapinul lua dimi- 
neafa un codru mare de malai si intreba: 

— Cine vrea codrul asta de malai? 

— Eu, zicea mai intii argatul tuciuriu. $i i-1 da. Intr-o alta zi iar intreba: 

— Cine vrea bucata asta de piine? 

— Eu, boierule, raspunde mai intii tot sluga cea tuciurie si iar lua codrul 
de piine ! 

Alta data intreba stapinul: 

— Cine vrea piciorul asta de curcan? $i tot el se-nghesuia si era eel 
dintii care primea bunatatile de la stapin ! Odata, a luat boierul o sapa si a 
aratat-o slugilor zicind: 

— Cine vrea sapa asta sa mearga la prasit? 
Atunci argatul eel tuciuriu a zis: 

— Mai luati, mai fratilor si voi, ca eu destul am luat. 
A§a stapinul si-a incercat vrednicia argatilor. 



ION $1 PE$TELE 

A. fost un prostanac mare, care s-a dus la pescuit. 

— Ce faci, Ioane? il intreba un dilator care mergea la tirg. 

— lata, prind peste ! 

— Cum prinzi? 

— Cu caciula ! 

— Nu caciula, mai baiete ! Lasa-ti barba lunga ;i ai sa prinzi stiuci si 
raci sa te saturi ! 

Isi lasa barba mare si merse de-o baga in Timoc. 
Cum afunda bine barba in apa, vine o stiuca si-1 prinde de barba. El 
trage-n sus, ea trage-n jos. Daca vazu ca nu e gluma cu stiuca, ii zise: 

— ^tiuculita maichii draga, 

Da-i drumu de barba, 

Ca ma jur ca nu te tai, 

Noaptea pe malai ! 
Auzindu-1 §tiuca, ii raspunse: 

— Du-te, ma pescare, 

Ca prostia din nascare 

Are leac prin luminare ! 



BA E TUNSA, BA E RASA ! 

A fost un om si o muiere care nu se infelegeau. Muierea 1-a calcat pe om 
pe picior in biserica la cununie §i tinea in ruptul capului barbatul sa zica tot 
ce zice ea. 

Il (inea pe bietul om sub papuc I pina la o vreme and omul nu o mai 
putea rabda si-i dete un top de bataie, de ramase barbat ca toti barbatii. De 

317 



acum incolo, avea el judecata lui §i parerea lui asa ca nu se mai gindea muierea 
pentru el. Intr-o zi, se intorc de la loc acasa si vad o livada cosita frumos. 
Barbatul zise : 

— E cosita de parca e rasa ! 

— Ba e cosita, de parca" e tunsa ! 

— Cum, bre muiere, asta e tunsa? 

— E tunsa, barbate, tu nu vezi? 

O batu bine crezind ca o sa zica precum era livada. 

— Ai bre, mai e tunsa? 

— E tunsa asa cum spun eu ! 

— Te due la Timoc sa te-nec, bata-te Dumnezeu de pacatoasa, daca 
nu spui ca e rasa ! 

— Ba e tunsa ! Ba e tunsa ! Asa sa stii ! §i sa crapi de necaz ! 
O lua omul si o duse la iazul morii s-o-nece. 

— Te inec, Marie, mai bine zi ca-i rasa ! 

— Ba e tunsa ! 

O afunda-n apa pina la briu. 

— Cum e catalina, fa, e tunsa? 

— Da, e tunsa. 

— Bine, atunci te-nec ! 

O scufundS-n Timoc pina la umeri. 

— Marie, gindeste-te bine ca n-o fi catalina tunsa ! 

— Ba e tunsa, barbate, e tunsa cu foarfeca ! 

— Atunci te-nec, s5 scap de dracu ! 
O scufunda pina la gura. 

— Zi fa, ca-i rasa ! 

— Ba e tunsa ! 

— E, pai acus chiar ca n-ai scapare ! Te-nec si ce-o fi sa fie ! 

O scufunda pina-i trecu apa peste cap si muierea scoase mina afara si 
nemaiputind rosti o vorba, arata cu doua degete cum taie foarfecele. Asa ca 
tot tunsS ramase dupa dinsa, chiar §i cind o ineca de-a binelea. 

De aceea, de femeie citeodata fuge si dracu, ca sa nu-1 scoata dator ! 



VACARU §1 TURCU 



Pazea odata un vacar vacile la un boier turc. Vacarul avea si el pe linga 
vacile turcului o vacusoara cu lapte. El pastea vacile de-a-mpreuna pe livezi 
si toate mergeau bine pina la locul unde se incurcau. 

Intr-o zi, vaca vacarului se repede la vaca boierului si-o impunge. Vacarul 
se spaminta. Ce-o sa faca? O sa-1 omoare turcul si gata, se gindi el. Cind intra 
cu vacile-n obor i§i lua inima-n dinti sa-i spuie boierului intimplarea si sa-i 
vada mintea §i dreptatea ce e in stare s-o faca. 

— Boierule, zise el, stiti ce s-a intimplat? 

— Nu! 

— O vaca de-a dumneavoastra a impuns vaca mea. 

— Da bine, bSiete, cine le-a minat §i cine le-a lasat sa-?i facS de cap si 
sS se impung3 ? Nu tu esti ala platit s5 le pazesti ? 

31S 







— Ba eu, zise vacarul ! 

— Ce sa-i faci, vacile n-au minte, se due de-a valma singure si se boris- 
caie. Ce sa-i faci, sint vite fara minte ! 

— Si daca-mi moare vaca, ce-mi dai, efendi? 

— Ce sa-ti dau, baiete ! fi-am spus, vacile sint vaci si pentru ele nu 
pot sa dau socoteala. 

— Asculta, efendi, vaca mea a impuns pe vaca ta ! 

— Ce e? 

— Vaca mea a impuns vaca ta ! 

— Nu se poate ! 

— I-a scos matele, auzi? 

— Stai sa ma uit in Coran sa vad ce zice legea ! 

— Nu te mai uita, efendi, ca atunci cind era vorba de vaca mea, nu mai 
era lege si imparatul nu a facut lege numai pentru vaca ta. Imparatul a faeut 
o singura lege si dreptate pentru toate vacile. 

Efendi ramase cu buzele umflate, la dreapta gindire a v&carului. 



CE DORESC COPIII 



Pe o pajiste acoperita cu flori si izvoare, patru copii pasteau porcii si 
stind la umbra unui stejar batrin, vorbeau si se jucau intre ei. 

Cum se jucau, faceau o larma de vuiau vaile; unul dintre ei mai istet, 
il intreba pe un altul, zicindu-i: 

— Fratioare, ce ai face tu daca-i ajunge-mparat? 

— Multe as face de as ajunge numai ! Dar pe una n-as uita-o pentru 
nimic in lume ! 

— Si anume ce ai face, hai spune odata? 

— Pai ce as face? As porunci sa mi se aduca un car cu loitre plin cu 
pleava si toata ziulica m-as plimba cu carul pin sat sezind pe pleava moale si 
m-a§ uita la voi cum va jucati in farina, dar nu v-as primi. Asa m-as tragea 
singur ca un imparat, iar voi ati crSpa de ciuda ! 

Atunci il intreba pe eel de-al doilea: 

— Ce-ai face tu, daca ai fi imparat? 

— A, eu n-as fi prost sa mS plimb toata ziua, si as dormi sub o salcie 
pe iarba verde linga izvor, iar pe voi v-as pune sa-mi paziti porcii si sa feriti 
noroiul unde se-namolesc sa nu se strice. 

Vazind ca a mai ramas al treilea, de curios, il intreba si pe acesta: 

— Spune si tu, fratioare, ce-ai face, daca ai ajunge imparat? 

— Eu drept sa va spun, as minca numai simit si maduva de la ceapa, 
iar voua v-as da cojile sa nu ziceti ca nu va sint prieten bun. 

Dupa ce toti trei au spus ce dorinte mari si-ar indeplini, veni rindul ca 
si acestia sa-1 intrebe pe-al patrulea. Atunci ei dornici si nerabdatori de a 
cunoaste ce minune ar face prietenul lor, il intrebara: 

— Acum este rindul tau, ia s5 vedem ce ai face tu, daca ai ajunge imparat ? 

— Ce sa mai fac, daca voi ati ales tot ce-a fo6t mai bun ! 

Si cei trei prieteni visara multumiti, ca au fost destepti si au stiut ce 
s-aleaga ! 

319 



DOI MINCINOSI 

CicS odata se-ntilnesc doi mincinosi. Unul era tabacar si altul barbier. 
Unul dintr-un sat, alalalt din alt sat. 

Iat5 tabacarul la barbier, mirosind a piele si mortaciune. 

— Ai auzit, maistore, noutatea, zise barbierul, in satul nostru a rasarit 
un fir de dovlete care si-a-ntins vrejul pina-n virful dealului deasupra satului 
vostru. Si dovletele a crescut atit de mare, incit incap in el toti plugarii satului 
cu vite, cu catei, cu purcei si cu tot ce vrei ! 

— Si cu magari, bre? il intreba tabacarul. 

— $i cu ! raspunse barbierul. 

— Bine, da de unde pasc vitele iarna acolo, bre? 

— Ei ! asta s5 fie tot necazul; maninca si ei fin, doar in dovlete se fac 
clai de fin, patuege, clai de paie si cite altele ! 

— Dar oamenii cu ce se aranesc, maistore? 

— Cu seminte, frate. O sammta de dovlete este mare cit un ban. De ne 
pica la fiecare cite doua seminte ne-am procopsit. 

— Bre, alal s5 va fie ! Ce noroc a dat peste voi. 

— Aa, da stai ca nu s-a terminat ! Se sopteste prin sat ca raufacatorii 
au de gind sa dea dovletele de-a berbeleacul peste satul vostru si atunci va 
fi vai de voi ! Din casele voatre si averea voastra praful se va alege, cind s-o 
rostogoli dovletele mare cit un deal. 

— A, bre si asta se sopteste prin satul vostru? intreba tabacarul. 

— Fara gluma, cica de nu crezi, priveste dovletele in caput dealului si 
vezi-1 cit e de mare, abia acum cind a legat, dar la toamna ! ? 

Da-n capul dealului se vedea ceva rotund si mare; nu era altceva decit 
o claie mare de fin chitita de niste cosasi pe un virf de deal. Vazind el dovletele 
se sperie si zise barbierului: 

— Maistore, maistore, ce pacate vom avea noi sa tragem, ca sa ajungem 
striviti de un dovlete ! Pai daca ne omoara toate vitele, li se pierde ruda si eu 
ce mai tabacesc? 

— Ba eu zic, adauga barbierul, sa-ti scoti pieile din pamint de unde le 
ai si sa va mutati satul in alta parte. 

— Zau ca-ti multamesc ca ne-ai dat gindu-al bun ca mare pacoste s-abatea 
peste capul nostru. 

Si de frica si-ngrijorare uita omul sa se mai tunda si se-ntoarse-n satul 
sau povestindu-le sitenilor intimplarea cea trista si ce-i astepta la toamna. 

— Vai de capul nostru ! incepura muierile si babele sa-si dea cu pumnii-n 
cap, ne face piftii pe toti. 

— Si n-avem scapare decit sa ne mutam satul de aici cS vedeti cit a crescut 
dovletele ! Numai coada poate sa-i ajunga de cinci ori cit biserica si prapadul 
e mare ! 

Un om ceva mai cuminte intra-n vorba zicindu-le: 

— Ba eu imi dau cu credinta ca e bine sS ne depirtam mult cu satul de 
pirtile astea. Ar putea, bre, asa cit este de mare sa sudoame pamintul cu totul, 
ce credeti, e mare greumint, fratilor ! 

Si se pregitira oamenii sa-si mute satul, asezindu-i vatra cu mult mai 
departe, ca sa nu se simti zguduitura cind se va rostogoli dovletele. 

Auzind barbierul cele ce se-ntlmpla in satul vecin, se-ntrista si merse 
sa le spuna sa-si vada de treaba ca e numai o gluma. 

320 



Dar cum batrinii il cunosteau pe barbier ca este un mincinos, nu-I cre- 
zura, incit isi darimara casele, luara stilpii si vitele, pornind sa-si aleaga un 
nou sat. 

Trecind barbierul pe linga tabacar, acesta-i dete un cojoc de bucurie 
ca a fost bun la inima si a dat in vileag taina ce-i putea curma zilele. El lua 
cojocul si mergind pe linga faranii necajiti cu cojocul eel nou, acestia-1 intrebara: 

— De unde ai cojocul? 

— De la tabacar, mi 1-a daruit in semn de recunostinja, ca eu am fost 
singurul dintr-un sat care i-am descoperit taina, pe care altii o ascundeau. 
Nu m-a rabdat inima sa nu v-o spun. 

— Atunci tine si de la mine un miel ! zise un taran. 

— Si de la mine un purcel, zise altul. 

— Iar de la mine un vitel. 

Si aduna barbierul o cireada de vitei, o turma de porci si o turma de miei, 
de intra cu ele-n sat. 



COPILUL PROSTUT 



Um om avea un baiat cam slab de cap. I-a venit si lui vremea de insurat 
ca la orice nacau. 

Parintii au plecat sa-1 insoare in alt sat, sa-1 bage-n casa la o fata cu capatii 
si avere frumoasa. S-au dus la fata in pet.it cu purcel fript si lautari si-au inceput 
sa se tocmeasca ce-i da la fata. Tatal fetii voia sa-si marite fata, iar muma nici 
in ruptul capului, nindca era prea tinara. Dupa multa bautura se apucara la 
taina, glume si cite ce. 

Fata sta si gatea la bucatarie. Baiatul s-a dus si el sa stea de vorba cu ea. 

Fata a pus sare in mincare si s-a dus pe afara. El n-are de lucru si vrea 
sa mai puie un pumn de sare in oale. Baga miinile amindoua intr-o oala cu 
sare si incerca sa le scoata. Cind colo, ce sa vezi? Miinile nu le mai poate 
scoate ! Trage-n sus, trage-n jos, insa nici vorba sa'le mai scoata. 

Cum se-ntoarce fata, el baga oala intre picioare. Fata il cheama la masa, 
insa el sta cu oala ascunsa intre picioare de rusine. 

— Nu-mi este foame ! raspunde flacaul si raminea suparat cu oala intre 
picioare. 

— Ce ai, taica, de stai suparat? Il intreba tata-su. Poate nu-;i place de 
fata? Spune drept sa stiu ! 

— Nu, taicu^ule, imi place de fata insa m-a apucat o durere de mate si 
de aia stau ghebejit pina ma fac bine. 

Tata-su il lasa in pace si ei isi vazura inainte de chef. 

Tatal fetii iesi afara si se opri sub streasina cind tocmai cadea afara un 
potop de ploaie. 

Baiatul pe prispa casei nu stiu cum face ca sparge oala plina cu sare si 
oala cade cu totu-n capul socrului. Socrul se mira cum ploua de sus cu oale 
si cu sare si se scarpina la cucuiele din cap. 

Se duce-n casa si se jura c-a-nnebunit Dumnezeu. Sa ploaie el cu oale 
sparte si cu sare? To$i rid, vazindu-1 plin de sare si cu capul spart, numai 
ginerele cu miinile slobode maninca de zor. 

321 



Atunci muierea lui, de suparare iar il blestema: 

— Mai barbate, ti-am spus eu ca o sa te trasneasca Dumnezeu ca marip 
fata prea cruda si nu m-ai crezut? Bine ti-a facut si mai bine ti-ar face daca 
te-ar trasni de tot, sa te-nveti minte. 

Barbatul auzind-o blestemind, s-a repezit la ea i-a tras o bataie buna si 
astfel s-a spart logodna si petrecerea. 



SURZII 



Un om batrin isi facea gardul pe linga casa. Un cioban suparat trece 
pe drum dis-de-dimineat§, care pierduse oile. 

— Mosule, n-ai vazut oile mele? il intreba ciobanul. 

Mosu puse palma cauc la ureche ca n-auzea bine si-i raspunse: 

— Acia, numai pina acolo fac gardul. 

— Intr-acolo ! 

— Da acolo ! intari hotarit mosneagui. 

Ciobanul care era surd, crezu ca intr-acolo au Iuat-o oile si porni in 
graba spre locul aratat. 

Cind colo, gasi oile. Bucuros, pastorul se intoarce cu turma de oi la 
mosneag zicindu-i : 

— Tine, mosule, un berbece cu cornele frmte ca mi-ai aratat oile pierdute ! 
Mo?u il privi inciudat si-i grai: 

— Ip jur pe batrinetea mea ca nu i-am frint eu coarnele. 
Nein|elegindu-se ei, trece cu cofele la apa o fata si aia surda. 
Ciobanu-i spune la fata ca de bucurie vrea sa-i daruie mosului un ber- 
bece cu cornele rupte, fiindca i-a aratat unde sint ascunse oile pierdute. 

Fata la acestea raspunde: 

— Nu va pot lua pe amindoi de barbati. Pot sa-1 iau numai pe unul. 
Certindu-se citesitrei, trece pe carare un popa surd, calare pe o iapa. 
Pastorul, vazindu-1 pe taica popa, se gindi ca el are sa-i scoata din 

incur catura. 

— Sarut mina, parintele, spune-i mosului, ca-i darui berbecul pentru 
bunatatea lui, ca mi-a aratat oile pierdute. 

— Taica, iti jur pe sfinta laturghie, ca iapa nu e din furat, am gasit-o 
fara stapin pe islaz si cind am incalecat-o a vrut sa fuga cu mine, sa ma faca 
rob la turci. 

$i a-nceput o cearta mare intre ei. Mosul ca n-a frint coarnele berbecului, 
fata ca nu-1 poate lua de barbat decit pe unul, popa ca n-a furat iapa si e lucru 
gasit, incit s-a strins tot sarul la invalmiseala si chinezul satului i-a chemat sa 
dea socoteala ! 

Fiecare vorbea pe alta limba si zarva iesi si mai mare. 

— Eu n-am frint coarnele la berbec, zise mosneagui. 

— Ba eu nu ml pot marita dupa mai multi barbati, adauga fata. 

— Eu, domnule primar, va jur ca n-am furat iapa, am gasit iapa. 
Cind a vazut primarul ca o sa-1 zapaceasca si pe el de cap si ca n-o sa 

ajunga cu ei la nici un capatii, i-a dat afara sa se inteleaga ei cum vor putea. 
Surzii insa nu s-au inteles si se spune ca si azi se mai cearta inca. 

322 



FEMEIA LENESA 



A fost odata ca mciodata ca daca n-ar fi, nu s-ar povesti ; a fost o femeie 
foarte lenesa. Barbatul umbla la cimp si cind venea sara nu gasea facuta min- 
carea. El o intreba: 

— Bine fa muiere, ce ai facut tu azi de n-ai facut mincare ? Femeia tot- 
deauna ii raspundea: 

— Uite, mai barbate, toata ziua am tors lina. 

A doua zi la fel. A treia zi la fel. §i a {inut-o asa in sir luni si ani ca a 
tors lina. Barbatul suparat ca tot cu lina si scoate fire. Bine femeie, unde-ti 
sint fusele cu lina? 

Atunci femeia care avea o putina in casa acoperita cu toale, le dete la o 
parte si incepu sa-i arate acelasi fus pe care il scotea, si-1 baga din nou in 
putina. Barbatul aproape obosise uitindu-se cum ii arata la fuse cu lina toarsa 
si-i zise : 

— Ajunge fa nevasta §i ai obosit aratindu-mi la fuse cu lina toarsa. 
....'.-, Atunci femeia vazind ca pe om 1-a dus cum a vrut ea, ii zise: Acum mai 

barbate te duci in padure si-mi tai ra?chitor ca n-am pe ce sa le dapan. 

Omul a plecat in padure bucuros ca s-a ispravit cu torsul linii, cu securea 
in spate sa taie rafchitor. Femeia hoata foe o lua pe alta parte si ajunse mai 
intii in j padure si se urea intr-un pom stufos sa nu fie vazuta. 

Cind omul ajunsa in padure, umbla incoace, umbla incolo dupa raschitor, 
ajunsa sub pomul stufos unde era nevasta luiiascunsa, care incepu sa strige: 
Cine taie rlschitoare, nevasta-i moare ! 
Cine taie raschitoare, nevasta-i moare. 
Omul nevestii se opri si asculta; si iar aude: 
Cine taie raschitoare, nevasta-i moare ! 
Cine taie raschitoare, nevasta-i moare. 
Vazind omul o asa mare minune zisa ca asta-i numai un samn, se lasa 
de raschitor si pleaca acasa. Qnd a ajuns acasa ii povesti nevestii. minunea lui 
Dumnezeu ca numai el putea £1, si-i spuse: 

— Mi-a fost frica, nevasta, ca ai sa mori §i pierd.bunatate de nevasta 
si n-am mai taiat raschitor. Mai bine lasa fuselea acelea nedepanate si numai 
tu sa fii sanatoasa, fiindca, ca tine alta nu mai gasesc. 



ALME$ BALME$ 



A fost odata un tuciuriu si s-a dus de-a ruaelea pe la nasu-su. Nasul 
era tocmai la masa si minca dintr-un purcel fript si dintr-un blid cu almes- 
balmes. 

— Fine, sezi sa mincam oleaca ca poate-i fi flamind. 

— A, da de unde, chiar acum ma sculai de la masa. 

Nasul, vazindu-1 astfel, nu 1-a mai rugat si a mincat singur mai departe. 

— Nasule, mai zi o data ! 
. — Ce sa zic, fine? 

— Ce-ai zis mai inainte. 

323 



Nasul s-a facut ca nu-ntelege, a ridicat masa si s-a culcat. S-a culcat si finu. 
Sta el sa adoarma, insa matele i se certau de foame si ghiortaiau. Apoi isi lovi 
ochii cu pumnii ca nu se inchid, nu adorm. Nasu auzea si simtea toate astea 
si de aceea il intreba: 

— Ce s-aude, fine-n burta ta? 

— Iaca nimic ! Vi se pare, nasule ! 

— De ce-ri dai cu pumnii-n cap atunci? 

— Sa fuga mintea la burta sa taca, nasule, ca de flaminde se cearta 
intre ele. 

Nasul zimbi pe sub mustata si se facu ca sforaie. 

De aci se sculara si plecara la lucru. Finului ii tot lasa gura apa si se tot 
gindea ce mincare buna a scapat. 

— Hai, nasule, cum ii zice la mincarea aia de asara? 

— Almes-balmes ! 

Finul pleca acasa si in gindul lui ca sa nu uite zicea : almes-balmes ! 
almes-balmes ! ce buna mincare ! 

Ajunse la o balta vru s-o treaca. Apa era cam mare, ridica izmenele pina 
la genunchi si pasi inainte, uitindu-se la rafe si rStoi cum se afunda cu capul 
dupa pestisori. Tot privind la rate, uita de almes-balmes. Se necaji foe si incepu 
sa caute cuvintul in balta. Apoi zise: 

— Uite, mail, cazu cuvintu-n balta si nu-1 mai gSsasc. 
Se-ntoarse-ndarat, poate-1 gaseste, insa almes-balmes nicaieri ! Nu-i 

mai venea in minte si pace ! Cazuse la fund, se gindea el in mintea lui. Porni 
sa-njure si sa se apiece luind cu pumnul apa dintr-o parte si mutind-o in alta 
ca pe niste felii. Intrara-n balta niste porci si el ii dudai mai departe sa nu-i 
gaseasca almes-balmesul si sa i-1 manince. 

Niste oameni lucratori trecura pe-acolo, il vazura cautind disperat si-1 
intrebara : 

— Ce cau|i, mai Romica? 

— lata un lucru mare ! 

— Spune-ne si noua, ce lucru? 

— E lucru meu si nu va pasa voua de el ! 

Lucratorii crezura ca poate e vorba de vreo punga cu bani si sarira imbra- 
cati in balta s-o cate. Catara fundul balfii de-a rindul, se balacira prin ea mai 
rau decit porcii si nu gasira nimic. Scoasera si ratoii din balta temindu-se sa 
nu inghita cumva comoara. Mai la urma ostenira si oamenii astia. Unul dintre 
ei suparat isi stoarse toalele de apa si zise suduind: 

— Mai oameni buni, hai sa mergem, fir-al dracului de tuciuriu, ca facuram 
balta almes-balmes si nu gasiram nimica. 

— Aoleu, minca-v-as, am gasit-o ! 

— Ce ai gasit ma? 

— Aia ce-ati zis. Almes-balmes ! 

Plugarii crezura ca-si bate joe de ei si-i trasera o bataie buna de-i frinsera 
oasele si plecara cu buzele umflate. 

El ramase in marginea baltii sa-si atirne foalele pe maracini, sa le usuce. 

Tocmai atunci treceau pe-acolo niste vinatori. El n-are de lucru si-i 
intreaba : 

— Unde va duceti, firtafi? 

— Ha-ha ! iti bati joe de noi? ! Trebuia sa zice: noroc ! noroc, la vinat ! 
§i-i trasera si ei o bataie buna. 

324 



Pleca el scirtiind din temelii dupa atita jumuleala si se intilni cu o sume- 
dcnie de lume ce se bocea si ducea la groapa un mort. El trecu pe linga mort 
graind : 

— Hai noroc ! roroc, la vinatoare ! 

Oamenii lasara jos nasalia pusera mina pe el si-i frinsera oasele. 

— Dar bine, mai fratilor, cum trebuia sa zic? 

— Dumnezeu sa-i ierre pacatele ! 

— Asa o sa zic de-aici incolo, negustorilor, grai finul si pleca vaitindu-se 
de spinare pe drim la vale. 

Cind colo, dracia dracului ! In fata lui tocmai iesea din biserica mireasa 
cu mirele si cintau bandele de lautari de se cutremurau copacii. 
El trece pe linga mireasa si zice: 

— Dumnezeu sa-i ierte pacatele ! 

— Ce pacate, bre ! zise unul dintre nuntasi. $i se puse golanimea pe el 
de-1 tavali si zminti in bataie. 

— Aoleu, nu mai dati, zise el si mai bine invatati-ma cum trebuie sa 
zic, minca-v-as ! 

— Sa zici : ura sa ne traiasca ! 

— Multamesc, asa am sa zic si a plecat mai departe. 

Trece pe linga b&tatura unui om care tocmai isi pirlea porcul de curind 
junghiat. 

— Ura ! sa ne traiasca, sa ne traiasca ! 

— Cine sa ne traiasca, omule? 

— Porcul, dar cine? zise finul. Se puse §i macelarul pe el de-i framinta 
la pumni pina-1 ameti-n batai. Dupa aia se scula lesinat §i grai: 

— Stai, mai omule, ai milg de mine si nu ma bate, mai bine spune-mi 
cum sa zic: 

— Sa-1 maninci sanatos si sa umpli toate vasele si oalele ! 

Pleca si de aci batut si vazu dupa o casa un om care tocmai se pitise 
si se „da in poiana" ca orice om cu nevoile sale. El n-are de lucru si zice: 

— Sa-p umpli toate oalele si vasele firtate si sa-I minci sanatos ! 
Se scoala omul suparat si fugi dupa el de-i trase o bataie sora cu moartea. 

— Dar bine, mai vecine, cum era sa-i zic? 

— Pute vecine, pute ! 

— Bine, asa am sa zic de-aci-nainte si pleca. 

Cind ajunse la un piriu doua fete se spalau pe picioare si se pieptanau. 
El iar nu-si tine gura si le zice: 

— Pute, surata, pute ! 

— Ce pute, ma, fir-ai al dracului cu mata care te-a facut ! Si-1 frinsera-n 
batai cu cobilitele. 

— Bine, suratelor, dar cum era bine sa zic? 

— Sa zici : ce frumoase sinteti si ce pieptanatura mindra avep ! 

Merse el spre casa si vazu doua muieri care se bateau §i-si smulgeau 
pletele. 

— Vai ce pieptanatura frumoasa si ce mindre sinte|i ! 

Ele uitara de bataie, crezura ca le batjocoreste §i sarira de-i jumulira 
parul din cap. Scapa ca prin minune din ghearele muierilor si se opri drept 
in usa cortului : 

— Ha auzi, fa muiere, sa-mi faci mincare din aia ca la na$u. 

— Cum ca la nasu, omule? 

325 



— Stii tu, din aia, ca la nasu ! 

— Nu stiu, mai omule, spune tu cum ii zicc, cum estc ca eu nu sint 
ghicitoare ? 

El se puse pe muiere si o calca-n picioare de-o lasa lata, gata sa-si dea 
sufletul. 

Copiii plingeau si se rugau: 

— Stai, tatuca, nu mai da in mamuca, nu vezi ca-i facusi capul almes- 
balmes ! 

— Aha ! va sa zica voi ati stiut de mincare si ati ascuns-o ? N-ati spus cc 
mincare e, ca sa nu-mi faca mie pofta sa ma satur si eu odata ca nasu de almes- 
balmes ? Va arat eu voua ! Lua un vatrai in mini si le frinse oasele la biefii 
copii, de se duse pomina ! 



INTELEPCIUNEA BATRINETIi 



A fost odata un mos si o baba si au avut o vaca. A plecat mosu cu vaca 
la piata s-o vinda. Cind acolo da lumea buluc pe linga vacuta care, mai de care, 
si faca tirgul cu mosu. Mai la urma au venit la mos trei frafi negustori. 

— Citi lei ceri pe ea, mosule? 

— Cinci sute de lei ! 

— Toate sint bune, mosule si la locul lor, numai sa te duci acasa sa-i 
tai coarnele ca ne-mpunge copiii si sa vii, sa iei paralele. 

Mosul pleca acasa ingrijorat si taie coarnele la vaca. 
Intr-o simbata pleca iar cu vaca la tirg s-o vinda. Cei trei frati sint gata 
sa-i dea punga cu bani mosului, dar ii mai cer ceva mosului: 

— Sa-i tai coada, mosule si apoi ai banii. 

— Bine, mai baiete, numai s3 nu va bateti joe de marfa mea ! 

— Nici vorba, mosule ! Vaca are coada prea lunga de doboara ulcica 
cu fasui de la foe. Asa ca asculta-ne si sa facem apoi tirgul. 

Merse mosul acasa si taie coada vacii. 

In simbata viitoare iar veni cu vaca la piata. Cei trei fraji venira la mos 
si iar ii gisira nod in papura. 

— Mosule, toate sint bune, numai sa-i tai si picioarele ! 

A plecat mosul plingind si vaietindu-se la baba si i-a taiat vacii picioarele ! 
Cum i-au taiat picioarele vaca a cazut si-a murit. 

— Ei, babo, ne inselara negustorii jia ! Mari cotcari trebuie sa fie, numai 
lasa ca-i invat eu minte. 

— O sa-i invefi pe naiba, ca iata cu mintea ta de prostanac ramaseram 
saraci lipid pamintului. 

Ce sa faca acum mosul? Lua magarul simbata viitoare si pleca cu el 
la tirg. Acolo ii baga magarului bani in fund si astepta cumparatorii. 
Venira iar cei trei negustori. 

— Cit ceri mosule, pe magar? 

— Trei sute de lei. 

— Prea mult, mosule ! 

— Magarul meu face bani si nu e magar ca toti magarii ! Iata-1, priviu-l 
cum ii pic5 lei din fund. 

326 



Il privira negustorii cu mirare si zisera: iata ca este adevarat, un magar 
minune, in foale cu fabrics de bani ! Mosul lua trei sute de lei, ii pusa la chimir 
si pe-aci ti-e calea. Dar negustorii alergara dupa el, intrebindu-1 : 

— Hei, mosule, ce-i dai de mincare la magar? 

— Il inchid in hambarul cu griu pina se satura. 

Cei trei frati bucurosi de o asa pricopseala, plecara acasa, inchisera magarul 
in hambarul cu griu si se culcara. 

Dis-de-diminea$a eel mai mic si mai grijuliu se duse la hambar sa vada 
magarul si sa aduca banii in banita. Cind acolo i se pare pe gaura cheii ca stra- 
luceste hambarul de lei. Vrea sa deschida usa, insa usa este infepenita si nu poate. 

— Muma, striga baiatul, vino fuga ca a umplut magarul hambarul cu 
bani si nu-1 pot deschide ! 

Se scoala fratii cu urdorile la ocm, sparg usa, si cind colo in mijloc zacea 
magarul mort, umflat ca o be§ica de pore. 

— Haa, fata lui de mos; si-i trasera o injuratura. Sa ne pacaleasca el 
pe noi un bosorog? Las' ca-i aratam noi lui I Fuga drept la bordeiul mosului. 

— Bine, mosule, se poate s5 ne batjocoresti pe noi si sa ne iei de-a necea 
atita banet? 

— Vedeti-va, copii de treaba, ca nu orice musca face miere ! N-ati §tiut 
voi cum sa-1 araniti si greseala voastra n-o s-o platesc eu un om curat la suflett I 

Numai aveti putina rabdare ca trebuie sa trimit demincare la sapatori 
ca este aproape prinzul. 

Mosul avea un iepure nazdravan, il chema, ii pusa desagii de o parte 
si de alta pe spinare si-i zise: 

— A?a, taica, acuma du-te la oameni cu merindele ca abia te asteapta ! 
Iepurele isi lua povara si pleca pe grinduri drept la lucratorii mosului. 

Vazind ei iepurele, au uitat de toate si de magar. §i zor nevoie sa cum- 
pere iepurele. 

— Qt ceri pe iepure, mosule? 

— Nu-1 vind, c5 asta asculta de baba mea ! 

— Ba nu, mosule, tine aici doua sute de lei si da-ne noua iepurele. 

— Mi se rupe inima dupa iepure, dar daca dati indoit preful, vi-1 dau 
si o sa aveti o fala cu el in lume de o sa se duca vestea. 

— Bine, mosule, tine banii si da-ne iepurele. 

Asa negotul s-a facut si cei trei frati au pus iepurele-n sac si au plecat 
bucurosi de isprava. 

A doua zi, au luat iepurele, au pus de o parte si de alta oalele cu mincare 
si ulciorul cu apa si i-au dat drumul pe o potecu|a sa mearga la lucritorii ce-i 
aveau in carina cu prinzul. Cum i-au dat drumul iepurelui, acesta a sarit, oalele 
s-au rostogolit si s-au spart, ciinii au dat navala la ciolanele de pui, iar lui in 
tufa i-a fost calea, pina ce si-a pierdut urma. 

Cei trei frati ramasera tare suparati, injurindu-1 si ocarindu-1 pe mosul 
ce-i pacSlise. 

— Asta este iar o pacaleala, trasa cu virf si indesat, insa i-o platim noi 
mosului ! 

— Sa mergem la mos sa-1 omorim si gata, dupa atita batjocura 1 Ne-am 
ficut de ris si n-avem alta scapare, zise unul dintre fra;i. 

— Sa mergem indata si sa-i facem de petrecanie, ca acest mos pozna? 
ne aduce la sapa de lemn, daca ne mai tirguim cu el. 

Poruira catre satul mosneagului, suduindu-1 de sfinti si de parinti. 

327 



Mosul, cum ii vazu ca vin din departare a scos in batatura o vadra cu 
vin si bafoa a inceput sa cinte. 

Cind au tunat ei infuriati inauntru cu topoarele in mina, 1-au vazut 
pc mos cintind dintr-un fluier fermecat. Cinta mosul atit de frumos si de duios, 
ca ori toate se opreau in loc, ori toate se dadeau peste cap si se rostogoleau 
de bucurie. Chiar atunci juca baba de prapadea pamintul. Pe linga baba juca 
o purcica, o gaina, o mita si o caprita. Atit cit mai aveau si ei pe sufletul lor. 

Mosul ii dadea de zor inainte, incit incepura si cei trei frati porniti 
pe omor, sa joace de le scaparau talpile. Cind inceta mosul, ei erau sleiti de 
puteri incit cazura jos mai mult morti decit vii. Dupa ce-si venira-n fire, le 
veni graiul, rugindu-1 pe mosneag: 

— Mai mosule, am venit la tine cu ginduri intunecate sa te taiem pe 
tocator si sa te facem bucaturi, bucaturi pentru cini, ca tare esti strengar si 
ne-ai prapadit cu pacalelile. In schimb iti cerem sa ne vinzi fluierul. 

— Nu pot, copii ! E singura mea avere si singura mea mingiiere. 

— Te rugam, mosule, uite in genunchi, vinde-1 ! Spune hai cit ceri 
pe fluier? 

— Sa fie voia dumneavoastra, iata il vind cu o mie de lei ! 

— E mult, mosule ! E tare mult ! Doua perechi de boi, ce crezi? 

— Nu e mult, taica ! Ast fluier e fermecat, cind sufli in el, glasul lui 
este atit de frumos, ca ies si serpii din pamint sa joace. Jiganiile de pe pamint 
joaca si uita de foame si de sete. E mare lucru sa ai un asemenea fluier cu 
glas atit de vesel in el. 

Daca vi s-a lasat inima la fluierul meu, dati-mi acum numai 500 lei si 
restul viu eu sa-1 iau. Insa va cer sa faceti o proba cu el mai intii. 

— Adica ce proba? intrebara cei trei frati. 

— Sa va suiti toti trei muierile in pod, sa le puneti la git margele siruri 
de ardei iute uscat si sa porniti sa cintati. 

Daca vor incepe sa chiuie si sa joace, inseamna ca fluierul este bun si 
ca nu ne-am pacalit. Daca muierile vor incepe sa stranute si sa va dracuie 
facindu-va nebuni, e semn ca fluierul meu s-a stricat si ca v-am pacalit fara 
sa vreau. Atunci sa veniti sa mi-1 dati si eu sa va dau indarat punga cu cinci 
sute de lei. 

Fratii alergara acasa cu sufletul la gura, urcara in graba muierile-n pod, 
le impodobira cu siruri de ardei la git, le trasera si o chelfaneala buna ca vir- 
daiau si nu se supuneau de afurisite ce erau si incepura apoi sa sufle ei in fluier. 
Cum pornira sa cinte, podul incepu sa se legene — si cutremure, iar muierile 
sa chiuie si stranute de iuteala ardeiului. Jucara muierile pina cazura cu pod 
cu tot in capul barbatilor si murira. 

Atunci abia, isi dadura seama ca mosul ii pacalise si indirjiti la culme, 
pusera mina pe topoare si alergara drept la bordeiul mosului, cu o falca-n 
cer si cu alta in pamint sa-1 faca bucafi. 

Mosul i-a zarit din departe, a ris pe sub mustata si a zis: 

— Veniti, negustorilor, veniti ! Veniti la taica mai iute ca am o maciuca 
Doduroasa, plinge-n pod ca n-are si ea pe ale cui sale sa le masoare. 

Si asta era adevarat ! Mosneagul avea o maciuca fermecata daruita de 
un sfint odata, cind se preumbla pe pamint. Vazindu-1 cit este de sarac si 
prapadit 1-a inzestrat cu te miri ce, cu fluier, minte si maciuca, doar i-o prinde 
bine la batrineje si se vede ca i-a prins. 

328 



Cum au tunat pe use negustorii cu singele infierbintat de ura, invirtind 
securile, mosul a zis: 

— Maciuca, pe ei, taica, nu-i lasa, fringc-le oasele pina nu-mi pun cinci 
sute de lei pe masa, banii de pe vaca. 

Maciuca sari pe negustori si da-i si da-i, si da-i si da-i ! Pina-i omori 
de tot ! Atunci mosul vazind ca nu pun banii, iar porunci sa le mai masoare 
citeva. li maciuca pina ce lasara banii pe masa si plecara cu spinarile si oasele 
frinte, de se duse pomina de istetimea si pacaleala mosului. 



POPA §1 HAIDUCII 



A fost odata noua haiduci c